34. În spatele destrămării unei familii

de Xiaoqiu, China

Soțul meu și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă în mai 2021. Citeam cuvintele lui Dumnezeu, cântam împreună imnuri de laudă pentru Dumnezeu mereu și mă simțeam atât de fericită și împlinită. În scurt timp, mi-am asumat o datorie în biserică și ieșeam frecvent pentru a participa la adunări și a împărtăși Evanghelia. Soțul meu mă susținea cu adevărat. Dar, mai târziu, familia mea a început să încerce să mă împiedice să-mi practic credința din cauza asupririi Partidului Comunist și, din acel moment, viața noastră care fusese cândva armonioasă și pașnică a fost complet spulberată.

Într-o zi, fratele meu cel mai mare m-a sunat și mi-a spus că a văzut la știri că guvernul lua măsuri severe împotriva credincioșilor în Dumnezeu Atotputernic, arestându-i și condamnându-i apoi la închisoare. El a spus: „Dacă o persoană este credincioasă, generațiile sale viitoare sunt și ele afectate. Copiii acesteia nu pot intra la universitate și atunci perspectivele lor de lucru sau un viitor bun sunt distruse. Nu poți continua să practici această religie.” Soțul meu lucra la o școală și, când a auzit ce spusese fratele meu, mi-a spus cu îngrijorare: „Credința este un lucru bun, dar Partidul Comunist arestează credincioșii ca un nebun. Până și viitorul copiilor noștri va fi afectat. Nu vreau să mai practici această religie și ar trebui să încetezi să mai participi la adunări. Dacă vrei să-L urmezi pe Dumnezeu, fă-o, pur și simplu, în secret acasă.” Am răspuns: „Oare mai pot fi numită credincioasă dacă nu merg la adunări? Pot afla adevărul în acest fel? În credința noastră, urmărim adevărul – aceasta este calea cea dreaptă în viață. Nu pot să nu particip la adunări.” Văzând că nu mă clintesc, a luat un taburet și o lanternă și le-a rupt de furie. În ziua următoare, a venit acasă de la școală și mi-a spus: „Am avut o ședință la școală astăzi. Comitetul Central a emis un document oficial în care scrie că persoanele care cred în Dumnezeu Atotputernic sunt considerate criminali politici și sunt ținta unei represiuni naționale majore. Profesorii și familiile lor nu au voie să aibă o religie și oricine e descoperit ca fiind religios va fi expulzat și trecut pe lista neagră în ceea ce privește angajarea. Urmașii lor nu vor avea voie să intre la facultate – nicio școală nu îi va accepta. Nu poți continua să-ți practici religia. Dacă cineva află și te raportează, îmi voi pierde slujba și viitorul copiilor noștri va avea de suferit. Asta ne-ar distruge familia.” Auzindu-l spunând asta, mă gândeam că avem nevoie de salariul soțului meu pentru a ne acoperi cheltuielile familiei. Dacă ar fi fost realmente concediat din cauza credinței mele, cum ne-am descurca? Și nu m-ar urî oare copiii noștri dacă nu ar putea intra la universitate sau nu ar putea găsi un loc de muncă? Aceste gânduri erau cu adevărat supărătoare pentru mine, așa că L-am strigat pe Dumnezeu în inima mea, cerându-I să mă îndrume să-I înțeleg voia. După rugăciunea mea, m-am gândit la ceva din cuvintele lui Dumnezeu: „Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți: în ciuda faptului că omul întotdeauna se agită și își găsește ocupații în nume propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, ai mai fi o făptură creată?(„Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” din Cuvântul Se arată în trup). Gândindu-mă la asta, am putut vedea că destinele oamenilor sunt în întregime în mâinile lui Dumnezeu. Orice slujbă ar fi să aibă soțul meu sau ce fel de viitor au fiii noștri depinde de guvernarea și rânduielile lui Dumnezeu – aceste lucruri nu sunt la latitudinea niciunui om. Nu puteam renunța la credința mea ca să le protejez slujbele sau viitorul. M-am simțit pregătită să las viitorul nostru în mâinile lui Dumnezeu și să mă supun orchestrațiilor Sale. Nu m-am simțit la fel de îngrijorată când m-am gândit la asta în această manieră și am continuat să particip la adunări și să-mi fac datoria ca de obicei.

Apoi, într-o zi din iulie 2013, am fost arestată împreună cu alte câteva surori în timp ce eram într-o adunare. În acea seară, căpitanul Zhao de la secția de poliție m-a chestionat, cerând să afle: „Cine v-a convertit? Cine este conducătorul bisericii tale?” Nu am răspuns. Atunci a continuat: „ Soțul tău îmi este profesor. Spune-mi totul despre biserică și te pot lăsa să te întorci acasă, având în vedere că el este profesorul meu.” Mi-am dat seama că acesta era unul dintre trucurile Satanei de a încerca să mă facă să vând frații și surorile și să-L trădez pe Dumnezeu – nu puteam să mă las păcălită. M-am rugat în tăcere lui Dumnezeu iar și iar, cerându-I să vegheze asupra mea și să mă ajute să mărturisesc ferm. După aceea, l-am ignorat pe căpitanul Zhao, indiferent ce m-a întrebat. A sfârșit prin a mă duce înapoi într-o cameră de detenție. În dimineața următoare, un ofițer de la Biroul Municipal de Securitate Publică a venit să mă interogheze. Am fost surprinsă să văd că era vărul meu. Văzând că sunt eu, i-au ieșit ochii din orbite de furie și a spus, arătând spre mine: „Ce șoc! Ești religioasă? Când ai început să crezi? Cine te-a convertit?” L-am ignorat. A mai spus și alte lucruri hulindu-L pe Dumnezeu, apoi a continuat: „Guvernul național a emis documente oficiale cu mult timp în urmă spunând că, dacă găsește pe cineva care crede în Dumnezeu Atotputernic, trei generații din urmașii săi sunt implicate. Fiul tău mai mare tocmai a absolvit facultatea și își caută de lucru, iar mezinul este pe cale să meargă la facultate. Trebuie să te gândești la viitorul copiilor tăi. Partidul Comunist este atât de puternic – a insista să crezi având în vedere asta este ca și cum un ou ar încerca să spargă o piatră. Trebuie să renunți la asta!” Auzind toate acestea, mă gândeam că practicarea în continuare a credinței mele va afecta cu siguranță viitorul copiilor mei. Plătisem un preț destul de mare pentru educația lor – nu ar fi oare toți acești ani de sânge, sudoare și lacrimi în zadar dacă într-adevăr nu și-ar putea găsi un loc de muncă în cele din urmă? Acesta era un gând cu adevărat groaznic pentru mine. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să vegheze asupra inimii mele și să mă îndrume să-I înțeleg voia, să știu ce ar trebui să fac. Atunci mi-a venit în minte acest citat din cuvintele lui Dumnezeu: „Din momentul în care vii plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești datoria. Pentru planul lui Dumnezeu și pentru predestinarea Lui, îți îndeplinești rolul și îți începi călătoria vieții. Indiferent de trecutul tău și indiferent de drumul dinaintea ta, nimeni nu poate scăpa de orchestrările și aranjamentele pe care le-a pregătit Cerul și nimeni nu deține controlul asupra propriului destin, deoarece doar Cel care domnește peste toate lucrurile este capabil de o asemenea lucrare. […] Inima și duhul omului sunt ținute în mâna lui Dumnezeu, totul din viața lui este văzut de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu acest lucru, oricare și toate lucrurile, chiar dacă vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea potrivit gândurilor lui Dumnezeu. Acesta este modul în care domnește Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor(„Dumnezeu este sursa vieții omului” din Cuvântul Se arată în trup). Din cuvintele lui Dumnezeu, am putut vedea că absolut toate lucrurile sunt în mâinile Sale, așa că nu includeau acestea totodată viitorul și soarta fiilor mei? Dumnezeu hotărăște dinainte cât de mult suferă și ce fel de lucrare face cineva în viață. Nu mă puteam frământa din cauza acestor lucruri. Și oricât de grozave sunt educația și slujba cuiva în lume, nu înseamnă că va avea un viitor și o soartă bună. Fără credință, fără a accepta mântuirea lui Dumnezeu, o persoană va muri, pur și simplu, în dezastre când acestea vor veni și nu va avea niciun viitor despre care să vorbească. A veni înaintea lui Dumnezeu, a accepta adevărul și a fi mântuit de Dumnezeu este singura modalitate de a avea cu adevărat un viitor și o destinație. Așa că i-am spus vărului meu: „Oricare ar fi viitorul fiilor mei, aceasta este soarta lor – nu depinde de nimeni. Cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul. Aceasta este calea cea dreaptă și sunt complet hotărâtă să o urmez. Nu te obosi să-mi dai sfaturi!” El nu a răspuns când a văzut cât de hotărâtă eram să-mi păstrez credința. M-au ținut acolo o zi și o noapte, apoi m-au trimis înapoi acasă.

Imediat ce m-am întors acasă, soțul meu a luat un taburet și era pe cale să mă lovească cu el, dar fiul nostru cel mare l-a oprit. Înjurându-mă, soțul meu a spus: „Din cauza credinței tale, am fost complet dezonorat, iar viitorul fiilor noștri va fi distrus de tine mai devreme sau mai târziu. Dacă păstrezi această credință, te voi omorî în bătaie!” Văzându-l în starea aceea, m-am gândit, în sinea mea, că aparent legătura noastră de cuplu era prea slabă pentru a face față oricărei greutăți reale. Când am fost arestată pentru credința mea și asta i-a afectat propriile interese și reputația, el m-a amenințat că mă bate. În ce fel era aceasta dragostea dintre un soț și o soție? Sora mea mai mică era la noi acasă în acel moment și a spus: „Nu poți să renunți, pur și simplu, la credința ta? Dacă vei continua cu asta, vei distruge viitorul fiilor tăi!” Le-am spus: „Tot ce fac este să merg la adunări și să citesc cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este calea cea dreaptă de urmat în viață – nu am făcut nimic rău. Cum ar putea asta să compromită viitorul copiilor mei? Partidul Comunist este cel care asuprește credincioșii și implică în asta generații din familiile lor. În cazul în care copiii noștri nu își pot găsi locuri de muncă în viitor, asta este din cauza Partidului Comunist. De ce nu puteți deosebi binele de rău?” Apoi fratele meu mai mic l-a sunat pe soțul meu și i-a spus: „Dacă sora mea continuă să urmeze acea religie, rupe-i picioarele. Apoi vezi cum reușește să meargă la acele adunări.” Iar soția lui a spus cu răutate: „Omoar-o în bătaie dacă ea continuă cu asta. Partea noastră de familie nu va încerca să regleze conturile cu tine.” Mi s-a răcit inima. Am crezut că familia mea avea să fie înțelegătoare cu mine. Nu mi-am imaginat niciodată că ar asculta de Partidul Comunist, că aveau să devină atât de lipsiți de inimă doar pentru a-și proteja propriile interese și că nici măcar nu le-ar păsa dacă trăiam sau muream, pentru a mă împiedica să-mi practic credința. Unde le era umanitatea? A doua zi, fratele meu mai mare l-a sunat pe soțul meu și i-a spus: „Dacă sora mea își păstrează religia, vom rupe legăturile cu ea. Te voi susține dacă vrei să divorțezi. Nu-i lăsa nimic și dă-o afară. Vezi cum se descurcă după aceea.” Pe la amiază, vărul meu a venit cu o mașină de poliție și i-a spus soțului meu să mă supravegheze și să mă împiedice să-mi practic credința, altfel toată familia ar fi implicată. Soțul meu mi-a spus: „De dragul copiilor noștri și al acestei familii, astăzi trebuie să-l privești în ochi pe vărul tău și să declari că renunți la credința ta.” I-am spus: „A-L urma pe Dumnezeu este un lucru drept și bun. Nu voi renunța la credința mea.” Văzând că nu mă poate face să mă clintesc, a spus furios: „Dacă insiști să crezi în Dumnezeu și nu ții cont de viitorul copiilor noștri, va trebui să divorțez de tine”. A obținut un acord de divorț și mi-a spus să-l semnez. În acord scria că voi pleca fără să iau nimic cu mine. Am muncit amândoi atât de mult pentru a ne întemeia căminul – cum aș trăi dacă aș pleca cu mâinile goale? Dar apoi m-am gândit din nou la modul în care Dumnezeu a hotărât deja cât de mult va suferi cineva în viața lui și, orice ar fi, nu mă puteam opri să cred în Dumnezeu, ci trebuia să-mi păstrez credința și să continui să urmăresc adevărul. Eram pe punctul de a semna, iar apoi soțul meu a observat că nu aveam nicio intenție să cedez, așa că a spus: „Hai să nu divorțăm, atunci. Dacă vrei să fii credincioasă, nu te pot opri. Pur și simplu, continuă s-o faci.” Așa a spus, dar, în realitate, a început să mă controleze din ce în ce mai mult. Acasă nu mă lăsa să spun cuvântul „Dumnezeu” și mă lovea de câte ori spuneam ceva ce nu-i plăcea. A încetat să mai meargă în vacanțe și doar a rămas acasă să mă supravegheze. Când m-a văzut citind cuvintele lui Dumnezeu, mi-a înșfăcat cartea și a spus: „Dacă mai văd asta încă o dată, ard această carte a cuvintelor lui Dumnezeu!” Pentru o vreme, nu am putut să ies la adunări, să am vreo legătură cu frații și surorile sau să citesc cuvintele lui Dumnezeu acasă. Nu aveam absolut nicio libertate.

Într-o seară, m-am furișat în dormitorul nostru pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu, când soțul meu a dat buzna și a spus foarte agresiv: „Încă îndrăznești să citești asta! Dacă ești arestată din nou, slujba mea și viitorul copiilor noștri sunt distruse! Partidul Comunist este capabil de absolut orice.” I-am spus: „Doar citesc cuvintele lui Dumnezeu. Cum ar putea asta să afecteze viitorul tău și al fiilor noștri?” În mod șocant, a alergat și m-a prins de gât cu ambele mâini, strângând și spunându-mi: „O să te sugrum, pur și simplu, și termin cu asta”. Nu eram suficient de puternică pentru a mă elibera și nu am reușit să scot niciun cuvânt. Nu mi-a dat drumul până când nu am încetat să mai respir și nici nu mă mai mișcam. Gâfâiam și aveam atât de multă durere în suflet. Simțeam că a fi credincios în China și a merge pe calea cea dreaptă era mult prea dificil. Am fost arestată de Partidul Comunist, familia mea îmi stătea în cale, nu-mi mai puteam îndeplini datoria, iar acum fusesem privată chiar și de dreptul meu de a citi cuvintele lui Dumnezeu. Ce sens mai avea viața mea? Am simțit că ar fi mai bine să mor. Am luat briciul soțului meu, plănuind să-mi tai venele, să mă sinucid. Apoi, dintr-o dată, acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu mi-a venit în minte: „Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt îndrăgiți de către Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni ajunge la extrem, iar gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Aceasta nu este dragoste adevărată pentru Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! Dumnezeu este nerăbdător ca omul să-L iubească, dar cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât este mai mare suferința omului și, cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât sunt mai mari încercările omului. […] Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să fiți mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și, chiar și la ultima suflare, tot trebuie să fiți credincioși lui Dumnezeu și la mila lui Dumnezeu; numai asta înseamnă a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și doar aceasta e mărturie puternică și răsunătoare(„Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Datorită cuvintelor lui Dumnezeu care m-au trezit exact la momentul potrivit, nu am făcut lucrul acela prostesc. Am vrut să mă sinucid pentru că eram nefericită și chinuită, incapabilă să îndur abuzul. Câtă lașitate din partea mea! Eram atât de lipsită de credință și nu aveam deloc mărturie. Dumnezeu speră ca oamenii să nu-și piardă credința în El atunci când trec prin durere și greutăți, ca ei să poată mărturisi ferm pentru El. Cum aș putea fi mărturie dacă aș fi murit? Nu aș ajunge de râsul Satanei? Dându-mi seama de asta, am hotărât că oricât m-ar persecuta soțul și rudele mele și ar încerca să-mi împiedice credința în viitor, oricât aș avea de suferit, atâta timp cât îmi mai rămâne o singură suflare, îmi voi trăi bine viața și Îl voi urma pe Dumnezeu până la capăt. Dar pentru că, după arestarea mea, am fost supravegheată de poliție și constrânsă de familia mea, nu am fost capabilă să trăiesc o viață bisericească adecvată timp de trei ani. A trebuit să mă furișez în casa tatălui meu pentru a citi în secret cuvintele lui Dumnezeu acolo. Apoi, în vara lui 2016, am luat, în sfârșit, legătura cu frații și surorile. Am putut să reiau o viață bisericească și să-mi asum din nou o datorie.

Soțul meu a continuat să mă persecute timp de câțiva ani. Îmi amintesc că odată, după ce m-am întors de la o adunare, m-a dus la casa fratelui meu mai mare, unde am văzut că era cu ceilalți doi frați ai mei și soțiile lor – toți se încruntau la mine. Știam că vor încerca din nou să mă forțeze să renunț la credința mea, așa că am spus o rugăciune în gând, rugându-L pe Dumnezeu să mă îndrume astfel încât, orice mi-ar fi făcut, să nu fiu reținută de ei. Fratele meu mai mare s-a uitat urât la mine și a spus: „Partidul Comunist este ateu. A suprimat credințele religioase în toți acești ani și nimeni nu îl poate schimba. Crezând în Dumnezeu sub conducerea Partidului vei ajunge cu siguranță să fii arestată, iar restul familiei va fi, de asemenea, implicat. Nu o cauți, pur și simplu, cu lumânarea?” Cumnatul meu a continuat: „Fiul meu a susținut examenul de admitere la facultate și a trebuit să completeze chestionarul de antecedente politice, iar în el întreabă despre eventualii membri religioși ai familiei. Poliția a găsit înregistrarea despre credința ta în Dumnezeu Atotputernic și nu avea de gând să-l lase să treacă. A trebuit să-mi folosesc conexiunile și să trimit oamenilor cadouri – a fost nevoie de o grămadă de eforturi, iar apoi abia a reușit să intre. În China, dacă cineva crede în Dumnezeu Atotputernic, întreaga familie este târâtă în asta. Trebuie să renunți la credința ta!” Apoi fratele meu mai mic m-a întrebat: „Nu poți să te gândești puțin la familia noastră, la viitorul fiilor tăi? Nu mai crede în Dumnezeu! Ce se va întâmpla dacă renunți la religia ta? Te va ucide?” Așa că le-am spus: „Știți ce sunt viitorul și soarta? Credeți că a avea un loc de muncă bun, a avea mâncare și îmbrăcăminte bună înseamnă a avea un viitor bun? Dezastrele cresc tot timpul și oricine nu este credincios va cădea în ele. Doar cei care cred în Dumnezeu și sunt mântuiți de El vor fi păstrați și numai ei vor avea un viitor și o soartă bună.” Soțul meu a răspuns: „Nu știu ce se va întâmpla mai târziu – pot doar să văd ce este chiar în fața mea. Aceasta este politica actuală a Partidului Comunist – dacă ești credincios, te vor aresta, îți vor lua locul de muncă și familia ta va fi și ea implicată. În toți acești ani, nimeni nu a reușit să schimbe această politică a lor și ei sunt mult mai puternici decât noi! Renunță, pur și simplu, la credința ta! Aici, în fața tuturor, spune că o vei face.” Imediat ce a terminat, toți ceilalți au început să spună vrute și nevrute, îndemnându-mă să nu mai cred în Dumnezeu. Pe vremuri, eram o familie mare și fericită, dar asuprirea Partidului Comunist transformase lucrurile într-o mizerie. Soțul meu mă lovea și țipa la mine în mod constant și nu aveam nici măcar o zi de liniște. Când avea să se termine? Deveneam din ce în ce mai supărată, așa că am spus o rugăciune lui Dumnezeu și apoi m-am gândit la acest pasaj din cuvintele Sale: „Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine însuți adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale pentru o desfătare de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai semnificativă. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!(„Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să-I înțeleg voia. Îl urmăream cu fermitate pe Dumnezeu și îmi făceam datoria — eram pe calea urmăririi adevărului. Membrii familiei mele urmăreau banii și reputația. Eram pe căi diferite și era inevitabil ca familia noastră să se destrame. A trebuit să accept acea suferință pentru a dobândi adevărul. Avea însemnătate. Nu puteam renunța la credința mea de dragul familiei mele. Așa că le-am spus: „Sunt sigură că Dumnezeu Atotputernic este adevăratul Dumnezeu, Mântuitorul venit să mântuiască omenirea. Nu există absolut nicio posibilitate să renunț la credința mea!” Au plecat toți când au văzut că nu aveau nicio cale de a mă face să mă răzgândesc.

Când m-am întors acasă de la o adunare într-o seară, soțul meu stătea întins pe o masă, beat și plângând. El a spus: „Ieși în fiecare zi la adunări. Dacă ești arestată din nou, nu se știe când va fi căminul nostru distrus din cauza ta.” Apoi a răsturnat cu furie masa, m-a prins de haine cu o mână, apoi m-a pocnit cu cealaltă mână. Înainte să apuc să-mi trag sufletul, m-a trântit cu violență pe podeaua băii, m-a lovit puternic în cap și a spus cu înverșunare: „Renunță la credința ta! Sunt gata să risc totul în seara asta — te voi omorî în bătaie. Oricum, propriei tale familii nu-i pasă dacă trăiești sau mori.” Eram amețită și vederea îmi era încețoșată din cauza loviturilor. M-a târât până în capul scărilor și m-a îmbrâncit în jos, spunând: „Dacă mori de la căzătură, îți voi duce trupul pentru a fi ars și îți voi arunca cenușa în râu”. M-am speriat foarte tare când l-am auzit spunând asta — mă rugam întruna lui Dumnezeu. Datorită protecției lui Dumnezeu, în ultima secundă, am reușit să prind o coardă de la balustradă, care m-a salvat de la căzătura pe scări. Atunci mezinul nostru a venit și i-a spus soțului meu: „Ți-ai pierdut mințile din cauza băuturii? Mama nu a făcut nimic rău cu credința ei. De ce o lovești?” Răspunsul lui a fost: „Nu vreau să o lovesc, dar dacă este arestată din nou, tu și fratele tău sunteți terminați. Nu am de ales.” Cu fiul meu lângă mine, nu a îndrăznit să mă lovească în continuare, ci doar a luat o masă de sticlă și a spart-o de perete, lăsând toată camera plină de cioburi. Mai târziu, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Credincioșii și necredincioșii nu sunt compatibili; mai degrabă, sunt opuși unii altora(„Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup). M-am gândit la asta și am știut în inima mea că, deși soțul meu a crezut la început în Dumnezeu, asta a fost doar pentru că dorea să primească binecuvântări. Nu era un credincios adevărat. A auzit că a avea credință ar putea afecta perspectivele viitoare ale lui și ale fiilor noștri, așa că s-a sucit la 180 de grade. Nu numai că a renunțat la credința sa, dar a încercat să mă împiedice să cred în Dumnezeu. Când nu a putut să mă oprească, a devenit violent cu mine și a început să mă trateze ca pe un dușman, deoarece credința mea afecta interesele lui personale. Am văzut că, în esență, soțul meu ura adevărul și Îl ura pe Dumnezeu. El urma Partidul Comunist pentru a-și proteja propria viață; urmărea un viitor și interese lumești. Eu credeam în Dumnezeu și căutam adevărul, alegând calea cea dreaptă în viață – eram pe două căi diferite. Soțul meu și restul familiei, care m-au persecutat în acest fel din cauza credinței mele, mi-au arătat clar că aveau o natură și o esență malefice, că erau împotriva lui Dumnezeu. Soțul meu fusese la adunări și știa că Dumnezeu Atotputernic este adevăratul Dumnezeu. Împărtășisem Evanghelia rudelor mele și le citisem destul de multe cuvinte ale lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu a devenit credincios și, în momentul în care credința mea le-a compromis interesele, au fost de acord cu Partidul Comunist, persecutându-mă și vorbind despre ruperea legăturilor cu mine. Ce fel de persoane dragi erau ei? Erau în întregime slujitorii Satanei, luând partea Partidului Comunist, lucrând împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a întrupat acum și exprimă adevăruri, dezvăluind natura și esența fiecărui tip de persoană, ceea ce mi-a arătat că mergeam pe o cale diferită față de familia mea – credincioșii și necredincioșii sunt tipuri diferite de oameni. Nu m-am simțit atât de constrânsă când mi-am dat seama de toate acestea, ci am avut un sentiment de eliberare.

Mai târziu, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei. Este insuportabil de murdar, suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate, fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie. Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi voalează amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ce apreciere au ei față de chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei pot înțelege voia înflăcărată a lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni fără să clipească, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, L-au disprețuit de mult timp pe Dumnezeu, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, pradă și jefuiesc, și-au pierdut tot cugetul și se împotrivesc întru totul conștiinței și nu au nicio urmă de bunătate și îi ispitesc pe nevinovați spre nesăbuință. Strămoși ai celor din antichitate? Lideri iubiți? Cu toții I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului!(„Lucrarea și intrarea (8)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu sunt atât de practice. Partidul Comunist de la putere este Satana, diavolul fiind la putere. Îl detestă pe Dumnezeu și nu poate tolera ca oamenii să aibă credință și să-L urmeze pe Dumnezeu. Vrea ca el să fie singurul lucru pe care îl urmează și îl venerează oamenii. Partidul Comunist pretinde că flutură steagul libertății religioase, dar, în secret, asuprește și arestează cu sălbăticie credincioșii și implică mai multe generații din familiile credincioșilor. Ba mai mult, el fabrică zvonuri și minciuni pentru a induce în eroare oamenii care nu cunosc adevărul, pentru a-i determina pe chinezi să se ridice și să se opună oamenilor credincioși. Foarte mulți oameni au fost manipulați și exploatați de Partidul Comunist și sunt alături de partid, negându-L pe Dumnezeu, împotrivindu-se Lui și asuprindu-i pe credincioși. Toți își vor întâlni moartea împreună cu Partidul Comunist – vor fi pedepsiți și nimiciți de Dumnezeu. Am avut o familie fericită, dar din cauza asupririi și arestărilor Partidului Comunist, le-a fost frică să nu aibă probleme și au început și ei să mă asuprească, devenind instrumentele Satanei. Am văzut clar esența rea a Partidului Comunist de a urî adevărul și pe Dumnezeu și, de asemenea, am văzut că numai Dumnezeu are iubire adevărată pentru ființele umane. Cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care m-au îndrumat în repetate rânduri, dându-mi credință și permițându-mi să înțeleg adevărul, să văd dincolo de trucurile Satanei. Soțul meu încă încearcă să stea în calea credinței mele, dar nu mai sunt reținută de el. Continui să merg la adunări, să-mi fac datoria și sunt și mai fermă în hotărârea mea de a-L urma pe Dumnezeu. Îl slăvesc din inimă pe Dumnezeu!

Anterior: 33. Schimbările din datorie m-au dezvăluit

Înainte: 35. Ce se ascunde în spatele îngăduinței față de ceilalți?

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

52. Rămas bun, om serviabil!

de Li Fei, SpaniaApropo de oamenii serviabili, îi credeam grozavi înainte să cred în Dumnezeu. Aveau firi blânde, nu se supărau pe nimeni,...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte