de Xincheng, China

În iulie 2020, am fost aleasă lider de biserică și numită responsabilă de lucrarea bisericii, alături de sora Chen. Când am început acea datorie, nu înțelegeam clar mai multe principii și discutam cu sora Chen oricând aveam întrebări. Acceptam rapid orice sfat îmi dădea. După o vreme, am început să am rezultate în datoria mea și am crezut că eram suficient de competentă ca să lucrez singură. Ulterior, când atribuiam sarcini, o făceam singură, fără să discut cu sora Chen. Chiar și atunci când ar fi trebuit să decidem împreună, luam decizia singură. Văzând că nu acționam principial, sora Chen îmi amintea adesea să nu mai iau decizii arbitrare. Uneori chiar spunea asta de față cu diaconii. Simțeam că-mi pusese gând rău: nu ținea cont de demnitatea mea și mă făcea de râs. Așadar, îi eram puțin potrivnică. Adesea, când discutam lucrarea, îmi respingea ideile, iar eu eram sfidătoare, gândindu-mă: „Amândouă răspundem de lucrarea bisericii, deci de ce ar trebui să ai tu ultimul cuvânt și nu eu? Mereu îmi respingi ideile. Oare, făcând asta, nu pare că ești mai bună decât mine? Oare frații și surorile vor crede că sunt un lider nepriceput? Cum voi mai da ochii cu ei?” Am început să am prejudecăți față de sora Chen. Ulterior, când discutam lucrarea, imediat ce-mi respingea ideea, eu nu mai spuneam o vorbă. Deși uneori consideram că avea dreptate, gândul să cedez în fața ei mă făcea să mă simt inconfortabil. Cu timpul, am avut din ce în ce mai multe prejudecăți față de sora Chen. Nu voiam să vorbesc cu ea, darămite să discutăm lucrarea. Chiar o constrângeam și mă simțeam și eu foarte inhibată și reprimată.

În ianuarie 2021, din cauza problemelor de sănătate, a lipsei îndelungate a cooperării și a constrângerii din partea mea, sora Chen a intrat într-o depresie din care nu și-a mai revenit și, în cele din urmă, a demisionat. În octombrie, biserica ținea alegeri pentru funcția de lider. Un lider superior a menționat-o pe sora Chen, întrebând despre ea. Colega noastră, sora Wang, a spus: „Starea ei s-a îmbunătățit mult recent și duce o povară mai mare în datoria ei.” Asta m-a îngrijorat puțin: „Cred că are o părere bună despre sora Chen! Auzind asta, liderul sigur va crede că sora Chen e potrivită pentru funcție. Dacă ea chiar e aleasă, oare asta va însemna că vom lucra iar împreună?” Amintindu-mi de timpul în care am lucrat împreună, m-am îngrozit. M-am gândit: „Înainte, când aveam păreri diferite despre lucrare, majoritatea colegilor erau de partea surorii Chen. Nimeni nu mă asculta pe mine. Sora Chen e foarte corectă. Dacă observa că acționam neprincipial, mă certa și adesea mă făcea de râs. Chiar era groaznic să lucrez cu ea. De când a demisionat, colegii mi-au urmat sfaturile. Dacă se întoarce, oare colegii o vor asculta ca înainte? Dacă mă critică mereu, oare nu-mi va strica imaginea?” Realizând asta, chiar nu am vrut să lucrez cu sora Chen. M-am gândit: „Nu merge. Trebuie să le spun tuturor despre corupția ei, altfel va fi un chin dacă va fi aleasă.” Cu asta, am descris toate purtările ei proaste, inclusiv felul în care era preocupată de statut și faptul că nu purta o povară în datoria ei. De teamă că n-am fost suficient de precisă, am dat și exemple. Liderul a văzut că n-o tratam corect pe sora Chen, așa că a avut părtășie cu mine despre principul tratării corecte a celorlalți. Dar eu nu voiam să aud. Câteva zile mai târziu, au început alegerile și sora Li m-a întrebat despre sora Chen. Mi-am spus: „Nu e apropiată de sora Chen și n-o cunoaște bine, trebuie să-i spun că sora Chen nu e potrivită să fie lider. Astfel, nu va vota pentru ea.” Așa că i-am spus totul despre purtările rele ale surorii Chen și despre faptul că nu purta o povară. Dar, chiar atunci, o soră mi-a replicat: „Sora Chen n-a purtat o povară atunci pentru că era într-o stare proastă. În ultimul timp, a schimbat lucrurile și poartă o povară în datoria ei. În plus, are părtășie cu răbdare și ne ajută cu problemele din îndatoririle noastre.” Când am auzit asta, m-am neliniștit: „De ce o tot ridici în slăvi pe sora Chen? Ai votat deja pentru ea? Oare și sora Li va vota pentru ea după ce a auzit ce ai spus? Dacă este aleasă, vom lucra din nou împreună. Atunci nu numai că nu mă voi putea distinge, dar ea mă va corecta tot timpul! Ar fi mai bine să fie ales alt lider. Astfel, de vreme ce sunt lider de o vreme și înțeleg multe principii, el va fi de acord cu părerile mele în cele mai multe cazuri și, chiar dacă greșesc, nu-și va da seama și nu mă va critica direct, deci statutul nu-mi va fi contestat.” Gândindu-mă la asta, simțeam că nu puteam permite ca sora Chen să fie aleasă. Așa că am spus imediat că sora Chen nu avea multă experiență de viață și împărtășea numai doctrine. Când am spus asta, am văzut că sora Li a aprobat din cap și m-am simțit puțin ușurată, crezând că sora Li probabil nu va vota pentru sora Chen. Sora Chen și o altă soră au avut egalitate de voturi. M-am temut și mai mult că sora Chen avea să fie aleasă și să înceapă să lucreze iar cu mine.

După o vreme, liderul m-a întrebat: „Dat fiind calibrul surorii Chen, are ce-i trebuie ca să fie lider. Dacă ea chiar ar fi aleasă, cum te-ai simți?” Întrebarea m-a făcut să mă tem că sora Chen chiar putea fi aleasă, așa că am zis repede: „Sora Chen nu are multă experiență de viață și are o fire foarte coruptă…” Liderul și-a dat seama cât de potrivnică eram față de sora Chen și m-a expus iar, spunând: „Observi doar slăbiciunile oamenilor și nu le vezi niciodată calitățile, așa că nu vei putea colabora bine cu nimeni. Ești extrem de arogantă…” M-a durut să aud „nu vei putea colabora bine cu nimeni”. Am simțit că liderul mi-a dezvăluit toate intențiile și că va avea o părere proastă despre mine. Frații, surorile și liderii o plăceau pe sora Chen, deci cum puteam continua să-mi fac datoria? M-am simțit groaznic și n-am mai vrut să fiu lider. M-am gândit: „Dacă sora Chen e atât de bună, alegeți-o și gata!” Așa că i-am spus liderului: „Nu am o umanitate bună și nu pot colabora cu nimeni. Simt că nu mai pot face această datorie. Cred că ar trebui să mă înlocuiești.” Liderul a avut părtășie cu mine, spunând: „Nu spun că ești extrem de arogantă ca să te constrâng, ci ca să te forțez să cauți adevărul și să-ți înlături firea coruptă…” Auzind asta, am realizat că-mi vărsam mânia în datoria mea și acționam împotriva lui Dumnezeu. M-am simțit rușinată și neliniștită. Însă când mă gândeam la colaborarea cu sora Chen, deveneam agitată. Nu voiam să mă confrunt cu această situație, așa că am spus că aveam altă treabă și am plecat. Eram foarte abătută. Mi-am dat seama că mă răzvrăteam împotriva lui Dumnezeu și că El Și-a întors fața de la mine. Evitam situația pe care El o rânduise pentru mine. Dacă nu schimbam ceva, Dumnezeu avea să mă disprețuiască și aveam să pierd lucrarea Duhului Sfânt. Mi-a fost teamă așa că m-am dus înaintea lui Dumnezeu în rugăciune: „Dumnezeule, există o lecție în situația pe care ai rânduit-o pentru mine. Greșesc evitând-o și împotrivindu-mă, dar nu sunt sigură cum să reflectez asupra mea și să mă înțeleg. Te rog să mă îndrumi ca să-Ți înțeleg intențiile și să învăț o lecție.” După ce m-am rugat, m-am simțit mai împăcată.

Rezultatul alegerilor a fost anunțat a doua zi: sora Chen fusese aleasă lider, dar vestea nu m-a afectat atât de mult. Am reflectat asupra mea: criticam mereu corupția și lipsurile surorii Chen, dar nu i-am menționat niciodată calitățile și talentele. Oare n-o excludeam? Așa că am căutat cuvinte ale lui Dumnezeu despre antihriștii care suprimă și exclud disidenții. Un anumit pasaj m-a impresionat. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cum îi exclud și îi atacă antihriștii pe cei care urmăresc adevărul? Ei folosesc adesea metode pe care alții le consideră rezonabile și adecvate, folosind chiar dezbateri despre adevăr pentru a-i avea la mână pe alți oameni, pentru a-i ataca, condamna și înșela. De exemplu, dacă un antihrist crede că partenerii lui urmăresc adevărul și îi pot amenința statutul, el va vorbi despre doctrine mărețe și teorii spirituale pentru a înșela oamenii și pentru a-i face pe aceștia să aibă o părere bună despre el. În acest fel, își poate deprecia și suprima partenerii și colegii și îi poate face pe oameni să simtă că: «Deși partenerii conducătorului nostru sunt oameni care urmăresc adevărul, ei nu sunt egalii lui în ceea ce privește calibrul și abilitățile. Predicile conducătorului nostru sunt mărețe și nimeni nu se poate compara». Pentru un antihrist, să audă un astfel de comentariu este extrem de satisfăcător. Se uită la partenerii lui și se gândește: «Nu ești tu o persoană care urmărește adevărul? Nu deții unele realități ale adevărului? De ce nu poți să îl explici clar? Dacă ești în stare, urcă pe scenă și vorbește. Ești complet umilit acum. Îți lipsește capacitatea, dar totuși îndrăznești să te întreci cu mine?» La asta se gândește antihristul. Care este scopul antihristului? El vrea să se gândească la o modalitate de a suprima alți oameni, de a-i deprecia și de a se poziționa mai presus de aceștia. Așa îi tratează un antihrist pe toți cei care urmăresc adevărul sau lucrează cu el. […] Pe lângă aceste fapte rele, antihriștii fac ceva și mai josnic, și anume încearcă mereu să găsească o modalitate prin care să-i aibă la mână pe cei care urmăresc adevărul. De exemplu, dacă unii oameni au fost desfrânați sau au comis o altă fărădelege, antihriștii se folosesc de acest lucru ca pârghie pentru a-i ataca, caută oportunități pentru a-i insulta, a-i da în vileag și a-i defăima, îi etichetează pentru a le descuraja entuziasmul în privința îndeplinirii îndatoririlor, astfel încât să se simtă negativi. De asemenea, antihriștii îi fac pe aleșii lui Dumnezeu să-i discrimineze pe aceștia, să-i evite și să-i respingă, astfel încât cei care urmăresc adevărul să fie izolați. În cele din urmă, când toți cei care urmăresc adevărul se simt negativi și slabi, nu își mai îndeplinesc în mod activ îndatoririle și nu sunt dispuși să participe la adunări, scopul antihriștilor este atins. Odată ce aceia care urmăresc adevărul nu mai reprezintă o amenințare pentru statutul și puterea lor și nimeni nu mai îndrăznește să-i raporteze sau să-i dea în vileag, antihriștii se pot simți în largul lor. […] Pe scurt, pe baza acestor manifestări ale antihriștilor, putem stabili că ei nu îndeplinesc datoria de conducere, întrucât ei nu conduc oamenii în a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și a avea părtășie despre adevăr și nu-i aprovizionează cu viață ca să le permită să dobândească adevărul. În schimb, ei perturbă și tulbură viața bisericească, dezmembrează și distrug lucrarea bisericii și le pun piedici oamenilor pe calea urmăririi adevărului și a obținerii mântuirii. Ei vor să-i ducă pe aleșii lui Dumnezeu în rătăcire și să-i facă să piardă șansa de a primi mântuirea. Acesta este supremul scop păcătos pe care antihriștii doresc să-l atingă prin perturbarea și tulburarea lucrării casei lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Demascarea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei ce urmăresc adevărul”). Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu m-au marcat profund. Dumnezeu expune cum antihriștii îi suprimă și-i exclud pe ceilalți, găsindu-le vină și defăimându-i pe cei care caută adevărul, pentru a-și consolida propriul statut. Oare nu exact așa o tratam pe sora Chen? În timpul alegerilor, când am văzut că toți aveau o părere bună despre sora Chen, m-am gândit la timpul în care am lucrat împreună, cum toți îi urmau sfaturile și ea primea toată atenția. În plus, îmi sublinia adesea defectele, punându-mă într-o lumină proastă. Mă temeam că, dacă era aleasă, frații și surorile aveau să o asculte și să o admire numai pe ea și nimeni n-avea să-mi urmeze sfatul. Așa că m-am panicat și i-am negat abilitățile și am făcut tam-tam în legătură cu corupția ei anterioară. Am spus că nu avea multă experiență de viață și nu căuta adevărul, încercând să-i fac pe toți să aibă prejudecăți față de ea ca să n-o voteze. Când liderul a observat problema mea și m-a criticat că nu tratez corect oamenii, am văzut că n-am primit ce voiam, am devenit nerezonabilă și am vrut să renunț la datorie. Tot ce spuneam era plin de motive viclene și ascunse. Nu făceam decât să-mi apăr reputația și statutul. Nu era la fel ca antihriștii care-i atacau pe cei care cautau adevărul, ca să-și consolidze statutul? Lucrarea bisericii necesita urgent talente și, deși sora Chen a arătase semne de corupție și avea neajunsuri, avea simțul dreptății și purta o povară în datoria ei. Căuta și urmărea adevărul când întâmpina probleme, așa că era potrivită să fie lider. Dar mă temeam că avea să-mi amenințe statutul în ochii celorlalți, așa că am încercat s-o denigrez și s-o exclud, fără să țin cont de lucrarea bisericii. Nu țineam cont deloc de intențiile lui Dumnezeu și nu-mi îndeplineam datoria. Întrerupeam și perturbam lucrarea bisericii; făceam rău! Realizând asta, am simțit că acțiunile mele chiar erau groaznice. În trecut, am considerat mereu că excluderea și pedepsirea oamenilor sunt faptele antihriștilor, dar acum am realizat că și eu aveam o fire antihristă și mergeam pe calea unui antihrist. Dacă nu mă căiam, aveam să fu expusă și alungată de Dumnezeu. Realizând asta, m-am îngrozit, dar am și înțeles că Dumnezeu a sperat că, fiind tratată și expusă, aveam să reflectez și să mă căiesc, să caut adevărul ca să-mi înlătur firea coruptă. Chiar ar trebui să cooperez cu sora Chen ca să fac bine lucrarea bisericii. După aceea, m-am destăinuit fraților și surorilor cu privire la corupția mea, ca ei să aibă discernământ asupra afirmațiilor mele anterioare și s-o trateze corect pe sora Chen. N-am mai exclus-o pe sora Chen și nu m-am mai împotrivit ei, m-am interesat de ea, am discutat lucrarea și am colaborat cu ea. Treptat, am început să ne înțelegem mult mai bine și eu m-am simțit mai liniștită. Mai ales în timpul unei adunări, am auzit-o pe sora Chen vorbind foarte practic despre experiența ei recentă și gândindu-mă cum am tot împiedicat-o să devină lider și cum aproape că am făcut rău, m-am căit și mai mult și m-am simțit vinovată.

Ulterior, am continuat să caut adevărul și să reflectez la sursa acestei probleme. Am găsit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Prețuirea antihriștilor față de statutul și prestigiul lor o depășește pe cea a oamenilor normali și este ceva din firea și esența lor; nu e un interes temporar sau efectul tranzitoriu al împrejurimilor lor – e ceva înăuntrul vieții lor, în oasele lor și, astfel, este esența lor. Altfel spus, în tot ceea ce face un antihrist, prima sa considerație este propriul statut și prestigiu, nimic altceva. Pentru un antihrist, statutul și prestigiul sunt viața sa și scopul său de-o viață. În tot ceea ce fac, prima lor considerație este: «Ce se va întâmpla cu statutul meu? Și cu prestigiul meu? Oare această acțiune îmi va da prestigiu? Îmi va ridica statutul în mintea oamenilor?» Acesta e primul lucru la care se gândesc, ceea ce e o dovadă amplă că au firea și esența antihriștilor; altminteri, nu ar lua în considerare aceste probleme. […] Cu toate că și antihriștii cred în Dumnezeu, ei văd urmărirea statutului și a prestigiului ca echivalând cu credința în Dumnezeu și îi acordă aceeași importanță. Cu alte cuvinte, în timp ce merg pe calea credinței în Dumnezeu, ei își urmăresc și propriul statut și prestigiu. Se poate spune că, în inimile lor, antihriștii consideră credința în Dumnezeu și căutarea adevărului ca fiind căutarea statutului și a prestigiului; căutarea statutului și a prestigiului e și căutarea adevărului, iar a câștiga statut și prestigiu înseamnă a câștiga adevărul și viața. Dacă simt că nu au prestigiu sau statut, că nimeni nu-i admiră, nu-i venerează sau nu-i urmează, sunt foarte frustrați, consideră că nu are rost să creadă în Dumnezeu, că acest lucru nu are nicio valoare și își spun în sinea lor: «Este o astfel de credință în Dumnezeu un eșec? Este lipsită de speranță?» Ei chibzuiesc adesea la astfel de lucruri în inimile lor, plănuiesc cum își pot face un loc în casa lui Dumnezeu, cum pot avea o reputație înaltă în biserică, astfel încât oamenii să-i asculte când vorbesc, să-i sprijine când acționează și să-i urmeze oriunde merg; astfel încât ei să aibă o voce în biserică, o reputație, ca să se bucure de beneficii și să aibă statut – se gândesc adesea la astfel de lucruri. Acestea sunt lucrurile pe care le urmăresc asemenea oameni” (Cuvântul, Vol. 3: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a treia)”). Dumnezeu expune cât de mult râvnesc antihriștii la reputație și statut și cum tot ce fac e pentru putere. Vor ca toți să-i asculte și să aibă un loc în inimile tuturor. De fapt, fac toate astea ca să-și întemeieze propria împărăție independentă, concurează cu Dumnezeu pentru credincioși și vor ca oamenii să-i venereze. Am văzut că aveam aceleași manifestări ca cei pe care i-a expus Dumnezeu: încercam mereu să-mi cultiv imaginea în ochii celorlalți, căutând statut, având ultimul cuvând și fiind centrul atenției tuturor. Când apărea cineva mai talentat decât mine, îl vedeam ca pe o amenințare pentru statutul meu, îl atacam și-l excludeam. Așa am tratat-o pe sora Chen. Temându-mă că nu mă voi putea distinge dacă ea era aleasă lider, am făcut mare tam-tam despre corupția ei din trecut ca să-i fac pe ceilalți să n-o voteze. Ba chiar am sperat că un nou partener avea să fie ales. Astfel, dat fiind că eram lider de mai mult timp, orice aș fi zis sau făcut, chiar dacă nu era conform principiului, noul meu partener n-ar observa, nu m-ar expune sau mustra. Aș putea fi șefa bisericii, aș avea ultimul cuvânt și aș putea face tot ce vreau. Ambițiile și dorințele mele erau scăpate de sub control. Îmi înființam propria împărăție independentă! Ca să-mi apăr statutul, chiar i-am suprimat și i-am exclus pe ceilalți. Nu era la fel ca PCC care ataca și excludea disidenții? Ca să-și mențină conducerea autocrată și ca să-i facă pe toți să-l venereze și să-l urmeze, își folosește autoritatea ca să-i suprime și să înlăture pe oricine îi amenință statutul și interesele. O tratam pe sora Chen la fel cum PCC își tratează victimele. Nu-mi venea să cred cât de groaznică devenisem în numele statutului. Ca lider de biserică, ar trebui să colaborez cu cei care urmăresc adevărul, ca să ducem la bun sfârșit lucrarea bisericii și să-i aducem pe ceilalți înaintea lui Dumnezeu. Însă eu nu mă puteam gândi decât la reputație și statut. Nu aveam loc în inima mea pentru însărcinarea lui Dumnezeu și nu aveam frică de Dumnezeu. Credeam în Dumnezeu de mulți ani, dar tot am suprimat oamenii din cauza prejudecăților și de dragul statutului Chiar Îl dezamăgisem și-I stârnisem ura!

Ulterior, am realizat că mai era un motiv pentru care o suprimam și excludeam pe sora Chen: ea mă tot expunea și îmi strica imaginea. Am găsit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, despre această stare: „Ce ar trebui să faci dacă dorești să te ferești de calea antihriștilor? Ar trebui să te apropii în mod activ de oamenii verticali care iubesc adevărul. Ar trebui să te apropii de oameni care pot să îți dea sfaturi și care pot să îți spună adevărul și pot să te critice atunci când descoperă o problemă și, în special, de oameni care pot să te emondeze și să te trateze atunci când descoperă o problemă. Aceasta este o persoană care îți poate aduce cele mai mari beneficii și ar trebui să o prețuiești. Dacă respingi acest tip de persoană bună și o pierzi din vedere, vei pierde protecția lui Dumnezeu și nenorocirea se va apropia încet. Dacă te apropii de oamenii buni și de cei care înțeleg adevărul, vei avea pace și fericire și vei fi ferit de nenorocire. Dacă te apropii de oameni inferiori, de cei nerușinați și de lingușitori, atunci ești în pericol. Nu numai că ești pasibil să fii păcălit și înșelat, dar nenorocirea se poate abate asupra ta oricând. Trebuie să știi cine îți aduce cele mai mari beneficii. Cineva care subliniază când faci ceva greșit, și când te preamărești și mărturisești despre tine și încerci să-i înșeli pe ceilalți este genul de persoană care îți aduce cel mai mare beneficiu, iar apropierea de acesta reprezintă calea corectă. Puteți să faceți asta? Dacă cineva spune ceva care te umilește, îi porți ranchiună o viață întreagă și spui: «De ce m-ai dat în vileag? Nu te-am tratat rău; de ce îmi faci mereu zile fripte?» Porți ranchiună in inima ta, ceea ce creează o dezbinare si simți mereu: «În calitate de conducător, am funcția si statutul de a-ți interzice sa spui asta». Ce exprimă acest lucru? Exprimă ideea de a nu accepta adevărul, ci de a concura cu ceilalți și este puțin irațională. Nu indică aceasta o preocupare pentru statut? Arată o fire extrem de coruptă. Oamenii care sunt întotdeauna prea preocupați de statut sunt oameni în care firea unui antihrist se regăsește într-o formă severă și, dacă pot, în plus, să facă rău, ei vor fi dezvăluiți imediat. Oamenii care resping adevărul și nu pot să accepte adevărul sunt în mare pericol. A lupta mereu pentru statut și a râvni la beneficiile statutului este un semn de pericol iminent. Dacă inima cuiva este întotdeauna guvernată de statut, poate acesta să practice adevărul și să acționeze conform principiilor? Dacă cineva nu poate practica adevărul și face întotdeauna lucruri pentru a dobândi faimă și statut și acționează mereu prin exploatarea propriei puteri, nu este acesta în mod evident un antihrist care își arată adevărata față?” (Cuvântul, Vol. 3: Demascarea antihriștilor, „Punctul patru: Ei se înalță și mărturisesc despre ei înșiși”). După ce am citit acest pasaj, am realizat că ceilalți nu mă expuneau și corectau ca să-și bată joc de mine, să mă defăimeze sau să mă facă de râs, ci ca să mă ajute să ajung să mă cunosc. Era un lucru benefic pentru viața mea și mă ajuta să nu merg pe calea greșită. Anul trecut, când lucram cu sora Chen, ea m-a expus direct după ce a observat că eram extrem de arogantă și că acționam despotic. M-a sprijinit cu afecțiune. Să am un astfel de om lângă mine, care să mă supravegheze, era benefic pentru intrarea mea în viață. Dar nu am considerat că vine de la Dumnezeu și am interpretat greșit intențiile bune ale surorii Chen. Credeam că doar îmi strica imaginea, expunându-mă și corectându-mă direct, așa că am avut prejudecăți față de ea și am exclus-o. Toate acestea erau manifestări ale firii mele antihriste. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o cale de practică. Ar trebui să petrec mai mult timp cu oameni cinstiți, sinceri, care urmăresc adevărul și, când fac ceva greșit și încalc principiul, ar trebui să renunț la statut și reputație și să le ascult părerea. Asta m-ar ajuta să nu fac rău. Deși eram lider de biserică, tot erau multe probleme pe care nu le înțelegeam. De vreme ce suntem controlați de firea noastră coruptă, inevitabil vom provoca perturbări și întreruperi în îndatoririle noastre. Deci doar lucrând în armonie cu ceilalți, ajutându-ne și sprijinindu-ne reciproc, ne putem face bine îndatoririle și putem executa lucrarea bisericii. Odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu, m-am destăinuit surorii Chen și i-am cerut scuze, spunându-i toată povestea despre felul în care am atacat-o și suprimat-o. Sora Chen n-a avut o părere proastă despre mine și nu m-a urât așa cum mi-am închipuit, ci doar a avut părtășie despre propria experiență ca să mă ajute. Vorbind deschis și având părtășie, am putut să lăsăm deoparte prejudecățile.

Ulterior, am neglijat niște chestiuni generale fiindcă eram ocupată cu alte proiecte și nu mi-am amintit decât după două luni să am o întâlnire cu cei care se ocupau de chestiunile generale. Sora Yang, care era responsabilă de chestiuni generale, m-a criticat fără ocolișuri: „N-ai mai avut o întrunire cu noi de două luni, nu ai rezolvat problemele pe care le-am avut în îndatoririle noastre, așadar viețile noastre au fost afectate negativ. Cuvintele lui Dumnezeu spun că liderii și lucrătorii care atribuie sarcini și apoi nu le gestionează sunt lideri falși.” Când am auzit-o spunând asta, am avut sentimente amestecate: „Am întrebat despre starea voastră în aceste două luni, doar că nu atât de des. De asemenea, asta a fost din cauză că am avut altă treabă. Nu mă poți numi un lider fals numai din cauza asta! Cum te poți aștepta să vă verific lucrarea când spui astfel de lucruri? Dacă mă mai prinzi făcând ceva greșit și mă raportezi liderilor superiori drept un lider fals, oare nu-mi voi pierde statutul? Nu merge, nu te pot lăsa să mai supraveghezi lucrarea.” Însă atunci m-am gândit cum am atacat-o și exclus-o pe sora Chen în luna anterioară și iată că iarăși făceam asta, nevrând s-o las pe sora Yang să supravegheze lucrarea după ce și-a spus părerea. Oare nu continuam să-i atac și să-i exclud pe cei cu păreri diferite? Chiar atunci mi-am amintit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Trebuie să te apropii de oamenii care îți pot spune adevărul. A avea o astfel de persoană alături de tine are atât de multe beneficii, mai ales pe cineva care, după ce a aflat că ai o problemă, îndrăznește să te critice și să te expună. A avea o astfel de persoană bună alături de tine te poate împiedica să te rătăcești. Dacă descoperă că ai făcut ceva care încalcă principiile adevărului, te va critica și te va expune după cum este necesar, indiferent de statutul tău. Este o persoană verticală, cu simțul dreptății. Indiferent de modul în care te expune și te critică, toate acestea îți pot fi de ajutor; toate acestea reprezintă supravegherea și îndemnarea ta. Trebuie să te apropii de acest tip de persoană. Cu o astfel de persoană alături care să te ajute, ești mult mai în siguranță. Aceasta este protecția lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Demascarea antihriștilor, „Punctul patru: Ei se înalță și mărturisesc despre ei înșiși”). Amintindu-mi cuvintele lui Dumnezeu, m-am calmat. Sora Yang a fost puțin cam aspră, dar spunea lucrurile pe șleau. În perioada aceea, chiar nu-i înțelesesem starea și nu-i rezolvasem problemele. Iar viața ei chiar a fost afectată negativ. Ca lider de biserică, era responsabilitatea mea să verific stările oamenilor și să le rezolv problemele. Nu mă puteam eschiva indiferent cât de ocupată eram. Dar nu am avut deloc grijă de sora Yang, iar atunci când mi-a oferit sugestii, am vrut s-o atac din răzbunare, fiindcă am crezut că mi-a stricat imaginea. Chiar eram toxică! Atunci când sora Yand m-a tratat, ea îmi supraveghea lucrarea și practica adevărul. Dacă aș fi atacat-o și m-aș fi răzbunat pe ea, m-aș fi împotrivit adevărului și aș fi făcut rău! Când am realizat asta, am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune: „Dragă Dumnezeule, mi-am dat seama că am o natură rea. Ca să-mi păstrez imaginea și reputația, am vrut s-o atac și să mă răzbun pe sora Yang. Asta înseamnă să pedepsești oamenii. O, Dumnezeule, nu vreau să mai acționez după firea mea coruptă. Sunt gata să practic adevărul și să accept sugestiile surorii Yang.” După rugăciune, m-am simțit vinovată pentru felul în care o tratasem pe sora Yang și am vrut să-mi cer scuze, dar, spre surpinderea mea, ea și-a cerut scuze prima, spunând că exagerase puțin și vorbise cu o fire coruptă. Și eu mi-am cerut scuze. Am spus: „Ai dreptate. Chiar nu am făcut lucrare practică și trebuie să reflectez la asta.” Am simțit că frații și surorile m-au expus și m-au ajutat ca să pot realiza că nu făcusem lucrare practică. Asta a venit de la Dumnezeu și era protecția Lui pentru mine. Slavă Lui!

Prin această experiență, am realizat că fusesem profund coruptă de Satana și că tânjeam prea mult după reputație și statut. Ca să-mi păstrez imaginea și funcția, chiar am suprimat și exclus oameni. Acesta a fost un lucru demn de dispreț și rău. Am realizat și că, orice situație înfruntăm, trebuie să ne axăm pe introspecție și cunoaștere de sine și să căutăm adevărul ca să ne înlăturăm firile corupte. Abia atunci putem evita să facem rău și să ne împotrivim lui Dumnezeu. Slavă Ție, Dumnezeule!