Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Care este principiul cel mai de bază în căutarea adevăratei căi? Trebuie să te uiți dacă lucrarea Duhului Sfânt se află sau nu în această cale, dacă aceste cuvinte sunt exprimarea adevărului sau nu, cui i se aduce mărturie și ce îți poate aduce. Distincția între adevărata cale și cele false necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, dintre care cel mai fundamental este acela de a spune dacă lucrarea Duhului Sfânt este prezentă acolo. Căci esența credinței oamenilor în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și chiar și credința lor în Dumnezeu întrupat se datorează faptului că acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este tot credință în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul devenit trup, tot esența inerentă a lui Dumnezeu este cea în care crede omul. Deci, pentru a discerne dacă este sau nu adevărata cale trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă are lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Adevărul, așa cum este numit, e viața-fire a umanității normale. Cu alte cuvinte, este ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului când l-a creat la început, mai exact, umanitatea normală în întregimea sa (inclusiv rațiunea umanității, precum și pătrunderea, înțelepciunea și cunoștințele de bază despre conduita personală). Adică, trebuie să te uiți dacă această cale poate sau nu să îi ducă pe oameni într-o viață umană normală, dacă adevărul despre care se vorbește emite cerințe pe baza realității umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu realist și practic și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate să-i conducă pe oameni în experiențe normale și practice; în plus, oamenii devin tot mai normali, rațiunea umanității pe care o au devine tot mai completă, viața lor în trup și viața spirituală devin tot mai ordonate, iar emoțiile lor devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu, și anume dacă oamenii au sau nu o cunoaștere tot mai profundă despre Dumnezeu, și dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr poate inspira sau nu o inimă iubitoare de Dumnezeu în ei și îi poate aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin asta se poate determina dacă aceasta este sau nu adevărata cale. Cel mai fundamental este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate aproviziona sau nu viața omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este adevărata cale.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa sunt cei care Îl mulțumesc”

Nu este dificil să examinăm un astfel de lucru, dar asta cere fiecăruia dintre noi să cunoască mai întâi acest singur adevăr: Cel care este Dumnezeu întrupat posedă esența lui Dumnezeu și Cel care este Dumnezeu întrupat posedă exprimarea lui Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu S-a întrupat, El aduce cu Sine lucrarea pe care intenționează să o facă și, de vreme ce El este Dumnezeu întrupat, exprimă ceea ce este El și poate să aducă adevărul omului, să îi dăruiască viață și să îi indice calea. Trupul care nu are esența lui Dumnezeu categoric nu este Dumnezeu întrupat; în privința aceasta nu există nicio îndoială. Dacă omul intenționează să examineze dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, atunci el trebuie să stabilească acest lucru după firea pe care o exprimă El și după cuvintele pe care le spune. Adică, pentru a determina dacă este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu și dacă este sau nu adevărata cale, cineva trebuie să discearnă pe baza esenței Lui. Și astfel, cheia pentru a stabili dacă este sau nu trupul lui Dumnezeu întrupat stă în esența Lui (lucrarea Lui, cuvintele Lui, firea Lui și multe alte aspecte), mai degrabă decât în aspectul exterior.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a îndeplinit doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfă pentru păcatele omului; El nu l-a scăpat pe om de toate firile sale corupte. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firile sale corupte de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta a adus omenirea pe un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-l învăța pe om, pentru a expune substanța omului și pentru a-i diseca faptele și cuvintele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să I se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie loial lui Dumnezeu, cum se cuvine ca omul să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firile sale corupte. Mai ales, cele care expun cum Îl respinge omul pe Dumnezeu vizează și mai mult modul în care omul este o întruchipare a Satanei și o forță ostilă lui Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu explică pe deplin natura umană în doar câteva cuvinte; El o expune și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de expunere și de emondare nu pot fi înlocuite de cuvinte obișnuite; mai degrabă, adevărul pe care omul nu îl deține absolut deloc este folosit pentru a săvârși această lucrare de expunere și de emondare. Doar metodele de acest fel pot fi numite judecată; doar prin acest tip de judecată poate omul să fie subjugat și pe deplin convins în privința lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea de judecată este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea de judecată i-a permis omului să dobândească multă înțelegere despre intențiile lui Dumnezeu, despre scopul lucrării lui Dumnezeu și despre tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, i-a permis omului să își înțeleagă și să își cunoască esența coruptă și rădăcina corupției sale, precum și să-și descopere fața urâtă. Aceste efecte sunt toate produse de lucrarea de judecată, deoarece esența acestei lucrări este, de fapt, lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea de judecată prin adevăr”

Prin această lucrare de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să fie purificat. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare actuală este realizată astfel încât omul să poată fi purificat și schimbat; astfel încât omul să se poată elibera de corupția sa și să fie purificat prin judecata și mustrarea cuvântului și prin rafinare. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea de purificare. Într-adevăr, această etapă este și lucrarea de cucerire, precum și a doua etapă din lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu, iar prin rafinare, judecată și expunere prin cuvânt, toate impuritățile, noțiunile, motivele și speranțele personale din inima omului sunt complet dezvăluite.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul câștigă viața și este singura cale prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferită de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu vei fi niciodată vrednic să intri pe poarta Împărăției Cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de reglementări, de cuvinte și de lanțurile istoriei nu vor fi niciodată capabili să câștige viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce dobândesc ei este o apă tulbure de care se agață de mii de ani, în locul apei vieții care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se oferă apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci, cum pot ei să-L vadă pe Dumnezeu? Doar cauți să te agăți de trecut, să stai nemișcat și să menții lucrurile așa cum sunt și nu cauți să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie; oare, atunci, nu vei fi mereu potrivnic față de Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt copleșitori și puternici, precum valurile năvalnice și tunetele bubuitoare – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de ceea ce este vechi și așteptând să-ți cadă lucrurile în poală. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează urmele pașilor Mielului? Cum poate acest lucru demonstra că Dumnezeul de care te ții este Dumnezeul care e mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum te pot ele conduce să cauți pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt doar niște cuvinte care nu pot oferi decât o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să îți dea viață. Cuvintele Scripturilor pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul; nu sunt cuvinte pline de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața umană, cu atât mai puțin calea care te poate conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți dau un motiv să reflectezi? Nu te fac să înțelegi tainele pe care le cuprind? Oare ești capabil să te trimiți de unul singur în cer pentru a-L întâlni pe Dumnezeu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți duce singur în cer să te bucuri de fericirea familiei împreună cu Dumnezeu? Încă visezi acum? Atunci, te îndemn să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei dobândi niciodată adevărul și nu vei câștiga niciodată viața.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”