Versete din Biblie pentru referințe:

„Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta!» și «Cel ce își blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea». Însă voi ziceți: «Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: „Orice ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!”, acela nu mai este dator să-și cinstească tatăl (sau mama)». Și anulați astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiției voastre. Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învățături niște porunci de-ale oamenilor!»” (Matei 15:4-9).

„Nu oricine-Mi spune: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care respectă voia Tatălui Meu, Care e în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:21-23).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Criteriul după care omul judecă alți oameni se bazează pe comportamentul lor; cei al căror comportament este bun sunt persoane drepte, în timp ce aceia al căror comportament este abominabil sunt răi. Standardul după care Dumnezeu îi judecă pe oameni se bazează pe faptul dacă esența lor I se supune Lui sau nu; o persoană care se supune lui Dumnezeu este o persoană dreaptă, în vreme ce una care nu I se supune este un dușman și o persoană rea, indiferent dacă comportamentul acesteia este bun sau rău și indiferent dacă vorbele sale sunt corecte sau incorecte. Unii oameni doresc să folosească faptele bune pentru a obține o destinație bună în viitor, iar unii oameni doresc să folosească vorbele frumoase pentru a-și procura o destinație bună. Toată lumea crede în mod eronat că Dumnezeu stabilește finalul oamenilor pe baza comportamentului sau a vorbelor lor; de aceea, mulți oameni doresc să profite de acest lucru pentru a obține prin manevre viclene un har trecător. Oamenii care vor supraviețui în vremea de odihnă ce va veni vor fi îndurat cu toții ziua de suferință și vor fi adus mărturie pentru Dumnezeu; ei vor fi cu toții oameni care și-au îndeplinit îndatoririle și care s-au supus în mod deliberat lui Dumnezeu. Cei care doresc doar să profite de ocazia de a presta servicii pentru a evita practicarea adevărului nu vor rămâne. Dumnezeu are standarde corespunzătoare pentru rânduirea finalului fiecărui individ; El nu ia aceste decizii doar în baza cuvintelor și faptelor unei persoane și nici nu le ia în baza conduitei sale într-o singură perioadă de timp. El nu va fi absolut deloc îngăduitor cu privire la toate faptele rele ale cuiva datorită serviciilor prestate în trecut pentru El, nici nu va cruța pe cineva de la moarte pentru că s-a consumat pentru El o vreme. Nimeni nu poate scăpa de pedeapsă pentru răul făcut și nimeni nu poate să-și acopere faptele rele și, prin urmare, să scape de suferința distrugerii. Dacă oamenii își pot îndeplini cu adevărat propriile îndatoriri, înseamnă că Îi sunt veșnic loiali lui Dumnezeu și că nu caută recompense, indiferent dacă primesc binecuvântări sau suferă nenorociri. Dacă oamenii sunt loiali lui Dumnezeu când văd binecuvântări, dar își pierd loialitatea când nu pot să vadă nicio binecuvântare și dacă acești oameni – care, odată, au muncit pentru Dumnezeu cu loialitate – în cele din urmă tot nu pot să aducă mărturie pentru Dumnezeu sau să-și facă îndatoririle care le revin, atunci astfel de oameni tot vor fi țintele distrugerii. Pe scurt, oamenii răi nu pot supraviețui veșnic și nici nu pot intra în odihnă; doar cei drepți vor fi stăpâni în odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie conform cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu: indiferent dacă tu urmărești intrarea în viață sau satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele actuale ale lui Dumnezeu. Dacă lucrurile despre care ai părtășie și în care cauți să intri nu sunt centrate pe cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, atunci ești o persoană care se află în afara cuvintelor lui Dumnezeu și care nu are în niciun caz lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu vrea oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește acest lucru și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina de astăzi a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii din veacurile și generațiile trecute au urmat, de asemenea, urmele pașilor lui Dumnezeu, dar nu au putut să continue să urmeze până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea din prezent a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu, urmându-L pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea din prezent a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează, cât de mari sunt suferințele lor sau cât de mult aleargă de colo până colo, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, iar El nu îi va aproba. Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul Duhului Sfânt; cei care sunt în afara cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu sunt în afara curentului Duhului Sfânt și astfel de oameni nu sunt aprobați de Dumnezeu. Slujirea care este în afara cuvintelor actuale ale Duhului Sfânt este o slujire a trupului și a noțiunilor și e imposibil să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc printre noțiuni religioase, atunci nu sunt în stare să facă nimic care să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și, chiar dacă Îl slujesc pe Dumnezeu, Îl slujesc în mijlocul închipuirilor și noțiunilor lor și sunt total incapabili de a sluji în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Cei care nu sunt în stare să urmeze lucrarea Duhului Sfânt nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, iar cei care nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu nu-L pot sluji pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea o slujire care să fie în concordanță cu intențiile Sale; El nu vrea o slujire care să fie a noțiunilor și trupului. Dacă oamenii sunt incapabili să urmeze pașii lucrării Duhului Sfânt, atunci ei trăiesc printre noțiuni. Slujirea unor astfel de oameni tulbură și perturbă, iar o astfel de slujire este potrivnică lui Dumnezeu. Astfel, cei care nu sunt în stare să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu sunt incapabili să-L slujească pe Dumnezeu; cei care nu sunt în stare să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu se opun cu siguranță Lui și sunt cu siguranță incapabili să fie compatibili cu Dumnezeu. „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi intențiile din prezent ale lui Dumnezeu și să fii capabil să acționezi în concordanță cu cerințele din prezent ale lui Dumnezeu, să fii capabil să I te supui și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în concordanță cu cele mai noi cuvinte ale lui Dumnezeu. Numai o astfel de persoană e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și care este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească aprobarea lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, dar pot și să cunoască, din cea mai recentă lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și răzvrătirea omului, natura și esența omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit adevărata cale. Cei care sunt eliminați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și care se întorc împotriva celei mai recente lucrări a lui Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni I se opun în mod deschis lui Dumnezeu este pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că chipul Său nu este același cu cel din noțiunile lor – drept urmare, ei I se opun în mod deschis lui Dumnezeu și emit judecăți despre Dumnezeu, ceea ce duce la disprețuirea și respingerea lor de către El. Deținerea cunoștințelor legate de cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu nu este o chestiune ușoară, dar dacă oamenii se pot supune în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu și o pot căuta, atunci vor avea șansa de a-L vedea pe Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare a Duhului Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot primi luminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii pot primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui Dumnezeu, precum și de ceea ce urmăresc ei și de intențiile lor.

Toți cei care sunt capabili să se supună cuvintelor actuale ale Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Nu contează cum erau oamenii înainte sau cum lucra Duhul Sfânt în ei – toți cei care au câștigat cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu sunt cei mai binecuvântați, iar toți cei care nu reușesc să urmeze astăzi cea mai recentă lucrare vor fi eliminați.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”

În fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu sunt și cerințe corespunzătoare de la om. Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt au prezența și disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub comanda Satanei și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu și care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi lepădați de Duhul Sfânt. Aceia care acceptă lucrarea nouă a Duhului Sfânt vor trăi în curentul Duhului Sfânt și vor primi grija și protecția Duhului Sfânt. Aceia care sunt dornici să pună adevărul în practică sunt luminați de Duhul Sfânt, iar aceia care nu sunt dornici să pună adevărul în practică sunt disciplinați de Duhul Sfânt și pot fi chiar pedepsiți. Indiferent ce fel de oameni sunt, cu condiția ca ei să se afle în curentul Duhului Sfânt, Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru toți aceia care acceptă lucrarea Sa nouă de dragul numelui Său. Aceia care preamăresc numele Său și sunt dornici să Îi pună cuvintele în practică vor primi binecuvântările Sale; cei care se răzvrătesc împotriva Lui și nu Îi pun cuvintele în practică vor primi pedeapsa Sa. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă noua lucrare și, pentru că au acceptat noua lucrare, ar trebui să colaboreze cum se cuvine cu Dumnezeu, și nu să se comporte ca niște răzvrătiți care nu își îndeplinesc datoria. Aceasta este singura cerință a lui Dumnezeu de la om. Nu este același lucru pentru oamenii care nu acceptă lucrarea nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și reproșul Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc în mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea propriilor lor creiere. Nu asta e ceea ce se cere de către lucrarea nouă a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin este colaborare cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrină, nu adevăr. O astfel de doctrină și de reglementare sunt suficiente pentru a demonstra că adunarea acestor oameni laolaltă nu este altceva decât religie; ei nu sunt cei aleși sau obiectele lucrării lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar un mare congres al religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat. Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să amintească de religie, ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în posesia prezenței și lucrării Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să primească disciplina și luminarea Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri fără de viață și viermi lipsiți de spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și împotrivirea omului, nu cunosc toate faptele rele ale omului și cu atât mai puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și intențiile de astăzi ale lui Dumnezeu. Sunt cu toții ignoranți, oameni infami și gunoaie care nu merită să fie numiți credincioși! Nimic din ceea ce ei fac nu are nicio relevanță asupra gestionării lui Dumnezeu, cu atât mai puțin poate să afecteze planurile lui Dumnezeu. Cuvintele și acțiunile lor sunt prea dezgustătoare, prea patetice și sunt pur și simplu nedemne de a fi menționate. Nimic din ceea ce este făcut de aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt nu are de a face cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Din această cauză, orice ar face, ei nu au disciplina Duhului Sfânt și, mai mult decât atât, nu au luminarea Duhului Sfânt. Pentru că ei sunt cu toții oameni fără dragoste de adevăr și care au fost disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Sunt denumiți făcători de rele pentru că umblă în trup și fac tot ceea ce le face plăcere sub stindardul lui Dumnezeu. În vreme ce Dumnezeu lucrează, ei sunt ostili lui Dumnezeu cu bună știință și aleargă în direcția opusă Lui. Neputința omului de a colabora cu Dumnezeu reprezintă răzvrătirea supremă în sine, așadar, acei oameni care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu, nu își vor primi, cu precădere, răsplata dreaptă?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

Acei farisei evrei, preoți de seamă și cărturari ai Epocii Legii au crezut nominal în Dumnezeu, dar au întors spatele căii Lui și chiar L-au răstignit pe Dumnezeul întrupat. Ar fi putut, atunci, credința lor să fi câștigat aprobarea lui Dumnezeu? (Nu.) Dumnezeu i-a caracterizat deja ca fiind un grup religios. Cât despre cei care cred în Isus, în mod similar, Dumnezeu nu îi recunoaște drept oameni care cred în El și Îl urmează. Ei cred, de asemenea, în Dumnezeul din ceruri, într-un Dumnezeu nedeslușit, și, de asemenea, echivalează cu un grup religios; Dumnezeu nu îi recunoaște ca membri ai bisericii Sale. De ce ar condamna Dumnezeu lumea religioasă în felul acesta? Este pentru că toți membrii grupurilor religioase, în special conducătorii de nivel înalt ai diverselor confesiuni, nu au inimi cu frică de Dumnezeu, nu sunt oameni care respectă voia lui Dumnezeu și toți sunt neîncrezători. Ei nu cred în întruparea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin acceptă adevărul. Nu caută niciodată lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, nici nu investighează sau nu acceptă adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu și pot chiar să condamne și să hulească în mod direct lucrarea întrupării din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Din asta, se poate vedea clar că ei pot crede, cu numele, în Dumnezeu, dar Dumnezeu nu îi recunoaște ca fiind credincioși în El; El spune că sunt răufăcători, că nimic din ceea ce fac ei nu are nici cea mai mică legătură cu lucrarea Sa de mântuire, că sunt non-credincioși care se află în afara cuvintelor Sale. Dacă, în credința voastră în Dumnezeu, urmăriți doar să aveți comportamente exterioare bune și nu căutați niciodată adevărul în nicio chestiune, ci, în schimb, vă conformați și îi ascultați pe oameni, nu va veni oare ziua când și voi veți ajunge să fiți adepți ai religiei? Credința în Dumnezeu din cadrul religiei nu poate obține mântuirea – de ce se întâmplă asta, mai exact? Dacă nu puteți desluși acest lucru arată că nu înțelegeți deloc adevărul sau intențiile lui Dumnezeu. Cel mai tragic lucru care li se poate întâmpla credincioșilor în Dumnezeu este să decadă într-un grup religios și să fie eliminați de Dumnezeu. E un lucru de neînchipuit pentru om, iar cei care nu înțeleg adevărul nu pot vedea niciodată clar această chestiune. Spuneți-Mi, când o biserică s-a transformat treptat într-o religie în ochii lui Dumnezeu și a devenit o confesiune pe parcursul anilor mulți și îndelungați de la începuturile ei, sunt oamenii din ea obiecte ale mântuirii lui Dumnezeu? Sunt ei membri ai casei Sale? (Nu.) Nu sunt. Ce cale urmează acești oameni care cred formal în Dumnezeul adevărat, dar care sunt considerați de El a fi credincioși ai religiei? Calea pe care o urmează este una pe care poartă stindardul credinței în Dumnezeu, dar nu urmează niciodată calea Lui; este una pe care cred în El, dar nu I se închină niciodată și chiar se leapădă de El; este una pe care susțin că ei cred în Dumnezeu, dar I se împotrivesc. Pe hârtie, ei cred în numele lui Dumnezeu, în Dumnezeul adevărat, dar, în realitate, se închină Satanei și diavolilor, se implică în afaceri umane și stabilesc regate umane, independente. Aceasta este calea pe care merg ei. Privind la calea pe care merg în credința lor în Dumnezeu, este evident că sunt o adunătură de neîncrezători, o bandă de antihriști, un grup de satane și diavoli care se împotrivesc în mod specific lui Dumnezeu și Îi perturbă lucrarea. Aceasta este esența lumii religioase. Un grup de astfel de oameni are ceva de-a face cu planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului? (Nu.) În cazul în care credincioșilor în Dumnezeu, oricât de mulți ar putea fi, li se caracterizează credința de către Dumnezeu drept aceea a unui grup religios, atunci acești oameni nu sunt obiectele lucrării și mântuirii lui Dumnezeu. El a determinat deja acest lucru, iar acești oameni nu pot fi mântuiți. De ce spun asta? Un grup fără lucrarea sau îndrumarea lui Dumnezeu, care nu I se supune și nu I se închină deloc, poate crede în mod nominal în Dumnezeu, dar pastorii și prezbiterii din religie sunt cei pe care ei îi urmează și de care ascultă, iar pastorii și prezbiterii din religie sunt, prin esența lor, ai Satanei și ipocriți. Prin urmare, Satana și diavolii sunt cei pe care îi urmează și de care ascultă acei oameni. Pretind că ei cred în Dumnezeu, dar, de fapt, sunt manipulați de om, supuși orchestrărilor și stăpânirii omenești. Deci, în termeni esențiali, cei pe care ei îi urmează și de care ascultă sunt Satana și diavolii și forțele răului care se împotrivesc lui Dumnezeu și dușmanii lui Dumnezeu. Ar mântui Dumnezeu o bandă de oameni ca aceasta? (Nu.) De ce nu? Ei bine, sunt astfel de oameni capabili de căință? Nu se vor căi. Ei se implică în operațiuni omenești și afaceri omenești sub stindardul credinței în Dumnezeu, opunându-se planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, iar finalul lor ultim va fi că vor fi disprețuiți și respinși de Dumnezeu. E imposibil ca Dumnezeu să-i mântuiască pe acești oameni, iar ei sunt incapabili de căință; au fost luați de Satana, iar Dumnezeu îi dă pe mâna acestuia. Cazul în care credința cuiva în Dumnezeu ar putea primi aprobarea Lui depinde de durata în ani a acesteia? Depinde de felul de ritualuri pe care le respectă sau de regulile pe care le susține? Se uită Dumnezeu la practicile umane? Se uită El la numărul lor? (Nu.) Atunci, la ce Se uită El? Când Dumnezeu a ales un grup de oameni, pe ce bază evaluează El dacă pot fi mântuiți, dacă îi va mântui? Pe baza faptului dacă pot accepta adevărul; pe baza drumului pe care îl parcurg. Deși Dumnezeu poate să nu-i fi spus omului atâtea adevăruri în Epoca Harului ca acum și deși acestea nu erau la fel de specifice, El tot a fost capabil atunci să-l desăvârșească pe om și tot mai erau oameni care puteau fi mântuiți. Deci, dacă oamenii din epoca actuală, care au auzit atât de multe adevăruri și care înțeleg intențiile lui Dumnezeu nu pot să-I urmeze calea sau să pornească pe calea mântuirii, care va fi finalul lor până la urmă? Rezultatul lor final va fi același cu al credincioșilor din creștinism și iudaism – ca și ei, nu vor putea fi mântuiți. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu. Nu contează câte predici ai auzit sau cât de multe adevăruri ai înțeles; dacă încă ești în stare să fii indus în eroare de oameni – urmându-i pe oameni și pe Satana – și nu ești în stare să urmezi calea lui Dumnezeu în cele din urmă, nici să te temi de El și să te ferești de rău, atunci o astfel de persoană este disprețuită și respinsă de Dumnezeu. Oamenii din religie pot fi în stare să predice o mulțime de cunoștințe biblice și pot înțelege ceva doctrină spirituală, dar nu pot să se supună lucrării lui Dumnezeu, să practice și să experimenteze cuvintele Lui sau să I se închine cu adevărat, nici să se teamă de El și să se ferească de rău. Toți sunt ipocriți, nu oameni care se supun cu adevărat lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, astfel de oameni sunt definiți ca un grup religios, o clică omenească și un sălaș al Satanei. În mod colectiv, ei sunt banda Satanei, împărăția antihriștilor, iar Dumnezeu îi disprețuiește și îi respinge întru totul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică de Dumnezeu poți păși pe calea mântuirii”

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Așadar, spun că aceia care nu-L acceptă pe Hristos al zilelor de pe urmă vor fi mereu detestați de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către Împărăție în zilele de pe urmă și nu există nimeni care să-L poată evita. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu, așadar trebuie să-I accepți cuvintele și să te supui Cuvântului Său. Nu te gândi doar la a obține binecuvântări în timp ce nu ești capabil să accepți adevărul și proviziile pentru viață. Hristos vine în zilele de pe urmă, astfel încât să-I poată aproviziona cu viață pe toți cei care cred sincer în El. Această lucrare există de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă, iar această lucrare este calea ce trebuie luată de către toți cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu-L recunoști pe Hristos și, mai mult decât atât, Îl condamni, hulești sau Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este din cauză că acest Hristos este El Însuși exprimarea Duhului Sfânt, exprimarea lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ, și astfel spun că, dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci Îl hulești pe Duhul Sfânt. Osânda menită tuturor celor care Îl hulesc pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Îți mai spun, de asemenea, acest lucru: dacă I te împotrivești lui Hristos al zilelor de pe urmă și Îl respingi, atunci nimeni altcineva nu poate să suporte consecințele pentru aceasta în numele tău. Mai mult decât atât, începând din acel moment, nu vei mai avea niciodată șansa să câștigi aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă dorești să te izbăvești, nu vei mai putea privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Aceasta este din cauză că Acela căruia I te împotrivești nu este o ființă umană, ceea ce respingi nu este o persoană neînsemnată, ci Hristos. Știi care sunt consecințele acestui lucru? Nu faci o greșeală mică, ci comiți un păcat îngrozitor. Astfel, sfătuiesc fiecare persoană să nu își arate colții și ghearele în fața adevărului sau să nu comenteze arbitrat în fața adevărului, deoarece doar adevărul îți poate aduce viața și nimic altceva în afară de adevăr nu îți poate permite să renaști și să privești chipul lui Dumnezeu din nou.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”