Versete din Biblie pentru referințe:

„Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptății pe care a săvârșit-o. Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăiește și face judecată și dreptate, își va salva viața. Dacă își vede starea și se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârșit, va trăi cu siguranță și nu va muri” (Ezechiel 18:26-28).

„Și cuvântul lui Iahve a ajuns la Iona a doua oară, spunând: «Ridică-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare și propovăduiește-i predicarea pe care ți-o dau». Deci Iona s-a ridicat și s-a dus în Ninive, după cuvântul lui Iahve. Ninive era o cetate deosebit de mare, fiind nevoie de trei zile pentru a o străbate. Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: «Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!» Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic. Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tronul său, și-a dat jos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și s-a așezat în cenușă. El a trimis să se vestească în Ninive: «Din porunca regelui și a nobililor săi, se cer următoarele: „Nici un om și nici un animal, nici din cireadă, nici din turmă, să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă deloc! Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la violența lor, de care le sunt pline mâinile! Cine știe? Poate Dumnezeu se va răzgândi, Îi va părea rău, Își va opri apriga Sa mânie și astfel nu vom pieri!”» Dumnezeu a văzut faptele lor și cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care zisese că li-l va face și nu l-a mai făcut” (Iona 3:1-10).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Scopul lucrării lui Dumnezeu asupra oamenilor este de a le permite să împlinească voia lui Dumnezeu, iar aceasta este săvârșită pentru a le aduce mântuirea. Prin urmare, în timpul mântuirii omului, El nu face lucrarea pedepsirii lui. Când îi aduce omului mântuirea, Dumnezeu nu pedepsește răul, nu răsplătește binele, și nici nu dezvăluie destinațiile diferitelor tipuri de oameni. În schimb, numai după ce etapa finală a lucrării Sale va fi completă, El va face lucrarea de pedepsire a răului și răsplătire a binelui și doar atunci El va dezvălui sfârșitul tuturor diferitelor feluri de oameni. Cei care sunt pedepsiți vor fi cei care într-adevăr nu pot fi mântuiți, în timp ce aceia care sunt mântuiți vor fi cei care au obținut mântuirea lui Dumnezeu în timpul mântuirii omului de către El. Cât se săvârșește lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu, toți cei care pot fi mântuiți vor fi mântuiți pe cât este posibil, fără ca niciunul să fie lepădat, pentru că scopul lucrării lui Dumnezeu este de a mântui omul. Toți aceia care, în timpul mântuirii omului de către Dumnezeu, sunt incapabili să obțină o schimbare în firea lor – cât și toți aceia care sunt incapabili să-L asculte pe Dumnezeu întru totul – vor deveni obiecte pentru pedeapsă. Această etapă a lucrării – lucrarea cuvintelor – va deschide oamenilor toate căile și tainele pe care ei nu le înțeleg, astfel încât omul să poată înțelege voia lui Dumnezeu și cerințele Lui de la om și să poată avea condițiile necesare pentru a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și să obțină schimbări în firea sa. Dumnezeu folosește doar cuvinte pentru a-Și face lucrarea și nu-i pedepsește pe oameni pentru că sunt puțin răzvrătiți, întrucât acum este timpul lucrării de mântuire. Dacă toți cei răzvrătiți ar fi pedepsiți, atunci nimeni nu ar avea ocazia de a fi mântuit; toți ar fi pedepsiți și ar cădea în Infern. Scopul cuvintelor care-i judecă pe oameni este de a le permite să se cunoască pe ei înșiși și să se supună lui Dumnezeu; nu este pentru ca ei să fie pedepsiți cu o astfel de judecată. În timpul lucrării cuvintelor, mulți oameni își vor expune răzvrătirea și sfidarea, cât și neascultarea față de Dumnezeul întrupat. Totuși, El nu-i va pedepsi pe toți acești oameni din această cauză, ci, în schimb, doar îi va lăsa deoparte pe cei care sunt corupți până în măduva oaselor și care nu pot fi mântuiți. El va da trupul lor Satanei și, în câteva cazuri, le va nimici trupul. Cei rămași vor continua să urmeze și să experimenteze tratarea și emondarea. Dacă în timp ce urmează, acești oameni sunt încă incapabili să accepte tratarea și emondarea și devin din ce în ce mai degenerați, atunci își vor fi pierdut șansa la mântuire. Fiecare persoană care s-a supus cuceririi cuvintelor lui Dumnezeu va avea numeroase șanse pentru mântuire; mântuirea fiecăruia dintre acești oameni de către Dumnezeu va arăta cea mai mare îngăduință a Sa. Cu alte cuvinte, li se va arăta toleranța supremă. Atât timp cât oamenii se întorc de pe calea greșită și câtă vreme se pot căi, Dumnezeu le va da ocazii să obțină mântuirea Lui. Când oamenii se răzvrătesc prima dată împotriva lui Dumnezeu, El nu-Și dorește să-i omoare; în schimb, face tot ce poate pentru a-i mântui. Dacă cineva nu are nicidecum loc pentru mântuire, atunci Dumnezeu îl va arunca deoparte. Faptul că Dumnezeu nu Se grăbește să pedepsească pe cineva înseamnă că El vrea să-i mântuiască pe toți cei care pot fi mântuiți. El judecă, luminează și îndrumă oamenii doar prin cuvinte, și nu folosește un toiag pentru a-i omorî. Folosirea cuvintelor pentru a le aduce oamenilor mântuirea reprezintă scopul și însemnătatea etapei finale a lucrării.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

„Blasfemia și calomnia împotriva lui Dumnezeu sunt un păcat care nu va fi iertat în epoca aceasta sau în cea viitoare, iar cei care comit acest păcat nu se vor reîntrupa niciodată”. Asta înseamnă că firea lui Dumnezeu nu tolerează să fie ofensată de om. Când se află într-o situație pe care nu o înțeleg ori când sunt înșelați, controlați sau suprimați de alții, s-ar putea ca unii oameni să spună cuvinte aspre sau urâte. Mai târziu, însă, după ce au acceptat adevărata cale, devin plini de regrete. Pregătesc atunci suficiente fapte bune, dobândesc cunoștințe și se schimbă în ceea ce privește această chestiune, și, astfel, Dumnezeu nu stăruie asupra niciunei fărădelegi anterioare de-ale lor. Ar trebui să-L cunoașteți pe Dumnezeu pe deplin, ar trebui să știți către cine sunt adresate acele cuvinte ale lui Dumnezeu, precum și contextul lor, și nu ar trebuie să puneți aleatoriu în practică sau să definiți în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu. Oamenii care nu au experiență nu se măsoară cu ale lui Dumnezeu cuvinte în nimic, în vreme ce aceia cu puțină experiență sau cu o oarecare perspectivă tind să fie supersensibili. Când aud de la Dumnezeu cuvântări care blestemă sau care detestă și elimină oamenii, ei iau totul asupra lor/își asumă totul fără discriminare/orbește. Acest lucru arată că ei nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și că (pe El) Îl înțeleg greșit întotdeauna. Unii oameni îL judecă pe Dumnezeu înainte să citească vreuna dintre noile Sale cuvântări, să facă vreo cercetare, să audă vreo părtășie din partea oamenilor care înțeleg noua lucrare a lui Dumnezeu sau, cu atât mai puțin, înainte să dobândească vreun strop de luminare de la Duhul Sfânt. După aceea, cineva le propovăduiește Evanghelia și ei o acceptă. Mai târziu, regretă că L-au judecat pe Dumnezeu și își doresc să se pocăiască. După aceea, totul depinde doar de modul în care se comportă în viitor. Dacă, după ce au ajuns să aibă credință, comportamentul lor este deosebit de rău, iar ei renunță singuri, spunând: „Ei bine, până la urmă, și înainte am rostit cuvinte blasfematoare și urâte, iar Dumnezeu a declarat că oamenii ca mine vor fi condamnați – deci viața mea s-a sfârșit”, atunci astfel de oameni chiar sunt terminați.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Mulți sunt cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu, dar în rândul lor, există și diferite moduri în care se împotrivesc Dumnezeu. La fel cum există tot felul de credincioși, la fel există și tot felul de potrivnici față de Dumnezeu, fiecare diferit de celălalt. Nici măcar unul singur din aceia care nu reușesc să recunoască clar scopul lucrării lui Dumnezeu nu poate fi mântuit. Indiferent de modul în care omul poate să se fi împotrivit lui Dumnezeu în trecut, atunci când omul ajunge să înțeleagă scopul lucrării lui Dumnezeu și își dedică eforturile pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, Dumnezeu îi va fi șterge complet toate păcatele de dinainte. Atâta timp cât omul caută adevărul și practică adevărul, Dumnezeu nu va ține minte ce a făcut acesta. Mai mult, tocmai pe baza practicării adevărului de către om, Dumnezeu îl justifică. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Înainte ca omul să-L fi văzut pe Dumnezeu sau să fi experimentat lucrarea Lui, indiferent de cum acționează omul față de Dumnezeu, El nu Își aduce aminte. Cu toate acestea, odată ce omul L-a văzut pe Dumnezeu și a experimentat lucrarea Lui, toate faptele și acțiunile omului vor fi înscrise de către Dumnezeu în „cronici”, pentru că omul L-a văzut pe Dumnezeu și a trăit în lucrarea Lui.

Când omul a văzut cu adevărat ce are Dumnezeu și ce este El, când a văzut supremația Lui, când a ajuns să cunoască cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu și, mai mult, atunci când vechea fire a omului e schimbată, atunci omul își va fi înlăturat complet firea răzvrătită care se împotrivește lui Dumnezeu. Se poate spune că toată lumea s-a împotrivit la un moment dat lui Dumnezeu și toată lumea s-a răzvrătit la un moment dat împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă asculți de bunăvoie de Dumnezeul întrupat și, din acest moment, mulțumești inima lui Dumnezeu cu loialitatea ta, practici adevărul care se cuvine, îți îndeplinești datoria așa cum se cuvine și să păzești regulile care se cuvin, atunci ești unul care e dispus să își dea la o parte răzvrătirea pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și unul care poate fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă ar fi să refuzi cu încăpățânare să-ți vezi greșelile și nu ai nicio intenție de a te pocăi, dacă persiști în purtarea ta răzvrătită, fără cea mai mică intenție de a coopera cu Dumnezeu și a-L mulțumi, atunci o persoană așa de îndărătnică și incorigibilă ca tine va fi pedepsită cu siguranță și cu siguranță nu va fi niciodată cineva desăvârșit de Dumnezeu. Așa stând lucrurile, tu ești dușmanul lui Dumnezeu astăzi, iar mâine vei fi tot dușmanul lui Dumnezeu, și la fel vei rămâne dușmanul lui Dumnezeu în ziua ce vine; vei fi veșnic un adversar al lui Dumnezeu și dușmanul lui Dumnezeu. În acest caz, cum oare ar putea Dumnezeu să te achite?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Atât timp cât aveți o fărâmă de speranță, acum, indiferent dacă Dumnezeu Își amintește sau nu fărădelegile voastre din trecut, ce mentalitate ar trebui să păstrați? „Trebuie să caut să-mi schimb firea, să încerc să-L cunosc pe Dumnezeu, să nu mai fiu păcălit vreodată de Satana și să nu mai fac vreodată ceva care ar face numele lui Dumnezeu de ocară.” Ce criterii esențiale determină dacă oamenii pot fi mântuiți și dacă au vreo speranță? Fondul problemei e, după ascultarea unei predici, dacă poți înțelege adevărul, dacă poți pune adevărul în practică și dacă te poți schimba. Acestea sunt criteriile esențiale. Dacă doar simți remușcări și, atunci când faci lucruri, faci pur și simplu orice vrei, în aceleași vechi moduri, nu numai necăutând adevărul, încă agățându-te de puncte de vedere și practici vechi și nu doar fiind total lipsit de înțelegere, ci, în schimb, înrăutățindu-te din ce în ce mai mult, atunci vei rămâne fără speranță și ar trebui să fii dat deoparte. Cu o mai mare cunoaștere de Dumnezeu și o mai profundă cunoaștere de sine, te vei stăpâni mai bine. Cu cât cunoștințele tale despre propria-ți natură sunt mai profunde, cu atât vei fi mai capabil să te protejezi. Și după distilarea experiențelor tale și a lecțiilor pe care le-ai învățat, nu vei mai da greș niciodată. De fapt, toți au cusururi, doar că nu sunt trași la răspundere. Toată lumea le are – ale unora sunt mici, iar ale altora sunt mari; unii vorbesc limpede, iar alții sunt secretoși. Unii oameni fac lucruri despre care alții știu, în timp ce unii fac lucruri fără ca alții să știe despre asta. Toți au cusururi și toți dezvăluie anumite firi corupte, cum ar fi aroganța sau neprihănirea de sine; toți au comis fărădelegi, toți au fost devianți în lucrarea lor sau, uneori, răzvrătiți. Și toate acestea sunt pardonabile și de neevitat de către omenirea coruptă. Dar odată ce oamenii înțeleg adevărul, acest lucru poate fi evitat și este posibil să nu mai comită fărădelegi, și nu este nevoie să fie vreodată tulburați de fărădelegile anterioare. Important este dacă oamenii se pocăiesc, dacă s-au schimbat cu adevărat: cei care se pocăiesc și se schimbă sunt cei care sunt mântuiți, în timp ce aceia care rămân nepocăiți și neschimbați în toate privințele trebuie eliminați. Dacă, după ce au înțeles adevărul, oamenii tot mai comit fărădelegi cu bună știință, dacă insistă să nu se pocăiască, sunt complet neschimbați și, dacă indiferent cum sunt emondați, tratați sau avertizați, nu va funcționa, atunci astfel de oameni nu pot atinge mântuirea.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a