Versete din Biblie pentru referințe:

„Nu oricine-Mi spune: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care respectă voia Tatălui Meu, Care e în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:21-23).

„Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbați și nu deveniți ca și copilașii, nu veți intra niciodată în Împărăția Cerurilor!” (Matei 18:3).

„Cel ce învinge, va moșteni aceste lucruri și Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu. Cât despre lași, necredincioși, scârboși, ucigași, desfrânați, vrăjitori, închinători la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în lacul care arde cu foc și pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21:7-8).

„Binecuvântați sunt cei care-și spală veșmintele, ca să aibă drept la pomul vieții și să poată intra prin porți în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, cei desfrânați, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește și practică minciuna” (Apocalipsa 22:14-15).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

În zilele noastre, aceia care urmăresc și aceia care nu urmăresc sunt două tipuri de persoane, ale căror destinații sunt diferite. Aceia care urmăresc cunoașterea adevărului și practicarea adevărului sunt cei cărora Dumnezeu le va aduce mântuirea. Aceia care nu cunosc adevărata cale sunt demoni și dușmani; ei sunt descendenții arhanghelului și vor fi țintele distrugerii. Chiar și aceia care sunt credincioșii pioși ai unui dumnezeu nedeslușit – nu sunt și ei demoni? Oamenii care au conștiințe bune, dar nu acceptă adevărata cale sunt demoni; esența lor este una de împotrivire față de Dumnezeu. Aceia care nu acceptă adevărata cale sunt aceia care I se împotrivesc lui Dumnezeu și, chiar dacă asemenea oameni îndură multă suferință, ei tot vor fi distruși. Toți aceia care nu sunt dispuși să se lepede de lume, care nu pot suporta să se despartă de părinții lor și care nu pot îndura să se elibereze de propriile plăceri ale trupului sunt răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și toți vor fi țintele distrugerii. Oricine nu crede în Dumnezeu întrupat este un demon și cu atât mai mult va fi distrus. Aceia care cred, dar nu practică adevărul, aceia care nu cred în întruparea lui Dumnezeu și aceia care nu cred deloc în existența lui Dumnezeu vor fi cu toții ținte ale distrugerii. Toți cei care pot să rămână sunt oameni care au trecut prin suferința rafinării și au rămas fermi; aceștia sunt oameni care au trecut cu adevărat prin încercări. Oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeu este un dușman; adică, oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeu întrupat – indiferent dacă se află în acest curent sau în afara lui – este un antihrist! Cine sunt satanele, cine sunt demonii și cine sunt dușmanii lui Dumnezeu? Nu sunt ei acei potrivnici care nu cred în Dumnezeu? Nu sunt ei acei oameni care sunt răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu? Nu sunt aceia care pretind că au credință și, totuși, nu dețin adevărul? Nu sunt ei aceia care doar caută să obțină binecuvântări, în timp ce nu sunt în stare să aducă mărturie pentru Dumnezeu? Tu tot te amesteci cu acei demoni astăzi și îi tratezi cu conștiință și iubire, dar nu cumva echivalează asta cu a arăta bunătate față de Satana? Nu ești în cârdășie cu demonii? Dacă oamenii au ajuns până în acest punct și sunt încă incapabili să distingă între bine și rău și continuă orbește să fie iubitori și miloși fără nicio dorință de a căuta inima lui Dumnezeu și fără a fi capabili în vreun fel de a considera inima lui Dumnezeu ca pe a lor, atunci finalurile lor vor fi cu atât mai jalnice. Cine nu crede în Dumnezeul întrupat este un dușman al lui Dumnezeu. Dacă poți să tratezi dușmanii lui Dumnezeu cu conștiință și iubire, nu cumva îți lipsește simțul dreptății? Dacă tu ești compatibil cu aceia pe care Eu îi urăsc și cărora Mă opun, și continui să îi tratezi cu iubire sau să le arăți sentimente personale, atunci nu ești răzvrătit? Nu te împotrivești intenționat lui Dumnezeu? Chiar deține o astfel de persoană adevărul? Dacă oamenii îi tratează pe dușmanii lui Dumnezeu cu conștiință, pe demoni cu iubire și pe Satana cu milă, atunci nu perturbă ei în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu? Acei oameni care cred doar în Isus și nu cred în Dumnezeul întrupat în timpul zilelor de pe urmă, cât și aceia care pretind verbal că ei cred în Dumnezeul întrupat, dar fac rău, sunt cu toții antihriști, fără măcar a-i mai menționa pe aceia care nu cred în Dumnezeu. Toți acești oameni vor fi țintele distrugerii. Criteriul după care omul judecă alți oameni se bazează pe comportamentul lor; cei al căror comportament este bun sunt persoane drepte, în timp ce aceia al căror comportament este abominabil sunt răi. Standardul după care Dumnezeu îi judecă pe oameni se bazează pe faptul dacă esența lor I se supune Lui sau nu; o persoană care se supune lui Dumnezeu este o persoană dreaptă, în vreme ce una care nu I se supune este un dușman și o persoană rea, indiferent dacă comportamentul acesteia este bun sau rău și indiferent dacă vorbele sale sunt corecte sau incorecte. Unii oameni doresc să folosească faptele bune pentru a obține o destinație bună în viitor, iar unii oameni doresc să folosească vorbele frumoase pentru a-și procura o destinație bună. Toată lumea crede în mod eronat că Dumnezeu stabilește finalul oamenilor pe baza comportamentului sau a vorbelor lor; de aceea, mulți oameni doresc să profite de acest lucru pentru a obține prin manevre viclene un har trecător. Oamenii care vor supraviețui în vremea de odihnă ce va veni vor fi îndurat cu toții ziua de suferință și vor fi adus mărturie pentru Dumnezeu; ei vor fi cu toții oameni care și-au îndeplinit îndatoririle și care s-au supus în mod deliberat lui Dumnezeu. Cei care doresc doar să profite de ocazia de a presta servicii pentru a evita practicarea adevărului nu vor rămâne. Dumnezeu are standarde corespunzătoare pentru rânduirea finalului fiecărui individ; El nu ia aceste decizii doar în baza cuvintelor și faptelor unei persoane și nici nu le ia în baza conduitei sale într-o singură perioadă de timp. El nu va fi absolut deloc îngăduitor cu privire la toate faptele rele ale cuiva datorită serviciilor prestate în trecut pentru El, nici nu va cruța pe cineva de la moarte pentru că s-a consumat pentru El o vreme. Nimeni nu poate scăpa de pedeapsă pentru răul făcut și nimeni nu poate să-și acopere faptele rele și, prin urmare, să scape de suferința distrugerii. Dacă oamenii își pot îndeplini cu adevărat propriile îndatoriri, înseamnă că Îi sunt veșnic loiali lui Dumnezeu și că nu caută recompense, indiferent dacă primesc binecuvântări sau suferă nenorociri. Dacă oamenii sunt loiali lui Dumnezeu când văd binecuvântări, dar își pierd loialitatea când nu pot să vadă nicio binecuvântare și dacă acești oameni – care, odată, au muncit pentru Dumnezeu cu loialitate – în cele din urmă tot nu pot să aducă mărturie pentru Dumnezeu sau să-și facă îndatoririle care le revin, atunci astfel de oameni tot vor fi țintele distrugerii. Pe scurt, oamenii răi nu pot supraviețui veșnic și nici nu pot intra în odihnă; doar cei drepți vor fi stăpâni în odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cei vii sunt cei ce sunt mântuiți de Dumnezeu; au fost judecați și mustrați de Dumnezeu, sunt dispuși să se dedice și sunt fericiți să-și dea viața pentru Dumnezeu și își vor consuma cu bucurie toată viața pentru Dumnezeu. Numai atunci când cei vii aduc mărturie pentru Dumnezeu, Satana poate fi rușinat; numai cei vii pot răspândi lucrarea de evanghelizare a lui Dumnezeu, numai cei vii sunt în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și numai cei vii sunt oameni adevărați. Inițial, omul făcut de Dumnezeu era viu, dar din cauza stricăciunii Satanei omul trăiește în mijlocul morții și trăiește sub influența Satanei și, în acest astfel, oamenii au devenit morții fără duh, au devenit dușmani care se opun lui Dumnezeu, au devenit instrumentele Satanei și au devenit captivi ai acestuia. Oamenii vii creați de Dumnezeu au devenit cei morți, așa că Dumnezeu Și-a pierdut mărturia și a pierdut omenirea pe care El a creat-o și care este singurul lucru ce are suflarea Lui. Dacă Dumnezeu trebuie să-Și ia înapoi mărturia și să-i ia înapoi pe cei care au fost făcuți de mâna Lui, dar care au fost luați prizonieri de Satana, atunci El trebuie să-i învie, astfel încât ei să devină ființe vii, și El trebuie să-i recupereze pe toți pentru ca ei să trăiască în lumina Lui. Morții sunt cei care nu au duh, cei care sunt amorțiți la extrem, care I se opun lui Dumnezeu și, chiar mai mult decât atât, care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Acești oameni nu au nici cea mai mică intenție de I se supune lui Dumnezeu; ei doar se răzvrătesc împotriva Lui și se opun Lui și nu au pic de loialitate. Cei vii sunt cei ale căror duhuri au fost reînsuflețite, care știu să I se supună lui Dumnezeu, care Îi sunt loiali lui Dumnezeu și care sunt stăpâniți de adevăr și de mărturie – doar acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu în casa Lui. Dumnezeu îi mântuiește pe cei care pot prinde viață, care pot vedea mântuirea lui Dumnezeu, care îi pot fi loiali lui Dumnezeu, care sunt dornici să-L caute pe Dumnezeu, care cred în întruparea lui Dumnezeu și care cred în arătarea Lui. Unii oameni pot prinde viață, iar unii oameni nu pot; dacă natura lor poate fi mântuită sau nu e faptul de care depinde acest lucru. Mulți oameni au auzit multe cuvinte ale lui Dumnezeu, totuși nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu și sunt încă incapabili să le pună în practică. Asemenea oameni sunt incapabili să trăiască orice adevăr și, de asemenea, tulbură în mod deliberat lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să facă nicio lucrare pentru Dumnezeu și nu pot să se consume pentru El – din contră, cheltuiesc în secret banii bisericii și sunt paraziți în casa lui Dumnezeu. Aceștia sunt oameni morți care nu pot fi mântuiți. Dumnezeu îi mântuiește pe toți cei care sunt în mijlocul lucrării Lui, dar o parte din oameni nu pot primi mântuirea Lui; doar un număr mic poate primi mântuirea Sa. Asta deoarece majoritatea oamenilor au fost corupți prea profund și au devenit cei morți și sunt dincolo de mântuire; ei au fost exploatați total de Satana și sunt prea răuvoitori în natura lor. Nici acea minoritate de oameni nu e capabilă să se supună lui Dumnezeu în totalitate. Nu sunt cei care I-au fost pe deplin loiali lui Dumnezeu încă de la început sau care au avut cea mai mare iubire pentru Dumnezeu încă de la început; mai degrabă, ei au devenit supuși lui Dumnezeu datorită lucrării Sale de cucerire, Îl văd pe Dumnezeu datorită iubirii Sale supreme, obțin o schimbare a firii lor datorită firii drepte a lui Dumnezeu și ajung să-L cunoască pe Dumnezeu datorită lucrării Sale, care este practică și totodată normală.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești o persoană care a prins viață?”

Mântuirea omenirii de către Dumnezeu este o mântuire a celor care iubesc adevărul, o mântuire a părții din ei cu voință și hotărâre și a acelei părți din ei care tânjește după adevăr și dreptate în inimile lor. Hotărârea unei persoane este partea din inima ei care tânjește după dreptate, bunătate și adevăr și care are conștiință. Dumnezeu mântuiește această parte și, prin aceasta, El le schimbă firile corupte, astfel încât ei să poată să înțeleagă și să dobândească adevărul, astfel încât corupția lor să poată fi curățită, iar viața-fire pe care o au să poată fi transformată. Dacă nu ai aceste lucruri în tine, nu ai nicio șansă de mântuire. Dacă în tine nu ai nicio dragoste pentru adevăr sau aspirație pentru dreptate și lumină; dacă ori de câte ori întâlnești lucruri rele, nu ai nici voința să te eliberezi de ele și nici hotărârea să înduri greutățile; dacă, în plus, conștiința ta este amorțită, capacitatea ta de a primi adevărul este, de asemenea, amorțită și nu percepi adevărul sau evenimentele care se petrec; și dacă nu ai discernământ în nicio privință și, în fața a orice vine peste tine ești incapabil să cauți adevărul pentru a găsi soluții și ești în mod constant negativ, atunci nu ai cum să fii mântuit. O asemenea persoană nu are nimic care să o recomande și nimic asupra căruia Dumnezeu să merite să lucreze. Conștiința sa este amorțită, mintea îi este încețoșată, nu iubește adevărul și nici nu tânjește după dreptate în adâncul inimii. Indiferent cât de clar sau de limpede explică Dumnezeu adevărul, ea nu are nici cea mai mică reacție, ca și când inima ei ar fi deja moartă. Oare lucrurile nu s-au terminat pentru ea? Este ca și cum o persoană aflată la ultima suflare poate fi salvată prin respirație gură la gură, dar dacă deja a murit și sufletul a plecat, asta nu va rezolva nimic. Dacă, atunci când se confruntă cu probleme și dificultăți, o persoană se dă înapoi și le evită, nu caută deloc adevărul și alege să fie negativă și să lenevească în lucrarea ei, atunci va fi dezvăluită așa cum este cu adevărat. Astfel de oameni nu au deloc mărturie bazată pe experiență. Ei sunt doar niște profitori, gunoaie, sunt inutili în casa lui Dumnezeu și sunt complet pierduți.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Dumnezeu mântuiește oameni care au fost corupți de Satana și care au firi corupte, nu oameni desăvârșiți, fără absolut niciun defect, ori pe cei care trăiesc într-un vid. Unii oameni, atunci când dezvăluie puțină corupție, gândesc: „Iarăși m-am împotrivit lui Dumnezeu. Cred în El de mulți ani și încă nu m-am schimbat. Cu siguranță Dumnezeu nu mă mai dorește!” Apoi se lasă pradă deznădejdii și încep să nu mai vrea să năzuiască spre adevăr. Ce părere aveți despre această atitudine? Ei înșiși au renunțat la adevăr, fără ca nici măcar să fi căutat intențiile lui Dumnezeu, și totuși cred că Dumnezeu nu-i mai dorește. Nu e asta o înțelegere greșită a lui Dumnezeu? O asemenea negativitate este calea cea mai ușoară de-a fi exploatați de Satana. Satana râde de ei, zicând: „Prostule! Dumnezeu te mântuiește, dar tu tot suferi așa! Renunță, deci! Dacă renunți, Dumnezeu te va elimina, ceea ce e ca și cum te-ar da pe mâna mea. Te voi chinui până mori!” Dacă Satana are succes, consecințele vor fi inimaginabile. Ca urmare, indiferent cu ce negativitate sau dificultăți se confruntă un om, nu trebuie să renunțe. Ar trebui să caute adevărul pentru a găsi soluții și nu trebuie să aștepte pasiv. În timpul perioadei în care o persoană este mântuită – adică perioada în care viața sa crește – ea va prezenta stări și manifestări de imaturitate în viață. Uneori poate să devină slabă sau negativă, să spună ceva greșit, să se poticnească, să întâmpine eșecuri și obstacole sau chiar să se abată uneori de la curs și să o ia pe calea greșită. Toate acestea sunt normale în ochii lui Dumnezeu. El nu le impută aceste lucruri. Unii oameni cred că e prea profundă corupția lor și că nu-L pot mulțumi niciodată pe Dumnezeu, așa că se simt tulburați și se urăsc. Cei care au o inimă de felul acesta, care se căiește, sunt tocmai cei pe care Dumnezeu îi mântuiește. Pe de cealaltă parte, cei care cred că nu au nevoie de mântuirea lui Dumnezeu, care consideră că sunt oameni buni și nu e nimic în neregulă cu ei, de obicei nu sunt aceia pe care Dumnezeu îi mântuiește. Ce anume vă comunic prin acestea? Oricine înțelege, să spună. (Trebuie să ne gestionăm cum se cuvine propriile dezvăluiri ale corupției și să ne concentrăm asupra practicării adevărului și atunci vom obține mântuirea lui Dumnezeu. Dacă noi Îl tot înțelegem greșit pe Dumnezeu și avem noțiuni, vom deveni negativi și ne vom lăsa pradă deznădejdii cu ușurință.) Trebuie să ai credință și să spui: „Deși acum sunt slab, m-am poticnit și am eșuat, voi crește și, într-o bună zi, voi înțelege adevărul, Îl voi mulțumi pe Dumnezeu și voi obține mântuirea.” Trebuie să ai determinarea aceasta. Indiferent ce obstacole, dificultăți, eșecuri sau căderi întâmpini, nu trebuie să fii negativ. Trebuie să știi ce fel de oameni mântuiește Dumnezeu. În plus, dacă simți că încă nu ești calificat să fii mântuit de Dumnezeu, ori dacă există situații când te afli în stări pe care El le detestă sau care Îi displac, ori dacă au existat perioade de timp când te-ai comportat foarte rău și Dumnezeu te-a disprețuit și te-a respins – nu contează. Acum știi, și nu e prea târziu. Atâta vreme cât te căiești, Dumnezeu îți va da o șansă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, cel mai important este să practici și să experimentezi cuvintele Lui”

Mulți ar prefera să fie aruncați în iad decât să vorbească și să acționeze cu onestitate. Nu e de mirare că am alt tratament pregătit pentru cei care sunt necinstiți. Desigur, înțeleg bine cât de greu vă este să fiți oameni onești. Pentru că toți sunteți atât de „inteligenți”, atât de pricepuți să apreciați inimile oamenilor nobili pe baza propriei mentalități meschine, munca Mea devine mult mai simplă. Și din moment ce fiecare vă strângeți la piept secretele, atunci vă voi arunca, unul câte unul, în dezastru ca să învățați „lecția” focului, pentru ca apoi să puteți deveni total devotați credinței în cuvintele Mele. În cele din urmă, voi smulge din gurile voastre cuvintele „Dumnezeu este un Dumnezeu credincios”, după care vă veți bate în piept și vă lamentați: „Inima omului este atât de înșelătoare!” Care va fi starea voastră de spirit cu această ocazie? Cu siguranță că nu veți fi atât de cuprinși de mândrie cum sunteți acum. Și mult mai puțin veți fi pe cât de „profunzi și tainici” sunteți acum. Unii se comportă cuviincios și deosebit de „bine crescuți” în prezența lui Dumnezeu, totuși, își arată colții și își scot ghearele în prezența Duhului. Oare ați include astfel de oameni printre cei onești? Dacă tu ești un ipocrit, un expert în „relațiile interpersonale”, atunci Eu spun că ești cu siguranță unul care încearcă să se joace cu Dumnezeu. Dacă vorbele ți-s pline de justificări fără valoare și scuze, atunci spun că tu ești un om care nu e dispus să pună adevărul în practică. Dacă ai multe chestiuni private despre care e greu să vorbești și dacă ești foarte scârbit de faptul de a te destăinui în legătură cu secretele tale – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om căruia îi va fi foarte dificil să dobândească mântuirea și căruia îi va fi greu să iasă din întuneric. Dacă îți face cu adevărat plăcere să cauți calea adevărului, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină. Dacă ești foarte bucuros să fii un prestator de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în umbră, dăruind mereu și neluând niciodată, atunci Eu spun că ești un sfânt loial, deoarece nu cauți nicio remunerație și, pur și simplu, ești un om onest. Dacă ești dispus să fii deschis, dacă ești dispus să cheltuiești tot ce ai, dacă poți să-ți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să rămâi ferm în mărturia ta, dacă ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să nu te gândești la tine sau să iei pentru tine însuți, atunci Eu spun că oamenii ca tine sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic în Împărăție. Tu ar trebui să știi dacă în tine există credință adevărată și loialitate adevărată, dacă ai un trecut în care ai suferit pentru Dumnezeu și dacă ai supunere absolută față de Dumnezeu. Dacă nu ai aceste lucruri, atunci rămân în tine răzvrătirea, viclenia, lăcomia și plângerile. De vreme ce inima ta nu este cinstită, nu ai fost niciodată apreciat de Dumnezeu și nu ai trăit niciodată în lumină. Care va fi soarta cuiva la sfârșit depinde de faptul dacă acea persoană are o inimă cinstită, de un roșu sângeriu și dacă are un suflet pur. Dacă tu ești un om foarte necinstit, care are o inimă plină de o mare răutate și un suflet necurat, atunci cu siguranță vei sfârși în locul unde omul este pedepsit, așa cum este consemnat în cartea sorții tale.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”

Cei care își varsă mereu negativitatea printre frați și surori sunt slujitori ai Satanei și tulbură biserica. Astfel de oameni trebuie într-o zi să fie excluși și eliminați. Dacă oamenii, în credința lor în Dumnezeu, nu au inimi cu frică de Dumnezeu, dacă nu au inimi supuse lui Dumnezeu, atunci nu numai că nu vor putea face vreo lucrare pentru El, ci, din contră, ei vor deveni cei care-I tulbură lucrarea și care I se împotrivesc. A crede în Dumnezeu, dar a nu I se supune sau a nu se teme de El, ci, în schimb, a se împotrivi Lui, este cea mai mare rușine pentru un credincios. În cazul în care credincioșii sunt la fel de flușturatici și de nestăpâniți în vorbire și în conduită ca non-credincioșii, atunci sunt chiar mai ticăloși decât non-credincioșii; sunt demoni răi arhetipali. Cei care, în biserică, dau frâu liber cuvintelor lor veninoase și răuvoitoare, care răspândesc zvonuri nefondate, instigă la lipsa de armonie și formează clici în rândul fraților și surorilor, ar fi trebuit să fie excluși din biserică. Dar, pentru că acum este o epocă diferită a lucrării lui Dumnezeu, acești oameni sunt ținuți sub control, întrucât în mod cert urmează să fie eliminați. Toți cei care au fost corupți de Satana au firi corupte. Totuși, unii au doar firi corupte, în timp ce alții sunt diferiți: nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este și extrem de răuvoitoare. Vorbele și acțiunile acestor oameni depășesc simpla dezvăluire a firilor corupte satanice; sunt adevărați diavoli și adevărate satane. Tot ce fac este să perturbe și să tulbure lucrarea lui Dumnezeu, tulbură intrarea în viață a fraților și surorilor și distrug viața bisericească normală. Mai devreme sau mai târziu, acești lupi în haine de oi vor fi înlăturați; față de acești slujitori ai Satanei ar trebui adoptată o atitudine necruțătoare, de respingere. Doar acest lucru înseamnă a sta de partea lui Dumnezeu, iar cei care nu reușesc să facă asta se tăvălesc în noroi cu Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Fiecare biserică are oameni care provoacă tulburări în biserică sau care perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Toți sunt satane care, deghizate, s-au infiltrat în casa lui Dumnezeu. Asemenea oameni se prefac deosebit de bine: vin cu mare respect înaintea Mea, dând din cap și plecându-se, imaginea perfectă a câinilor râioși, dedicând „tot” ce au pentru a-și atinge propriile obiective – dar, în fața fraților și surorilor, își arată latura urâtă. Când văd oameni care practică adevărul, îi atacă și îi împing deoparte; când văd oameni mai formidabili decât sunt ei înșiși, îi flatează și se gudură pe lângă aceștia. Devin de nestăpânit în biserică. Se poate spune că astfel de „tirani locali”, astfel de „căței de salon” există în majoritatea bisericilor. Aceștia acționează împreună pe ascuns, făcându-și unii altora cu ochiul și transmițându-și semnale secrete, și niciunul dintre ei nu practică adevărul. Cel care are cel mai mult venin este „demonul șef” și cel care are cel mai înalt prestigiu îi conduce, ținând sus steagul lor. Acești oameni se dezlănțuie în biserică, răspândind negativitate, vărsând moarte, făcând tot ce doresc, spunând tot ceea ce doresc, și nimeni nu îndrăznește să îi oprească. Mustesc de firi satanice. De îndată ce cauzează o asemenea tulburare, un aer al morții intră în biserică. Aceia care practică adevărul în cadrul bisericii sunt respinși, incapabili să facă tot ce sunt capabili să facă, în timp ce aceia care tulbură biserica și răspândesc moartea se dezlănțuie în sânul bisericii – și, mai mult decât atât, majoritatea oamenilor îi urmează. Asemenea biserici sunt practic conduse de Satana, cu diavolul drept regele lor. Dacă oamenii din asemenea biserici nu se ridică și nu îi resping pe acei demoni de rang înalt, atunci și ei, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge să fie distruși. De acum înainte, trebuie luate măsuri împotriva unor astfel de biserici. Dacă cei care sunt capabili să practice un pic din adevăr nu caută, atunci acea biserică va fi abolită. Dacă în biserică nu este niciun om dispus să practice adevărul și nimeni care să poată rămâne ferm în mărturia sa pentru Dumnezeu, atunci acea biserică ar trebui să fie complet izolată, iar legătura sa cu alte biserici ar trebui tăiată. Lucrul acesta se numește „îngroparea morții”; înseamnă respingerea Satanei. Dacă într-o biserică există mai mulți tirani locali, urmați de niște „muște mărunte” care nu au niciun fel de discernământ, și dacă oamenii din această biserică tot nu pot să respingă constrângerile și manipularea acestor tirani după ce au văzut adevărul, atunci toți acești oameni dezorientați vor fi eliminați în final. Deși se poate ca aceste muște mărunte să nu fi făcut niciun mare rău, ele sunt și mai înșelătoare, și mai șirete, și toți cei asemenea lor vor fi eliminați. Nu va rămâne niciunul! Aceia care sunt ai Satanei îi vor fi înapoiați, în timp ce aceia care sunt aleși de Dumnezeu vor căuta cu siguranță adevărul; lucrul acesta este hotărât de natura lor. Fie ca toți cei care îl urmează pe Satana să piară! Niciun pic de milă nu le va fi arătată acestor oameni. Fie ca toți cei care caută adevărul să fie aprovizionați și să se bucure de cuvântul lui Dumnezeu după placul inimii lor. Dumnezeu este drept; El nu ar fi părtinitor față de nimeni. Dacă ești un diavol, atunci ești incapabil să practici adevărul; dacă ești un om care caută adevărul, atunci este sigur că nu vei fi luat captiv de Satana. Acest lucru este de netăgăduit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei dispuși să-I pună cuvântul în practică și să practice adevărul. Oamenii care sunt cu adevărat capabili să rămână fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu sunt, de asemenea, cei dispuși să-I pună în aplicare cuvântul și care pot sta cu adevărat de partea adevărului. Oamenii care se dedau unor practici necinstite și nedrepte sunt cu toții lipsiți de adevăr și toți Îl fac de rușine pe Dumnezeu. Cei care provoacă dispute în biserică sunt slujitorii Satanei și întruchiparea sa. Acești oameni sunt foarte răuvoitori. Toți cei care nu au discernământ, dar sunt incapabili să stea de partea adevărului sunt oameni care nutresc intenții rele și întinează adevărul. Sunt reprezentanții mai arhetipali ai Satanei. Nu mai pot fi răscumpărați și, firește, vor fi eliminați. Casa lui Dumnezeu nu le permite celor care nu practică adevărul să rămână, precum nu le permite să rămână nici acelora care dărâmă în mod intenționat biserica. Totuși, acum nu este momentul pentru a face lucrarea de excludere; astfel de persoane vor fi pur și simplu dezvăluite și eliminate în final. Nu se va mai face nicio lucrare inutilă pentru acești oameni; cei care sunt satane nu pot să stea de partea adevărului, în timp ce aceia care caută adevărul pot sta de partea acestuia. Oamenii care nu practică adevărul nu sunt demni să audă calea adevărului și nu sunt demni să aducă mărturie pentru adevăr. Pur și simplu, adevărul nu este pentru urechile lor; mai degrabă, e adresat celor care îl practică. Înainte ca finalul fiecărei persoane să fie dezvăluit, cei care tulbură biserica și perturbă lucrarea vor fi mai întâi puși deoparte și ignorați pentru moment. Odată ce lucrarea este finalizată, fiecare dintre acești oameni va fi dezvăluit și apoi eliminat. Deocamdată, cât adevărul este oferit, vor fi ignorați. Când întreg adevărul va fi dezvăluit oamenilor, oamenii vor începe să fie eliminați; acela va fi momentul când toți oamenii vor fi sortați după felul lor. Micile trucuri ale celor fără discernământ îi vor conduce la distrugerea de mâna celor răi, vor fi ispitiți de ei să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată. Pentru că nu iubesc adevărul, pentru că sunt incapabili să stea de partea adevărului și pentru că îi urmează pe oamenii răi, stau de partea lor și uneltesc cu oamenii răi pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu, acesta este tratamentul pe care îl merită. Ei știu foarte bine că ceea ce scot la iveală acei oameni răi este rău și, totuși, își dau ghes și întorc spatele adevărului ca să îi urmeze. Oare nu fac răul toți acești oameni care nu practică adevărul, ci, în schimb, fac lucruri distructive și abominabile? Deși printre ei sunt cei care acționează ca „regi” și alții care îi urmează, oare natura lor de a se împotrivi lui Dumnezeu nu este aceeași? Ce scuză pot să aibă ca să afirme că Dumnezeu nu îi mântuiește? Ce scuză pot să aibă ca să pretindă că Dumnezeu nu este drept? Oare nu propriul lor rău este cel care îi distruge? Oare nu propria lor răzvrătire este cea care îi trage în jos, în iad? În final, oamenii care practică adevărul vor fi mântuiți și desăvârșiți datorită adevărului. În final, aceia care nu practică adevărul vor aduce asupra lor distrugerea din cauza adevărului. Acestea sunt finalurile care îi așteaptă pe cei care practică adevărul și pe cei care nu o fac.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Indiferent de modul în care sunt încercați, loialitatea celor care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor rămâne neschimbată; dar cei care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor, când lucrarea lui Dumnezeu nu le aduce avantaj trupului, își schimbă părerea despre Dumnezeu și chiar se îndepărtează de Dumnezeu. Astfel sunt aceia care nu vor rămâne pe loc la sfârșit, cei care caută numai binecuvântările lui Dumnezeu și nu au nicio dorință să se consume pentru Dumnezeu și să se dedice Lui. Astfel de oameni josnici vor fi cu toții „izgoniți” când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia și nu li se va arăta nicio milă. Cei fără umanitate nu au în niciun caz o dragoste adevărată pentru Dumnezeu. Când mediul este confortabil sau au ceva de câștigat, ei sunt cu totul ascultători față de Dumnezeu, dar odată ce dorințele le sunt compromise sau, în cele din urmă, spulberate, ei se ridică imediat împotrivă. Chiar și în decurs de doar o noapte, trec de la o persoană zâmbitoare, „bună la inimă”, la un călău cu aspect sălbatic, tratându-și pe neașteptate binefăcătorul de ieri ca pe dușmanul lor de moarte, fără nicio noimă sau motiv. Dacă acești demoni răi care ucid fără să clipească nu sunt îndepărtați, nu vor deveni ei o amenințare latentă serioasă? Lucrarea de salvare a omului nu se obține ca urmare a finalizării lucrării de cucerire. Deși lucrarea de cucerire s-a terminat, lucrarea de purificare a omului nu s-a încheiat; această lucrare va fi încheiată atunci când omul va fi fost purificat în totalitate, atunci când cei care se supun cu adevărat lui Dumnezeu vor fi fost făcuți compleți, și atunci când cei prefăcuți care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor vor fi fost îndepărtați. Aceia care nu Îl mulțumesc pe Dumnezeu în etapa finală a lucrării Sale vor fi eliminați cu desăvârșire, iar cei care sunt eliminați sunt ai diavolilor. Pentru că nu sunt capabili să Îl mulțumească pe Dumnezeu, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și chiar dacă acești oameni Îl urmează pe Dumnezeu astăzi, acest lucru nu dovedește că ei sunt cei care vor rămâne în cele din urmă. În cuvintele „cei care Îl urmează pe Dumnezeu până la sfârșit vor primi mântuirea”, sensul lui „urmează” este de a sta neclintit în mijlocul necazului. Astăzi, mulți cred că este ușor să Îl urmezi pe Dumnezeu, dar atunci când lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, tu vei cunoaște adevăratul sens al cuvântului „urmează”. Doar pentru că tu încă ești capabil să Îl urmezi pe Dumnezeu astăzi, după ce ai fost cucerit, nu înseamnă că ești unul dintre aceia care vor fi desăvârșiți. Aceia care nu sunt capabili să suporte încercările, care nu sunt capabili să iasă victorioși din necaz, vor fi, în cele din urmă, incapabili să rămână neclintiți și, astfel, vor fi incapabili să Îl urmeze pe Dumnezeu până la sfârșit. Aceia care Îl urmează sincer pe Dumnezeu sunt capabili să reziste când le este testată lucrarea, în vreme ce aceia care nu Îl urmează sincer pe Dumnezeu nu sunt capabili să reziste la nicio încercare a lui Dumnezeu. Ei vor fi alungați mai devreme sau mai târziu, în vreme ce biruitorii vor rămâne în Împărăție. Dacă omul Îl caută sau nu sincer pe Dumnezeu poate fi determinat doar de testarea lucrării sale, adică de încercările lui Dumnezeu, și nu are nimic de a face cu ceea ce determină omul însuși. Dumnezeu nu respinge nicio persoană cu ușurință; tot ceea ce El face poate convinge omul pe deplin. El nu face nimic invizibil omului și nicio lucrare care nu îl poate convinge pe om. Dacă credința omului este adevărată sau nu se demonstrează prin fapte și nu poate fi determinată de om. Faptul că „grâul nu poate fi transformat în neghină și că neghina nu poate fi transformată în grâu” este de netăgăduit. Toți aceia care Îl iubesc sincer pe Dumnezeu vor rămâne, în cele din urmă, în Împărăție, iar Dumnezeu nu se va purta urât cu nimeni care Îl iubește sincer.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

Acum, dacă urmărirea voastră a fost sau nu eficientă se măsoară în funcție de ceea ce aveți în prezent. Asta este ceea ce se folosește pentru a vă determina finalul; adică finalul vostru este dezvăluit pe baza sacrificiilor pe care le-ați făcut și a lucrurilor pe care le-ați făcut. Finalul vostru poate fi dezvăluit de urmărirea voastră, de credința voastră și de ceea ce ați făcut. Printre voi toți, există mulți care sunt deja dincolo de mântuire, căci astăzi este ziua dezvăluirii finalurilor oamenilor și nu voi fi confuz în lucrarea Mea; nu-i voi conduce în următoarea epocă pe cei care nu pot fi nicicum mântuiți. Va veni o vreme în care lucrarea Mea se va termina. Nu voi lucra asupra acelor cadavre mirositoare, lipsite de spirit, care nu pot fi deloc mântuite; acum sunt zilele de pe urmă ale mântuirii omului, iar Eu nu voi face o lucrare fără rost. Nu cârtiți împotriva Cerurilor și a pământului – sfârșitul lumii vine, este inevitabil. Lucrurile au ajuns în acest punct și nu există nimic ce tu, ca ființă umană, să poți să faci pentru a le opri; nu poți schimbi lucrurile așa cum vrei. Ieri, nu ai plătit un preț pentru a urmări adevărul și nu ai fost devotat; astăzi, a sosit vremea, ești dincolo de orice posibilitate de mântuire; iar mâine, vei fi eliminat și nu va exista nicio șansă pentru mântuirea ta. Chiar dacă sunt binevoitor și bun la inimă și fac tot posibilul să te mântuiesc, dacă tu nu te străduiești pentru tine însuți și nu te gândești deloc la binele tău, ce legătură are asta cu Mine? Cei care se gândesc doar la trupul lor și cărora le place confortul; cei care par să creadă, dar nu cred cu adevărat; cei care se implică în leacuri malefice și vrăjitorie; cei care sunt promiscui și distruși; cei care fură jertfele către Iahve și posesiunile Lui; cei care iubesc mita; cei care își fac iluzii deșarte că se vor ridica la ceruri; cei care sunt trufași și îngâmfați, care luptă doar pentru faima și câștigul personal; cei care împrăștie cuvinte impertinente; cei care Îl blasfemiază pe Dumnezeu Însuși; cei care nu fac altceva decât să facă judecăți împotriva lui Dumnezeu Însuși și să-L defăimeze; cei care formează grupări și caută independența; cei care se preamăresc pe ei înșiși mai mult decât Îl preamăresc pe Dumnezeu; acei tineri, bărbați și femei de vârstă mijlocie sau mai înaintată care sunt frivoli și prinși în mrejele desfrâului; acei bărbați și acele femei care se bucură de faimă și câștiguri personale și care urmăresc statutul personal printre alții; acei oameni care nu se căiesc și care sunt prinși în păcat – nu sunt ei, cu toții, dincolo de mântuire? Desfrâul, păcătoșenia, leacurile malefice, vrăjitoria, cuvintele hulitoare și cuvintele impertinente, toate se dezlănțuie printre voi; adevărul și cuvintele vieții sunt călcate în picioare în mijlocul vostru și cuvintele sfinte sunt pângărite printre voi. Voi, păgâni, umflați de mizerie și răzvrătire! Care va fi finalul vostru? Cum pot cei care iubesc trupul, care comit vrăjitorii ale trupului și care sunt prinși în capcana păcatului desfrânării să aibă neobrăzarea de a trăi în continuare? Nu știi că oamenii ca voi sunt niște viermi dincolo de orice mântuire? Ce vă îndreptățește să cereți una și alta? Până în prezent, nu a existat nici cea mai mică schimbare în cei care nu iubesc adevărul, ci iubesc doar trupul – cum pot fi mântuiți astfel de oameni? Cei care nu iubesc calea vieții, care nu Îl preamăresc pe Dumnezeu și nu aduc mărturie pentru El, care uneltesc de dragul propriului statut, care se preamăresc pe ei înșiși – nu sunt ei, și astăzi, tot la fel? Unde este valoarea în a-i mântui? Dacă poți să fii mântuit nu depinde de câtă vechime ai sau de câți ani ai lucrat, cu atât mai puțin de cât de multe merite ai adunat. Dimpotrivă, depinde de faptul dacă urmărirea ta a dat roade. Se cuvine să știi că cei care sunt mântuiți sunt „pomii” care dau rod, nu copacii cu frunzișuri luxuriante și flori abundente, dar care nu dau roade. Chiar dacă ai petrecut mulți ani rătăcind pe străzi, ce contează? Unde este mărturia ta? Ai într-o măsură mult mai mică o inimă cu frică de Dumnezeu decât una plină de iubire față de tine și fascinată de propriile pofte – nu este un astfel de om un degenerat? Cum ar putea să fie un specimen și un model pentru mântuire? Natura ta este incorigibilă, ai în tine prea multă răzvrătire, ești dincolo de orice posibilitate de mântuire! Nu sunt astfel de oameni cei ce vor fi eliminați? Oare momentul când lucrarea Mea se încheie nu este și momentul în care sosește ziua ta din urmă? Am lucrat atât de mult și am rostit atât de multe cuvinte printre voi – cât de mult a ajuns cu adevărat în urechile voastre? Câtor dintre acestea v-ați supus vreodată? Când se va încheia lucrarea Mea, va fi și momentul când vei înceta să Mi te împotrivești, când vei înceta să Mă înfrunți. În timp ce Eu lucrez, voi acționați neîncetat împotriva Mea; nu-Mi respectați niciodată cuvintele. Eu Îmi fac lucrarea Mea, iar tu îți vezi de „lucrarea” ta, făcându-ți propria mică împărăție. Sunteți o haită de vulpi și câini, nu faceți nimic altceva decât să acționați împotriva Mea! Încercați necontenit să-i aduceți în îmbrățișarea voastră pe cei ce vă oferă iubirea lor deplină – unde vă sunt inimile pline de teamă? Tot ceea ce faceți este înșelător! Nu aveți nicio supunere și nicio teamă, iar tot ceea ce faceți este înșelător și blasfemator! Pot fi astfel de oameni mântuiți? Bărbații imorali sexual și lascivi vor întotdeauna să atragă desfrânate cochete pentru propria plăcere. Nu voi mântui sub nicio formă astfel de demoni imorali sexual. Vă urăsc cu patimă, demoni spurcați, iar lascivitatea și cochetăria voastră vă vor arunca în iad. Ce aveți de spus în apărarea voastră? Voi, demoni spurcați și spirite rele, sunteți detestabili! Sunteți dezgustători! Cum ar putea fi mântuit un asemenea gunoi? Mai pot fi mântuiți cei prinși în mrejele păcatului? Astăzi, inimile voastre nu sunt atrase de acest adevăr, de această cale și de această viață. Mai degrabă, ele sunt atrase de păcătoșenie și de bani, de statut, de faimă, de câștig, de bucuriile trupului și de frumusețea bărbaților și de cochetăria femeilor. Cum vă face asta calificați să intrați în Împărăția Mea? Imaginile voastre sunt chiar mai mărețe decât ale lui Dumnezeu, statutul vostru chiar mai înalt decât al lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de prestigiul vostru printre oameni – ați devenit, culmea, idoli pe care oamenii îi venerează. Nu a devenit fiecare dintre voi arhanghelul? Când se dezvăluie finalul oamenilor, adică atunci când și lucrarea mântuirii se apropie de sfârșit, mulți dintre voi veți fi cadavre care sunt dincolo de mântuire și care trebuie să fie eliminate.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (7)”