Răspuns:

Cei mai mulți oameni determină dacă un lucru este adevărata cale sau o cale falsă în funcție de numărul de oameni care îl acceptă, crezând că dacă mulți oameni fac acest lucru, atunci acesta este adevărata cale, iar dacă doar câțiva oameni îl acceptă, atunci acesta este o cale falsă. Este o astfel de opinie în concordanță cu adevărul? Are ea o bază în cuvintele lui Dumnezeu? Amintiți-vă când Dumnezeu a distrus lumea cu inundații: Doar Noe a crezut în cuvintele lui Dumnezeu și, conform instrucțiunilor Lui, a construit o arcă, în timp ce propovăduia calea. Cu toate acestea, după 120 de ani, nici măcar o singură persoană nu a crezut sau acceptat ce a predicat, iar singurii care în cele din urmă au urcat pe arcă au fost cei opt membri ai familiei lui Noe, în timp ce toți ceilalți s-au înecat în inundații. Așadar, puteți spune că Noe nu a predicat adevărata cale? Acum, amintiți-vă când a apărut Domnul Isus și când Și-a îndeplinit lucrarea în timpul Epocii Harului: în afară de un număr extrem de mic de oameni care L-au acceptat pe Domnul Isus, întregul iudaism L-a condamnat și I s-a opus Domnului Isus, înainte de a colabora în cele din urmă cu autoritățile romane pentru a-L bate în cuie pe cruce. Din această cauză, ați putea spune despre cuvântările și lucrarea Domnului Isus că nu au fost adevărata cale? Nu credeți că a măsura lucrurile astfel este complet ridicol? Lucrarea lui Dumnezeu din generațiile trecute este o dovadă că omenirea coruptă a devenit atât de profund coruptă încât se închină la rău și detestă adevărul; când adevărata cale ajunge printre oameni, extrem de puțini oameni sunt capabili să o asculte și să o accepte, cei mai mulți negând-o și lepădându-se de ea. Așa cum a spus Domnul Isus: „Această generație este o generație rea” (Luca 11:29). 1 Ioan 5:19 spune: „Lumea întreagă zace în cel rău.” Astfel, adevărata cale nu este neapărat acceptată de mulți oameni, iar ceea ce este recunoscut de majoritatea oamenilor nu este neapărat corect, nu este neapărat adevărul. De fapt, tot ce este determinat de majoritate aparține noțiunilor și închipuirilor omului și nu este în concordanță cu adevărul și cu realitatea. Este atât de absurd și de ridicol să măsori dacă o cale este sau nu adevărata cale pe baza numărului de oameni care o acceptă. În multe pagini din Biblie se spune că Dumnezeu dorește calitate, nu cantitate, la oameni. De exemplu, în Matei 22:14 se spune: „Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” Matei 7:13-14 spune: „Intrați pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea! Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o găsesc.” Zaharia 13:8 spune: „Și se va întâmpla ca, pe tot pământul, două părți din acesta vor fi nimicite și vor pieri, iar a treia va fi lăsată, a spus Iahve.” Aceste versete ne arată că doar foarte puțini oameni sunt capabili să găsească adevărata cale și că aceștia vor rămâne foarte puțini. Nu este așa cum credem noi, că, dacă aceasta este adevărata cale, atunci va fi acceptată de mulți oameni; un asemenea mod de calcul este în dezacord cu adevărul și cu realitatea lucrării lui Dumnezeu și nu este altceva decât închipuirea omului. Dumnezeu Însuși este adevărul, calea și viața, iar esența Sa nu se va schimba niciodată. Chiar dacă nici măcar o singură persoană nu ar crede în El, nu L-ar accepta sau nu L-ar urma, lucrarea și cuvintele Sale tot ar fi adevărata cale, iar acest lucru nu poate fi negat de nimeni. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Cuvintele Mele sunt adevărul invariabil etern. Eu sunt alimentarea cu viață pentru om și singurul ghid pentru omenire. Valoarea și semnificația cuvintelor Mele nu sunt determinate de faptul că sunt sau nu recunoscute sau acceptate de către omenire, ci de esența cuvintelor înseși. Chiar dacă nicio singură persoană de pe acest pământ nu poate primi cuvintele Mele, valoarea cuvintelor Mele și ajutorul lor pentru omenire sunt inestimabile pentru orice om. Prin urmare, atunci când se confruntă cu mulți oameni care se răzvrătesc, resping sau sunt complet disprețuitori față de cuvintele Mele, poziția Mea este numai aceasta: lăsați timpul și faptele să fie mărturia Mea și să arate cum cuvintele Mele sunt adevărul, calea și viața. Lăsați-le să arate că tot ceea ce am spus este drept, că este ceea ce ar trebui furnizat omului și, de asemenea, ceea ce omul ar trebui să accepte” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre”).

Din moment ce numărul de oameni care acceptă o cale nu poate servi ca punct de referință pentru a măsura dacă aceasta este adevărata cale sau una falsă, atunci cum să măsurăm acest lucru? Cheia este să ne uităm dacă ea conține expresia adevărului și dacă este glasul lui Dumnezeu. Dacă este cuvântarea lui Dumnezeu, dacă este expresia adevărului, atunci nu contează câți oameni o acceptă – chiar dacă o singură persoană o face – este adevărul și adevărata cale. Amintiți-vă când Domnul Isus a venit să lucreze în timpul Epocii Harului. Petru, Ioan, Matei, Natanael și ceilalți L-au urmat cu toții pe Domnul Isus pentru că au recunoscut glasul lui Dumnezeu în cele propovăduite de El; ei nu au făcut acest lucru în funcție de câți oameni L-au acceptat și L-au urmat pe Domnul Isus în acel moment. De asemenea, diferențierea de astăzi între adevărata cale și căile false trebuie făcută în funcție de lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Care este principiul cel mai de bază în căutarea adevăratei căi? Trebuie să te uiți dacă lucrarea Duhului Sfânt se află sau nu în această cale, dacă aceste cuvinte sunt expresia adevărului sau nu, cine este mărturisit și ce îți poate aduce. Distincția între adevărata cale și cea falsă necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, dintre care cel mai fundamental este acela de a spune dacă lucrarea Duhului Sfânt este prezentă acolo. Căci esența credinței oamenilor în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și chiar și credința lor în Dumnezeu întrupat se datorează faptului că acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este tot credință în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul devenit trup, așadar, tot esența inerentă a lui Dumnezeu este cea în care crede omul. Deci, în deosebirea dintre adevărata cale și cea falsă, trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă are lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Adevărul este firea vieții umanității normale, adică, ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului atunci când l-a creat la început, cu alte cuvinte, umanitatea normală în întregimea sa (inclusiv rațiunea umană, înțelegerea, înțelepciunea și cunoștințele de bază de a fi om). Altfel spus, trebuie să te uiți dacă această cale poate sau nu să îi ducă pe oameni într-o viață de umanitate normală, dacă adevărul rostit este sau nu necesar în conformitate cu realitatea umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu practic și real și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate să-i conducă pe oameni în experiențe normale și reale; oamenii, mai mult, devin și mai normali, rațiunea lor umană devine și mai completă, viața lor în trup și viața spirituală devin și mai organizate, iar emoțiile lor devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu, și anume dacă oamenii au sau nu tot mai multe cunoștințe despre Dumnezeu, și dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr pot inspira sau nu iubirea față de Dumnezeu în ei și îi pot aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin asta se poate determina dacă aceasta este sau nu adevărata cale. Cel mai important este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate aproviziona sau nu viața omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este calea adevărată” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi”).

„Cel care este Dumnezeu întrupat va avea esența lui Dumnezeu și Cel care este Dumnezeu întrupat va deține exprimarea lui Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu Se întrupează, El va da naștere lucrării pe care intenționează să o facă și, de vreme ce Dumnezeu Se întrupează, va exprima ceea ce este El și va putea să aducă adevărul omului, să îi dăruiască viață și să îi indice calea. Trupul care nu are esența lui Dumnezeu categoric nu este Dumnezeu întrupat; în privința aceasta nu există nicio îndoială. Dacă omul intenționează să cerceteze dacă este forma întrupată a lui Dumnezeu, atunci el trebuie să coroboreze lucrul acesta după firea pe care o exprimă El și cuvintele pe care le spune. Adică, pentru a corobora faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu și dacă este sau nu adevărata cale, cineva trebuie să discearnă pe baza esenței Lui. Și astfel, pentru a stabili dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia stă în esența Lui (lucrarea Lui, cuvântările Lui, firea Lui și multe alte aspecte), mai degrabă decât în aspectul exterior. Dacă omul scrutează doar înfățișarea Lui exterioară și, ca urmare, nu ține seamă de esența Lui, aceasta arată că omul e incult și ignorant” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic indică în mod clar principiile de căutare a adevăratei căi. Atunci când determinăm dacă un lucru este lucrarea lui Dumnezeu și dacă acesta este adevărata cale, cheia este să ne uităm dacă acesta conține lucrarea Duhului Sfânt și expresia adevărului, dacă poate asigura viața oamenilor și dacă, după acceptarea acestei căi, umanitatea și rațiunea oamenilor devin din ce în ce mai normale și dacă le sporesc cunoștințele despre Dumnezeu. Acestea sunt standardele pentru a cântări dacă o cale este adevărata cale sau o cale falsă. Pentru a determina dacă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este sau nu adevărata cale, trebuie să ne uităm dacă lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt lucrarea Duhului Sfânt și trebuie să ascultăm pentru a vedea dacă sunt cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic expresia adevărului și glasul lui Dumnezeu. De asemenea, putem determina dacă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este adevărata cale, analizând dacă cei care îl urmează pe Dumnezeu Atotputernic dau mărturie că l-au învins pe Satana, dacă a avut loc o schimbare în firea vieții lor, dacă ei cunosc firea dreaptă a lui Dumnezeu și dacă se tem și ascultă de Dumnezeu. Dacă oamenii determină dacă o cale este adevărata cale pe baza numărului de oameni care o acceptă, dacă ei urmează orbește masele, nu acordă atenție ascultării glasului lui Dumnezeu și refuză să cerceteze și să accepte lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, atunci ei sunt extrem de nesăbuiți și ignoranți. Astfel de oameni vor pierde în cele din urmă șansa de a fi răpiți la cer atunci când Domnul va veni și nu pot fi decât cufundați în marile dezastre și eliminați, împlinindu-se astfel aceste cuvinte din Biblie: „Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștință” (Osea 4:6) și „Proștii mor din lipsă de judecată” (Proverbe 10:21).