de Zhou Feng, China

În iulie 2023, am fost demisă din funcția de conducătoare pentru că urmăream reputația și statutul și nu făceam lucrare reală. Două săptămâni mai târziu, fosta mea parteneră, sora Liu Xiao, a venit să mă vadă. Ea a spus: „PCC îi arestează acum pe credincioșii în Dumnezeu de peste tot. Unele familii gazdă sunt cunoscute drept credincioase în Dumnezeu, deci nu sunt în siguranță. Tu nu ești o credincioasă cunoscută, iar situația ta familială e potrivită. De acum înainte, poți să faci datoria de găzduire la tine acasă.” M-am simțit rușinată când am văzut-o pe Liu Xiao. M-am gândit: „Cu doar două săptămâni în urmă, încă eram partenere în îndeplinirea îndatoririlor de conducere, iar acum a venit să-mi rânduiască datoria. Și mai rău, este datoria de găzduire! Ce mult am decăzut! Oare crede că sunt o persoană care nu urmărește adevărul și e potrivită doar pentru datoria de găzduire?” Apoi m-am gândit că majoritatea fraților și surorilor care fac datoria de găzduire sunt mai în vârstă și au un calibru mediu. Ar fi atât de rușinos dacă frații și surorile care mă cunosc ar afla că fac datoria de găzduire acasă! Chiar nu voiam să fac datoria de găzduire și consideram că aceasta era inferioară, spre deosebire de cea a conducătorilor, care se bucură de prestigiu și de atenție publică oriunde s-ar duce. Totuși, a refuza datoria atunci când te cheamă demonstrează lipsa de rațiune, așa că am acceptat cu reticență. De asemenea, m-am gândit în sinea mea: „După ce voi fi dobândit o oarecare înțelegere de sine făcând unele devoționale și reflectând asupra mea, s-ar putea să mi se reatribuie o altă datorie.”

După ce am început să fac datoria de găzduire, Liu Xiao a venit uneori la mine acasă pentru a discuta despre lucrare cu frații și surorile. Mă gândeam cum, înainte, obișnuiam să fiu exact ca ea, dar acum găteam pentru ei, spălând vasele în fiecare zi și făcând curățenie. Nu putea fi mai jenant de atât! Într-o zi, s-a auzit soneria, iar eu am deschis ușa și am văzut că era sora Wang Dan. Am simțit imediat că-mi arde fața. Mi-am adus aminte că, în trecut, întotdeauna rânduisem ca Wang Dan să facă totul, dar acum Wang Dan era cea care-mi rânduia lucrarea. O schimbare atât de mare a sorții era atât de jenantă! Wang Dan a spus: „În următoarele câteva zile, îi vom lua pe frații și pe surorile care stau în casa ta și îi vom muta într-o altă locuință de găzduire.” M-am bucurat foarte mult când am auzit asta: „Oare înseamnă că rânduiește să îndeplinesc o altă datorie? Atât timp cât nu este vorba despre datoria de găzduire, nu mă deranjează dacă ud nou-veniții sau predic Evanghelia. Atât timp cât pot să interacționez cu frații și cu surorile mele, când va veni ziua alegerilor în biserică, voi avea șansa să candidez pentru funcția de conducătoare sau de diaconiță. Spre deosebire de datoria de găzduire, unde nu ai nicio șansă să te faci remarcat.” În timp ce visam cu ochii deschiși, Wang Dan a spus: „Îi vom lua și-i vom înlocui cu alți frați și alte surori.” Am fost foarte dezamăgită când am auzit asta. „Când se va termina această datorie de găzduire?” Mai târziu, am văzut o scrisoare de la conducătorii superiori. Scria că PCC îi investighează, îi caută și-i arestează pe oamenii care cred în Dumnezeu și că toată lumea trebuia să acorde atenție siguranței și să apere interesele bisericii și că, în special, familiile gazdă trebuiau să mențină un mediu bun și să-și protejeze frații și surorile. După ce am citit scrisoarea, m-am gândit: „Mediul actual devine din ce în ce mai tensionat, iar noi avem nevoie de mai multe familii gazdă sigure. Se pare că nu va fi ușor să-mi modific datoria de găzduire.” Pe atunci, eram abătută și nefericită toată ziua. Când în viața de zi cu zi surorile mele făceau sau spuneau ceva ce nu-mi plăcea, nu puteam suferi să le văd și eram furioasă și potrivnică atunci când erau multe lucruri de ordonat în timp ce făceam curățenie. Mă simțeam ca o menajeră, făcând toată munca murdară și obositoare, și aranjam lucrurile izbindu-le și trântindu-le foarte morocănoasă. Nu păream fericită nici când vorbeam cu surorile mele. În acea perioadă, toate surorile erau constrânse de mine, iar starea mea se tot înrăutățea. Nici măcar nu-mi făceam devoționalele în mod regulat și, uneori, chiar îmi răsfățam trupul, jucându-mă în mod absurd pe telefon. Sora Li Lu a văzut că starea mea era proastă și mi-a amintit să citesc mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, să învăț mai multe imnuri și să exersez scrierea articolelor, dar nu am ascultat-o. Într-o zi, Li Lu mi-a atras atenția asupra stării mele, spunând că, deși în exterior îmi făceam datoria, nu eram dispusă. După ce am auzit ce a spus, am simțit o ușoară împotrivire: „În fiecare zi sunt ocupată să gătesc pentru voi toți. Cum adică nu sunt dispusă?” După aceea, mi-am tot amintit cuvintele ei. În acea noapte, m-am zvârcolit în pat, incapabilă să dorm. M-am gândit în sinea mea: „De ce m-a criticat sora mea? Care este intenția lui Dumnezeu?” M-am gândit la ce stare proastă avusesem în ultima vreme și la faptul că nu acordasem atenției datoriei mele și că nu dădusem dovadă de iubire față de surorile mele. Deseori le aruncam priviri urâte și le constrângeam. Cu cât m-am gândit mai mult la asta, cu atât m-am simțit mai vinovată și mai plină de reproșuri. M-am rugat lui Dumnezeu, implorându-L să mă conducă pentru a mă înțelege. M-am gândit la câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu pe care le citisem înainte: „Oricare ar fi datoria ta, nu face discriminare între cele înalte și cele joase. Să presupunem că spui: «Deși această sarcină este o însărcinare din partea lui Dumnezeu și lucrarea casei lui Dumnezeu, dacă o fac, s-ar putea ca oamenii să mă disprețuiască. Alții ajung să facă o lucrare ce le permite să iasă în evidență. Mi s-a dat această sarcină, care nu îmi permite să ies în evidență, ci mă face să mă străduiesc din răsputeri în culise, e nedrept! Nu voi face această datorie. Datoria mea trebuie să fie una care să mă facă să ies în evidență în fața celorlalți și care îmi permite să îmi fac un nume – și, chiar dacă nu îmi fac un nume sau nu ies în evidență, tot trebuie să beneficiez de pe urma acesteia și să mă simt, fizic, în largul meu.» Este aceasta o atitudine acceptabilă? A fi mofturos înseamnă să nu accepți lucrurile de la Dumnezeu; înseamnă să faci alegeri în funcție de propriile preferințe. Asta înseamnă că nu îți accepți datoria; este un refuz al datoriei tale, o manifestare a răzvrătirii tale față de Dumnezeu. Un astfel de moft este denaturat de preferințele și dorințele tale individuale. Când te gândești la propriul beneficiu, la propria reputație și așa mai departe, atitudinea față de datoria ta nu este una de supunere” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?”). Dumnezeu vorbea tocmai despre starea mea. M-am gândit la trecut, când eram conducătoare de biserică și puteam să mă fac remarcată. Oriunde mergeam, eram stimată de frații și de surorile mele, mă simțeam fericită în inima mea și aveam energia necesară să-mi fac îndatoririle. În special, am fost încântată când am fost aleasă conducătoare de district și am considerat că ieșisem în evidență din mulțime și că ajunsesem în centrul atenției. Energia pentru a-mi face datoria s-a dublat. Pe atunci, lucram din zori până la apus în fiecare zi. Era iarnă și era foarte frig, dar chiar și atunci când ajungeam acasă abia la 11 sau 12 noaptea, tot eram fericită; nu simțeam frigul și oboseala. Însă după ce am fost demisă și conducătoarea a rânduit să fac datoria de găzduire, m-am simțit ca o menajeră, făcând toată munca grea și treburi de tot felul, ca și cum aș fi fost o servitoare inferioară. Inima mea nu putea să se supună, iar eu așteptam cu nerăbdare ziua în care conducătorii aveau să-mi repartizeze o altă datorie. Mai târziu, conducătorii superiori au trimis o scrisoare, spunând că mediul actual devenea din ce în ce mai tensionat și că era nevoie de mai multe familii gazdă sigure. Când mi-am dat seama că, pentru moment, nu urma să-mi fie repartizată o altă datorie, m-am simțit inconfortabil și am trăit în negativitate. Mi-am făcut datoria, dar inima mea era profund reticentă și, în plus, le-am aruncat surorilor mele priviri dușmănoase și pline de resentimente, constrângându-le. Ce fel de supunere aveam față de Dumnezeu? Supunerea mea era condiționată și conținea propriile preferințe și impurități. Nu era o supunere autentică față de Dumnezeu. Mă supuneam doar dacă îmi aducea beneficii și câștigam un oarecare prestigiu, dar dacă nu-mi aducea beneficii și nu mă puteam etala, nu mă puteam supune. Dacă nu schimbam această stare, avea să fie foarte periculoasă.

Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „În casa lui Dumnezeu, se menționează constant acceptarea însărcinării date de Dumnezeu și îndeplinirea corectă a datoriei. Cum ia naștere datoria? În general vorbind, aceasta se naște ca rezultat al lucrării de gestionare a lui Dumnezeu prin care aduce omenirii mântuirea; vorbind precis, pe măsură ce lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu se desfășoară în rândul omenirii, apare o lucrare variată care necesită ca oamenii să coopereze și să o ducă la bun sfârșit. Acest fapt a dat naștere unor responsabilități și misiuni pe care oamenii să le îndeplinească, iar aceste responsabilități și misiuni sunt îndatoririle pe care Dumnezeu le dă omenirii. În casa lui Dumnezeu, diferitele sarcini care necesită cooperarea oamenilor sunt îndatoririle pe care ar trebui să le realizeze. Așadar, există diferențe între îndatoriri în ceea ce privește faptul de a fi mai bune și mai rele, mărețe și modeste, sau mari și mici? Astfel de diferențe nu există; atât timp cât o chestiune are legătură cu lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu, este o cerință a lucrării casei Lui și este cerută de răspândirea Evangheliei lui Dumnezeu, atunci este datoria unei persoane. Acestea sunt originea și definiția datoriei. Fără lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu, ar mai avea oamenii de pe pământ – indiferent de modul în care trăiesc – îndatoriri? Nu. Acum vedeți clar. La ce se referă datoria unei persoane? (Se referă la lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii.) Așa este. Există o relație directă între îndatoririle omenirii, îndatoririle ființelor create și lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Se poate spune că, fără mântuirea omenirii de către Dumnezeu și fără lucrarea de gestionare pe care Dumnezeu întrupat a lansat-o printre oameni, oamenii nu ar avea deloc îndatoriri demne de menționat. Îndatoririle se nasc din lucrarea lui Dumnezeu; reprezintă ceea ce Dumnezeu cere de la oameni. Privind din această perspectivă, datoria este importantă pentru fiecare persoană care Îl urmează pe Dumnezeu, nu-i așa? Este foarte importantă. Vorbind în sens larg, tu iei parte la lucrarea planului de gestionare al lui Dumnezeu; mai precis, cooperezi la diferitele tipuri de sarcini de la Dumnezeu care sunt cerute în diferite momente și în rândul diferitelor grupuri de oameni. Indiferent care este datoria ta, aceasta e o misiune pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Uneori ți se poate cere să ai grijă de un obiect important sau să-l protejezi. Aceasta ar putea fi o chestiune relativ banală, despre care se poate spune că e doar o responsabilitate a ta, dar este o sarcină pe care ți-a dat-o Dumnezeu; ai acceptat-o din partea lui. Ai acceptat-o din mâinile lui Dumnezeu și aceasta este datoria ta. Vorbind despre originea chestiunii, datoria ta îți este încredințată de Dumnezeu. Include, în principal, să răspândești Evanghelia, să fii mărturie, să realizezi videoclipuri, să fii conducător sau lucrător în biserică, sau ar putea fi o lucrare chiar mai periculoasă și mai importantă. Oricum ar fi, atâta vreme cât are legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și cu necesitatea lucrării de răspândire a Evangheliei, oamenii ar trebui să o accepte ca pe o datorie din partea lui Dumnezeu. Datoria, ca să o spunem în termeni și mai ampli, este misiunea unei persoane, o însărcinare încredințată de Dumnezeu; mai precis, este responsabilitatea ta, obligația ta. Având în vedere că este misiunea ta, o însărcinare încredințată ție de către Dumnezeu, și că este responsabilitatea și obligația ta, îndeplinirea datoriei nu are nimic de-a face cu afacerile tale personale” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii au oportunitatea de a-și face îndatoririle și de a fi mântuiți doar datorită planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii și că sunt multe îndatoriri care trebuie îndeplinite în casa lui Dumnezeu. Unii conduc biserica, alții predică Evanghelia, iar alții fac lucrarea de chestiuni generale și așa mai departe. În ochii lui Dumnezeu, nu există nicio distincție între îndatoriri mai bune și mai rele sau îndatoriri nobile și umile. Ca ființe create, ar trebui să ne supunem lui Dumnezeu indiferent ce datorie facem sau dacă putem sau nu să ne etalăm și nu ar trebui să alegem în funcție de propriile preferințe. Eu, însă, am împărțit îndatoririle care vin din partea lui Dumnezeu în diferite categorii și am crezut că a fi conducătoare era un lucru prestigios, pentru că oriunde merg, conducătorii sunt stimați și invidiați. Sunt exact ca directorii cu vechime dintr-o companie, înconjurați de oameni care îi admiră. Cu toate acestea, atunci când faci datoria de găzduire, trudești la munci obositoare și de tot felul; la fel cum, dacă ești menajeră în lume, ești slujitoare și ești desconsiderată. De aceea, atunci când conducătoarea a rânduit ca eu să fac datoria de găzduire, am considerat că este prea jenantă și degradantă și m-am plâns în timp ce mi-am făcut datoria. În cele din urmă, starea mea s-a înrăutățit din ce în ce mai mult, până când nici măcar nu am mai făcut devoționale în mod regulat și nu am mai avut chef să scriu articole. Toate acestea erau cauzate de perspectiva greșită pe care o aveam asupra datoriei mele. Priveam lucrurile din perspectiva unui non-credincios și nu-mi consideram datoria ca fiind responsabilitatea și obligația mea. Ca ființă creată, a-ți putea face datoria în cadrul planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru a mântui omenirea este cel mai semnificativ lucru care există. Este cea mai mare onoare, iar eu ar trebui să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru că-mi oferă această oportunitate. PCC I se opune frenetic lui Dumnezeu și este lipsit de scrupule în metodele pe care le folosește pentru a-i persecuta și a-i aresta pe creștini ca să tulbure și să distrugă lucrarea lui Dumnezeu. În acest mediu potrivnic, este responsabilitatea și obligația mea să-mi găzduiesc bine frații și surorile, ajutându-i să-și facă datoria într-un mediu sigur. Totuși, fusesem prea înrobită de mândrie și de statut; credeam în mod fals că oamenii care fac datoria de găzduire nu sunt oameni care urmăresc adevărul și că doar persoanele în vârstă fac această datorie. Toate acestea erau noțiunile și închipuirile mele.

Mai târziu, am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Omul, care s-a născut pe un pământ atât de murdar, a fost otrăvit de societate într-o măsură gravă, a fost condiționat de etici feudale și a primit educația «instituțiilor de învățământ superior». Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva pervertită asupra vieții, filosofia josnică pentru interacțiuni lumești, existența aceasta fără nicio valoare, obiceiurile josnice și viața josnică de zi cu zi – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au deteriorat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul se tot îndepărtează de Dumnezeu și I se împotrivește mai mult ca niciodată. Firea omului devine mai nemiloasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care va renunța de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care I se va supune de bunăvoie lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, o singură persoană care va căuta de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, omul urmărește plăcerea după pofta inimii, sub controlul Satanei și își corupe trupul în mocirla abandonului. Chiar și atunci când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu au nicio dorință de a-l pune în practică și nu sunt înclinați să caute nici măcar când văd că Dumnezeu S-a arătat deja. Cum ar putea o asemenea omenire depravată să aibă cea mai mică șansă la mântuire? Cum ar putea o asemenea omenire decăzută să trăiască în lumină?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că principala cauză a incapacității mele de a mă supune lui Dumnezeu era faptul că fusesem condiționată de gânduri și puncte de vedere satanice, precum: „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”, „Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță” și „Omul se luptă în sus; apa curge în jos”. Acordasem prea multă importanță mândriei și statutului meu. M-am gândit la perioada în care lucram într-o întreprindere de stat și simțeam constant că le sunt superioară altora. Îi desconsideram pe oamenii care lucrau în cărămidărie, pe șantiere sau în fabrici mici. După ce am început să cred în Dumnezeu, am fost la fel și am considerat că este prestigios să fii conducător, în timp ce îi desconsideram pe cei care făceau datoria de găzduire sau pe cea a chestiunilor generale. Credeam că a îndeplini acele îndatoriri însemna doar să faci comisioane și muncă fizică și că erau inferioare. De aceea, atunci când Liu Xiao a rânduit ca eu să fac datoria de găzduire, m-am simțit inferioară altora și am vrut să mă ascund când am văzut-o. De asemenea, mi-a fost prea rușine să o văd pe Wang Dan când a venit la mine pentru ceva și am invidiat-o că era conducătoare, bucurându-se de prestigiu oriunde mergea și câștigând stima fraților și a surorilor sale. Am considerat că, făcând datoria de găzduire, nu eram la același nivel cu ea și m-am simțit foarte jenată. M-am bucurat de îndată ce am auzit-o pe Wang Dan spunând că îi va lua pe frați și pe surori și am sperat că, într-o zi, voi supraveghea grupurile de adunare din biserică și voi avea șansa de a fi promovată în viitor. Dar imediat ce am auzit că tot trebuia să fac datoria de găzduire, starea mea s-a înrăutățit, iar eu am fost negativă și delăsătoare în îndeplinirea datoriei mele. M-am gândit la vremea în care eram conducătoare și am fost demisă pentru că urmăream reputația și statutul și, prin urmare, mergeam pe calea greșită; acum făceam datoria de găzduire, însă vechea mea natură nu se schimbase. Încă mă gândeam la mândrie și la statut și nu-mi puteam face bine datoria. Mi-am dat seama că fusesem înrobită și controlată de gândurile și punctele de vedere false ale Satanei și că, în îndeplinirea datoriei mele, nu mă gândeam decât la propria mândrie și la propriul statut la fiecare pas. Nu dădeam dovadă de supunere, cu atât mai puțin de loialitate, iar perspectiva mea asupra oamenilor și lucrurilor era ca aceea a unui non-credincios. Nu bazam lucrurile pe cuvintele lui Dumnezeu. Tot ceea ce făcusem era ostil adevărului și potrivnic lui Dumnezeu. Când am înțeles acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, nu mă pot supune rânduielilor Tale pentru că-mi protejez mândria și statutul. Nu-mi mai doresc să trăiesc după gânduri și puncte de vedere satanice. Fie ca Tu să mă îndrumi să privesc oamenii și lucrurile în conformitate cu spusele Tale și să mă supun rânduielilor Tale.”

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Pentru toți cei care îndeplinesc o datorie, indiferent cât de profundă sau superficială este înțelegerea lor despre adevăr, cel mai simplu mod de a practica intrarea în adevărul-realitate este să se gândească, în toate, la interesele casei lui Dumnezeu și să renunțe la propriile dorințe egoiste, la intențiile personale, la motive, mândrie și statut. Să pună interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc – măcar atât ar trebui să facă un om. Dacă o persoană care îndeplinește o datorie nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria. Ar trebui să te gândești mai întâi la interesele casei lui Dumnezeu, să fii atent la intențiile Sale și să ții seama de lucrarea bisericii. Pune aceste lucruri înainte de toate; abia după aceea poți să te gândești la stabilitatea statutului tău sau la cum te privesc alții. Nu simțiți că devine ceva mai ușor atunci când împărțiți asta în doi pași și faceți unele compromisuri? Dacă vei practica astfel o vreme, vei ajunge să simți că a-L mulțumi pe Dumnezeu nu este un lucru atât de dificil. Ba mai mult, ar trebui să poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și datoria, să lași deoparte dorințele, intențiile și motivele tale egoiste, să dai dovadă de considerație față de intențiile lui Dumnezeu și să pui pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și datoria pe care ar trebui s-o îndeplinești. După ce vei fi experimentat aceste lucruri o vreme, vei simți că acesta este un mod bun de a te comporta. Înseamnă să trăiești deschis și onest, să nu fii o persoană meschină, josnică; înseamnă să trăiești cu dreptate și onoare, mai degrabă decât să fii josnic, meschin și să nu fii bun de nimic. Vei simți că așa ar trebui să acționeze o persoană. Și că aceasta este înfățișarea pe care ar trebui să o trăiască. Treptat, dorința ta de a-ți satisface propriile interese se va diminua” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, inima mi s-a luminat. Când ne îndeplinim îndatoririle, trebuie mai întâi să renunțăm la interesele personale, la mândrie și la statut. Indiferent ce cred alții despre noi, trebuie să ne punem datoria pe primul loc și să acordăm prioritate intereselor casei lui Dumnezeu. În acest fel, acționăm înaintea lui Dumnezeu și ne îndeplinim datoria. În zilele noastre, PCC se folosește de toate mijloacele posibile pentru a-i aresta nebunește pe credincioșii în Dumnezeu. Au introdus diverse tipuri de echipamente de supraveghere de înaltă tehnologie, au instalat camere cu rezoluție înaltă pe străzi și alei și, de asemenea, au cultivat informatori în comitetele de cartier și în rândul oamenilor care primesc alocații minime de trai, pentru a-i monitoriza și a-i urmări pe credincioșii în Dumnezeu. Multe familii gazdă se confruntă cu riscuri la adresa siguranței lor și nu este ușor să găsești o familie gazdă sigură. Eu nu sunt o credincioasă cunoscută și nu mă confrunt cu niciun risc la adresa siguranței mele, așa că este potrivit să fac datoria de găzduire. Ar trebui să mă supun rânduielilor bisericii și să-mi fac bine datoria de găzduire. Acest lucru protejează și interesele bisericii. După ce am înțeles intenția lui Dumnezeu, am fost dispusă să renunț la mândria și la statutul meu și să-mi fac bine datoria de găzduire pentru a-mi proteja frații și surorile, ca să le ofer un mediu sigur în care să-și facă îndatoririle. Mai târziu, când am avut timp, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, am făcut devoționale și am exersat scrierea de articole. Practicând în felul acesta, inima mea s-a simțit mult mai liniștită. Faptul că am reușit să obțin aceste câștiguri s-a datorat conducerii lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!