32. Un progres
Toți cei din familia mea credem în Domnul Isus și, cu toate că în biserica noastră eram doar o credincioasă de rând, tatăl meu era unul dintre colaboratorii bisericii. În februarie 2004, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și, curând după aceea, i-am predicat Evanghelia Împărăției celei mai mici surori ale mele. Inițial, plănuiam să fiu martoră pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă în fața tatălui meu, după ce mă înzestram cu unele dintre cuvintele și adevărurile lui Dumnezeu. Dar, spre surprinderea mea, când tatăl meu a auzit că acceptasem lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, a înnebunit, încercând să-mi perturbe și să-mi împiedice credința.
Într-o seară, tatăl meu a venit pe la mine și mi-a spus furios: „Nu aș fi crezut niciodată că ai să ignori sfaturile mele și pe cele ale conducătorului bisericii noastre și ai să-ncepi să crezi în Fulgerul de la Răsărit! Ai face bine să te grăbești și să te duci acasă la conducător și să te pocăiești și să-L rogi pe Domnul să îți ierte păcatele!” I-am răspuns: „Tată, am citit mult din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și chiar cred că sunt glasul lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, iar eu sunt sigură de credința mea. Epoca Harului s-a terminat deja și acum suntem în Epoca Împărăției. Dumnezeu a venit să facă o lucrare nouă și să ne ducă la ospățul nunții Mielului. Nu se spune «Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge» (Apocalipsa 14:4) în Biblie? Crezând în Dumnezeu Atotputernic, urmez pașii Mielului…” Dar, indiferent ce spuneam, pe tatăl meu nu l-a interesat să audă nimic și a insistat să mă ducă să-l văd pe conducătorul bisericii noastre. Soțul meu i s-a alăturat și el pentru a face presiuni asupra mea. Privirea de pe chipul tatălui meu mi-a spus că era pe deplin hotărât să mă readucă în fosta mea biserică. Mi-am dat seama că emoțiile erau intense și mă supuneau unei presiuni incredibile, iar eu nu mă puteam abține să nu mă simt un pic agitată. Așa că m-am rugat în tăcere lui Dumnezeu și I-am cerut protecție și îndrumare. Bineînțeles, fără să mă lase să mai spun un cuvânt, tatăl meu l-a pus pe soțul meu să ne ducă pe toți cu mașina la locul de întrunire al vechii mele biserici. Când am intrat în încăpere și am văzut 60 sau 70 de oameni care așteptau acolo – inclusiv pe sora mea cea mai mică, adusă de soacra ei – mi-am dat seama că toată această întâlnire fusese pregătită dinainte și că urmau să se ralieze împotriva noastră. Toți cei din cameră se uitau ciudat la sora mea și la mine, iar câțiva dintre ei ne arătau cu degetul și își șopteau unii altora. Conducătorul nostru de rang superior s-a grăbit spre noi și a început imediat să ne îndemne să nu mai credem în Dumnezeu Atotputernic. Apoi, a început să condamne și să hulească fără nicio reținere lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. A spus chiar și o mulțime de minciuni, cum ar fi: „Oamenii care se alătură Fulgerului de la Răsărit nu pot să plece niciodată și, dacă scapă, li se taie nasul și li se scot ochii…” Rostind aceste neadevăruri și stârnind pe cei din congregație, conducătorul i-a înfuriat și agitat și mai mult pe tatăl meu și pe soacra surorii mele, iar ei ne-au pus să închidem ochii și l-au rugat să spună o rugăciune pentru noi. Deși mă dezgusta ceea ce făceau și nu am spus nimic atunci când conducătorul se ruga pentru noi, minciunile spuse de el mă impresionaseră deja profund.
Ajungând acasă, încă mai auzeam minciunile acelea groaznice răsunându-mi în urechi și tulburându-mi liniștea sufletească. Nu puteam nici măcar să mă concentrez la cuvintele lui Dumnezeu. M-am gândit la faptul că trecuse ceva vreme de când luasem legătura cu sora Zhang din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și că era mereu decentă și onestă atât în discursul, cât și în comportamentul ei. De asemenea, sora Zhang arăta multă dragoste în modul în care avea părtășie cu noi și nu era deloc așa cum descrisese conducătorul bisericii. Însă cel mai important lucru era că spusele lui Dumnezeu Atotputernic erau adevărul și erau pline de autoritate și putere. Nicio ființă omenească nu putea exprima astfel de cuvinte, iar eu credeam că trebuie să fie cuvântările lui Dumnezeu. Așadar, de ce Biserica lui Dumnezeu Atotputernic era înconjurată de atât de multe zvonuri înfricoșătoare? Așa se face că m-am foit și m-am întors în pat toată noaptea, fără să pot să dorm în timp ce gândurile mele se transformau într-una din pozitive în negative și iar în pozitive. A doua zi, m-am simțit somnoroasă și apatică – tulburată într-un mod greu de exprimat – și nu am avut chef să fac nimic. Sora mea cea mai mică a venit pe la mine și, în curând, mi-a fost clar că nu reușise să se apere în fața ralierii dintre lider și soacra ei. Nu mai îndrăznea să creadă în Dumnezeu Atotputernic și acum mă îndemna să renunț și eu la credința mea în El. I-am spus cu neliniște: „Surioară, știu că ești îngrijorată și, la rândul meu, și eu sunt foarte confuză și supărată, ca și tine. Dar am cugetat mult la această problemă și m-am și rugat Domnului pentru îndrumare așa că, indiferent ce spun liderul și ceilalți, există un lucru de care putem fi sigure, și acela e că o ființă omenească nu ar fi putut niciodată rosti cuvintele din Dumnezeu Atotputernic. Sunt sigură că aceste cuvinte sunt glasul lui Dumnezeu. Am citit Cartea deschisă de Miel de multe ori, iar această carte dezvăluie misterele planului de gestionare (planului mântuirii) de șase mii de ani al lui Dumnezeu. Citind cartea, am învățat că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii are trei etape și că lucrarea de judecată săvârșită prin cuvinte din zilele de pe urmă este lucrarea care îl va mântui pe om odată pentru totdeauna. Doar lucrarea de judecată ne poate permite să ne descotorosim cu adevărat de cătușele naturii noastre păcătoase și să dobândim purificarea, astfel încât să putem fi înălțați în Împărăția cerurilor. Conținutul cărții este în totalitate conform profețiilor Domnului din Biblie și cuprinde adevăruri care nu se regăsesc în Biblie. Doar Dumnezeu putea să știe aceste adevăruri și taine. Deci de aceea sunt atât de sigură că spusele lui Dumnezeu Atotputernic sunt glasul lui Dumnezeu și că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel reîntors, după care am tânjit atât de multă vreme! Surioară, credința noastră nu este greșită. Orice ai face, nu renunța la adevărata cale atât de ușor!” După ce sora mea cea mai mică a plecat, m-am simțit foarte tristă și m-am gândit: „Dumnezeu Atotputernic este, evident, Domnul Isus cel reîntors. Este pur și simplu atât de adevărat și corect. Așadar, de ce liderul bisericii și familia noastră nu ne permit să credem în El?” Tocmai când mă gândeam la aceasta, a sunat telefonul mobil al soțului meu. Era tatăl meu, care voia să mă duc imediat la el acasă. Știam sigur că tatăl meu avea să mă necăjească din nou, așa că am spus că nu vreau să mă duc, dar soțul meu m-a apucat și m-a târât la mașină. Când am ajuns la casa tatălui meu, am văzut că sora mea cea mai mică și soacra ei erau deja acolo. Văzându-mă, chipul tatălui meu s-a înăsprit și mi-a spus: „Seara trecută, conducătorul bisericii s-a rugat înaintea Domnului Isus pentru ispășirea păcatelor voastre. Dar niciuna dintre voi nu și-a mărturisit încă păcatele și s-a pocăit. V-am chemat astăzi aici pe amândouă ca să puteți spune o rugăciune de pocăință deplină înaintea Domnului și să nu mai credeți niciodată în Dumnezeu Atotputernic…” Când am auzit toate acestea, m-am simțit sătulă până peste cap. M-am gândit: „Acceptând lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, urmez pașii Mielului și întâmpin întoarcerea Domnului. Unde este păcatul în asta? Nu am de gând să spun minciuni și să vorbesc prostii cu bună știință.” Văzând că nu intenționam să spun o rugăciune de pocăință, părinții mei și soacra surorii mele au început să se ralieze împotriva mea. Au început să-L ponegrească și să-L hulească pe Dumnezeu Atotputernic și să repete acele minciuni groaznice pentru a mă forța să mărturisesc și să mă pocăiesc. Faptul că toate acele minciuni îmi zburau prin minte și că ai mei se raliau constant împotriva mea m-a făcut să simt că-mi pierd suflarea și am început să mă simt amețită și slăbită. M-am gândit: „Dacă ei continuă să mă preseze în fiecare zi, nu voi putea să iau legătura cu frații și surorile și nici nu voi putea citi cum se cuvine cuvintele lui Dumnezeu. Nu cred că voi putea să o iau pe această cale aparte a credinței în Dumnezeu…” În acel moment, părinții mei și soacra m-au apucat și ne-au forțat pe mine și pe sora mea să închidem ochii și să ne pocăim. Văzând cât de agresiv se comportau, m-am supărat extrem de tare și nu m-am putut abține să nu lăcrimez. Plângând, m-am rugat Domnului: „O, Isuse Doamne, știu că Te-ai întors ca Dumnezeu Atotputernic, dar acum nu am curajul să cred în Tine. Te implor să mă ierți și să mă absolvi de păcate.” Ajungând la această parte din rugăciunea mea, am plâns atât de mult încât nu am putut continua și, astfel, mi-am sfârșit rugăciunea. După aceea, m-am simțit brusc foarte nehotărâtă, tot curajul mi-a dispărut și nu am putut să simt deloc prezența lui Dumnezeu. M-am simțit foarte neliniștită și i-am spus celei mai mici surori ale mele: „Înainte de rugăciunea de pocăință, simțeam că mai am ceva putere, dar, după ce am spus-o, m-am simțit complet istovită, de parcă Duhul Sfânt m-a părăsit. De fapt, a crede în Dumnezeu Atotputernic înseamnă să-L urmezi pe Domnul și, spunând acea rugăciune de pocăință, noi L-am trădat pe Domnul.”
Lupta din inima mea a continuat după ce am ajuns acasă. Citisem atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și recunoscusem că sunt cuvântările lui Dumnezeu. Știam că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel reîntors și că a nu-L accepta ar însemna să-L trădez pe Dumnezeu, ceea ce nu numai că m-ar face să nu reușesc să obțin mântuirea, ci și să fiu condamnată de Dumnezeu. Dar, dacă aș fi insistat să cred în Dumnezeu Atotputernic, atunci conducătorul bisericii și tatăl meu ar fi continuat cu siguranță să mă hărțuiască, iar eu nu aș mai fi avut niciodată o zi liniștită. Chiar simțeam că nu am curajul să perseverez în credința mea. Mintea îmi era agitată, mă confruntam cu dificultăți din toate părțile și habar nu aveam ce să fac. Capul îmi țiuia și simțeam că mă apropii de o criză nervoasă. Voiam ca sora Zhang să vină pentru a putea să-i returnez cartea cuvintelor lui Dumnezeu și, procedând astfel, aș fi putut să scap de această viață plină de durere.
Câteva zile mai târziu, sora Zhang a venit la magazin ca să-mi acorde sprijinul ei. Eram extrem de agitată întrucât îmi făceam griji că soțul meu o va vedea și îi va spune tatălui meu. Și așa, cu sufletul la gură, i-am povestit tot ce se întâmplase în ultimele zile. Apoi, am scos în grabă cartea cuvintelor lui Dumnezeu pe care o ascunsesem sub niște cutii cu mărfuri și i-am dat-o. I-am spus: „Soră, părinții mei și soțul mă hărțuiesc, iar liderii și frații și surorile din vechea mea biserică mă stingheresc atât de mult încât mă simt complet sleită din cauza neliniștii. Nu mai suport, așa că te rog să iei cartea asta cu tine.” Sora Zhang s-a uitat la mine și mi-a spus cu mare sinceritate: „Soră, noi am acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și, deci, perturbarea și presiunea din partea liderilor religioși și a familiei sunt, de fapt, o bătălie purtată în tărâmul spiritual! Domnul Isus a spus: «Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia» (Matei 10:34). «Aşa încât duşmanii unui om vor fi chiar cei din familia lui» (Matei 10:36). Din cuvintele Domnului, putem vedea că venirea lui Dumnezeu pe pământ pentru a face lucrarea de mântuire va duce, inevitabil, la o luptă pe tărâmul spiritual. Asta se întâmplă deoarece oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu și care iubesc adevărul Îl vor urma pe Dumnezeu atunci când Îi vor auzi cuvântările. Lucrul acesta va stârni inevitabil dușmănia tuturor celor care s-au săturat de adevăr, care urăsc adevărul și care se împotrivesc lui Dumnezeu. Prin urmare, cele două tabere – cea pozitivă, care Îi aparține lui Dumnezeu, și cea negativă, care îi aparține Satanei – vor fi dezvăluite și fiecare om va fi separat după felul lui. Acestea sunt atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu! În trecut, când Domnul Isus a început să-Și facă lucrarea, mulți dintre evreii de rând care au auzit cuvântările Domnului Isus și au fost martorii marii Sale puteri au ajuns să creadă că Domnul Isus era Mesia care fusese prevestit și, astfel, L-au urmat. Însă toți preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii evrei, care i-au văzut pe oamenii de rând abandonându-i și urmându-L pe Domnul Isus, au început să inventeze și să răspândească o mulțime de zvonuri pentru a-i înșela pe oamenii obișnuiți. Au spus că Domnul Isus Se baza pe Belzebut, regele demonilor, pentru a-i alunga pe demoni, și că El era lacom și-I plăcea să bea vin. Iar când Domnul Isus a înviat, i-au mituit pe soldații romani cu argint ca să inventeze și să răspândească zvonul că trupul Domnului Isus fusese furat de discipolii Săi. Acestea au fost câteva dintre modalitățile prin care au încercat să-i împiedice pe oameni să accepte mântuirea Domnului Isus. Și ce li s-a întâmplat până la urmă tuturor evreilor care au crezut ce spuneau liderii lor religioși și nu au îndrăznit să-L urmeze pe Domnul Isus? Nu numai că au pierdut mântuirea Domnului, ci au fost și pedepsiți și blestemați de Dumnezeu: Israelul a fost înrobit aproape 2.000 de ani, iar evreii au plecat în exil în toată lumea, unde mulți dintre ei au fost persecutați și uciși. Aceasta a fost consecința teribilă a faptului că L-au răstignit pe Domnul și că au ofensat grav firea lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeu S-a întrupat din nou pentru a-Și face lucrarea, iar istoria se repetă acum. Liderii religioși de astăzi sunt la fel ca fariseii din vechime: văd clar realitatea faptului că Dumnezeu vine Să-și înfăptuiască lucrarea, exprimând adevăruri și mântuind oamenii, dar, pentru că nu iubesc adevărul, neagă și condamnă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Ca să-și apere funcțiile și să-și păstreze mijloacele de trai, ei născocesc zvonuri pentru a se împotrivi lui Dumnezeu și a-L condamna și folosesc aceste zvonuri pentru a-i înșela și controla pe oameni. Ba chiar se folosesc de unii oameni neștiutori și-i incită să-i preseze pe credincioșii care au acceptat adevărata cale și încearcă frenetic să-i tulbure și să-i împiedice pe oameni să se îndrepte către Dumnezeu Atotputernic, distrugând astfel ultima șansă a omenirii de a obține mântuirea. Soră, trebuie să putem vedea clar că aceasta este o luptă spirituală și să înțelegem uneltirile viclene ale Satanei.” După ce am ascultat părtășia surorii Zhang, totul a devenit dintr-odată clar: din timpuri străvechi, adevărata cale a fost întotdeauna persecutată, iar eu chiar mă aflam într-o luptă spirituală continuă! Liderii vechii mele biserici născoceau zvonuri și condamnau lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar pe mine mă persecutau și mă hărțuiau necontenit ca să mă împiedice să cred în Dumnezeu Atotputernic, totul pentru că urau adevărul și erau vrăjmași ai lui Dumnezeu. Părtășia surorii m-a ajutat să înțeleg de ce mi se întâmplau acele lucruri, dar tot mă simțeam foarte slabă și prea temătoare să păstrez cartea cuvintelor lui Dumnezeu. Știam că tatăl meu și ceilalți vor veni la mine acasă și vor face din țânțar armăsar dacă o păstrez și-mi vor afecta viața de familie, așa că ezitam să păstrez cartea. Văzând că eram prinsă între ciocan și nicovală, sora Zhang mi-a dat un număr de telefon și mi-a spus: „Soră, ce zici de asta – am să iau acasă cartea cuvintelor lui Dumnezeu și am să o păstrez în siguranță pentru tine. Ori de câte ori ai să ai chef să o citești, sună-mă și-am să ți-o aduc imediat.” Am fost de acord și am condus-o pe sora Zhang până la ușă. Chiar în acel moment, soțul meu a venit alergând și, arătând cu degetul spre sora Zhang, a strigat: „Ia cartea și pleacă imediat. Și să nu te mai întorci, altfel am să-ți spun vreo două!” Când am privit-o pe sora Zhang îndepărtându-se, m-am simțit foarte supărată și abătută într-un mod greu de descris.
La început am crezut că, dacă îi restitui surorii Zhang cartea cuvintelor lui Dumnezeu, tatăl meu va înceta să mă mai hărțuiască și că-mi voi relua viața liniștită pe care o avusesem înainte. De fapt, lucrurile s-au dovedit a fi exact pe dos: nu numai că nu simțeam liniște în inima mea, ci simțeam în schimb un gol inexplicabil. Eram lipsită de vlagă în orice făceam, iar cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și imnurile cuvintelor lui Dumnezeu continuau să-și facă loc în gândurile mele în orice moment al zilei și al nopții. Știam că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel reîntors și că acele cuvinte exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul; totuși, lucrurile pe care mi le-a spus liderul bisericii și scenele cu tatăl meu și ceilalți care mă hărțuiau și mă atacau îmi străfulgerau și ele prin minte. Sufeream foarte mult și mă simțeam de parcă aș fi căzut într-o prăpastie adâncă din care nu puteam să ies. Nu puteam să mănânc sau să dorm bine și eram atât de stresată ca și când capul meu ar fi fost pe punctul de a exploda. În toiul acestei dureri, am îngenuncheat și L-am rugat fierbinte pe Dumnezeu: „O, Dumnezeule, singurul Dumnezeu adevărat care a creat cerurile, pământul și toate lucrurile vii! Sufăr foarte mult și mă simt foarte pierdută acum. Știu că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel reîntors, dar statura mea este atât de mică și, ori de câte ori mă gândesc la hărțuirea și la atacurile tatălui meu asupra mea, îmi este prea frică să Te urmez. O, Dumnezeule, sunt blocată la o răscruce de drumuri, incapabilă să iau o decizie. Nu știu ce să fac, așa că Te rog să mă îndrumi și să mă conduci…” În timpul rugăciunii, fără să-mi dau seama, am început brusc să mă gândesc la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic: „Nu ar trebui să îți fie frică de una și de alta; indiferent cu cât de multe dificultăți și pericole ai putea să te confrunți, ești în stare să rămâi neclintit înaintea Mea, fără să te împiedice nimic, pentru ca voia Mea să poată fi nestingherit îndeplinită. […] Nu te teme; cu sprijinul Meu, cine ți-ar putea bloca vreodată drumul? Ține minte asta! Nu uita!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o explozie de putere care a fost suficientă pentru a-mi îmbărbăta inima timorată. „Da!”, m-am gândit. „Cu Dumnezeu ca sprijin al meu, de ce să-mi fie frică? Întrucât am stabilit deja că aceasta este adevărata cale, atunci nu trebuie să fiu restricționată de nicio persoană, de niciun eveniment sau lucru. Trebuie să răzbat prin forțele întunericului și să-L urmez pe Dumnezeu cu o hotărâre de neclintit. În calitate de credincioasă în Dumnezeu, dacă nici măcar nu sunt în stare să-mi recunosc credința când mă confrunt cu forțele ostile ale Satanei, atunci ce fel de credincioasă sunt? Nu mă predau pur și simplu Satanei și-L trădez pe Dumnezeu?” Mi-am amintit apoi cum, în timpul părtășiei sale, sora Zhang îmi spusese că hărțuirea din partea familiei mele și a conducătorului bisericii făcea în întregime parte dintr-o luptă spirituală și că, dacă aș alege să fiu de partea lor, atunci aș cădea taman în capcana vicleană a Satanei. Asta ar însemna că mi-aș pierde pe deplin orice șansă de a fi mântuită și de a intra în Împărăția cerurilor. M-am gândit apoi la suferința spirituală prin care trecusem de când sora Zhang luase înapoi cartea cuvintelor lui Dumnezeu. Simțeam că nu pot să nu-L am pe Dumnezeu în viața mea și că a-L părăsi pe Dumnezeu era chiar mai dureros decât a fi abandonată de familia și de fosta mea biserică. Așa că am luat telefonul și am sunat-o pe sora Zhang și am stabilit un loc în care să ne întâlnim ca să pot să recuperez cartea cuvintelor lui Dumnezeu.
După aceea, ori de câte ori soțul meu nu era acasă, profitam de ocazie ca să lecturez cu aviditate cuvintele lui Dumnezeu și să cânt imnuri. Cu cât citeam mai mult cuvintele, cu atât mai mult îmi plăceau și, cu cât mai mult cântam imnuri, cu atât mă simțeam mai relaxată și mai liniștită. Mi-am recăpătat credința de la început și toată durerea și toate necazurile mele au dispărut ca negura dimineții. Am simțit înlăuntrul meu că spusele lui Dumnezeu pot să-mi sprijine viața și că puteam să mă descurc fără orice altceva, dar nu fără Dumnezeu. După trei luni, sora Zhang m-a dus la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic pentru a participa la întruniri.
Pe neașteptate, soțul meu a aflat că participam la întruniri în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și i-a spus tatălui meu. Într-o seară, eram la etaj când, brusc, am auzit o mare agitație în curte. Am tras perdelele și am simțit fiori reci când i-am văzut pe tatăl meu și pe patru sau cinci dintre colegii săi din biserică venind grăbiți și părând gata să facă scandal. Inima a început să-mi bată cu putere, iar eu am îngenuncheat rapid și L-am strigat pe Dumnezeu: „O, Dumnezeule Atotputernic, tatăl meu i-a adus pe indivizii aceia de la biserică să mă hărțuiască din nou, iar mie îmi este foarte frică. O, Dumnezeule, știi că statura mea este mică, așa că Te rog să-mi dai credință și curaj…” M-am gândit deodată la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Trebuie să ai curajul Meu în tine și trebuie să ai principii când te confrunți cu rudele care nu cred. Dar, de dragul Meu, nu trebuie să cedezi în fața niciunei forțe întunecate. Bizuie-te pe înțelepciunea Mea pentru a merge pe calea perfectă; nu permite niciuneia dintre conspirațiile Satanei să preia controlul. Depune toate eforturile pentru a-ți pune inima înaintea Mea, iar Eu te voi alina și îți voi aduce pace și fericire” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat credință și putere, iar eu nu m-am mai simțit șovăielnică și temătoare. M-am gândit: „Oricât de mult mă hărțuiesc, n-am de gând să cad din nou în capcana Satanei și să fiu înșelată de ei. Am fost creată de Dumnezeu. Să ai credință în Dumnezeu și să-L urmezi pe Dumnezeu sunt legi nestrămutate atât ale cerului, cât și ale pământului, și nimeni nu are dreptul să intervină, nici măcar oamenii cei mai apropiați mie.” Prin urmare, am reușit să cobor și să-i salut cu calm pe tatăl meu și pe colegii săi. Imediat ce m-au văzut, toți au început să vorbească în același timp. O femeie care-i însoțea a afișat o „grijă iubitoare” când a spus: „Fangfang, ești o persoană atât de inteligentă, deci cum de nu poți să înțelegi cum ne simțim? Cu toții ne gândim la binele tău. Nu fi atât de încăpățânată. Vino înaintea Domnului și pocăiește-te, bine?” Foarte calmă, i-am răspuns: „Soră, niciunul dintre voi nu a ascultat predicile Fulgerului de la Răsărit și nici nu a citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Vă îndemn pe toți să-l cercetați cum se cuvine și să nu-L condamnați pe Dumnezeu Atotputernic și să vă împotriviți Lui orbește. Tot ce trebuie să faceți este să citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și atunci veți ști dacă Dumnezeu Atotputernic este sau nu Domnul Isus cel reîntors.” Ea a răspuns: „Nu îndrăznim să citim acea carte întrucât conținutul are, într-adevăr, prea multă putere de a-i atrage pe oameni. Este atât de ușor să te lași absorbită de ea.” Am spus: „Tocmai din cauză că Dumnezeu Atotputernic exprimă numai adevăruri și, întrucât cuvintele Lui sunt glasul lui Dumnezeu, ele au puterea de a-i supune pe oameni. Doar cuvintele lui Dumnezeu au acest tip de autoritate și putere. Motivul pentru care oamenii sunt atrași de cuvintele lui Dumnezeu atunci când le citesc este că, lecturându-le, pot să înțeleagă adevăruri și să câștige sprijinul vieții. Cine ar părăsi izvorul apei vii a vieții după ce l-a găsit?” Auzind asta, n-au avut ce replică să-mi dea, ci doar au spus o mulțime de lucruri care-L huleau pe Dumnezeu Atotputernic și au încercat să mă sperie zicând că voi fi judecată în iad dacă nu mă pocăiesc. Pe un ton rece, am spus: „Ați calomniat Biserica lui Dumnezeu Atotputernic spunând că «Oamenii care se alătură Fulgerului de la Răsărit nu pot să plece niciodată și, dacă scapă, li se taie nasul și li se scot ochii.» Nu există nici cea mai mică dovadă concretă pentru o astfel de afirmație. Toate sunt numai zvonuri și calomnii răuvoitoare! Găsiți-mi o persoană căreia i s-a tăiat nasul sau căreia i s-au scos ochii. Dacă nu puteți să faceți rost de dovezi reale, atunci sunteți o adunătură de mincinoși care vor doar să-i înșele pe oameni. Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic s-a răspândit deja în toată China și toți au auzit de ea. Acum există cel puțin câteva milioane de creștini în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Desigur, atunci când se predică Evanghelia, există întotdeauna unii oameni care urăsc adevărul și care nu îl acceptă. Dar ai văzut vreodată vreun om căruia să i se fi tăiat nasul sau să i se fi scos ochii? Dacă ar fi existat chiar și unul singur, mass-media ar fi raportat imediat cazul și ar fi devenit o senzație națională. Voi ne-ați hărțuit intenționat pe mine și pe sora mea până când am renunțat la credința noastră. Dar părem să fim bine, nu-i așa? Spuneți minciuni ca să-i înșelați pe oameni. Crezând în Dumnezeu Atotputernic, urmez pașii lui Dumnezeu și aleg adevărata cale. Nu am greșit cu nimic, așa că nu am de ce să mă pocăiesc. Credința mea în Dumnezeu Atotputernic nu va șovăi niciodată, deci dacă voi nu vreți să credeți, este în regulă, dar cel puțin nu încercați să mă împiedicați să cred. În ceea ce privește sfârșitul meu, nicio ființă omenească nu are ultimul cuvânt, deoarece soarta fiecărei persoane este în mâinile lui Dumnezeu. Oamenii vor avea o destinație finală bună numai dacă țin pasul cu lucrarea lui Dumnezeu și dacă acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Așa că nu veniți să mă hărțuiți din nou.” De îndată ce am rostit cuvintele, tatăl meu s-a ridicat repede și brusc și, pe un ton agresiv, a rostit această amenințare: „Dacă tu continui să crezi în Dumnezeu Atotputernic, atunci nu ești fiica mea!”
Auzind amenințarea tatălui meu de a pune capăt relației noastre, m-am simțit destul de supărată și m-am gândit: „Adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt, într-adevăr, ceea ce le spune Duhul bisericilor. Așadar, de ce nu le asculți ci, în schimb, pleci urechea la zvonurile și minciunile răspândite de conducătorii bisericii? Cum de poți să fii ca ei și să mă urăști întrucât cred în Dumnezeu Atotputernic și chiar să fii dispus să pui capăt relației noastre?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai mult mă întristam, dar, apoi, m-am gândit brusc la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu a creat această lume și a adus în ea omul, o ființă căreia El i-a dăruit viață. La rândul său, omul a ajuns să aibă părinți și rude și nu a mai fost singur. Încă de când omul a zărit prima oară această lume materială, a fost menit să existe sub orânduirea lui Dumnezeu. Suflarea vieții de la Dumnezeu este cea care susține fiecare ființă vie pe parcursul maturizării sale. În acest proces, nimeni nu crede că omul trăiește și crește sub îngrijirea lui Dumnezeu. Mai degrabă, consideră că omul crește sub dragostea și grija părinților săi și că această creștere a sa este guvernată de instinctul de supraviețuire. Acest lucru e cauzat de faptul că omul nu știe cine i-a dăruit viața sau de unde a venit aceasta și cu atât mai puțin cum poate instinctul vieții să creeze miracole” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au permis să înțeleg că, deși trupul meu fizic provenea de la părinții mei, sursa vieții mele este Dumnezeu. „Fără darul vieții lui Dumnezeu”, am gândit eu, „trupul meu ar fi doar o bucată de carne putrezindă, iar faptul că astăzi sunt în viață depinde întru totul de grija și protecția lui Dumnezeu, altfel Satana m-ar fi înghițit cu mult timp în urmă. Dumnezeu este sursa vieții mele, nu părinții mei, iar eu pot rupe orice relație, numai nu pe cea cu Dumnezeu. Părinții mei nu numai că nu sunt interesați să caute sau să cerceteze întoarcerea Domnului, ci îi și susțin sută la sută pe conducătorii bisericii în calomnierea și hulirea lucrării lui Dumnezeu și încearcă să mă forțeze să-L trădez pe Dumnezeu. Asta dovedește că esența lor se împotrivește lui Dumnezeu și-I este vrăjmașă, dar eu n-am de gând să mă las întinată de ei și să mă împotrivesc lui Dumnezeu. Voi sta alături de Dumnezeu și, chiar dacă părinții mei mă vor renega, tot Îl voi urma pe Dumnezeu până la sfârșit, nu voi da înapoi și voi fi martoră pentru El.” Așa că i-am spus tatălui meu: „Tată, când vine vorba de credința în Dumnezeu, eu mă supun lui Dumnezeu, nu oamenilor, și nici nu sunt influențată de emoții. Dacă ceea ce ai spus s-ar conforma adevărului și voii lui Dumnezeu, te-aș asculta. Dar, dacă îmi zici să-L trădez pe Dumnezeu, atunci nu voi face niciodată ceea ce spui!” Când au văzut cât de neînduplecată era atitudinea mea, toți au clătinat din cap, s-au ridicat și au plecat părând descurajați. În acel moment, am simțit că am învins și nu am putut să nu-L slăvesc pe Dumnezeu în inima mea și să-I mulțumesc: „O, Dumnezeule Atotputernic, ești atât de omnipotent. Cuvintele Tale au fost cele care mi-au dat credință și curaj și care l-au înfrânt și umilit pe deplin pe Satana.”
Deși oamenii din comunitatea religioasă nu au mai venit să mă deranjeze din nou, conducătorul bisericii a continuat să-i incite pe părinții mei să mă hărțuiască. La fiecare câteva zile, veneau la mine acasă pentru a mă îndemna să mă răzgândesc și insistau mereu să trec pe la casa liderului ca să mă pocăiesc. Într-o zi, ai mei au venit, iar tatăl meu a încercat să folosească pasaje la întâmplare din Biblie ca să mă înșele, în timp ce mama a stat într-o parte și m-a implorat în lacrimi să mă duc acasă la lider ca să mă pocăiesc. Să o văd pe mama atât de supărată chiar m-a întristat. M-am gândit cum și-a pierdut mama la vârsta de trei ani și a fost apoi maltrată de mama ei vitregă. Suferise foarte mult în viață și acum îmbătrânea, iar eu nu fusesem o fiică foarte devotată, mai ales după cum o făceam să se îngrijoreze acum. Apoi m-am uitat la fața îmbătrânită și la părul cărunt al tatălui meu, iar asta m-a întristat și mai mult și, curând, am început să plâng. Tocmai când începeam să cedez, m-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost judecat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas pe care Dumnezeu îl face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să înțeleg că, la suprafață, părea că părinții mei mă hărțuiau, dar, pe tărâmul spiritual, Satana făcea un rămășag cu Dumnezeu. Era ca atunci când Iov trecea prin încercările lui Dumnezeu, iar soția sa, care juca rolul unuia dintre slujitorii Satanei, i-a spus: „Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!” (Iov 2:9). Dar, deoarece Iov se temea de Dumnezeu și se ferea de rău, și-a certat soția, spunându-i că este o femeie ignorantă și încăpățânată; el nu a păcătuit prin cuvintele sale. A mărturisit ferm pentru Dumnezeu în fața Satanei și, în ochii lui Iahve Dumnezeu, era un om desăvârșit. Acum eram hărțuită de părinții mei, care crezuseră toate minciunile fățișe pe care le spuneau liderii, iar asta era, de asemenea, una dintre ispitele Satanei. Satana știa că țin mult la părinții mei și profita de ocazia ca să încerce să ajungă la mine. Satana spera degeaba să-mi folosească empatia pentru părinții mei pentru a mă face să-L neg și să-L trădez pe Dumnezeu, ceea ce arată exact cât de sinistru și de perfid este Satana! Însă n-aveam să-i dau Satanei satisfacția de a-și vedea urzelile împlinite. Nu voiam să-L dezamăgesc și să-L întristez pe Dumnezeu, așa că am hotărât să fiu alături de Dumnezeu. După aceasta, orice au spus părinții mei, oricum m-au îndemnat, inima mea n-a șovăit câtuși de puțin. Văzând că eram impasibilă, părinții mei au plecat, părând foarte abătuți.
Mai târziu, conducătorul bisericii l-a obligat pe tatăl meu să stea în fața tuturor membrilor bisericii lor și să anunțe că fusesem expulzată din biserică. În plus, liderul i-a obligat pe părinții mei să stea departe de mine. În urma hărțuirii de către conducătorul bisericii și părinții mei, soțul meu a început să mă persecute frenetic. De fiecare dată când mă întorceam acasă de la îndeplinirea îndatoririlor mele pentru biserică, fie mă bătea, fie mă abuza verbal, iar uneori chiar mă închidea pe dinafară. Îmi strica scuterul electric sau bicicleta și, o dată, chiar m-a dus la secția de poliție. M-a chinuit până când m-am simțit epuizată fizic și eram trasă la față, iar vecinii noștri din sat au început și ei să mă batjocorească și să mă calomnieze. În fața acestei situații, spiritul mi-a slăbit și am început să simt că este prea grea credința în Dumnezeu. Nu știam cum să procedez, așa că de multe ori îngenuncheam înaintea lui Dumnezeu și mă rugam și plângeam, rugându-L pe Dumnezeu să-mi dea credință și putere. Și apoi, o dată, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Cei la care Dumnezeu Se referă ca biruitori sunt cei care încă pot să mărturisească ferm, să-și mențină încrederea și devotamentul față de Dumnezeu când sunt sub influența Satanei sau sunt asediați de Satana, adică atunci când se găsesc printre forțele întunericului. Dacă încă poți să-ți menții o inimă pură și să păstrezi iubirea autentică pentru Dumnezeu indiferent de situație, atunci tu mărturisești ferm în fața lui Dumnezeu, și asta vrea să spună Dumnezeu prin «a fi biruitor». Dacă urmărirea ta este excelentă când Dumnezeu te binecuvântează, dar te retragi fără binecuvântările Sale, este aceasta puritate? Din moment ce ești sigur că această cale este adevărată, trebuie să o urmezi până la capăt; trebuie să-ți menții devotamentul față de Dumnezeu. Din moment ce ai văzut că Dumnezeu Însuși a venit pe pământ pentru a te desăvârși, ar trebui să-I dai inima ta în întregime. Dacă încă Îl poți urma orice face El, chiar dacă îți acordă un rezultat nefavorabil la final, asta înseamnă să-ți menții puritatea în fața lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu va transforma un grup de oameni în biruitori. Dumnezeu îi va permite Satanei să ispitească oamenii și, fie că este vorba de asuprirea guvernului PCC, de hărțuirea din partea comunității religioase, de abandonul de către rude sau de batjocura și insultele primite de la publicul larg, noi, credincioșii, trebuie să trecem prin aceste încercări în mod practic întrucât numai acei credincioși care pot să se supună lui Dumnezeu, să-I rămână loiali lui Dumnezeu și să fie martori pentru Dumnezeu în orice situație vor deveni biruitorii care au fost făcuți de Dumnezeu. Dumnezeu aranjase aceste situații dificile pentru a mă desăvârși, pentru a vedea dacă aveam cu adevărat credință în El și dacă eram într-adevăr o persoană care credea sincer în El, care Îl asculta cu adevărat și care Îi era cu adevărat loială. După ce am înțeles voia lui Dumnezeu, am venit înaintea Lui și mi-am luat acest angajament: indiferent de dificultățile sau asupririle pe care le confrunt, Îl voi urma întotdeauna cu hotărâre pe Dumnezeu, îmi voi îndeplini mereu îndatoririle ca una dintre făpturile lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi și voi fi mărturie victorioasă pentru El în fața Satanei. După aceea, deși soțul meu a continuat frenetic să mă hărțuiască și să mă tulbure, tot m-am rugat frecvent lui Dumnezeu, m-am bizuit pe El, m-am înzestrat cu spusele lui Dumnezeu în fiecare zi și nu am mai simțit nicio suferință în inima mea. De asemenea, Dumnezeu mi-a deschis o cale de ieșire: soțul meu a fost pedepsit de Dumnezeu în mai multe rânduri pentru că m-a persecutat atât de frenetic și, după aceea, nu a mai îndrăznit să mă bată sau să-mi strice bicicleta. Prin aceste experiențe, am văzut atotputernicia și suveranitatea lui Dumnezeu și minunatele Sale fapte. Am văzut că nu există nicio forță întunecată care să poată depăși autoritatea și puterea lui Dumnezeu, iar eu am experimentat personal faptul că, atât timp cât ne bazăm sincer pe Dumnezeu și înfruntăm tot ce se întâmplă bazându-ne pe cuvintele lui Dumnezeu, atunci El va deschide o cale de urmat pentru noi și ne va conduce să biruim influența întunecată a Satanei. După ce am trăit toată această persecuție și suferință, deși corpul meu fizic a suferit puțin, tot am simțit că am câștigat atât de mult. Credința mea în Dumnezeu a devenit din ce în ce mai puternică, iar asta a fost întru totul binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mea. Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic!
După un an, m-am dus cu sora Zhang la locul de muncă al surorii mele celei mai mici și am fost din nou martore ale lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pentru ea. Sora mea a acceptat-o și, când am văzut-o că ia cartea cuvintelor lui Dumnezeu, am ajuns să apreciez profund cât de dificil îi este unei persoane să fie mântuite de Dumnezeu. Dorința lui Dumnezeu de a mântui omul este atât de reală! Nu mi-am putut opri lacrimile de recunoștință să mi se rostogolească pe față, iar inima mea s-a înălțat cu mulțumiri și laude pentru Dumnezeu! În 2006, sora mea cea mai mică și cu mine am făcut echipă și am predicat Evanghelia Împărăției celeilalte surori ale noastre și, după aceea, am fost în stare să aducem și alte câteva rude de-ale noastre înaintea lui Dumnezeu Atotputernic. Acest lucru mi-a permis să văd că, indiferent cum conducătorii religioși frenetici ajung să născocească neadevăruri și să-i tulbure și să-i hărțuiască pe credincioșii adevărați, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se va răspândi și nimeni nu o poate opri. Mieii lui Dumnezeu Îi vor auzi cu siguranță glasul și se vor întoarce înaintea tronului Său. După cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Împărăția se extinde în mijlocul umanității, se formează în mijlocul umanității, se ridică în mijlocul umanității; nu există nicio forță care poate distruge Împărăția Mea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 19).