de Xiang Wang, China

Recent, am auzit de la Meng Jie, supraveghetoarea mea, că Li Ping nu accepta adevărul, analizând mereu oamenii și lucrurile în exces și tulburând viața bisericească, și că frații și surorile au avut părtășie cu ea și au ajutat-o, dar ea tot nu s-a schimbat. Meng Jie mi-a cerut să scriu o evaluare despre ea. Am fost oarecum surprinsă. Nu mă așteptasem ca Li Ping să ajungă în acest punct. La început, mi-a fost greu să accept. Familia lui Li Ping crede în Domnul de generații întregi. L-a slujit pe Domnul în biserică în adolescență și acceptase această etapă a lucrării lui Dumnezeu de mai bine de 20 de ani. Acum, avea puțin peste 50 și era tot necăsătorită. Faptul că s-a lepădat de sine și s-a sacrificat, că s-a înfrânat și a îndurat suferințe părea a fi credință adevărată în Dumnezeu. Acum, a fost catalogată drept neîncrezătoare pentru că analiza în exces oamenii și lucrurile. Nu a fost puțin cam dur acest lucru? Amintindu-mi când interacționasem cu Li Ping în trecut, umanitatea ei nu părea slabă; doar că se certa pentru ce era bine sau greșit atunci când apăreau probleme. N-ar trebui să li se dea oamenilor de acest fel o șansă de a rămâne în biserică să muncească? Mai târziu, am auzit-o pe Meng Jie spunând că, pe baza comportamentului persistent al lui Li Ping, se stabilise deja că era neîncrezătoare. Totodată, mi-a amintit să mă examinez pentru a vedea ce m-a făcut să n-o pot vedea așa cum era și mi-a spus să caut adevărul pentru a rezolva acest lucru.

Mai târziu, în căutarea mea, am lucrat în mod conștient la această problemă și am rememorat toate momentele în care interacționasem cu Li Ping. În 2019, eu și Li Ping ne-am asociat pentru a ne face datoria. La vremea aceea, o sora din grupul nostru, Yingxin, nu lucra bine cu Li Ping. Yingxin a vrut să discute despre asta cu Li Ping, dar ea a refuzat. Yingxin a devenit oarecum negativă, iar când conducătorul s-a interesat de starea ei și a lui Li Ping, ea a declarat cu sinceritate că ele două nu lucrau bine împreună. Li Ping a considerat că afirmația lui Yingxin îi afectase reputația și a devenit foarte înverșunată împotriva lui Yingxin. Ulterior, a răstălmăcit faptele și a spus că Yingxin depusese intenționat o plângere împotriva ei, încercând să o excludă din grup. Înainte de o adunare, Yingxin a sugerat să vorbim mai întâi despre stările noastre și apoi, pe baza lor, să facem o lectură atentă a cuvintelor lui Dumnezeu. Li Ping a crezut că Yingxin o viza pe ea și spunea că nu acorda destulă atenție intrării în viață, așa că a spus furioasă că nu aveau destul timp pentru asta. A mai fost și o adunare cu scop de evaluare la care Yingxin a spus că rezultatele lucrării bisericii fuseseră în declin în ultima vreme și ne-a amintit tuturor să căutăm motivele din spatele acestui lucru. Din nou, Li Ping a crezut că era vorba despre ea și a spus impetuos: „Dacă tu crezi că nu sunt bună de nimic, atunci raportează-mă supraveghetoarei ca să mă transfere.” Am petrecut timp având părtășie cu ea și nu am putut discuta normal despre lucrare. La momentul respectiv, sora Luo Wen abia se alăturase grupului, iar când apăreau dificultăți și probleme în lucrarea ei, se consulta deseori cu Yingxin. Li Ping a văzut că Luo Wen o admira pe Yingxin, așa că i-a spus în față că Yingxin folosea mijloace ascunse pentru a o cuceri și i-a zis să o excludă. Când Luo Wen a auzit acest lucru, a fost atât de furioasă încât a început să plângă. Simțea că nu era ușor de lucrat cu Li Ping și nu voia să-și mai facă datoria aici. Li Ping nu numai că nu a reflectat asupra sa, ci chiar a spus că, dacă Luo Wen voia să plece, era alegerea ei. Uneori, discutam împreună, în cameră, despre lucrare, iar Li Ping devenea suspicioasă și credea că o vorbeam de rău pe la spate. Din această cauză, a fost deseori în conflict cu surorile din grup. De fapt, aceste stări ale ei durau de ceva timp. Supraveghetoarea noastră a avut părtășie cu ea și a ajutat-o de multe ori, dar ea nu și-a schimbat niciodată direcția. Pe atunci, tocmai mă alăturasem grupului și am avut părtășie cu ea și i-am spus că ar trebui să se axeze pe căutarea adevărului și învățarea lecțiilor, dar ea s-a certat pentru ce era bine și ce era greșit și și-a găsit scuze. Eram foarte confuză. Crezuse de ani de zile în Dumnezeu, deci de ce nu accepta nimic din partea lui Dumnezeu când i se întâmplau lucruri și, în schimb, căuta mereu motive din exterior, analizând în exces oamenii și lucrurile? Atunci m-am gândit: „Poate doar se află acum într-o stare proastă. Dacă avem părtășie și o ajutăm mai mult, s-ar putea să-și schimbe starea și să nu mai analizeze atât de mult oamenii și lucrurile.” Ulterior, pentru că Li Ping și Yingxin nu lucrau bine împreună, supraveghetoarea noastră m-a pus pe mine și pe Li Ping în același grup. La început, nu am crezut că, odată separată de Yingxin, Li Ping se va concentra atât de mult asupra ei, dar de fiecare dată când o menționam pe Yingxin, Li Ping aducea din nou în discuție chestiuni legate de ea și le relata. Cuvintele ei erau pline de judecăți implicite despre Yingxin. Cu toate acestea, nu i-am putut vedea clar esența și am crezut că era doar temporar incapabilă să treacă peste asta, că poate va depăși momentul odată cu trecerea timpului. Ulterior, Li Ping a fost transferată în alt grup să-și facă datoria. Frații și surorile au raportat că ea se purta tot așa, că, ori de câte ori ceva îi afecta mândria, făcea zarvă neîncetat și nu putea să lucreze bine împreună cu ceilalți. A influențat și stările celorlalți și a întârziat lucrarea grupului. Supraveghetoarea noastră a avut părtășie cu ea de multe ori și i-a spus să se axeze pe căutarea adevărului și învățarea lecțiilor, dar ea nu a acceptat niciodată acest lucru și a continuat să se apere, provocând perturbări și tulburări în lucrare. Până când a fost demisă, a tot dezbătut ce era bine și ce era greșit și nu a reflectat asupra ei sau n-a încercat să se cunoască.

Mai târziu, i-am auzit pe frați și surori vorbind despre unele comportamente de-ale ei. Comportamentul ei de a analiza în exces oamenii și lucrurile era destul de proeminent. Nu doar că-i făcea pe oameni să se simtă constrânși, dar tulbura și lucrarea bisericii. M-am gândit: „Cum definește Dumnezeu astfel de comportamente?” Am citit câteva cuvinte relevante ale lui Dumnezeu cu privire la această problemă: „Nu e josnic, oare, că unora le place să despice firul în patru și să ajungă într-un impas ori de câte ori li se întâmplă ceva? Aceasta e o mare problemă. Oamenii limpezi la minte nu vor face greșeala asta, dar oamenii absurzi așa sunt. Totdeauna își închipuie că alții le îngreunează situația, că alții le fac zile fripte dinadins, așa că mereu li se opun altor oameni. Nu e asta o deviație? Nu depun efort când e vorba de adevăr, preferă să se ciondănească din cauza unor lucruri neimportante atunci când li se întâmplă ceva, pretinzând explicații, încercând să-și salveze imaginea, și întotdeauna folosesc soluții omenești pentru a aborda aceste chestiuni. Acesta e cel mai mare obstacol pentru intrarea în viață. Dacă așa crezi în Dumnezeu sau dacă așa practici, nu vei dobândi adevărul niciodată, pentru că nu vii niciodată înaintea lui Dumnezeu. Nu vii niciodată înaintea lui Dumnezeu să primești tot ce ți-a pregătit El și nici nu folosești adevărul pentru a aborda toate acestea, ci folosești soluții omenești pentru a aborda lucrurile. Ca urmare, în ochii lui Dumnezeu, tu ai rătăcit prea departe de El. Nu doar inima ți-a rătăcit de la El. Întreaga ta ființă nu trăiește în prezența Lui. Astfel îi privește Dumnezeu pe cei care mereu analizează excesiv lucrurile și despică firul în patru. […] Eu vă spun că, orice datorie îndeplinește un om care crede în Dumnezeu – fie că se ocupă de chestiuni externe sau de o datorie care e în legătură cu diversele lucrări sau domenii de specializare ale casei lui Dumnezeu –, dacă el nu vine des înaintea lui Dumnezeu, nu trăiește în prezența Sa, nu îndrăznește să accepte scrutarea Sa și nu caută adevărul de la Dumnezeu, atunci el e un neîncrezător și nu se deosebește cu nimic de un non-credincios” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”). „În chestiuni legate de faimă, câștig sau imagine, ei insistă să clarifice cine are dreptate sau cine greșește, cine este superior sau inferior și trebuie să se certe pentru a-și susține punctul de vedere. Ceilalți nu vor să audă asta. Oamenii spun: «Poți să te exprimi mai simplu? Poți să spui clar? De ce trebuie să fii atât de trivial?» Gândurile lor sunt foarte complicate și întortocheate și trăiesc o viață atât de istovitoare, fără să-și dea seama de problemele de fond. De ce nu pot să caute adevărul și să fie onești? Pentru că le este scârbă de adevăr și nu vor să fie onești. Așadar, pe ce se bazează ei în viață? (Pe filosofii pentru interacțiuni lumești și metode omenești.) Când depinde de metode omenești pentru a acționa, omul sfârșește fie prin a fi ridiculizat, fie prin a prezenta celorlalți o latură urâtă a sa. Și astfel, la o examinare mai atentă, acțiunile lor, lucrurile pe care le fac toată ziua – toate au legătură cu propria lor imagine, faimă, câștig și vanitate. E ca și cum ar trăi într-o plasă, trebuie să facă speculații logice sau să caute scuze pentru orice și vorbesc mereu de dragul lor. Gândirea lor este complicată, vorbesc atât de multe prostii, cuvintele lor sunt atât de încurcate. Ei se ceartă mereu cu privire la ce este bine și rău, la nesfârșit. Dacă nu încearcă să câștige imagine, concurează pentru reputație și statut și nu există niciodată un moment în care să nu trăiască pentru aceste lucruri. Și care este consecința finală? Poate că au căpătat imagine, dar toți sunt sătui și obosiți de ei. Oamenii i-au văzut așa cum sunt de fapt și-au dat seama că sunt lipsiți de adevărul-realitate, că nu sunt persoane care cred sincer în Dumnezeu. Când conducătorii și lucrătorii sau alți frați și surori îi emondează prin câteva cuvinte, ei refuză cu încăpățânare să accepte, insistă să încerce să facă speculații logice sau să inventeze scuze și încearcă să paseze vina. În timpul adunărilor, se apără, provoacă certuri și stârnesc necazuri printre aleșii lui Dumnezeu. În inimile lor, se gândesc: «Chiar nu am unde să-mi susțin cauza?» Ce fel de persoană este aceasta? Este cineva care iubește adevărul? Este aceasta o persoană care crede în Dumnezeu? Când aude pe cineva spunând ceva care nu este în concordanță cu intențiile sale, vrea mereu să se certe și să ceară explicați; nu mai știe cine are dreptate și cine greșește, nu caută adevărul și nu tratează acest lucru conform adevărurilor-principii. Oricât de simplă ar fi o chestiune, trebuie să o complice foarte mult – doar o caută cu lumânarea, merită să fie atât de epuizată!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că aceia care analizează în exces oamenii și lucrurile recunosc doctrinar că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și că circumstanțele lor zilnice sunt rânduite de El. Însă, atunci când se confruntă cu aceste circumstanțe concrete, nu le acceptă din partea lui Dumnezeu și nici nu caută adevărul sau nu învață lecții. În schimb, ei cred că cineva le îngreunează lucrurile și, pentru a-și răscumpăra mândria și reputația, dezbat mereu ce e bine și ce e greșit, provocând zarvă la nesfârșit. Nu le aduc decât tulburări celorlalți și lucrării bisericii. Esența acestor oameni este cea a neîncrezătorilor. Uitați-vă la Li Ping, de exemplu. Când a devenit parteneră cu Yingxin, era evident că ele două nu lucrau bine împreună și că acest lucru le afectase deja datoria. Yingxin i-a raportat conducătorului situația reală, sperând să caute ajutor, dar Li Ping nu a acceptat acest lucru din partea lui Dumnezeu, crezând, în schimb, că Yingxin se plângea la adresa ei. Ulterior, a stat mereu cu ochii pe Yingxin. Atunci când făceau adunări sau discutau despre lucrare, dacă Yingxin semnala unele probleme sau făcea o sugestie rezonabilă, Li Ping nu putea aborda corect acest lucru, crezând în schimb că Yingxin o viza pe ea și opunându-se astfel intenționat lui Yingxin. Ba chiar a cauzat intenționat probleme, spunând că, de credeam că nu era bună de nimic, ar trebui să-i spunem conducătorului să o transfere la o altă datorie. Toate acestea ne-au făcut să ne simțim constrânși și a afectat viața și lucrarea bisericii. Sora Luo Wen abia se alăturase grupului și nu era familiarizată cu principiile și abilitățile profesionale, așa că a mers să discute cu Yingxin. Li Ping suspecta că Luo Wen o disprețuia și ținea cu Yingxin și o excludea. Atunci când surorile discutau în mod normal despre lucrare, Li Ping suspecta și atunci că toți o judecau pe la spate și chiar le purta pică oamenilor și era dificilă cu ei în mod intenționat. Asta i-a făcut pe oameni incapabili să-și îndeplinească normal îndatoririle. De fapt, toate aceste lucruri erau destul de obișnuite și simple, lucruri pe care oamenii normali le-ar putea înțelege dacă s-ar gândi puțin la ele. Dar ea a încurcat totul, analizând în exces oameni și lucruri; gândurile ei erau extrem de complicate. Ulterior, cu toții au avut părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu și au ajutat-o, dar ea nu a arătat niciodată nicio intenție de a căuta. În schimb, a găsit scuze și s-a apărat și s-a certat pentru ce era bine și greșit, încercând să demonstreze că are dreptate.

În trecut, am crezut mereu că analiza ei excesivă a oamenilor și a lucrurilor era o stare proastă temporară. Acum am văzut că a avea o dezvăluire coruptă de moment și a avea esența unui neîncrezător sunt două lucruri diferite. Este ca în cazul unor oameni care au manifestări de analiză în exces a oamenilor și a lucrurilor, dar ei sunt doar temporar incapabili să înțeleagă intenția lui Dumnezeu cu privire la câteva chestiuni specifice. Sau își găsesc scuze și se apără pentru a-și salva imaginea, dar rugându-se și căutând sau folosind părtășia și ajutorul fraților și surorilor, ajung să înțeleagă intenția lui Dumnezeu și nu mai analizează atât de mult. Astfel de oameni acceptă adevărul și nu au esența neîncrezătorilor. Pe de altă parte, oamenii care sunt neîncrezători nu acceptă nimic din partea lui Dumnezeu, indiferent ce li se întâmplă. Chiar dacă este o chestiune foarte măruntă pe care ceilalți o pot înțelege cu ușurință, ei analizează mereu oamenii și lucrurile și sunt incapabili să accepte părtășia și ajutorul din partea fraților și a surorilor. Acest lucru dezvăluie că sunt scârbiți de adevăr prin natură și înțeleg în mod absurd lucrurile. Rememorând comportamentul lui Li Ping, exact așa era când a fost parteneră cu Yingxin, acum doi sau trei ani. Ulterior, ea și Yingxin au fost separate și, deși la suprafață nu părea atât de evident că se certa pentru ce era bine și greșit, de fiecare dată când era menționată Yingxin, începea să dezbată din nou ce era bine și greșit. Era evident că nu depășise deloc momentul. Indiferent cu cine era parteneră, ori de câte ori un lucru implica mândria și statutul ei, îl contesta la nesfârșit, provocându-le doar tulburări oamenilor. Apoi, au trecut câțiva ani și ea era tot așa; nu a existat niciun fel de pocăință și schimbare. Esența ei era cea a unei neîncrezătoare care analiza în exces oamenii și lucrurile.

Înainte, credeam că, de vreme ce Li Ping părea să fie entuziastă, să facă acte de caritate și să ajute oamenii, și era capabilă să se lepede de sine și să se sacrifice, asta însemna că avea umanitate bună și că ar fi trebuit să primească o a doua șansă. Ulterior, mi-am dat seama că nu știam cum să discern între o umanitate bună și una rea. Apoi am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu pe această temă. Dumnezeu spune: „Când oamenilor li se întâmplă lucruri diferite, există tot felul de manifestări în ei, care arată diferența dintre umanitatea bună și cea rea. Așadar, care sunt criteriile de măsurare a umanității? Cum ar trebui măsurat ce fel de persoană este un om și dacă poate fi sau nu mântuit? Asta depinde de dragostea lor pentru adevăr și de abilitatea lor de a accepta și practica adevărul. Toți oamenii au noțiuni și răzvrătire înlăuntrul lor, toți au firi corupte și, astfel, vor întâlni momente în care ceea ce le cere Dumnezeu este în contradicție cu interesele lor și trebuie să facă o alegere – acestea sunt lucruri pe care toți le vor experimenta adesea, nimeni nu le poate evita. De asemenea, toți vor avea momente în care Îl vor interpreta greșit pe Dumnezeu și vor avea noțiuni despre El, sau când Se vor plânge de El și vor fi potrivnici sau răzvrătiți față de El – dar pentru că oamenii au atitudini diferite față de adevăr, modul în care îl abordează este diferit. Unii oameni nu vorbesc niciodată despre noțiunile lor, ci caută adevărul și le rezolvă singuri. De ce nu vorbesc despre ei? (Au o inimă cu frică de Dumnezeu.) Așa este: au o inimă cu frică de Dumnezeu. Se tem că faptul de a vorbi despre ei va avea un efect negativ și doar încearcă să rezolve acest lucru în inima lor, fără a afecta pe nimeni altcineva. Când întâlnesc pe alții într-o stare similară, își folosesc propriile experiențe pentru a-i ajuta. Asta înseamnă să fii bun la suflet. Oamenii buni la suflet sunt iubitori față de ceilalți, sunt dispuși să-i ajute pe alții să-și rezolve dificultățile. Există principii când fac lucruri și îi ajută pe ceilalți, îi ajută pe ceilalți să rezolve probleme pentru a le fi de folos acestora și nu spun nimic care să nu fie de folos pentru ei. Aceasta este dragoste. Astfel de oameni au o inimă cu frică de Dumnezeu, iar acțiunile lor sunt principiale și înțelepte. Acestea sunt criteriile pentru a măsura dacă umanitatea oamenilor este bună sau rea” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Atitudinea pe care ar trebui să o aibă omul față de Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii cu umanitate bună iubesc adevărul, sunt dispuși să-l accepte și sunt buni la suflet. Atunci când se asociază cu alții, astfel de oameni se pot pune în locul celorlalți și se gândesc cum să vorbească și să acționeze pentru a-i edifica pe ceilalți. Dacă au noțiuni despre Dumnezeu sau dezvoltă prejudecăți despre oameni, nu le dau frâu liber în mod nechibzuit. Mai degrabă, sunt capabili să caute adevărul pentru a le înlătura. Ei nu spun lucruri care nu sunt benefice oamenilor. Aceste tipuri de oameni au inimi cu teamă de Dumnezeu și principii în discursul și acțiunile lor. Aceștia sunt oameni cu umanitate bună. Comparând comportamentul lui Li Ping cu acesta, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, de fiecare dată când un lucru implica reputația sau statutul ei, ea dădea frâu liber nemulțumirii sale. Nu ținea cont dacă vorbele ei aveau să-i rănească pe frații și surorile ei sau ce consecințe ar putea să aducă. Când ceilalți îi semnalau problemele, ea nu accepta deloc, iar apoi se agăța de acest lucru și nu renunța. Li Ping crezuse în Dumnezeu de mai bine de 20 de ani; chiar nu înțelegea nimic din toate acestea? În trecut, mă uitam doar la lucrurile exterioare. Mă gândeam că, de vreme ce crezuse mult timp în Dumnezeu, era blândă cu oamenii, capabilă să se lepede de sine și să se sacrifice și făcea deseori acte de caritate și ajuta oameni, trebuia să aibă umanitate bună. Însă când oamenii îi semnalau efectiv problemele și aveau părtășie cu ea, nu accepta deloc acest lucru și, mai mult, răstălmăcea lucrurile, îi ataca și îi judeca pe ceilalți. Aceasta nu era o adevărată umanitate bună.

Prin expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, am dobândit un oarecare discernământ despre umanitatea și comportamentul ei de neîncrezătoare. Totuși, când mă gândeam cum crezuse zeci de ani în Dumnezeu și că era capabilă să se lepede de sine, să se sacrifice și să îndure suferință și la faptul că acum urma să fie îndepărtată, îmi părea rău pentru ea. Ulterior, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Unii oameni spun: «Dacă o persoană mănâncă și bea din cuvintele lui Dumnezeu și are părtășie despre adevăr în fiecare zi, dacă este capabilă să-și facă datoria în mod normal, dacă face orice rânduiește biserica și nu provoacă niciodată tulburări sau perturbări – și, deși pot exista momente în care încalcă adevărurile-principii, nu o face în mod conștient sau cu intenție – nu demonstrează acest lucru că urmărește adevărul?» Aceasta este o întrebare bună. Mulți oameni au această idee. În primul rând, trebuie să înțelegeți dacă cineva ar putea să obțină o înțelegere a adevărului și să-l dobândească practicând constant în acest mod. Împărtășiți-vă gândurile. (Deși a practica în acest mod este corect, pare mai degrabă în conformitate cu ritualul religios – reprezintă respectarea regulilor. Nu poate duce la înțelegerea sau dobândirea adevărului.) Prin urmare, ce fel de comportamente sunt acestea, de fapt? (Sunt comportamente bune în mod superficial.) Îmi place acest răspuns. Sunt doar comportamente bune care apar după ce o persoană ajunge să creadă în Dumnezeu, pe baza conștiinței și rațiunii acelei persoane, odată ce a fost influențată de diverse învățături bune și pozitive. Însă nu reprezintă mai mult decât comportamente bune și sunt departe de a fi urmărirea adevărului. Atunci, care este rădăcina acestor comportamente bune? Ce le dă naștere? Ele izvorăsc din conștiința și rațiunea unei persoane, din moralitatea sa, din sentimentele favorabile pe care le are față de credința în Dumnezeu și din înfrânarea sa. De vreme ce sunt comportamente bune, nu au nicio legătură cu adevărul și, cu siguranță, nu sunt același lucru. A avea comportamente bune nu este același lucru cu practicarea adevărului, iar dacă o persoană se comportă bine, asta nu înseamnă că are aprobarea lui Dumnezeu. Comportamentele bune și practicarea adevărului sunt două lucruri diferite – nu au nicio legătură unul cu celălalt. Practicarea adevărului reprezintă cerința lui Dumnezeu și este întru totul în conformitate cu intențiile Sale; comportamentul bun vine din voința omului și reflectă intențiile și motivele acestuia – reprezintă un lucru pe care omul îl consideră ca fiind bun. Deși comportamentele bune nu sunt fapte rele, ele contravin adevărurilor-principii și nu au nimic de-a face cu adevărul. Oricât de bune sunt aceste comportamente sau oricât de mult sunt în concordanță cu noțiunile și închipuirile omului, nu au nicio legătură cu adevărul. Așadar, niciun număr de comportamente bune nu poate dobândi aprobarea lui Dumnezeu. De vreme ce comportamentul bun este definit astfel, în mod clar, comportamentele bune nu au legătură cu practicarea adevărului. Dacă oamenii ar fi împărțiți în tipuri, în funcție de comportamentul lor, atunci aceste comportamente bune ar fi, cel mult, acțiunile unor muncitori loiali și nimic mai mult. Nu au nicio legătură cu practicarea adevărului sau cu adevărata supunere față de Dumnezeu. Reprezintă doar un fel de comportament și sunt complet irelevante pentru schimbarea firii oamenilor, pentru supunerea lor față de adevăr și acceptarea acestuia, pentru frica de Dumnezeu și ferirea de rău sau pentru orice alte elemente practice care chiar implică adevărul. Așadar, de ce sunt, atunci, numite comportamente bune? Iată o explicație și, desigur, este și o explicație a esenței acestei întrebări. Aceste comportamente izvorăsc doar din noțiunile oamenilor, din preferințele și voința lor și din eforturile pe care le depun motivându-se singuri. Nu sunt manifestări ale pocăinței care vin odată cu dobândirea adevăratei cunoașteri de sine, prin acceptarea adevărului, a judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu, nici nu sunt comportamentele sau acțiunile practicării adevărului, care se nasc când oamenii încearcă să se supună lui Dumnezeu. Înțelegeți acest lucru? Înseamnă că aceste comportamente bune nu implică în niciun fel o schimbare în firea unei persoane, sau ceea ce rezultă din îndurarea judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu, sau adevărata pocăință care se naște când cineva ajunge să-și cunoască firea coruptă. În mod cert, nu au legătură cu adevărata supunere a omului față de Dumnezeu și față de adevăr; cu atât mai puțin au legătură cu faptul de a avea o inimă cu frică și iubire de Dumnezeu. Comportamentele bune nu au absolut nimic de-a face cu aceste lucruri; sunt doar lucruri care vin de la om și pe care omul le consideră ca fiind bune. Cu toate acestea, există mulți oameni care văd aceste comportamente bune ca pe un semn că cineva practică adevărul. Aceasta este o greșeală gravă, o perspectivă și o înțelegere absurdă. Aceste comportamente bune reprezintă doar o executare a unei ceremonii religioase și a unor lucruri făcute mecanic. Nu au nicio legătură cu practicarea adevărului. Poate că Dumnezeu nu le condamnă în mod direct, dar categoric nu le aprobă; asta e sigur” (Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (1)”). Cântărind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că faptul că Li Ping credea de peste 10 ani în Domnul, acceptând lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă de peste 20 de ani, și că se sacrifica mereu cu entuziasm, lepădându-se de familia ei și renunțând la carieră în acest timp erau toate exemple ale entuziasmului comportamentului său bun superficial. Nu se ridicau la înălțimea standardului de practicare a adevărului. După ce cred în Dumnezeu, mulți oameni afișează un oarecare comportament bun, dar fiindcă natura lor nu este una iubitoare de adevăr și nu pot accepta judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, viața-fire pe care o au nu se schimbă deloc nici măcar după ani de credință în Dumnezeu. Astfel de oameni tot vor fi abandonați și eliminați de Dumnezeu, în final. Afișarea unui comportament bun nu înseamnă practicarea adevărului. Dacă un om doar afișează un oarecare comportament bun, dar nu acceptă sau nu practică niciodată adevărul, atunci e capabil să se împotrivească lui Dumnezeu oricând și oriunde. Este la fel cum, în religie, au existat mulți oameni care au crezut în Domnul o viață întreagă, lucrând din greu, lepădându-se de sine și sacrificându-se. Totuși, când Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, a venit să lucreze, să exprime adevărul și să mântuiască omenirea, ei L-au condamnat, I s-au împotrivit și L-au respins. Au luat în râs adevărurile pe care El le-a exprimat. Oricât de bun era comportamentul pe care îl afișau, Dumnezeu nu i-a aprobat. I-a condamnat drept oameni care se împotriveau lui Dumnezeu. M-am gândit la fariseii care L-au slujit pe Iahve Dumnezeu în templu și au călătorit peste mări și țări pentru a predica și a lucra. În ochii celorlalți, comportamentul lor era foarte bun și nici nu se putea găsi vreun defect, dar când Domnul Isus a apărut pentru a face lucrare, ei I s-au împotrivit, L-au condamnat și chiar L-au răstignit. Natura-esență a lor era una de a urî adevărul și pe Dumnezeu. Domnul Isus i-a condamnat ca fiind din neamul șarpelui și, în final, au fost cu toții pedepsiți și blestemați de Dumnezeu. Din aceasta, am văzut că, atunci când ne uităm doar la comportamentul bun superficial al oamenilor și nu le deslușim atitudinea față de adevăr, este ușor să fim induși în eroare!

Ulterior, m-am gândit: „Așadar, cum ar trebui priviți, mai exact, oamenii dezvăluiți drept neîncrezători, ca Li Ping? Care oameni ar trebui să rămână în biserică să muncească și care ar trebui îndepărtați? Ce principii implică acest lucru?” Am citit acest fragment din cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă sunt neîncrezători, non-credincioși, dar totuși sunt dornici să muncească și pot fi ascultători și supuși, atunci, chiar dacă nu urmăresc adevărul, nu-i deranjați și nu-i îndepărtați. În schimb, lăsați-i să continue să muncească și, dacă puteți să-i ajutați, atunci ajutați-i! Dacă nu vor nici măcar să muncească și încep să fie neglijenți și să comită fapte rele, atunci noi am făcut tot ce trebuia făcut. Dacă vor să plece, atunci lăsați-i să plece și nu le duceți dorul după ce pleacă! Au ajuns în punctul în care ar trebui să plece, iar astfel de oameni nu merită mila voastră, fiindcă sunt neîncrezători. Cel mai de plâns este că există unii oameni care sunt incredibil de nesăbuiți, care au mereu sentimente personale față de cei care sunt goniți, cărora mereu le e dor de ei, care vorbesc pentru ei, le țin partea și care chiar plâng, se roagă și imploră pentru ei. Ce credeți despre ceea ce fac acești oameni? (Că este o mare nesăbuință.) În ce fel? (Cei care pleacă sunt neîncrezători, nu acceptă adevărul și pur și simplu nu merită să ne rugăm pentru ei sau să ne fie dor de ei. Numai cei cărora Dumnezeu le oferă oportunități și care au speranța de a fi mântuiți merită lacrimile și rugăciunile celorlalți. Dacă cineva se roagă pentru un neîncrezător sau un diavol, atunci este foarte nesăbuit și ignorant.) Pe de o parte, nu cred cu adevărat că există un Dumnezeu – sunt neîncrezători; pe de altă parte, natura-esență a acestor oameni este aceea a unor non-credincioși. Care este semnificația subînțeleasă aici? Aceea că ei nu sunt deloc oameni, ci natura-esență pe care o au este aceea a unui diavol, a Satanei, și că acești oameni Îi sunt potrivnici lui Dumnezeu. Astfel stau lucrurile cu privire la natura-esență pe care o au. Totuși, mai există un aspect, și anume acela că Dumnezeu alege oameni, nu diavoli. Așadar, spuneți-Mi, sunt acești diavoli aleșii lui Dumnezeu și sunt selectați de El? (Nu.) Ei nu sunt aleșii lui Dumnezeu, așa că dacă ai mereu legături emoționale cu acești oameni și ești trist să-i vezi plecând, atunci nu înseamnă că ești nesăbuit? Nu te face asta potrivnic lui Dumnezeu? Dacă nu ai sentimente profunde față de adevărații frați și surori și, totuși, le ai pentru acești diavoli, atunci tu ce ești? Ești cel puțin confuz, nu privești oamenii conform cuvintelor lui Dumnezeu, încă nu te comporți având perspectiva corectă și nu tratezi chestiunile principial. Ești un om confuz” (Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (4)”). În ceea ce privește modul în care ar trebui priviți oamenii dezvăluiți drept neîncrezători, Dumnezeu vorbește foarte clar. Dacă sunt ascultători, supuși, dispuși să muncească, atunci, chiar dacă nu urmăresc adevărul, pot să rămână să muncească atât timp cât nu provoacă perturbări sau tulburări. Dacă nu muncesc cum se cuvine, devenind superficiali sau făcând rău și perturbând sau tulburând lucrarea bisericii, fără să accepte sau să se căiască atunci când frații și surorile îi expun sau îi emondează și provocând mai multe pierderi decât câștiguri când își fac datoria, atunci ar trebui să fie înlăturați. Dumnezeu îl mântuiește pe om, iar conștiința omului ar trebui să aibă o limită. Chiar dacă cineva nu urmărește adevărul ar trebui măcar să nu provoace perturbări sau tulburări. Esența tuturor celor care sunt capabili să facă rău și să perturbe și să tulbure lucrarea casei lui Dumnezeu este cea a diavolilor și a Satanei. Chiar dacă astfel de oameni rămân în biserică, nu vor servi niciunui scop. Trebuie să fie înlăturați. Am făcut comparație între acest lucru și comportamentul lui Li Ping: Crezuse mulți ani în Dumnezeu, iar după ce i s-au întâmplat lucruri, nu a căutat adevărul și a continuat să analizeze în exces oamenii și lucrurile, tulburându-i pe frați și surori și lucrarea bisericii. Frații și surorile au avut părtășie cu ea și au ajutat-o de multe ori, dar nu s-a trezit sau nu s-a căit câtuși de puțin. Natura-esență a ei era una de scârbă și ură față de adevăr, iar ea a fost dată în vileag drept neîncrezătoare. Înlăturarea lui Li Ping din biserică ar dezvălui pe deplin dreptatea lui Dumnezeu. În trecut, când a fost s-o judec pe Li Ping, nu am făcut-o pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, ci pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. Am crezut că, de vreme ce putea să se lepede de sine, să se sacrifice, să îndure suferință, să se rețină și să afișeze un oarecare comportament bun, era o persoană care avea credință adevărată în Dumnezeu. Prin urmare, cu bunele mele intenții, am vrut să o fac să rămână în biserică. Am fost chiar oarbă! Dumnezeu nu a spus niciodată că oricine afișează un comportament bun are credință adevărată în El. El îi evaluază pe oameni pe baza naturii-esențe pe care o au și a atitudinii lor față de adevăr, precum și a căii pe care au mers în tot acest timp. Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns deja în etapa finală a sortării oamenilor după tipul lor. Oameni care iubesc și pot accepta adevărul, oameni care sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc, oameni care sunt grâu și oameni care sunt neghină; Dumnezeu îi va dezvălui pe toți. Cei neîncrezători, oamenii răi și antihriștii care sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc vor fi eliminați de Dumnezeu. Acum, încă eram capabilă să-mi pară rău pentru Li Ping, care s-a dovedit a fi neîncrezătoare; nu eram în opoziție cu Dumnezeu și nu mă împotriveam Lui? Am fost într-adevăr foarte nesăbuită! În inima mea, trebuia să o deslușesc și să o resping și să prezint prompt bisericii comportamentele ei de neîncrezătoare, pentru a proteja lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu mai puteam fi confuză!

Curând după aceea, am transmis bisericii comportamentele de neîncrezătoare ale lui Li Ping și, nu după mult timp, a fost înlăturată. Experimentând acest proces de îndepărtare a lui Li Ping, am dobândit un oarecare discernământ față de neîncrezători, precum și puțină înțelegere a perspectivelor false din lăuntrul meu. Am înțeles că un om nu are credință adevărată în Dumnezeu doar pentru că afișează un oarecare comportament bun. Dacă nu iubește sau nu acceptă adevărul, mai devreme sau mai târziu va fi dezvăluit și eliminat. Am văzut că era corect să deslușesc oamenii doar pe baza cuvintelor lui Dumnezeu.