Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Când Isus a venit în lumea omului, El a inaugurat Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat încă o dată și, cu această întrupare, a încheiat Epoca Harului și a inaugurat Epoca Împărăției. Toți cei care sunt în stare să accepte cea de-a doua întrupare a lui Dumnezeu vor fi conduși în Epoca Împărăției și, mai mult, vor putea să accepte personal călăuzirea lui Dumnezeu. Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a îndeplinit doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfă pentru păcatele omului; El nu l-a scăpat pe om de toate firile sale corupte. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firile sale corupte de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta a adus omenirea pe un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Prima întrupare a fost pentru a răscumpăra omul din păcat, de a-l răscumpăra prin trupul de carne al lui Isus, adică, El l-a mântuit pe om de pe cruce, dar firile satanice corupte tot au rămas în om. A doua întrupare nu mai este pentru a sluji ca o jertfă pentru păcat, ci, mai degrabă, pentru a mântui pe deplin pe cei care au fost răscumpărați din păcat. Acest lucru este făcut astfel încât cei ale căror păcate au fost iertate să se poată elibera de păcat și să fie purificați pe deplin și să dobândească schimbarea firii și astfel, să se elibereze de influența întunecată a Satanei și să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Doar în acest fel omul poate fi pe deplin sfințit. După ce Epoca Legii a ajuns la sfârșit și începând cu Epoca Harului, Dumnezeu a inițiat lucrarea de mântuire, care continuă în zilele de pe urmă, când Dumnezeu săvârșește lucrarea de judecată și de mustrare a rasei umane pentru răzvrătirea sa, purificând astfel complet omenirea. Doar după aceea Își va încheia Dumnezeu lucrarea de mântuire și va intra în odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Lucrarea zilelor de pe urmă este de a spune cuvinte. Mari schimbări pot fi produse în om cu ajutorul cuvintelor. Schimbările produse acum în acești oameni din acceptarea acestor cuvinte sunt mult mai mari decât cele făcute în oameni din acceptarea semnelor și minunilor din Epoca Harului. Căci, în Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea coruptă din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul putea să se elibereze de firile corupte satanice din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută asupra lui. Omul a fost doar răscumpărat și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost înlăturată și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin întruparea lui Dumnezeu, dar acest lucru nu a însemnat că omul nu a mai avut păcat în el. Păcatele omului au putut fi iertate prin jertfa pentru păcat, dar în ceea ce privește modul exact în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască, modul în care firile sale corupte și natura sa păcătoasă pot fi complet alungate și modul în care viața-fire pe care o are poate fi schimbată într-o oarecare măsură, el nu are nicio cale să rezolve această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării de răstignire a lui Dumnezeu, dar omul continuă să trăiască înlăuntrul vechilor sale firi corupte satanice. Așa stând lucrurile, omul trebuie să fie complet mântuit de firile sale corupte satanice, natura lui păcătoasă trebuie să fie complet alungată, să nu se mai dezvolte niciodată, iar firea sa trebuie să sufere o transformare. Acest lucru necesită ca omul să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și să înțeleagă modul de a-și schimba firea. În plus, necesită ca omul să practice în concordanță cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, ca el să se poată elibera de firile sale corupte satanice și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va fi primit omul harul mântuitor deplin.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și a spus că El este un mare proroc, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea tivului hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață. Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firile corupte satanice adânc înrădăcinate în el însuși și nici nu a știut cum să se elibereze de acestea. Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru al unei familii care aduce binecuvântare asupra întregii familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale omului și înfățișarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios conform standardului. Doar astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce însemna că erau răscumpărați. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înțeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu constant, fără nicio cale de a-și schimba firea: astfel a fost condiția omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după terminarea acelei etape a lucrării, a rămas încă lucrarea de judecată și de mustrare. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, astfel, a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să îndepărteze complet natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa pentru păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea de răstignire a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar firile corupte ale omului încă rămân în el, omul poate încă să păcătuiască și să I se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu a câștigat omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a da în vileag firile corupte ale omului și pentru a-l determina pe om să practice în concordanță cu calea adecvată. Lucrarea acestei etape este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care aprovizionează în mod direct viața omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai temeinică. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Știi doar că Isus Se va pogorî în zilele de pe urmă, dar cum Se va pogorî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și care nu a fost supus schimbării sau desăvârșirii de către Dumnezeu – poți să fii în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu? Căci este adevărat că tu, care încă aparții vechiului tău sine, ai fost mântuit de Isus și că nu îi aparții păcatului mulțumită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că ești lipsit de păcat sau de murdărie. Cum poți fi sfințit dacă nu ai fost supus schimbării? Înlăuntrul tău, ești plin de murdărie și ești egoist și josnic, dar vrei, totuși, să te pogori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai omis un pas în credința ta în Dumnezeu; doar ai fost răscumpărat, dar nu ai trecut prin schimbare. Pentru ca tu să fii în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, El trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și de a te curăți; altfel, ai fost doar răscumpărat și nu vei putea sub nicio formă să devii sfințit. În acest caz, nu ești calificat să te bucuri de binecuvântări minunate împreună cu Dumnezeu, pentru că ai rămas în urmă cu un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și desăvârșirii omului. Astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești în mod direct moștenirea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”

În lucrarea din zilele de pe urmă, puterea cuvântului este mai mare decât cea a manifestării semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe aceea a semnelor și minunilor. Cuvântul expune toate firile corupte îngropate adânc în inima omului. Tu nu ai cum să le descoperi pe cont propriu. Când acestea vor fi expuse prin cuvânt, tu, în mod firesc, vei veni să le descoperi; vei fi nevoit să recunoști și vei fi pe deplin convins. Nu este aceasta autoritatea cuvântului? Acesta este rezultatul obținut prin lucrarea cuvântului astăzi. Prin urmare, nu prin vindecarea bolii și alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici prin manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut complet întru totul. Autoritatea de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar trupul omului este încă al Satanei, iar firile satanice corupte rămân încă în interiorul omului. Cu alte cuvinte, omul care nu a fost purificat este încă al păcatului și al întinării. Doar după ce a fost purificat prin intermediul cuvântului, poate fi omul câștigat de Dumnezeu și poate deveni sfințit. Când demonii au fost alungați din om, iar el a fost răscumpărat, aceasta a însemnat doar faptul că a fost smuls din mâinile Satanei și s-a întors la Dumnezeu. Totuși, omul nu a fost încă purificat sau schimbat de către Dumnezeu și rămâne corupt. Întinarea, împotrivirea și răzvrătirea încă există în om; omul s-a întors la Dumnezeu doar prin răscumpărarea de către El, dar el nu-L cunoaște câtuși de puțin pe Dumnezeu și este încă în stare să I se împotrivească și să-L trădeze. Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja sădite în interiorul acestuia și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu a fost nimic mai mult decât un caz de răscumpărare. Adică, omul a fost cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de spurcat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Prin această lucrare de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să fie purificat. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare actuală este realizată astfel încât omul să poată fi purificat și schimbat; astfel încât omul să se poată elibera de corupția sa și să fie purificat prin judecata și mustrarea cuvântului și prin rafinare. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea de purificare. Într-adevăr, această etapă este și lucrarea de cucerire, precum și a doua etapă din lucrarea de mântuire.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Lucrarea lui Dumnezeu în întruparea prezentă e ca să-Și exprime firea în primul rând prin mustrare și judecată, iar pe această temelie, să îi aducă mai mult adevăr omului și să îi arate mai multe moduri de practică, atingându-Și astfel obiectivul de a-l cuceri și de a-l mântui de firile sale corupte. Aceasta este ceea ce se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăției.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Cei care pot rămâne neclintiți în timpul lucrării lui Dumnezeu de judecată și mustrare în zilele de pe urmă – adică, pe parcursul lucrării finale de purificare – vor fi aceia care vor intra în odihna din urmă alături de Dumnezeu; ca atare, toți cei care intră în odihnă vor fi fost eliberați de influența Satanei și câștigați de Dumnezeu doar după ce vor fi fost supuși lucrării Sale finale de purificare. Acești oameni, care vor fi fost în sfârșit câștigați de Dumnezeu, vor intra în odihna finală. În esență, Dumnezeu face lucrarea de mustrare și judecată pentru a purifica omenirea și de dragul zilei finale de odihnă; altfel, niciun membru al omenirii nu ar putea să fie sortat după felul său, ori să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de purificare a lui Dumnezeu va curăți oamenii de nedreptatea lor și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va da în vileag acele elemente răzvrătite ale omenirii, distingându-i astfel pe cei care pot fi mântuiți de cei care nu pot fi și pe cei care pot să rămână de cei care nu pot să rămână. Când această lucrare se va termina, toți acei oameni care pot să rămână vor fi purificați și vor intra într-un tărâm mai înalt al umanității în care se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ; cu alte cuvinte, ei vor pătrunde în ziua de odihnă a umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot să rămână vor fi fost mustrați și judecați, adevăratele lor fețe vor fi expuse complet, după care toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include niciun om de acest tip; astfel de oameni nu sunt potriviți să intre pe pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omenirea o vor împărtăși, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt răi, oameni care nu sunt drepți. […] Unicul scop din spatele lucrării ultime a lui Dumnezeu de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este de a purifica pe deplin toți oamenii, pentru ca El să poată aduce o omenire pur sfințită în odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă; este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul câștigă viața și este singura cale prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferită de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu vei fi niciodată vrednic să intri pe poarta Împărăției Cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de reglementări, de cuvinte și de lanțurile istoriei nu vor fi niciodată capabili să câștige viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce dobândesc ei este o apă tulbure de care se agață de mii de ani, în locul apei vieții care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se oferă apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci, cum pot ei să-L vadă pe Dumnezeu? Doar cauți să te agăți de trecut, să stai nemișcat și să menții lucrurile așa cum sunt și nu cauți să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie; oare, atunci, nu vei fi mereu potrivnic față de Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt copleșitori și puternici, precum valurile năvalnice și tunetele bubuitoare – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de ceea ce este vechi și așteptând să-ți cadă lucrurile în poală. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează urmele pașilor Mielului? Cum poate acest lucru demonstra că Dumnezeul de care te ții este Dumnezeul care e mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum te pot ele conduce să cauți pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt doar niște cuvinte care nu pot oferi decât o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să îți dea viață. Cuvintele Scripturilor pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul; nu sunt cuvinte pline de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața umană, cu atât mai puțin calea care te poate conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți dau un motiv să reflectezi? Nu te fac să înțelegi tainele pe care le cuprind? Oare ești capabil să te trimiți de unul singur în cer pentru a-L întâlni pe Dumnezeu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți duce singur în cer să te bucuri de fericirea familiei împreună cu Dumnezeu? Încă visezi acum? Atunci, te îndemn să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei dobândi niciodată adevărul și nu vei câștiga niciodată viața.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Așadar, spun că aceia care nu-L acceptă pe Hristos al zilelor de pe urmă vor fi mereu detestați de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către Împărăție în zilele de pe urmă și nu există nimeni care să-L poată evita. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu, așadar trebuie să-I accepți cuvintele și să te supui Cuvântului Său. Nu te gândi doar la a obține binecuvântări în timp ce nu ești capabil să accepți adevărul și proviziile pentru viață. Hristos vine în zilele de pe urmă, astfel încât să-I poată aproviziona cu viață pe toți cei care cred sincer în El. Această lucrare există de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă, iar această lucrare este calea ce trebuie luată de către toți cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu-L recunoști pe Hristos și, mai mult decât atât, Îl condamni, hulești sau Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este din cauză că acest Hristos este El Însuși exprimarea Duhului Sfânt, exprimarea lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ, și astfel spun că, dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci Îl hulești pe Duhul Sfânt. Osânda menită tuturor celor care Îl hulesc pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Îți mai spun, de asemenea, acest lucru: dacă I te împotrivești lui Hristos al zilelor de pe urmă și Îl respingi, atunci nimeni altcineva nu poate să suporte consecințele pentru aceasta în numele tău. Mai mult decât atât, începând din acel moment, nu vei mai avea niciodată șansa să câștigi aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă dorești să te izbăvești, nu vei mai putea privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Aceasta este din cauză că Acela căruia I te împotrivești nu este o ființă umană, ceea ce respingi nu este o persoană neînsemnată, ci Hristos. Știi care sunt consecințele acestui lucru? Nu faci o greșeală mică, ci comiți un păcat îngrozitor. Astfel, sfătuiesc fiecare persoană să nu își arate colții și ghearele în fața adevărului sau să nu comenteze arbitrat în fața adevărului, deoarece doar adevărul îți poate aduce viața și nimic altceva în afară de adevăr nu îți poate permite să renaști și să privești chipul lui Dumnezeu din nou.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”