de Xingwu, China

Odată, lucram la fermă și m-am tăiat la degetul mic. Nu erau bani pentru tratament, așa că nu s-a vindecat niciodată complet. Tot nu-l pot întinde complet. După ce m-am căsătorit, eu și soțul meu eram tot săraci. Prietenii și rudele ne priveau cu dispreț și ne evitau. Când am văzut respectul pe care îl primeau oamenii bogați, felul în care puteau mânca și se puteau îmbrăca fără grijă, i-am invidiat. Oamenii spun mereu: „Banii fac pământul să se învârtă”, „Banii nu sunt totul, dar fără ei, nu poți face nimic” și „Dai un ban, dar stai în față”. Pe atunci, credeam că toate astea sunt adevărate. Cu bani, poți mânca, te poți îmbrăca și ești respectat și admirat. Credeam că banii sunt totul. Am jurat să muncesc din greu și să câștig mai mulți bani. Voiam să scap de sărăcie și să trăiesc ca un om bogat.

Ulterior, eu și soțul meu am fost angajați să administrăm cantina unei școli. Sute de oameni mâncau zilnic acolo. Ca să facem economie, nu am angajat decât un singur muncitor. Eu și soțul meu munceam de la 4 dimineața până după miezul nopții, în fiecare zi. Am continuat să lucrez chiar și când am fost foarte răcită. Ca să câștigăm mai mult, ne-am luat mult de lucru și la fermă. În timpul sezoanelor aglomerate, lucram noaptea, peste program, ca să plantăm și să recoltăm totul. Din cauză că lucram zi și noapte, aveam adesea amețeli. Uneori ațipeam în timp ce tocam legume și mă tăiam la mâini. În tăieturi îmi intrau sare și apă. Era foarte dureros. Cu toate că eram atât de obosită, de fiecare dată când vedeam că îmi creșteau câștigurile, mă simțeam fericită. Am simțit că merită. Iar atunci când i-am văzut pe oamenii aceia bogați, în hainele lor elegante, mâncând și râzând, mi-am spus: „Trebuie să fac mai mulți bani!” Credeam că atâta timp cât muncesc din greu, mai devreme sau mai târziu, aveam să ajung în rândurile celor bogați.

Din cauză că foloseam apă rece în fiecare zi, am făcut o artrită reumatică gravă. Încheieturile au început să mi se deformeze. Iar din cauza muncii obositoare de ani de zile, am făcut hernie de disc, ceea ce a dus la hiperplazie osoasă și sciatică. Doctorul mi-a spus că e nevoie de operație și de o internare de trei luni, dar n-am vrut să mă opresc din a face bani, așa că am refuzat. Chiar și trei zile ar fi fost prea mult. Așadar, am continuat să muncesc zi și noapte. În cele din urmă, fiindcă nu puteam niciodată mânca la timp sau dormi suficient, am făcut gastroptoză și gastroenterită. Curând după aceea, am făcut fibrom uterin, prolaps ovarian, boli de inimă, miocardită și anemie severă. Afecțiunile apăreau una după alta. Durerea era insuportabilă și nu puteam dormi noaptea. Am vărsat șuvoaie de lacrimi. Eram pierdută. Mă gândeam: „Care este scopul vieții? Doar să ne petrecem viețiile zbătându-ne să câștigăm bani?” Nu aveam un răspuns. Simțeam pur și simplu că trebuie să am bani ca să realizez ceva în societate. Așa că mi-am spus: „Atâta timp cât stai în picioare, poți continua să muncești.” Astfel m-am întors la goana după bani. Dar, într-o zi, am mers la spital și am fost diagnosticată cu două forme de cancer: cancer la plămâni în stadiu incipient și cancer la sân. Când mi-au spus asta, dintr-o dată m-am simțit slăbită. M-am întins pe pat și am plâns ore în șir. Am mers la tot felul de spitale pentru tratament și am cheltuit aproape toate economiile noastre. Însă nimic n-a funcționat, iar medicamentele pe care le luam îmi cauzau umflături pe tot corpul. În fiecare noapte, când era liniște deplină, stăteam întinsă pe pat și priveam pe fereastră, într-o stare de disperare. Îmi petrecusem viața câștigând bani și, pe lângă faptul că nu eram bogată, sănătatea mea era distrusă și viața îmi era nenorocită. Care era scopul vieții? Nu mai voiam să mă omor încercând să câștig bani. Dar soțul meu adora banii. A spus: „Cât timp ești în viață, continuă să muncești!” Indiferența lui m-a mâhnit și m-a dezamăgit, dar cel mai mult m-a făcut să mă simt neajutorată. Aveam doar 40 și ceva de ani. Nu avusesem o viață fericită. Nu-mi văzusem fiul căsătorindu-se. Nu eram pregătit să mor așa. Voiam să trăiesc. Dar, fără bani, cum aveam să primesc tratamentul și să supraviețuiesc? Singura cale era să continui să câștig bani. Așadar, am continuat să muncesc în timp ce luam tratamentul.

Un an mai târziu, soțul meu a deschis o fabrică de brichete de cărbune cu restul economiilor noastre. Anul următor, a deschis o companie de extracție a petrolului. În ciuda bolii mele, în fiecare zi, făceam naveta între cele două fabrici făcând tot felul de treburi. După ani de muncă asiduă, am făcut, în cele din urmă, ceva bani. Am cumpărat o casă în oraș, o mașină și ne-am bucurat de o viață materială bună. Prietenii și rudele ne flatau și ne admirau. Statutul nostru social se schimbase. Aveam o nouă identitate. Eram foarte mulțumiți de noi înșine. Toți acei ani de suferință păreau să merite, în cele din urmă. Dar vremurile bune nu durează. După atâția ani de muncă asiduă, trupul meu era epuizat. Doctorul mi-a spus: „Afecțiunile tale sunt prea complexe. Niciun organ nu-ți funcționează corespunzător. Nu putem face nimic.” Cuvintele lui au sunat ca o condamnare la moarte. Nu puteam accepta veștile acestea. Trebuia să mă duc acasă și să aștept să mor? Aveam bani și mă bucuram de viața mea materială. Dar ce folos? Nicio sumă de bani nu mă putea salva acum. Durerea din cauza bolii aproape m-a făcut să vreau să mor. Ce altceva puteam face? În ciuda mea, am privit spre cer și am strigat: „Doamne! Salvează-mă!”

În cea mai disperată clipă a vieții mele, prietena mea mi-a împărtășit Evanghelia zilelor de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. A spus că Dumnezeu S-a întrupat în zilele de pe urmă ca să mântuiască omenirea, să exprime adevărul și să dezvăluie tainele vieții. El dezvăluie sursa răului și a întunericului din lume, de ce viețile ne sunt atât de goale și pline de suferință, de unde vin bolile, în mâinile cui este soarta noastră, ce poate da sens cu adevărat vieților noastre și multe altele. Mai mult decât atât, a spus că citind cuvintele Lui și înțelegând adevărul, vom putea vedea dincolo de aceste lucruri, iar apoi, suferința noastră va fi alinată. Prietena mea mi-a citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Care este sursa suferinței de-o viață datorată nașterii, morții, bolii și bătrâneții pe care o îndură oamenii? Ce a determinat ca oamenii să aibă aceste lucruri? Oamenii nu le-au avut când au fost creați pentru prima dată, nu-i așa? Atunci de unde au provenit aceste lucruri? Au luat ființă după ce oamenii au fost ispitiți de Satana, iar trupul lor a devenit depravat. Suferința trupului uman, chinurile și deșertăciunea acestuia, precum și chestiunile extrem de mizerabile ale lumii umane au venit doar după ce Satana a corupt omenirea. După ce oamenii au fost corupți de Satana, acesta a început să-i chinuiască. Drept urmare, ei au devenit din ce în ce mai depravați. Bolile omenirii au devenit din ce în ce mai acute, iar suferința ei a devenit din ce în ce mai gravă. Tot mai mult, oamenii au simțit deșertăciunea și tragedia lumii omenești, precum și neputința de a continua să trăiască acolo și au simțit tot mai puțină speranță pentru lume. Astfel, această suferință a fost adusă asupra oamenilor de Satana” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Însemnătatea cunoașterii suferinței lumești de către Dumnezeu”).

Apoi, prietena mea a spus, în părtășie: „Când Dumnezeu ne-a creat, am trăit cu toții sub ocrotirea Lui, trăind liberi în Grădina Edenului, fără moarte, boală sau griji. Însă când Satana a ispitit și a corupt omenirea, L-am trădat pe Dumnezeu și am pierdut grija și ocrotirea Lui. Trăim sub puterea Satanei, conform principiilor sale. Concurăm unii cu ceilalți, mințind, înșelând și luptându-ne pentru faimă, bogăție și statut. De aici vin boala, durerea și amărăciunea din sufletele noastre. Iar această suferință, aceste griji ne fac pe toți să credem că viața e prea dureroasă, prea obositoare, prea grea. Toate acestea s-au întâmplat fiindcă Satana ne-a corupt. Așa ne chinuie el. Dar Dumnezeu a devenit trup și a venit în lume să ne mântuiască. El exprimă toate adevărurile care ne permit să dobândim mântuirea și să fim purificați. Dacă citim cuvintele lui Dumnezeu și trăim în conformitate cu ele, putem obține ocrotirea și îndrumarea Lui, ne putem lepăda de corupție, putem obține mântuirea lui Dumnezeu și putem fi aduși de El la destinația noastră finală.” Auzindu-i vorbele, am simțit un licăr de speranță. Am simțit că Dumnezeu Atotputernic mă poate mântui de suferință, așa că am fost de acord să cercetez lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Prietena mea mi-a dat un exemplar din „Cuvântul Se arată în trup”. După aceea, am citit cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi și m-am întâlnit cu frații și surorile mele.

Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am urmărit un videoclip cu o lectură a cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Indiferent de trecutul tău și indiferent de drumul dinaintea ta, nimeni nu poate scăpa de orchestrările și aranjamentele pe care le-a pregătit Cerul și nimeni nu deține controlul asupra propriului destin, deoarece doar Cel care domnește peste toate lucrurile este capabil de o asemenea lucrare. Din ziua în care omul a luat ființă, Dumnezeu a lucrat mereu astfel, gestionând universul, direcționând regulile pentru schimbarea tuturor lucrurilor și traiectoria mișcării lor. La fel ca toate lucrurile, omul, în tăcere și fără să știe, e hrănit de dulceața, de ploaia și roua de la Dumnezeu; la fel ca toate lucrurile, omul trăiește, fără să știe, sub orchestrarea mâinii lui Dumnezeu. Inima și duhul omului sunt ținute în mâna lui Dumnezeu, totul din viața lui este văzut de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu acest lucru, oricare și toate lucrurile, chiar dacă vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea potrivit gândurilor lui Dumnezeu. Acesta este modul în care domnește Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Când am văzut acest videoclip, mi-am dat seama că Dumnezeu este Creatorul nostru și că El stăpânește peste toate. Dumnezeu aprovizionează și hrănește toată omenirea. Destinul nostru, viața și moartea noastră, fericirea noastră se află în palmele mâinii lui Dumnezeu. Nu le putem schimba doar găsindu-ne ocupație și alergând de colo colo. Însă nu am înțeles suveranitatea lui Dumnezeu. Am încercat să mă bazez pe propriile forțe pentru a-mi schimba destinul, încercând să mă îmbogățesc. Dar chiar dacă am câștigat ceva bani, nu am fost niciodată fericită. Sufletul mă durea, iar inima îmi era sfâșiată. Atunci mi-am dat seama că dacă oamenii nu cred în Dumnezeu și nu-L venerează, dacă nu se supun suveranității Sale și dacă se împotrivesc destinului din cauza dorinței, ei doar vor suferi în van și vor ajunge în iad după moarte. Atunci am știut că Dumnezeu este singurul meu sprijin, m-am rugat și I-am încredințat sănătatea mea. Indiferent dacă trăiesc sau mor, mă supun suveranității lui Dumnezeu.

După aceea, am participat deseori la viața bisericească. Am văzut cum frații și surorile citeau cuvintele lui Dumnezeu și căutau adevărul, încercând să-și facă datoria și să-L mulțumescă pe Dumnezeu. Chiar îi admiram. Voiam să scap de vechea mea viață și să încep una nouă. Așa că mă rugam adesea lui Dumnezeu, cerându-I să-mi ofere o cale de scăpare ca să am mai mult timp să particip la adunări și să-mi fac datoria. Ulterior, compania noastră de extracție a petrolului a fost rechiziționată ca să se construiască o nouă șosea. Nu mai trebuia să fac naveta între două fabrici ca până atunci. Aveam mai mult timp să mă întâlnesc cu ceilalți și să avem părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu, să contemplăm cuvântul lui Dumnezeu și să ne apropiem de Acesta. Mă simțeam împlinită în fiecare zi. După un timp, sănătatea a început să mi se îmbunătățească considerabil. Simțeam că am mai multă energie și că trupul îmi este mai puternic. Mă simțeam mult mai relaxată și lipsită de griji. Îi eram foarte recunoscătoare lui Dumnezeu.

Ulterior, am urmărit alt videoclip cu o lectură a cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei și predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană. Ați putea spune că este o tendință deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane. Încă de la început, oamenii nu au acceptat această zicală, dar apoi au acceptat-o tacit când au venit în contact cu viața reală și au început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? […] Deci, după ce Satana folosește această tendință pentru a-i corupe pe oameni, cum se manifestă în ei? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Mai mult decât atât, oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare nu este acest lucru o pierdere pentru oameni? (Ba da.) Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (V)”). După ce l-am urmărit, am înțeles că toți acești zeci de ani pe care îi petrecusem în suferință și epuizare se datorau corupției Satanei și influenței societății care mă făcuseră să urmez tendințe lumești și să venerez banii. În copilărie, când trăiam în sărăcie, fusesem exclusă și privită cu dispreț. Când am văzut oameni bogați care trăiau bine și inspirau respect, am fost sigură că ai nevoie de bani ca să trăiești în lumea asta. „Banii nu sunt totul, dar fără ei, nu poți face nimic”, „Banii fac lumea să se învârtă”, „Dai un ban, dar stai în față”, „Banul e cel mai important” și „Omul ar face orice să se îmbogățească.” Aceste erezii satanice au prins rădăcini în inima mea și mi-au controlat gândurile. Credeam că banii sunt totul, că mă puteau face să fiu admirată, respectată și fericită. Făcusem din bani singurul meu scop și îmi păsa numai de câștiguri mai mari. Nu conta că aveam amețeli, că eram obosită sau bolnavă sau că trupul îmi era epuizat. Când mă gândeam la îmbogățire și la viața de om bogat, scrâșneam din dinți și mergeam mai departe. Nu am schimbat nimic nici când am făcut cancer. De fapt, banii au devenit și mai importanți, fiindcă aveam nevoie de ei ca să iau tratamentul și să supraviețuiesc. Nici atunci nu m-am oprit din a încerca să câștig bani. Fusesem subjugată de Satana și nu eram decât o sclavă a banilor. Deși aveam o mașină, o casă și ceva bani, deși eram respectată și admirată, nu eram deloc fericită. Aveam multe boli și aveam și cancer. Banii nu mi-au putut alina durerea și nu mi-au putut salva viața. Sufeream foarte mult și eram disperată. Mai mulți bani n-ar fi fost de niciun folos. Înainte, îmi dădusem viața pe bani. Acum îmi cumpăram viața cu ei. Trăisem ca să fac bani, dar ajunsesem cu mâna goală. Atunci am văzut clar că goana după bani era un mod greșit de a trăi. Banii sunt un șiretlic pe care Satana îl folosește ca să ne facă rău și să ne corupă. Sunt un jug pe care ni-l pune în jurul gâtului. Fără cuvântul lui Dumnezeu, nici acum nu aș fi văzut cum Satana folosește banii ca să ne subjuge, să ne controleze și să ne rănească, iar Satana m-ar fi dus de nas în continuare, chinuindu-mă și jucându-se cu mine. Am văzut că oamenii nu înțelegeau adevărul, așa că nu știau cum să trăiască. Pur și simplu urmau mulțimea, punând banii pe primul loc. E mare păcat. Eram atât de norocoasă că am auzit glasul lui Dumnezeu, că am mers înaintea Lui și am scăpat de abuzul Satanei. Aceasta era mântuirea lui Dumnezeu, iar inima îmi era plină de recunoștință față de El.

Ulterior, când soțul meu pleca să facă aprovizionarea, trebuia să lucrez în fabrică. Uneori era în timpul întrunirilor noastre. Deși participam, mă simțeam neliniștită. Mă simțeam vinovată în inima mea. Mă gândeam la felul în care mă îmbolnăvisem încercând să câștig bani. Doctorul îmi dăduse o condamnare la moarte. Dumnezeu a fost Cel care m-a salvat când eram în pragul morții și mi-a oferit a doua șansă. Însă nu-mi puteam face datoria și nu-I puteam răsplăti dragostea. Simțeam că Îi sunt datoare lui Dumnezeu. M-am gândit la ceea ce a spus Domnul Isus: „Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Iar în 1 Timotei 6:8, se spune: „Dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte, acestea ne vor fi de ajuns.” De ce să câștigi bani dacă asta înseamnă să-ți pierzi viața? M-am gândit să închiriez fabrica de cărbune. Aveam să câștig mai puțin, dar suficient cât să trăiesc mai departe și atunci aș fi putut să-L venerez pe Dumnezeu și să-mi fac datoria. Dar aveam îndoieli. Fabrica de cărbune mergea bine și fusese foarte greu să pornim afacerea. Ar fi fost păcat să renunțăm pur și simplu la ea. Am ezitat. Nu știam ce să fac, așa că m-am rugat pentru ajutorul lui Dumnezeu.

Într-o zi, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu: „Dar există o cale extraordinar de simplă ca o persoană să se elibereze din această stare, și anume să-și ia adio de la stilul său de viață anterior; să spună adio scopurilor sale anterioare în viață; să-și rezume și să-și analizeze stilul de viață, viziunea asupra vieții, căutările, dorințele și idealurile anterioare; și apoi să le compare cu voia lui Dumnezeu și cerințele Lui față de om și să vadă dacă vreuna dintre acestea se potrivește cu voia și cerințele lui Dumnezeu, dacă vreuna dintre ele oferă valorile corecte ale vieții, duce la înțelegerea mai profundă a adevărului și permite persoanei să trăiască cu umanitate și asemănarea unei ființe omenești. Când investighezi în mod repetat și despici cu atenție diferitele scopuri pe care le urmăresc oamenii în viață și nenumăratele lor moduri de a trăi, vei descoperi că niciunul dintre ele nu se conformează intenției originare a Creatorului cu care El a creat omenirea. Toate acestea îi îndepărtează pe oameni de suveranitatea și grija Creatorului; toate sunt capcane care îi fac pe oameni să devină depravați și care îi duc spre iad. După ce recunoști acest lucru, sarcina ta este să-ți lași deoparte vechile perspective asupra vieții, să stai departe de diferitele capcane, să-L lași pe Dumnezeu să-Și asume răspunderea asupra vieții tale și să facă aranjamente pentru tine; să încerci doar să te supui orchestrărilor și călăuzirii lui Dumnezeu, să trăiești fără nicio alternativă individuală și să devii o persoană care Îl venerează pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, m-am gândit la regulile satanice pe care mă bazasem înainte, încercând să mă îmbogățesc. Crezusem că „Banii fac lumea să se învârtă” și „Banii nu sunt totul, dar fără ei, nu poți face nimic.” Ca să mă îmbogățesc și să câștig respectul oamenilor, trebuise să mă zbat pentru bani. Acele zice fuseseră dureroase și nenorocite. Erau banii atât de importanți? Ce îmi puteau oferi în realitate? Puteam să cumpăr o casă, o mașină, îmi puteau oferi o viață materială bună, îmi puteau aduce respect și-mi puteau oferi o plăcere trupească temporară. Dar nu puteau umple golul din inima mea, nu-mi puteau face durerea să dispară, nu-mi puteau aduce pace și bucurie, nu-mi puteau face să dispară suferința din cauza bolii și nu-mi puteau salva viața. M-am gândit la directorul școlii mele locale. Avusese bani și statut, dar murise de cancer. Banii și statutul nu l-au putut ajuta să scape de suferință și moarte. Am auzit de oameni bogați care au avut vieți dureroare și goale, care s-au sinucis ca să se termine totul, precum și de oameni care au mințit, au înșelat, s-au luptat și i-au delapidat pe alții, pierzându-și orice umanitate și conștiință numai pentru bani. Toate aceste povești și propria experiență mi-au permis să văd că goana după câștiguri monetare pur și simplu face oamenii mai corupți și decadenți. Îi îndepărtează de Dumnezeu și îi duce spre păcat. M-am gândit la Iov, care nu a căutat bani sau confort material. Iov s-a închinat în fața suveranității lui Dumnezeu și a căutat să afle faptele Lui din toate lucrurile și, în cele din urmă, a câștigat binecuvântarea lui Dumnezeu. M-am gândit la felul în care, atunci când Isus l-a chemat, Petru s-a lepădat de toate pentru a-L urma pe Dumnezeu. A căutat să-L cunoască și să-L iubească pe Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a desăvârșit, iar el a dus o viață plină de sens. De aici, mi-am dat seama că a-L cunoaște pe Dumnezeu, a-L venera, a trăi conform cuvântului Său și a-I câștiga lauda sunt cele mai importante lucruri în viață. Mi-a fost greu să găsesc credința și calea cea bună. Știam că ar fi fost o nesăbuință să continui goana după bogăție și plăceri lumești și să renunț la căutarea adevărului și a mântuirii. Când m-am gândit la asta, inima mea a fost liberă de îndoială. Nu mai voiam să fiu o sclavă a banilor. Nu voiam decât mai mult timp și energie pentru a căuta adevărul. După aceea, am discutat închirierea fabricii cu soțul meu. Cu ajutorul minunatelor orchestrări ale lui Dumnezeu, am închiriat-o. Am putut să particip regulat la adunări și să-mi fac datoria.

Doi ani mai târziu, soțul meu s-a îmbolnăvit subit și a murit. Moartea sa a fost grea pentru mine și mi-a arătat cât de fragilă este viața. Soțul meu și-a petrecut aproape toată viața alergând de colo colo, încercând să facă bani. Avea tensiunea peste 20, dar a continuat să muncească. Când și-a fracturat șoldul, s-a întors la muncă înainte să se recupereze complet și nu s-a odihnit când am stăruit s-o facă. Și el era un sclav al banilor. A fost controlat și rănit de Satana toată viața. Nu voia să renunțe nici în pragul morții. Voia să câștige bani și să ducă o viață bună, dar și-a pierdut viața. Faima și bogăția nu l-au putut salva, nu i-au putut ușura durerea și nu l-au ajutat să înșele moartea. E așa cum spune Dumnezeu: „Oamenii își petrec viețile alergând după bani și faimă; se agață de aceste paie, gândindu-se că sunt singurele lor mijloace de sprijin, ca și cum dacă le au ar putea continua să trăiască, scutiți de moarte. Dar numai atunci când urmează să moară își dau seama cât de îndepărtate sunt lucrurile acestea de ei, cât de slabi sunt în fața morții, cât de ușor se fărâmă, cât de singuri și de neajutorați sunt, neavând unde să se întoarcă. Își dau seama că viața nu poate fi cumpărată cu bani sau cu faimă, că indiferent cât de bogată poate fi o persoană, indiferent cât de înaltă este poziția sa, toți oamenii sunt la fel de săraci și insignifianți în fața morții. Își dau seama că banii nu pot cumpăra viața, că faima nu poate șterge moartea, că nici banii și nici faima nu pot prelungi viața cuiva nici măcar cu un singur minut, cu o singură secundă” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”). Privind în urmă la felul în care am alergat de colo colo, încercând să fac bani, am câștigat respect și admirație, dar am fost torturată de Satana aproape până la moarte. Dar Dumnezeu m-a mântuit. M-a salvat din vâltoarea banilor și mi-a schimbat direcția în viață. Acum că urmez adevărul și-mi fac datoria, mă simt liberă și împăcată. Acestea sunt lucruri pe care banii nu le pot cumpăra. Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic că m-a mântuit!