de Xinyi, China

În aprilie 2021, biserica a rânduit ca eu și Chen Xi să ne ocupăm de lucrările de udare. Am fost cam tulburată la auzul veștii. Chen Xi era competentă și avea părtășie clară despre adevăr. Mi-era teamă că mă va întrece după un pic de practică. Îi supravegheasem lucrarea în trecut, cum să dau ochii cu alții dacă ea era mai bună decât mine? Am observat ulterior cum conducătoarea i-a oferit mult ajutor și sprijin, cerându-i să practice preluarea unor sarcini importante. Conducătoarea dorea să o cultive, am presupus. Am fost foarte dezamăgită și, în secret, i-am făcut concurență, dorind să muncesc mult ca ea să nu mă depășească. La adunări, m-am implicat în părtășia cu ceilalți, având grijă să aflu și să abordez problemele din lucrarea fraților și surorilor. Am vorbit prompt în discuțiile de lucru, iar ceilalți au fost adesea de acord cu mine. Lucrarea de udare a început să dea rezultate în scurt timp. Am fost foarte mulțumită de mine și m-am simțit foarte împlinită. Fiind nouă în acest tip de lucrare, Chen Xi nu a reușit să se descurce la început și i-a fost greu. Știam că trebuie să o ajut să cunoască rapid lucrarea și să învețe principiile, dar m-am temut că mă va face de râs, așa că i-am făcut doar un rezumat scurt și simplu, fără să-i dau detalii. În secret, mă bucuram s-o văd într-o stare proastă cauzată de provocările în datorie, simțind că încă eram mai competentă decât ea. La scurt timp, Chen Xi a ajuns treptat să cunoască lucrarea și a obținut rezultate în datorie. Am auzit adesea părtășia ei despre cum să rezolvăm problemele celorlalți și chiar mi s-a părut practică și clară, ceea ce m-a neliniștit. S-a dovedit că avea un calibru mai bun decât mine. Continuând așa, avea să se descurce tot mai bine în datorie și, la un moment dat, ceilalți sigur aveau s-o admire. Oare n-avea să pară că e mai bună decât mine? Mă simțeam tot mai amenințată. De câte ori eram la o adunare cu alții, îi observam părtășia. Văzând că era edificatoare, am căutat metode pentru a avea o părtășie mai bună decât ea. Odată, o soră nu a reușit să lucreze bine cu ceilalți din cauza aroganței ei, asta afectându-i lucrarea. Chiar mi-am frământat mintea să aflu cauza problemei ei, ce pasaj din cuvintele lui Dumnezeu să folosesc și cum să-mi integrez experiența în părtășie. Dar mentalitatea mea fiind greșită, n-am putut gândi cu calm și, în final, m-am silit să am părtășie despre o înțelegere superficială, iar starea ei nu s-a rezolvat. Dar Chen Xi a combinat cuvintele lui Dumnezeu cu părtășia despre experiența ei. Sora s-a putut identifica cu asta și apoi a fost pregătită să-și schimbe starea. M-a deranjat să văd acest lucru. De ce Dumnezeu a luminat-o pe ea și nu pe mine? Ea a fost în centrul atenției, nu cumva ceilalți credeau că e mai bună decât mine? La acest gând, m-am hotărât. Trebuia neapărat să fac un spectacol bun când cineva mai avea o problemă, ca toți să vadă că pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele. Ulterior, o soră a descris cum îi critica pe alții după ce fusese tratată. Mă gândeam că având același tip de experiență, de data asta puteam să am o părtășie bună. Dar înainte să deschid gura, Chen Xi a început să aibă părtășie și a vorbit foarte clar, făcând legătura cu experiența ei reală, luându-mi cuvintele din gură. Nu am avut de ales decât să relatez simplu ceea ce am înțeles. Văzând că Chen Xi avea o stare de spirit foarte bună după adunare, am fost și mai invidioasă și nu am vrut s-o bag în seamă. În acea seară am stat în pat și nu am putut să dorm deloc. Gândul că celorlalți le-a plăcut mult părtășia lui Chen Xi m-a deprimat foarte tare. Părea că nu voi putea să o întrec niciodată. Atunci știam că nu eram într-o stare bună. M-am rugat lui Dumnezeu să mă lumineze și să mă îndrume să mă cunosc.

La o adunare, am citit că Dumnezeu spune: „A te lupta pentru faimă și profit reprezintă comportamentul specific al oamenilor care au natura rea a Satanei. Nimeni nu este o excepție. Toată omenirea coruptă trăiește pentru faimă și statut și toți oamenii vor plăti orice preț în lupta lor pentru faimă și statut. Așa este cu toți cei care trăiesc sub puterea Satanei. Prin urmare, o persoană care nu acceptă sau nu înțelege adevărul, care nu poate să acționeze conform principiilor, este una care trăiește în mijlocul unei firi satanice. O fire satanică a ajuns să-ți domine gândurile și să-ți controleze comportamentul; Satana te-a așezat în întregime sub controlul și robia sa, iar dacă nu accepți adevărul și nu te lepezi de Satana, nu vei putea scăpa. […] Nu te gândi mereu să îi depășești pe toți, să faci totul mai bine decât ceilalți și să ieși în evidență în toate felurile. Ce fel de fire este aceasta? (O fire arogantă.) Oamenii au întotdeauna o fire arogantă și, chiar dacă vor să lupte pentru adevăr și să-L mulțumească pe Dumnezeu, dau greș. Sunt controlați de o fire arogantă care face să le fie ușor să se rătăcească. […] Când ai o astfel de fire, încerci mereu să-i ții pe ceilalți jos, încerci mereu să-i întreci, încerci mereu să-i înșeli, încerci mereu să iei de la oameni. Ești foarte invidios, nu asculți de nimeni și încerci întotdeauna să ieși în evidență. Aceasta este o problemă; așa acționează Satana. Dacă vrei cu adevărat să fii o creatură acceptabilă a lui Dumnezeu, atunci nu-ți urmări visurile. Să încerci să fii superior și mai capabil decât ești pentru a-ți atinge scopurile – acesta este un lucru rău; ar trebui să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să nu te ridici mai presus decât se cuvine; doar asta dă dovadă de rațiune” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dezvăluit starea. Mereu am vrut să lupt pentru primul loc printre ceilalți și nu am vrut să fiu mai prejos, așa că mereu concuram cu ceilalți, dorind să fiu mai presus decât ei. Fiindcă supravegheasem lucrarea lui Chen Xi înainte, când am devenit partenera ei, n-am vrut să fiu mai prejos decât ea la aptitudinile de lucru sau la părtășia despre adevăr. M-am bucurat când nu a putut să mă depășească la început. Dar când am văzut că a progresat rapid, rezolvând unele probleme și chiar căpătând aprobarea fraților și surorilor, am fost nemulțumită și invidioasă, și am concurat mereu cu ea. Am vrut chiar să mă dau mare când aveam părtășie despre adevăr și rezolvam probleme, pentru ca ceilalți să mă admire. Dar intenția mea nu era corectă. M-am axat pe nume și câștig, n-am reflectat serios la cuvintele lui Dumnezeu, deci puteam avea părtășie doar pe o doctrină deșartă, deloc edificatoare pentru ceilalți. N-am reflectat asupra mea ținând cont de asta, ci L-am acuzat pe Dumnezeu că nu m-a luminat, împotrivindu-mă. Abia atunci mi-am dat seama cât de arogantă și irațională am fost. Biserica rânduise ca eu și Chen Xi să ne ocupăm de udare, ar fi trebuit să lucrăm ca să ne completăm reciproc, să ne folosim punctele forte și să ne facem bine datoria împreună. Era clar că nu mă ridicam la nivelul ei, dar nu eram conștientă de asta. Mereu încercam să fiu mai bună decât ea, să fiu în centrul atenției, numărând în secret câștigurile și pierderile de statut, fără să mă gândesc la datorie sau la lucrarea bisericii. Eram foarte arogantă, irațională și dădeam dovadă de o fire satanică, dezgustându-l pe Dumnezeu.

Apoi, m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I îndrumare să-mi corectez atitudinea și să lucrez bine cu Chen Xi. Apoi, când m-am simțit competitivă, văzând că părtășia ei despre adevăr era mai clară, am avut grijă să mă rog și să mă lepăd de mine. Practicând astfel, starea mea s-a îmbunătățit treptat. Dar, neavând o înțelegere adevărată a naturii și esenței mele, problema a reapărut puțin mai târziu. În adunările găzduite de mine și Chen Xi pentru frați și surori, ea a avut părtășie în cea mai mare parte, eu doar adăugând câte puțin, pe alocuri. Inițial a fost în regulă, dar pe parcurs, m-am simțit invizibilă, plecând dezamăgită de la fiecare adunare. Oare aveam să fiu veșnic pe locul doi? Nemulțumită, am devenit în secret competitivă. Neputând să am o părtășie despre adevăr și să rezolv problemele mai bine decât Chen Xi, am făcut eforturi să supraveghez și să urmăresc sarcinile, pentru a eficientiza lucrarea de udare. Asta ar fi arătat competența mea. Astfel, când era nevoie să urmăresc ceva, mă duceam singură, fără să vorbesc cu Chen Xi. Apoi, am început să mă descurc mai bine decât ea în privința asta și iar am devenit arogantă. La urma urmei, nu eram mai prejos decât ea! De atunci, am căutat o modalitate de a o întrece și în părtășie și în rezolvarea problemelor. La o adunare, am vrut să preiau conducerea, să nu fie ea mereu în față, așa că am încercat activ să abordez problemele unei surori. Dar intenția mea nu era corectă, m-am grăbit să am părtășie înainte de a-i înțelege problema. Ca urmare, am avut multă părtășie fără să rezolv nimic. Ceilalți mi-au văzut starea greșită și au avut părtășie cu mine, ca să nu concurez cu partenera mea pentru nume și statut, pentru că asta ne-ar fi afectat eficiența. A fost foarte jenant și supărător pentru mine să-i aud spunând asta. Și fiindcă irosisem atât de mult timp, n-am mai avut timp să ne rezolvăm problemele de lucru și a trebuit să încheiem în grabă adunarea. În drum spre casă, m-am gândit la cum m-am comportat la adunare. A fost greu de suportat. Am ținut doar să mă dau mare ca să arăt că sunt mai bună decât Chen Xi, am irosit mult timp, iar problemele din lucrare au rămas nerezolvate, adunarea nefiind utilă. Perturbam activitatea și viața bisericească. Gândindu-mă la asta, m-am supărat și mai mult, fiind foarte necăjită. Nu știam cum să-mi înlătur firea coruptă. O vreme, fiind blocată într-o stare de luptă pentru nume și câștig, n-am vrut să-o ajut pe Chen Xi când am văzut că avea probleme cu lucrarea și cu starea ei, iar adesea sugeram, direct și indirect, că nu se străduia, ceea ce o făcea să fie și mai negativă. Ne-am distanțat, randamentul lucrării noastre având de suferit. Aflând despre starea mea, conducătoarea m-a tratat, spunând că am umanitate slabă, fiindcă am luptat pentru nume și câștig și mi-am exclus partenera. M-a afectat mult s-o aud spunând asta, așa că m-am rugat, cerându-i lui Dumnezeu să mă lumineze ca să mă cunosc cu adevărat, să-mi rezolv problemele.

Apoi, am citit cuvintele lui Dumnezeu. „Fiecare dintre voi s-a ridicat până la culmile mulțimilor; v-ați înălțat pentru a fi strămoșii mulțimilor. Sunteți extrem de arbitrari și alergați înnebuniți printre toți viermii, căutând un loc liniștit și încercând să devorați viermii mai mici decât voi. Sunteți răutăcioși și siniștri în inimile voastre, depășind până și fantomele care s-au scufundat pe fundul mării. Locuiți în partea de jos a bălegarului, tulburând viermii de sus până jos, până când nu mai au pace, luptându-vă unii cu alții o vreme și apoi calmându-vă. Nu vă cunoașteți locul, dar tot vă mai luptați unul cu celălalt în bălegar. Ce puteți câștiga din această luptă? Dacă ați avea cu adevărat venerație pentru Mine în inimi, cum ați putea să vă luptați unul cu altul în spatele Meu? Oricât de înalt este statutul tău, nu ești oare tot un mic vierme împuțit din balegă? Vor putea să-ți crească aripi și să devii un porumbel în cer?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când frunzele care cad se vor reîntoarce la rădăcinile lor, vei regreta tot răul pe care l-ai făcut”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că așa eram eu. Mereu m-am gândit prea mult la mine, crezând că, în toate, ar trebui să fiu mai bună decât Chen Xi, pentru că o supravegheasem înainte. Am luptat să o întrec, pe față, dar și în secret. N-am discutat cu ea despre urmărirea lucrărilor de udare, am acționat singură, am folosit rezolvarea problemelor în adunări ca să demonstrez că sunt mai bună decât ea, fără să mă gândesc dacă pot rezolva problemele reale ale oamenilor, sau dacă asta ar afecta eficiența adunării. Când am văzut că avea probleme în lucrare și nu era într-o stare bună, n-am reușit să o ajut, ba chiar m-am bucurat de suferința ei, am subestimat-o intenționat și m-am desfătat cu suferința ei. Asta a făcut-o să fie tot mai negativă. Am văzut că eram total lipsită de umanitate, că Dumnezeu îi expune pe viermii care nu-și cunosc propria valoare, dar care vor să zboare ca un porumbel pe cer. M-am rușinat rău. Păream la fel de urâtă și nu cunoșteam rușinea. Era clar că nu prea aveam realitatea adevărului și nu puteam rezolva problemele practice ale altora, dar tot voiam să mă dau mare și să-i întrec pe alții. Asta i-a făcut rău surorii mele, dar a afectat și lucrarea bisericii. Gândindu-mă la asta, mă simțeam tot mai vinovată și mai îndatorată. Am citit cuvintele lui Dumnezeu care expun antihriștii. Dumnezeu Atotputernic spune: „Care este motto-ul antihriștilor, indiferent în ce grup se află? «Trebuie să concurez! Să concurez! Să concurez! Trebuie să concurez să fiu cel mai mare și mai tare!» Aceasta este firea antihriștilor; oriunde se duc, concurează și încearcă să-și îndeplinească țelurile. Sunt lacheii Satanei și tulbură lucrarea bisericii. Firea antihriștilor este după cum urmează: ei încep să caute în biserică pentru a vedea cine a crezut în Dumnezeu mulți ani și are resurse, cine are unele daruri sau talente speciale, cine a adus beneficii fraților și surorilor în privința intrării lor în viață, cine este bine privit, cine are vechime, cine are o bună reputație printre frați și surori, cine are mai multe lucruri pozitive. Acei oameni vor fi concurenții lor. Pe scurt, de fiecare dată când antihriștii se află într-un grup de oameni, asta fac întotdeauna: concurează pentru statut, concurează pentru o reputație bună, concurează pentru a avea ultimul cuvânt în diverse aspecte și puterea finală de a lua decizii în cadrul grupului, care, odată câștigată, îi face fericiți. […] Atât de arogantă, odioasă și nerezonabilă este firea antihriștilor. Ei nu au nici conștiință, nici rațiune, nici măcar o fărâmă de adevăr. Din acțiunile și faptele unui antihrist se poate vedea că ceea ce face nu are nimic din rațiunea unei persoane normale și, deși cineva poate să aibă părtășie cu el despre adevăr, nu îl acceptă. Oricât de corect este ceea ce spui, nu îl mulțumește. Singurele lucruri pe care îi place să le urmărească, pe care le venerează, sunt reputația și statutul. Atât timp cât se poate bucura de beneficiile statutului, este mulțumit. Aceasta este valoarea existenței lor, după cum cred ei. Indiferent în cadrul cărui grup de oameni se află, trebuie să le arate «lumina» și «căldura» pe care le oferă, talentele lor speciale, unicitatea lor. Și, tocmai deoarece se cred speciali, ei consideră în mod natural că ar trebui tratați mai bine decât alții, că ar trebui să primească sprijinul și admirația oamenilor, că oamenii ar trebui să-i admire, să-i venereze – ei cred că toate astea li se datorează. Oare astfel de oameni nu sunt neobrăzați și nerușinați?” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a treia)”). Dumnezeu ne dezvăluie că antihriștii nu pot lucra în parteneriat, vor să fie în centrul atenției, iar ceilalți să îi admire și să li se închine. Un asemenea om are o fire răutăcioasă, Îl dezgustă pe Dumnezeu și e blestemat de El. Reflectând, am văzut că am arătat și eu firea unui antihrist. Biserica rânduise ca eu și Chen Xi să lucrăm împreună, dar eu am vrut să fiu vedetă, singura care să strălucească. Văzând că Chen Xi a avut părtășie clară și a obținut aprobarea celorlalți am devenit invidioasă și am simțit că nu voi avea niciodată parte de atenție cât timp ea era în biserică. Am tratat-o ca pe o adversară. Văzând că avea probleme în lucrare, n-am ajutat-o, ci am lăsat-o să facă lucrurile singură, asta făcând-o să se simtă negativă. Excluzând-o de fiecare dată, starea ei s-a înrăutățit, dar nu m-am simțit vinovată sau tulburată, ci am simțit că acum puteam fura lumina reflectoarelor și juca un rol principal. Am spus intenționat lucruri denigratoare la adresa entuziasmului ei pentru datorie, ca atuurile ei să nu fie puse în valoare. Asta a fost foarte dureros pentru ea. Trăiam cu otrăvuri satanice precum „Poate exista doar un mascul alfa” și „În tot universul, numai eu domnesc suprem”. Voiam să ies doar eu în evidență. Am făcut totul ca să o exclud și am rănit-o doar ca să pot fi mai presus decât ceilalți. Nu aveam nici cea mai mică conștiință. M-am gândit la unii antihriști din biserică. Lor le pasă doar de statutul lor printre ceilalți și să le câștige admirația. Nu suportă să vadă că cineva îi întrece, iar de îndată ce statutul lor e amenințat, folosesc tactici josnice pentru a-l asupri și pedepsi. Ei ajung să fie expuși și alungați de Dumnezeu pentru tot răul făcut. Mereu mi-am dorit admirația și aprobarea celorlalți. Am vrut să o împiedic pe partenera mea să iasă în evidență. Eram pe calea unui antihrist. Dacă nu dădeam înapoi, ci continuam să lupt pentru nume și câștig și să tulbur lucrarea bisericii, aveam să ajung ca antihriștii, pedepsită și blestemată de Dumnezeu! Gândul ăsta m-a speriat, așa că m-am grăbit să mă rog și să mă căiesc.

Am citit mai multe pasaje. Dumnezeu Atotputernic spune: „A renunța la reputație și statut nu este ușor – ține de măsura în care oamenii urmăresc adevărul. Numai înțelegând adevărul, o persoană poate ajunge să se cunoască, să vadă clar deșertăciunea din spatele căutării reputației și statutului și să recunoască adevărul corupției omenirii. Numai atunci poate renunța cu adevărat la statut și reputație. Nu este ușor să scapi de o fire coruptă. Poate că ai recunoscut că îți lipsește adevărul, că ești plin de neajunsuri și dezvălui prea multă corupție și totuși nu depui niciun efort în urmărirea adevărului și te deghizezi în mod ipocrit, făcându-i pe oameni să creadă că tu poți face orice. Acest lucru te pune în pericol – mai devreme sau mai târziu, te va ajunge din urmă. Trebuie să recunoști că nu deții adevărul și să fii suficient de curajos pentru a înfrunta realitatea. Ești slab, dezvălui corupție și ești plin de tot felul de neajunsuri. Acest lucru este normal – ești o persoană obișnuită, nu ești supraomenesc sau omnipotent și trebuie să recunoști acest lucru” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a treia)”). „Care sunt principiile după care vă comportați? Ar trebui să vă comportați conform funcției voastre, să găsiți funcția potrivită pentru voi și să îndepliniți datoria pe care se cuvine să o îndepliniți; doar o astfel de persoană e una cu rațiune. De exemplu, sunt oameni cu anumite abilități profesionale pe care le stăpânesc și care pot să înțeleagă principiile și ei ar trebui să își asume acea responsabilitate și să facă ultimele verificări în acest domeniu; există oameni care pot oferi idei și perspective, inspirându-i pe ceilalți și ajutându-i să își îndeplinească mai bine îndatoririle – atunci ei ar trebui să ofere idei. Dacă poți să-ți găsești funcția potrivită pentru tine și să lucrezi în armonie cu frații și surorile tale, îți vei îndeplini datoria și te vei comporta conform funcției tale” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). „Întrucât nu este ușor pentru nimeni să realizeze lucruri pe cont propriu, indiferent de domeniul în care este implicat sau de ceea ce face, este întotdeauna bine să aibă pe cineva alături care să scoată în evidență lucrurile și să ofere asistență – mult mai ușor decât să le facă de unul singur. De asemenea, există limite cu privire la capacitățile calibrului oamenilor sau la ceea ce ei înșiși pot experimenta. Nimeni nu poate fi bun la toate, e imposibil ca o persoană să cunoască totul, să învețe totul, să îndeplinească totul – este imposibil și toată lumea ar trebui să aibă o astfel de rațiune. Astfel, indiferent de ceea ce faci, fie că este important sau nu, ar trebui să fie întotdeauna cineva care să te ajute, să îți dea indicații, sfaturi sau care să facă lucruri cooperând cu tine. Aceasta e singura metodă prin care să te asiguri că vei face lucrurile mai corect, că vei face mai puține greșeli și că va fi mai puțin probabil să rătăcești – este un lucru bun” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul opt: I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”). Am găsit o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu. A trebuit să renunț să mai urmăresc numele și statutul, să pot să-mi înfrunt corect neajunsurile și defectele, să stau la locul meu, să țin cont de interesele bisericii și de intrarea altora în viață când apar probleme, să lucrez bine cu partenera mea pentru a susține împreună lucrarea bisericii și a ne face bine datoria. Fusesem responsabilă de lucrarea lui Chen Xi în trecut și aveam ceva experiență de lucru, dar tot lăsam de dorit în părtășia despre adevăr și în rezolvarea problemelor. N-aveam experiență practică și nu puteam duce la bun sfârșit sau rezolva multe lucruri. Astea erau neajunsurile mele. Trebuia să le recunosc, să le-nfrunt. Părtășia lui Chen Xi a fost revelatoare și utilă pentru intrarea în viață a fraților și surorilor. Ar trebui să o sprijin, permițându-i să-și valorifice atuurile. Astfel, aș putea învăța și eu din atuurile ei, compensându-mi slăbiciunile, fapt benefic pentru intrarea mea în viață și pentru lucrarea bisericii.

Ulterior, când am lucrat cu Chen Xi la adunări de părtășie, am avut grijă să am o intenție corectă și să am părtășie doar despre ce am înțeles. Am lăsat-o pe Chen Xi să aibă părtășie despre cunoștințele ei, iar eu am completat-o. Uneori eram competitivă când îi vedeam pe alții aprobând părtășia ei, dar am reușit să văd că nu eram în starea potrivită, să mă rog, să mă lepăd de mine, să doresc să dau prioritate lucrării bisericii și să cooperez cu Chen Xi. Invidia mea n-a mai fost atât de puternică și nu m-am mai gândit cum să concurez cu ea, ci cum să lucrăm împreună pentru a rezolva problemele altora. N-am mai fost trasă înapoi de firea mea coruptă și am reușit să-mi fac treaba. Am intenționat să colaborez cu Chen Xi în lucrare și mi-am oferit ajutorul când a întâmpinat dificultăți. În scurt timp, lucrarea de udare s-a îmbunătățit și amândouă am reușit să facem progrese. Chiar m-am simțit împăcată.