7. Cum aproape am devenit o fecioară nesăbuită
În toamna anului 2002, sora Zhao din confesiunea mea religioasă, Biserica Adevărului, a adus-o pe nepoata ei, sora Wang, la mine acasă pentru a-mi spune marea veste a venirii Domnului. La câteva zile după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am ascultat părtășia detaliată a surorii Wang, am înțeles că, de la crearea lumii și până acum, Dumnezeu a îndeplinit trei etape de lucru pentru a mântui omenirea. De asemenea, alte adevăruri pe care am ajuns să le cunosc au fost adoptarea de către Dumnezeu a unui nume diferit în fiecare etapă a lucrării Sale, semnificația numelui lui Dumnezeu în fiecare epocă și taina întrupării lui Dumnezeu, etc. Aceste adevăruri mi-au deschis într-adevăr ochii și cu ele ochii mei s-au desfătat. M-am gândit în sinea mea: „În felul acesta, sună deosebit de limpede, iar Dumnezeu Atotputernic este, foarte probabil, Domnul Isus întors, așa că ar fi bine să mă asigur că prind această șansă și să citesc mai mult din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.” Înainte de a pleca, sora Wang mi-a lăsat unele cărți din cuvintele lui Dumnezeu. De câte ori aveam timp în decursul zilei, citeam cuvintele lui Dumnezeu. Cu cât le citeam mai mult, cu atât îmi plăcea mai mult să le citesc și cu atât mai mult simțeam că sunt cuvintele lui Dumnezeu. După trei zile am devenit neliniștită. M-am gândit: „Fiul meu, care este și el credincios, și mulți frați și surori din biserica mea încă nu știu această veste minunată despre întoarcerea Domnului. Mai bine să mă grăbesc și să le spun.”
A doua zi, dimineața devreme, m-am dus acasă la fiul meu. I-am spus fericită: „Aceasta este o carte atât de grozavă. Ar trebui s-o citești cât mai curând posibil.” Fiul meu mi-a aruncat o privire și m-a întrebat: „Ce carte? Pari destul de încântată. Doar pune-o acolo și-i voi arunca o privire când voi avea timp.” M-am gândit că, întrucât toți credincioșii așteptau cu nerăbdare întoarcerea Domnului, fiul meu avea să fie bucuros să afle că Domnul a sosit deja.
Totuși, nu mi-aș fi imaginat niciodată, nici într-un milion de ani, că trei zile mai târziu fiul meu avea să apară la mine acasă în fruntea a șase persoane. Unul dintre ei era pastorul Xia din confesiunea mea, iar ceilalți erau pastori și predicatori din confesiunea fiului meu. Eram un pic uluită să-i văd, deoarece nu-mi puteam da seama ce se întâmpla și de ce veniseră atât de mulți oameni să mă vadă. Un pastor cu numele de familie Li s-a uitat atent la mine pentru o clipă și, cu o privire de îngrijorare pe față, a spus: „Mătușă, toți suntem credincioși în Domnul, o mare familie. Fiul tău îmi spune că cineva ți-a dat o carte, dar chiar n-ar trebui să o citești. Acum sunt zilele de pe urmă, iar Domnul Isus a spus: «Atunci, de vă va zice cineva: „Iată, aici e Hristos, sau acolo!”, să nu credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși» (Matei 24:23-24). Noi credem că aceste cuvinte ale Domnului Isus înseamnă că oricine spune că Domnul S-a întors este un impostor de care trebuie să ne păzim și să refuzăm să-l ascultăm. În momentul de față, în întreaga lume există doar Fulgerul de la Răsărit care este martor public al întoarcerii Domnului, așa că, orice-ar fi, să nu mai ai nimic de-a face cu ei. Nici nu citi vreuna dintre cărțile Fulgerului de la Răsărit. Calea lor este diferită de credința noastră, așa că nu-i asculta. Nu înțelegi foarte bine Biblia și ai o statură mică, așa că ești înșelată cu ușurință. Predicăm de mulți ani și înțelegem bine Biblia. Am călătorit în toată China și am văzut multe și suntem mai maturi în viață. Am venit azi special pentru a te salva, așa că trebuie să ne crezi și să nu încerci să faci de capul tău.” Când am auzit asta, m-am gândit în sinea mea: „Acest pastor pare să fie preocupat pentru mine, iar ceea ce a spus nu e greșit. Sunt bătrână și nu sunt foarte bine instruită și nu înțeleg atât de bine Biblia. Cu siguranță nu pot discerne la fel de bine ca ei.” În acest moment, pastorul Xia a spus: „Sunt un pastor, iar Domnul mi-a dat turma Lui ca să mă ocup de ea. Așadar, este responsabilitatea mea să mă asigur că nu te îndepărtezi de la calea adevărată. Dacă nu am grijă de turma Domnului, nu voi putea să-I dau socoteală Domnului. Sora mea, nu da fuga așa la alte grupuri. Dacă vei fi furată de la noi de Fulgerul de la Răsărit, atunci toți acești ani în care ai crezut în Domnul vor fi risipiți!” Uitându-mă la fețele lor încordate și auzind tonul serios cu care îmi vorbeau, m-am cam speriat. M-am gândit: „Așa e. Dacă încep să cred greșit, atunci nu se vor pierde toți acei ani de credință?” Dar apoi m-am gândit: „Cuvintele din cartea aceea mi s-au părut atât de bune, atât de drepte. Acești pastori și predicatori nu au citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, deci cum ar putea să spună că nu este o cale adevărată?” Așa că le-am spus: „Poate că aveți dreptate când spuneți asta, dar ceea ce am auzit de la ei se potrivește întru totul cu cuvintele Domnului din Biblie!” Când m-au auzit zicând asta, au început să vorbească toți deodată, spunând atât de multe lucruri care să mă sperie, încât am devenit amețită și confuză și am experimentat o mare tulburare emoțională. Stăteam acolo, incapabilă să spun un singur lucru. Apoi, au vrut să mă rog cu ei și să blestem împotriva Fulgerului de la Răsărit, dar nu am fost de acord cu asta, și așa, au început să mă terorizeze din nou. În cele din urmă, fiul meu a spus: „Lăsați-mă să mă ocup eu de mama acum.” Apoi a luat din dulap cele două cărți de imnuri și casetele din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”, precum și o carte din cuvintele lui Dumnezeu, intitulată „Judecata începe cu Casa lui Dumnezeu” și le-a dat pastorului să le ia.
După ce au plecat, eram atât de supărată, încât nici nu am putut să iau cina, așa că m-am prezentat în fața Domnului și m-am rugat: „Doamne Isuse, ce spun acești pastori este adevărat sau nu? Se pare că sunt foarte preocupați de viața mea. Dacă nu-i ascult, îmi voi pune oare credința în locul nepotrivit? O, Doamne, dacă Te-ai întors cu adevărat ca Dumnezeu Atotputernic, iar eu nu Te accept, atunci nu Ți-aș închide ușa în față? Nu aș fi doar ca una dintre fecioarele nesăbuite? O, Doamne, citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, simt că spiritul meu a căpătat multe provizii. Am simțit cu adevărat și sincer acest lucru, dar aș putea greși? Acum că mi-au luat cărțile și casetele de imnuri, mă simt foarte tristă și nu știu ce să fac. Te rog să-mi arăți calea…” După rugăciune, mi-am amintit brusc că sora Wang îmi oferise o altă carte din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și mă rugase să o ascund bine în dulap. Când mi-am dat seama că încă mai aveam această carte, m-am simțit ceva mai bine. Dar apoi m-am gândit la ce spuseseră acei pastori și încă eram nedumerită cu privire la ce să fac. Ar trebui să citesc acea carte sau nu? În noaptea aceea, abia am dormit vreun pic, cu mintea în agitație. Iar și iar, m-am rugat lui Dumnezeu în lacrimi…
A doua zi, fiul meu a venit să mă ducă la o întrunire la fosta mea biserică. Eram foarte nehotărâtă, dar fiul meu m-a târât până la locul de întâlnire și chiar i-a spus unei predicatoare că fusesem furată de Fulgerul de la Răsărit și a rugat-o să facă tot posibilul să mă convingă să rămân. Într-o clipă, predicatoarea și toți frații și surorile m-au înconjurat. Predicatoarea mi-a luat mâna și, cu o voce blândă, mi-a spus: „Mătușică, orice-ai face, nu asculta pe nimeni altcineva care propovăduiește. Dacă începi să crezi greșit, când Domnul vine să răpească congregațiile, atunci vei fi lăsată în urmă, nu-i așa? Ai o statură mică, așa că, dacă cineva îți oferă orice fel de carte de citit, ar fi mai bine să ne întrebi mai întâi pe noi. Lasă-ne pe noi să verificăm pentru tine…” Și frații și surorile au tot încercat să mă convingă să rămân, iar eu am fost emoționată până la lacrimi de „dragostea” lor. Când au văzut cât de emoționată eram, și-au accentuat încă o dată ideea: „Dacă vine cineva din Fulgerul de la Răsărit să te viziteze din nou, nu-i lăsa să intre. Să nu mai ai nimic de-a face cu ei!” Am dat din cap în semn de încuviințare.
Doar cu câteva zile mai târziu, sora Wang a venit să mă vadă din nou. I-am spus: „Pastorul mi-a citit acest pasaj din Biblie: «Atunci, de vă va zice cineva: „Iată, aici e Hristos, sau acolo!”, să nu credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși» (Matei 24:23-24). În zilele de pe urmă, vor apărea hristoși falși, iar oricine spune că Domnul S-a întors este un impostor. Nu înțeleg Biblia, iar statura mea este mică, așa că sunt ușor de înșelat. Nu îndrăznesc să ascult vreo altă cale, așa că nu o să te las să intri. Să nu mai vii din nou.” Cu mare sinceritate, sora Wang a spus: „Domnul Isus a spus acest lucru pentru a Se asigura că ne vom feri de hristoși falși în zilele de pe urmă, dar El nu a vrut să spună să-I întoarcem spatele și lui Hristos. Dacă există hristoși falși, este deoarece adevăratul Hristos S-a arătat deja, deoarece fără adevăratul Hristos, impostorii nu au nimic de imitat. Aceste cuvinte ale Domnului Isus ne spun că trebuie să învățăm să discernem; ele nu spun că ar trebui să refuzăm să ascultăm Evanghelia întoarcerii Domnului doar pentru că vor apărea hristoși falși în zilele de pe urmă. În caz contrar, cum vom reuși să întâmpinăm întoarcerea Domnului? De fapt, Domnul Isus a descris deja în mod clar caracteristicile hristoșilor falși. Printre cele principale se numără manifestarea de semne, săvârșirea de minuni, vindecarea bolnavilor, exorcizarea demonilor și copierea lucrărilor pe care Domnul Isus le-a făcut deja, toate pentru a înșela oamenii. Așadar, în zilele de pe urmă, oricine se dă drept Domnul Isus ca să predice calea pocăinței și care poate manifesta câteva semne simple sau vindeca bolnavii și exorciza demonii este un hristos fals. Dumnezeu Atotputernic, care este Domnul Isus întors în trup în zilele de pe urmă, nu repetă lucrarea pe care Domnul Isus a făcut-o deja, ci săvârșește, în schimb, o nouă lucrare pe temelia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Dumnezeu Atotputernic a încheiat Epoca Harului și a deschis Epoca Împărăției, El exprimă adevăruri și îndeplinește etapa lucrării de judecare și curățire a omenirii. Dumnezeu Atotputernic îi va mântui pe deplin pe toți acei oameni care au fost răscumpărați, dar care încă trăiesc în păcat, scăpându-i de cătușele naturii lor păcătoase și îndepărtându-i de influența întunecată a Satanei. El va duce apoi omenirea la minunata ei destinație finală. Doar Dumnezeu Însuși poate face această lucrare; niciunul dintre hristoșii falși nu poate.” Cu toate că ceea ce spunea sora părea rezonabil, lucrurile pe care mi le spuseseră pastorii încă mi se învârteau în cap. Mintea mea era agitată și incapabilă să se concentreze și nu mai voiam să-i aud părtășia. Așa că i-am spus că am ceva de făcut la vecina de alături, ceea ce era o minciună, pentru a mă îndepărta de ea. Sora Wang a revenit la mine acasă de multe ori după aceea, dar am evitat-o mereu. Vecina mea mi-a spus: „Nu pare o persoană rea. De ce ți-e frică?” În inima mea, știam că sora Wang este o persoană bună, dar, cum eram de statură mică, îmi era teamă să nu-mi rătăcesc credința.
După ce m-am întors să particip la o întâlnire la fosta mea biserică, i-am auzit pe predicatori spunând la predică tot lucrurile pe care le spuseseră înainte. Vorbeau întruna despre cum să ne păzim de Fulgerul de la Răsărit sau să facem donații bisericii și repetau o mulțime de lucruri vechi și plictisitoare despre cât munciseră și suferiseră ei pentru Domnul și de cât de mult din harul Domnului se bucuraseră ei… Nici măcar nu puteau spune cel mai mic lucru cu o lumină nouă. M-am săturat repede să-i ascult și am început să moțăi. Cu o altă ocazie, un frate dintr-o altă biserică a venit să țină o predică, dar erau tot aceleași lucruri despre cum se zbătuse în stânga și-n dreapta pentru a face lucrarea Domnului, despre cât suferise el, cât de multe persoane convertise el prin răspândirea Evangheliei și câte biserici înființase el. Pur și simplu, continua să se umfle-n pene. Ascultându-l, mă simțeam foarte inconfortabil și am ajuns la concluzia că nu era martor pentru Domnul, ci doar era martor pentru sine. Cu o altă ocazie, tocmai ajunsesem la locul de întâlnire, când una dintre surori mi-a spus: „Astăzi avem o studentă la teologie de vreo 20 de ani care ține predica.” Am fost foarte fericită să aud asta și mi-am spus că o să acord o atenție specială cu această ocazie, pentru că ea va ține cu siguranță o predică mai bună decât predicatorii noștri. Însă studenta și-a început predica cu modul de a se păzi de Fulgerul de la Răsărit, iar apoi a continuat să vorbească despre cum renunțase la studiile ei obișnuite la 16 ani ca să intre la seminar pentru a studia teologia, cum lucrase și suferise ea pe drumuri, în ciuda ploii, în câte locuri fusese ea… Cu cât ascultam mai mult, cu atât eram mai sătulă. Mă gândeam în sinea mea: „Toate astea-s doar vin vechi în sticle noi! De ce continuă să turuie aceleași lucruri vechi și plictisitoare? Nimic din toate acestea nu are ceva de-a face cu experiența lor sau cunoașterea cuvintelor Domnului și nici nu ne conduce spre a urmări calea Domnului sau a practica și a pătrunde în cuvintele Lui.” Deja mă întorsesem la întâlniri de peste o lună, dar nu câștigasem nimic din ele. Cu cât ascultam mai mult aceste predici, cu atât spiritul meu se ofilea mai mult și m-am gândit că voi muri de sete și de foame spirituală dacă voi continua să cred astfel. Unde puteam merge să găsesc un pic de viață? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă supăram mai tare.
După întâlnire, am mers pe jos spre casă cu o inimă grea. M-am gândit la cartea „Judecata începe cu Casa lui Dumnezeu” pe care mi-o oferise sora Wang, care afirma că oamenii nu ar trebui să fie aroganți și nu ar trebui să se înalțe pe sine, ci ar trebui să-L onoreze pe Dumnezeu ca fiind măreț și să-L înalțe pe Dumnezeu. Dar acești predicatori erau toți martori pentru ei înșiși, se onorau pe sine mai presus de toate și îi făceau pe ceilalți să-i admire și să-i idolatrizeze. Mi se părea că ceea ce spunea cartea era corect! Așa că în seara aceea, când eram singură acasă, am scos exemplarul din „Judecata începe cu Casa lui Dumnezeu” și am citit o parte din el. Cu cât citeam mai mult, cu atât inima mea prindea aripi și simțeam cu adevărat că aceste cuvinte pot fi hrană pentru viața mea. Eram nedumerită cu privire la motivul pentru care pastorul nostru nu ne lăsa să citim o carte atât de bună. Pastorul nostru spunea adesea că el este responsabil pentru viața noastră, și totuși, părea doar să știe cum să fie martor pentru sine în predicile sale. Nu ne-a spus niciodată cum să câștigăm viața. Mi-am amintit de o perioadă în care eram foarte slabă și nu voiam să merg la întrunirile bisericii. Pastorul nu a venit niciodată să mă viziteze și nu mi-a oferit niciun sprijin. Așadar, cum se face că, de îndată ce am început să obțin ceva hrană duhovnicească din citirea cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, s-a prezentat și m-a târât înapoi la vechea mea biserică pentru a-i asculta repetând aceleași chestii vechi? Asta nu însemna că-și asumă responsabilitatea pentru viața mea! Brusc, mi-am dat seama cât de mult greșisem și m-am învinovățit cu amărăciune: cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic îmi puteau aproviziona viața, iar asta însemna că, foarte probabil, proveneau de la Dumnezeu. Cum de am putut să fiu atât de proastă și de oarbă încât să cred ce spusese pastorul și să renunț la a cerceta adevărata cale? M-am gândit și la modul în care sora Wang îmi oferise întotdeauna un sprijin iubitor și fusese martoră pentru mine despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, astfel încât am avut șansa să câștig mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Dar eu nu fusesem atât de drăguță cu sora Wang și chiar evitasem să o văd în mai multe ocazii. N-ar fi trebuit să o tratez ca pe un dușman. Când m-am gândit la asta, m-am simțit extrem de tristă. Așa că am venit înaintea Domnului și am spus în lacrimi o rugăciune de căință: „Doamne, am tratat-o ca pe un dușman pe acea soră care mi-a adus cartea cuvintelor lui Dumnezeu și i-am întors spatele. Eu nu întorceam spatele unei persoane, ci, de fapt, refuzam mântuirea Ta! Doamne, acum știu că nu ar fi trebuit să-i ascult pe acei pastori și să renunț la cercetarea lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Doresc să mă căiesc înaintea Ta, dar nu știu cum să o găsesc pe sora Wang. Te rog să mă ajuți…” După ce m-am rugat, am luat din nou cartea și am citit-o până noaptea târziu. Cu cât o citeam mai mult, cu atât simțeam că ceea ce conține este bun și cu atât mai mult am ajuns să-i disprețuiesc pe pastori pentru că m-au împiedicat să citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.
Sunt atât de recunoscătoare Domnului că mi-a ascultat rugăciunea! A doua zi la prânz, când eram la masă, sora Wang a venit la mine acasă. I-am povestit tot ce se întâmplase de când o văzusem ultima dată. Când a aflat că nu reușisem să obțin susținere în cadrul religiei, a citit pentru mine un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „El va împlini acest fapt: va face ca toți oamenii din univers să vină înaintea Lui și să I se închine Dumnezeului de pe pământ, iar lucrarea Lui din alte locuri va înceta, iar oamenii vor fi forțați să caute adevărata cale. Va fi ca și cu Iosif: toți veneau la el pentru mâncare și i se închinau, pentru că el avea ce să mănânce. Pentru a evita foametea, oamenii vor fi forțați să caute adevărata cale. Întreaga comunitate religioasă va suferi o foamete aspră și numai Dumnezeul zilei de astăzi este izvorul de apă vie, este în posesia izvorului nesecat oferit pentru bucuria omului, iar oamenii vor veni și vor depinde de El” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Împărăția Milenară a sosit”). Apoi, sora a avut părtășie cu mine despre acest lucru: „Dumnezeu este izvorul apei vii și numai Dumnezeu poate aproviziona viețile oamenilor. Când oamenii Îl părăsesc pe Dumnezeu, totul devine întunecat și uscat, la fel ca o ramură care s-a rupt de pe trunchiul copacului. În credința noastră în Dumnezeu, trebuie să urmăm îndeaproape pașii Mielului, să acceptăm lucrarea prezentă a lui Dumnezeu și să venim înaintea lui Dumnezeu, căci doar atunci putem câștiga lucrarea Duhului Sfânt și hrănirea și furnizarea apei vii a vieții de la Dumnezeu. De ce oare nu putem dobândi hrănirea ascultându-i pe acei pastori și prezbiteri din religie? Există două motive pentru asta. Unul este că acei pastori și prezbiteri nu respectă poruncile Domnului și nu pun cuvintele Domnului în practică. Ei nu au experiență adevărată de viață și nu au nicio cunoaștere adevărată despre Dumnezeu, cu atât mai puțin au teama de Dumnezeu în inimi. Ei nu Îl înalță deloc pe Dumnezeu și nu sunt martori pentru El în lucrarea și predicarea lor. Întotdeauna se umflă-n pene și sunt martori pentru ei înșiși. Abătându-se complet de la calea Domnului, ei s-au transformat în tipici păstori mincinoși care înșală oamenii. Acesta este motivul pentru care sunt disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt și nu obțin niciodată luminarea și călăuzirea Lui. Și acesta este motivul principal pentru care comunitatea religioasă este atât de pustie. Celălalt motiv este că Domnul Isus S-a întors deja pentru a face lucrarea noii epoci. Lucrarea Duhului Sfânt asupra oamenilor din Epoca Harului a fost deja retrasă, iar acum se înfăptuiește asupra grupului de oameni care sunt la curent cu noua lucrare a lui Dumnezeu. Dar pastorii și prezbiterii nu cercetează deloc noua lucrare a lui Dumnezeu și nu calcă pe urmele lui Dumnezeu, nici nu-I acceptă conducerea. Dimpotrivă, tot ceea ce fac ei este să se împotrivească și să condamne cu înverșunare lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să-L calomnieze și blasfemieze pe Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă. Ei fac tot ce pot pentru a-i împiedica pe credincioși să cerceteze adevărata cale și să se întoarcă la Dumnezeu, și astfel au devenit întocmai ca fariseii care L-au pironit pe Domnul pe cruce. Aceștia au fost deja condamnați și eliminați de Dumnezeu, așa că nu-i nicio cale ca Duhul Sfânt să poată lucra asupra lor. Deci, dacă vrem să primim provizia de viață, trebuie să ținem pasul cu lucrarea curentă a Duhului Sfânt, să acceptăm cuvintele pe care Dumnezeu le exprimă în prezent și să acceptăm conducerea, furnizarea și păstorirea lui Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă. Acesta este singurul mod prin care putem câștiga adevărul și viața. Acest lucru îndeplinește ceea ce a spus Domnul Isus: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa» (Ioan 14:6). «Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică» (Ioan 4:14).”
După ce am ascultat părtășia surorii Wang despre cuvintele lui Dumnezeu, am realizat brusc de ce pastorii, prezbiterii și studenții la teologie nu aveau nimic demn de predicat: ei nu au adevărul! Ei se împotrivesc lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt i-a părăsit cu mult timp în urmă. Când predică, au doar cunoștințe intelectuale pe care să se bazeze, dar nu au luminarea Duhului Sfânt și de aceea predicarea lor nu aduce beneficii nimănui. Dar încă mai era ceva ce nu înțelegeam, așa că am întrebat-o pe sora Wang: „Toți acei pastori și prezbiteri spun că sunt foarte familiarizați cu Biblia, că au fost la seminar și au multă viață. Eu nu înțeleg atât de bine Biblia și am crezut că ei sunt cu adevărat mai maturi decât mine în viață, de aceea i-am ascultat. Deci acum nu mă pot hotărî dacă au cu adevărat multă viață sau nu. Soră, crezi că au într-adevăr multă viață?” Sora Wang a răspuns: „Nimeni nu poate fi mărturie pentru sine că are viață. Totul este hotărât conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ce înseamnă să ai viață? Ce lucruri anume ar trebui să fie manifestate? Domnul Isus a spus: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa» (Ioan 14:6). Iar Dumnezeu Atotputernic a spus: «A fi sau a nu fi în posesia realității nu se bazează pe ceea ce spui; mai degrabă, se bazează pe ceea ce trăiești. Doar când cuvintele lui Dumnezeu devin viața și exprimarea ta firească se poate spune că ai realitatea, și doar atunci se poate considera că ai dobândit adevărata înțelegere și statura reală. Trebuie să fii capabil să reziști examinării lungi perioade de timp și trebuie să poți trăi asemănarea pe care o cere Dumnezeu. Aceasta nu trebuie să fie o simplă imagine, ci să se reverse natural din tine. Numai atunci vei avea cu adevărat realitate și numai atunci vei fi obținut viața» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar punerea adevărului în practică înseamnă să ai realitatea”). «De ce se spune că mulți oameni nu au viață? Pentru că ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, astfel, se spune că ei nu au niciun Dumnezeu în inima lor și că nu au viață» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”). Din cuvintele lui Dumnezeu, putem vedea că Hristos este adevărul, calea și viața. Adevărul poate acționa ca viața oamenilor, deci a dobândi adevărul este același lucru cu a dobândi viața, iar a avea viață indică faptul că cineva a dobândit adevărul și Îl cunoaște pe Dumnezeu. Cineva care nu înțelege adevărul și nu-L cunoaște pe Dumnezeu nu va avea o inimă care se teme de Dumnezeu și nu va putea trăi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Asta înseamnă că nu are viață. Dacă cineva nu are cuvintele lui Dumnezeu drept viața sa, atunci va trăi tot după otrăvurile Satanei care sunt inerente în el. Acești oameni își dezvăluie adesea firile corupte – aroganță, îngâmfare, egoism, josnicie, mârșăvie, viclenie și așa mai departe. Și chiar dacă ei cred în Dumnezeu, tot nu sunt în stare să se teamă de Dumnezeu și să stea departe de rău. Adesea mint, înșală, comit păcate și se împotrivesc lui Dumnezeu. Cum ar putea fi numiți vreodată oameni care au viață? Dacă spun că au viață, este doar aceeași viață trupească, viața satanică plină de firi corupte potrivnice lui Dumnezeu, iar nu viața nouă, care vine din experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu și dobândirea adevărului. Deci, cu toate că pastorii și prezbiterii pot să fie familiarizați cu Biblia și să aibă cunoștințe despre Biblie și teorii teologice, asta nu înseamnă că Îl cunosc pe Dumnezeu și se tem de El sau că înțeleg adevărul și au lucrarea Duhului Sfânt. Și cu siguranță nu înseamnă că pun cuvintele Domnului în practică sau că ascultă de El. În schimb, ceea ce vedem este că, de obicei, ei se înalță și sunt martori pentru sine și, în general, încearcă să-i determine pe credincioși să-i venereze. Ceea ce dezvăluie și trăiesc ei este asemănarea cu Satana – sunt aroganți și îngâmfați, lipsiți de teamă de Dumnezeu și fățarnici pentru a păcăli oamenii. Nici în lucrarea lor, nici în predicarea lor, ei nu pot vorbi de vreo cunoaștere reală a cuvintelor Domnului sau de vreo experiență practică benefică altor oameni. Oricât de mulți ani îi asculți, nu vei înțelege niciodată adevărul, iar viața ta nu va crește niciodată. Ei nu au nicio cunoaștere a lui Dumnezeu sau a lucrării Sale, iar când Dumnezeu Se întoarce în trup în zilele de pe urmă pentru a exprima adevăruri și a-Și face lucrarea de judecată, ei I se împotrivesc, Îl condamnă și Îl blasfemiază fără nici urmă de teamă de Dumnezeu în inimile lor. Ce fel de viață au ei? Au în totalitate viața Satanei. Sunt întocmai ca fariseii care cunoșteau bine Biblia și considerau că au o credință sinceră în Dumnezeu și că au viață, dar care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și chiar s-au împotrivit Domnului, L-au condamnat și L-au pironit pe cruce. Acest lucru ne spune că, doar pentru că cineva cunoaște bine Biblia, nu înseamnă că deține adevărul și viața. Singurii oameni care au viață sunt cei care înțeleg și practică adevărul, care Îl cunosc pe Dumnezeu, au o inimă care se teme de El și pot trăi după cuvintele lui Dumnezeu. Acei pastori și prezbiteri spun că au multă viață, iar asta înseamnă doar că-i păcălesc pe credincioși și se înșală singuri.”
După ce am ascultat cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și părtășia surorii Wang, totul a devenit perfect clar în mintea mea: doar pentru că cineva cunoaște bine Biblia și poate explica în detaliu Biblia, nu înseamnă că înțelege adevărul, că Îl cunoaște pe Dumnezeu sau că are viață. Obișnuiam să cred că oamenii cu funcții înalte sau care studiaseră teologia și aveau cunoștințe biblice dețineau cu toții multă viață. Dar acum văd că punctul meu de vedere era total absurd. Se pare că oamenii care nu dețin adevărul sunt incapabili să discearnă și, astfel, sunt păcăliți ușor. Apoi i-am pus o întrebare surorii Wang: „Dumnezeu Atotputernic vorbește atât de bine. Tot ce trebuie să facem este să citim cu atenție cuvintele Lui și ne vom da seama că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu și sunt glasul lui Dumnezeu. Deci, cum se face că pastorii și prezbiterii nu acceptă acest lucru și chiar fac tot posibilul să I se împotrivească și să-L condamne?” Sora Wang a răspuns: „Acum, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit și a exprimat toate adevărurile necesare pentru a curăți și mântui omenirea coruptă. Aceste adevăruri sunt calea vieții veșnice pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o. Atâta vreme cât oamenii vor citi serios cuvintele lui Dumnezeu, vor recunoaște că aceste cuvinte sunt adevărul, viața și calea și că sunt temelia și călăuzirea pentru supraviețuirea omenirii. Aceasta este realitatea. Deși majoritatea pastorilor și prezbiterilor se împotrivesc lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și o condamnă și încearcă să-i împiedice pe oameni să citească cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, asta nu înseamnă că nu pot auzi autoritatea și puterea din ele. Unii pastori și prezbiteri nu pot predica nimic util, așa că fură cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și le predică congregațiilor lor, susținând că sunt luminări oferite lor de Duhul Sfânt. Dar de ce încă se împotrivesc și Îl condamnă frenetic pe Dumnezeu Atotputernic? Aceasta are legătură cu natura și substanța lor de a urî adevărul. Dacă ne aducem aminte de momentul în care Domnul Isus a început să-Și facă lucrarea, El a manifestat multe minuni, în special învierea lui Lazăr și hrănirea celor cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești, care au fost mai uimitoare pentru oamenii de pe întreg pământul Iudeii. Așadar, mulți dintre oamenii de rând din acele zile și-au dat seama, din cuvintele și lucrarea Domnului, că El era Mesia care vine. Însă conducătorii evreilor nu L-au acceptat pe Domnul Isus și I s-au împotrivit și L-au condamnat, iar în cele din urmă, au conspirat cu guvernul roman pentru a-L răstigni pe Domnul. De ce s-a întâmplat asta? Oare pentru că nu au putut auzi autoritatea și puterea din cuvintele Domnului Isus? Nu! A fost pentru că au văzut că tot mai mulți oameni acceptau calea Domnului Isus. Le era teamă că, dacă toți oamenii obișnuiți credeau în Domnul Isus, atunci nimeni nu avea să-i urmeze sau să-i venereze pe ei și își vor pierde statutul și mijloacele de trai. Ei știau clar că Domnul Isus este Dumnezeu și, totuși, s-au împotrivit Lui intenționat; acest lucru a dezvăluit esența lor antihristă, care era potrivnică lui Dumnezeu și care ura adevărul. Domnul Isus i-a certat cu amărăciune când a spus: «Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu» (Ioan 8:40). «De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu! 44 Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr» (Ioan 8:43-44). În vremurile noastre, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic au dezvăluit cu o claritate cristalină natura și esența actualilor lideri ai comunității religioase. Dumnezeu Atotputernic a spus: «Cei care citesc Biblia în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat stau în calea celor care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole ce îi împiedică pe cei care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup robust”, cum vor ști adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să le devoreze?» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Acești lideri ai comunității religioase de astăzi sunt la fel ca fariseii din vechime: deși cunosc bine Biblia, ei nu știu absolut nimic despre lucrarea lui Dumnezeu. Ei văd cum cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt acceptate de tot mai mulți oameni care doresc și caută arătarea lui Dumnezeu și le este teamă că, dacă toți credincioșii cred în Dumnezeu Atotputernic, atunci pe ei nu-i va mai urma nimeni și nu le va mai dona bani. Așadar, pentru a-și proteja statutul și mijloacele de trai, sub fațada de a fi loiali Domnului și de a-I proteja turma, au fabricat tot felul de zvonuri răutăcioase pentru a se împotrivi și a condamna frenetic lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și fac tot posibilul pentru a-i împiedica pe credincioși să caute și să cerceteze adevărata cale. Prin urmare, putem vedea că liderii religioși sunt, de fapt, farisei sătui de adevăr și care urăsc adevărul. Sunt demoni vii care devorează sufletele oamenilor și sunt antihriști demascați de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.”
După ce am ascultat cuvintele lui Dumnezeu și părtășia surorii, am văzut brusc lumina. Am dat din cap de câteva ori și am spus: „În sfârșit, acum înțeleg de ce acei pastori și prezbiteri, auzind că există oameni care sunt martori la întoarcerea lui Dumnezeu, nu caută și nu cercetează acest lucru, ci Îl condamnă în mod persistent. Acum înțeleg de ce acei pastori și prezbiteri pretind cu voce tare că mă protejează și că sunt preocupați de viața mea, când, de fapt, ei fac tot posibilul să mă țină pe loc și să mă împiedice să citesc cuvintele lui Dumnezeu și să dobândesc hrana vieții de la Dumnezeu. Totul este deoarece tot ceea ce fac ei este să-și protejeze propriile interese. Le este teamă că, dacă oamenii încep să-L urmeze pe Dumnezeu Atotputernic, atunci nu le vor asculta predicile și nu le vor dona bani și, de aceea, îi împiedică pe oameni să cerceteze adevărata cale. Sunt cu adevărat demni de dispreț și aproape că mi-au distrus șansa de a atinge mântuirea adevărată. Acum că știu să discern mai bine, voi refuza să am ceva de-a face cu ei. Indiferent ce vor face pentru a mă tulbura, voi rămâne neclintită și Îl voi urma pe Dumnezeu Atotputernic.” După aceea, nu m-am mai întors niciodată la întâlnirile de la vechea mea biserică.
Nu după mult timp, doi predicatori din vechea mea biserică au venit la mine acasă. Unul dintre ei, predicatorul Zhang, mi-a spus: „Mătușă, de ce nu ai fost la întâlniri? Ai fost din nou în contact cu oamenii din Fulgerul de la Răsărit? Orice ai face, nu trece la credința lor. Dacă le urmezi credința, s-a terminat cu tine!” Cu o voce fermă, i-am replicat: „În ultima vreme, nu am obținut nimic din participarea la întâlnirile cu voi, am devenit tot mai întunecată în spiritul meu și nu am putut să simt prezența Domnului. Dar, de când am început să citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, spiritul meu a fost înălțat, iar acum încep să înțeleg unele adevăruri și viața mea este hrănită. Simt că Dumnezeu este cu mine și că Duhul Sfânt lucrează asupra mea. Acum, sunt sigură că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel întors și că adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt apa vie a vieții. Doar cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic îmi pot oferi susținere și, oriunde pot câștiga viață, acolo voi merge.” Cealaltă, predicatoarea Song, a spus atunci: „Ne facem griji pentru tine. Ne facem griji că te vei abate de la calea cea dreaptă. Ești imatură în viață…” I-am spus: „S-ar putea să fiu imatură în viață, dar Dumnezeu mă va conduce oricum. Vă mulțumesc pentru grija voastră, dar ar trebui să vă gândiți la propriile voastre vieți. Viața mea este în mâinile lui Dumnezeu…” După ce au auzit ce aveam de spus, au plecat val-vârtej. În timp ce-i priveam dispărând în depărtare, am avut un sentiment imens de ușurare, cum nu mai simțisem înainte. După aceea, au mai revenit de două ori, dar, văzând că nu eram deloc mișcată de îndemnurile lor, nu s-au mai întors niciodată. Datorită îndrumării lui Dumnezeu, am văzut dincolo de adevăratele fețe și de motivele malefice ale acestor conducători religioși și am văzut dincolo de trucurile Satanei, găsindu-mi calea afară din confuzie și înapoi la Dumnezeu. Acum sunt hrănită cu apa vie a vieții și-L voi urma și venera mereu pe Dumnezeu Atotputernic!