de Zhou Yun, China

În mai 2020, eram conducătoare de biserică. Făceam echipă cu sora Chen Dan și eram responsabile de lucrarea bisericii. Pentru a facilita monitorizarea lucrărilor, lucram împreună, împărțindu-ne sarcinile. Eu eram responsabilă cu lucrarea de evanghelizare, iar Chen Dan era responsabilă de lucrarea de udare și de lucrarea de curățire. În acea perioadă, ca urmare a cerințelor de lucru, a trebuit să găsim mai mulți lucrători evanghelici și udători. Am discutat cu Chen Dan, iar apoi am mers separat să găsim oameni și să rânduim lucrarea. Câteva zile mai târziu, Chen Dan s-a întors de la o adunare și a spus, încântată, că rânduise ca niște frați și surori de calibru relativ bun să îi ude pe nou-veniți. De îndată ce am auzit asta, m-am neliniștit. M-am gândit: „Dacă tu i-ai rânduit pe toți să meargă să-i ude pe nou-veniți, eu ce voi face? Încă nu am destui oameni pentru lucrarea de evanghelizare! Mai târziu, toată lucrarea ta va fi rânduită, dar lucrarea mea nu va rămâne oare în urmă? Se pare că și eu trebuie să găsesc urgent lucrători evanghelici și să rânduiesc lucrarea de evanghelizare. Altfel, dacă lucrarea mea nu este finalizată bine, ce vor crede despre mine conducătorii superiori și frații și surorile? Vor spune ei că nu am făcut o lucrare reală?” Prin urmare, la următoarea adunare cu frații și cu surorile, am vorbit numai despre lucrarea de evanghelizare și despre nimic altceva. Nu m-am concentrat pe părtășia despre lucrarea de udare. Abia când adunarea era pe sfârșite, am menționat-o în treacăt, deși nu-mi stătea gândul la ea. Chiar dacă i-am auzit pe frații și pe surorile mele spunând că lucrarea de udare întâmpinase unele dificultăți, m-am prefăcut că nu aud și nu am avut părtășie despre asta ca să rezolv problemele. M-am gândit în sinea mea: „Lucrarea de udare este responsabilitatea lui Chen Dan. Ea ar trebui să rezolve problemele acestea. Tot ceea ce contează este ca eu să fac lucrarea pentru care sunt responsabilă și să o fac bine. Nu mă pot preocupa prea mult de altceva.” Când am raportat lucrarea noastră, am văzut că udătorii pe care îi găsise Chen Dan erau cu toții de calibru relativ bun, în timp ce lucrătorii mei evanghelici erau de calibru mediu. Mi-a venit să mă împotrivesc puțin: „Toți lucrătorii de calibru bun au fost alocați pentru udarea nou-veniților, iar lucrătorii pe care îi am eu sunt toți de calibru mediu. Cu siguranță, asta va afecta rezultatele lucrării mele. Mai târziu, dacă rezultatele lucrării de udare sunt mai bune decât cele ale lucrării de evanghelizare, nu voi părea eu mai prejos decât Chen Dan? Ce vor crede conducătorii despre mine?” Când m-am gândit la asta, m-am neliniștit foarte tare și am vrut să găsesc mai mulți frați și surori de calibru bun, care își purtau povara în îndeplinirea datoriei lor, ca să predice Evanghelia. M-am gândit la două surori care udau de mai mult timp nou-veniții. Anterior, fuseseră realocate pentru că nu își asumaseră povara în îndeplinirea îndatoririlor lor, iar acum erau acasă, practicând devoționale spirituale și reflecție. Era și o predicatoare care fusese demisă anterior. Acum, toate dobândiseră o oarecare înțelegere de sine și doreau să îndeplinească îndatoriri, așa că puteam rândui să meargă și să predice Evanghelia. Apoi mi-am dat seama că nu erau suficienți udători, deoarece mulți nou-veniți se alăturaseră de curând bisericii. În mai multe biserici, nu era nimeni care să-i poată uda pe nou-veniți și, prin urmare, era mai potrivit ca lucrurile să fie rânduite astfel încât să se ocupe ele de această sarcină. Dar apoi m-am gândit iar: „Dacă se duc toate să ude nou-veniții, eu tot voi avea prea puțini oameni pentru lucrarea mea de evanghelizare. Mai târziu, dacă rezultatele lucrării mele nu se îmbunătățesc, nu va părea că nu am capacitate de lucru? Ce vor crede despre mine conducătorii superiori? În plus, acum este foarte importantă și predicarea Evangheliei. Dacă nu există suficienți oameni care să predice Evanghelia, nici asta nu va fi bine.” Când m-am gândit la asta, am rânduit de urgență ca acele trei surori să înceapă imediat să predice Evanghelia. Mai târziu, unii nou-veniți nu au fost udați la timp din cauza lipsei de udători, iar vreo doisprezece nou-veniți au părăsit biserica. Chen Dan era neliniștită și îngrijorată din această cauză, iar starea ei era foarte deznădăjduită. Și eu îmi făceam reproșuri în sinea mea. Simțeam că fusesem iresponsabilă cu privire la lucrare și că nu dădusem dovadă de dragoste față de Chen Dan. Dacă Chen Dan și cu mine am fi reușit să alocăm oameni de comun acord și să lucrăm în colaborare, nou-veniții nu ar fi plecat din cauză că nu fuseseră udați la timp, iar Chen Dan nu ar fi devenit atât de deznădăjduită. Dar apoi m-am gândit iar: „Lucrarea de udare e responsabilitatea lui Chen Dan; nu e responsabilitatea mea principală. Tot ce contează este ca eu să mă ocup de lucrarea mea.” În felul acesta, nu m-am neliniștit și nu mi-am făcut griji pentru problemele apărute în lucrarea de udare.

Într-o zi, a sosit o scrisoare de la conducătorii de nivel superior, care ne îndemnau să înregistrăm progrese în lucrarea de curățire a bisericii. Îmi dădeam seama că, deoarece Chen Dan nu stătea bine cu sănătatea și era ocupată cu alte lucrări, nu reușise deloc să monitorizeze și nici să pună în aplicare lucrarea de curățire. M-am gândit în sinea mea: „Dacă această lucrare nu este pusă în aplicare imediat, oare nu va suferi întârzieri? Poate că ar trebui să o monitorizez și să o pun în aplicare.” Dar apoi m-am răzgândit: „Lucrarea de curățire este responsabilitatea lui Chen Dan. Chiar dacă o fac bine, nu va fi considerată contribuția mea. În plus, lucrarea de evanghelizare este foarte agitată acum. Dacă încep să monitorizez lucrarea de curățire, ce se întâmplă dacă asta întârzie lucrarea de evanghelizare, iar conducătorii superiori mă emondează?” Când m-am gândit la asta, nu am mai vrut să mă ocup de acea lucrare. În acea noapte, a început brusc să mă doară capul, de parcă urma să îmi explodeze. Mi-am dat seama că poate aceasta era disciplinarea lui Dumnezeu pentru mine pentru că eram prea egoistă și nu voiam să mă ocup de lucrarea de curățire. M-am rugat în grabă lui Dumnezeu, pocăindu-mă: „Dragă Dumnezeule, știu bine că lucrarea de curățire nu poate fi amânată, dar, pentru că lucrarea este responsabilitatea lui Chen Dan, nu vreau să mă implic. Sunt prea egoistă și abjectă! Sunt gata să mă răzvrătesc împotriva trupului meu pentru a monitoriza și a pune în aplicare lucrarea de curățire cât mai repede posibil.”

În dimineața următoare, încă mă mai durea îngrozitor capul. M-am forțat să termin de pus în aplicare lucrarea de curățire, iar durerea de cap mi-a trecut treptat. Când m-am întors, am reflectat asupra mea. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „În casa lui Dumnezeu, toți cei care urmăresc adevărul sunt uniți înaintea lui Dumnezeu, nu separați. Ei lucrează cu toții către un scop comun: să-și îndeplinească datoria, să facă lucrarea care le revine, să acționeze conform adevărurilor-principii, să facă precum cere Dumnezeu și să-I satisfacă intențiile. Dacă scopul tău nu este de dragul acestui lucru, ci de dragul tău, de dragul satisfacerii propriilor dorințe egoiste, atunci asta reprezintă dezvăluirea unei firi satanice corupte. În casa lui Dumnezeu, datoriile sunt făcute în conformitate cu adevărurile-principii, pe când acțiunile non-credincioșilor sunt guvernate de firile lor satanice. Acestea sunt două căi foarte diferite. Non-credincioșii nutresc propriile uneltiri, fiecare dintre ei are propriile scopuri și planuri și fiecare trăiește pentru propriile interese. Din acest motiv, ei se zbat pentru beneficiul propriu și nu sunt dispuși să renunțe la un dram din ceea ce câștigă. Sunt divizați, nu uniți, pentru că nu acționează pentru un scop comun. Intenția și natura din spatele a ceea ce fac sunt aceleași. Toți acționează pentru ei înșiși. Nu există niciun adevăr care să domnească în asta; ceea ce chiar domnește și deține puterea aici este o fire coruptă, satanică. Ei sunt controlați de către firile lor satanice corupte și nu se pot abține, așa că se cufundă tot mai adânc în păcat. În casa lui Dumnezeu, dacă principiile, metodele, motivația și punctul de plecare al acțiunilor voastre nu ar fi diferite de cele ale non-credincioșilor, dacă și voi ați fi păcăliți, controlați și manipulați de o fire coruptă satanică, iar punctul de plecare al acțiunilor voastre ar fi interesele, reputația, mândria și statutul propriu, atunci v-ați îndeplini datoria într-un fel cu nimic diferit de felul în care non-credincioșii fac lucrurile” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul sunt capabili să caute adevărul și să acționeze conform principiilor. Când se asociază cu alți oameni pentru a face datorie, ei nu dau dovadă de niciun egoism și nu au dorințe personale. Tot ceea ce fac ei este pentru a-și face bine datoria și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Dimpotrivă, non-credincioșii trăiesc după firea lor satanică. Aceștia fac lucrurile doar pentru a-și proteja propriile interese și țes intrigi ascunse când lucrează cu alții. Ei rivalizează pentru renume și profit, se dedau geloziei și certurilor și sunt lipsiți de scrupule în atingerea scopurilor lor personale, exploatându-se și înșelându-se unii pe alții. Am comparat cuvintele lui Dumnezeu cu propria mea stare. Știam foarte bine că nu existau suficienți udători și că nu era nimeni care să ude unii dintre nou-veniți și știam foarte bine că Chen Dan era neliniștită și îngrijorată din această cauză. Cu toate acestea, ca să-mi protejez propria reputație și propriul statut, am rânduit cu forța ca niște oameni care se pricepeau la udarea nou-veniților să meargă și să predice Evanghelia. Drept urmare, unii nou-veniți au plecat pentru că nu fuseseră udați la timp, ceea ce a afectat lucrarea de udare. Știam clar că Chen Dan avea probleme de sănătate și că nu urmărea și nu punea în aplicare cu promptitudine lucrarea de curățire, precum și că trebuia să pun eu în aplicare această sarcină cât mai repede posibil. Eu însă mă temeam că grija și atenția acordate acestei sarcini vor îngreuna lucrarea de evanghelizare și că, dacă rezultatele lucrării de evanghelizare se vor înrăutăți ulterior, acest lucru îmi va afecta imaginea. Prin urmare, am asistat la întârzierea lucrării de curățire, în loc să mă implic. În retrospectivă, acțiunile mele n-au fost cu nimic diferite de cele ale non-credincioșilor. Non-credincioșii acționează în întregime în conformitate cu filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești. Sunt deosebit de egoiști și de abjecți. Se preocupă doar de propriile lor interese și pur și simplu nu le pasă dacă alții trăiesc sau mor. Deși, la drept vorbind, eu eram o credincioasă, vorbele și faptele mele erau exact ca ale unei non-credincioase. Tot ceea ce făceam era o intrigă în interesele mele proprii. Mi-a păsat doar să-mi protejez reputația și statutul. Am avut grijă de lucrarea de care eram responsabilă, fără să țin deloc cont de alte lucrări și fără să mă gândesc deloc la lucrarea generală a bisericii. Am stat deoparte și am asistat la afectarea lucrării bisericii, fără să simt nimic. Chiar am fost prea egoistă și abjectă! Am arătat cea mai mică urmă de umanitate sau de rațiune în toate acestea? Îmi făceam eu astfel datoria în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu?

Mai târziu, mi-am abordat starea mâncând și bând cuvintele relevante ale lui Dumnezeu. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Antihriștii nu au pic de conștiință, rațiune sau umanitate. Nu numai că nu țin cont de nicio rușine, dar au și un alt semn distinctiv: sunt neobișnuit de egoiști și abjecți. Sensul literal al «egoismului și abjecției» lor nu este greu de înțeles: ei sunt orbi cu privire la orice în afară de propriile interese. Orice are legătură cu propriile lor interese le captează toată atenția și vor suferi pentru asta, vor plăti un preț, se vor cufunda în acel lucru și i se vor dedica. Vor închide ochii în fața oricărui lucru nu are legătură cu propriile interese și nu-l vor lua în seamă; alții pot face cum doresc – antihriștilor nu le pasă dacă o persoană este perturbatoare sau provoacă tulburări și, din punctul lor de vedere, acest lucru nu are nicio legătură cu ei. Spus cu tact, se ocupă de treburile lui. Însă este mai corect să spunem că acest tip de persoană este abjectă, josnică și dezgustătoare; o definim ca «egoistă și abjectă». […] Indiferent ce lucrare întreprinde, antihriștii nu se gândesc niciodată la interesele casei lui Dumnezeu. Se gândesc doar dacă propriile interese vor fi afectate, doar la puțina lucrare prezentă care e în beneficiul lor. Pentru ei, lucrarea principală a bisericii este doar un lucru făcut în timpul liber. Nu o iau deloc în serios. Se mișcă doar când sunt îndemnați să acționeze, fac numai ceea ce le place și doar lucrarea menită pentru a le păstra statutul și puterea. În ochii lor orice lucrare rânduită de casa lui Dumnezeu, lucrarea de răspândire a Evangheliei și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu nu sunt importante. Indiferent ce dificultăți întâmpină alți oameni în munca lor, ce probleme au identificat și raportat lor, cât de sincere le sunt cuvintele, antihriștii nu acordă atenție, nu se implică, de parcă asta nu are nicio legătură cu ei. Indiferent de cât de importante sunt problemele care apar în lucrarea bisericii, ei sunt extrem de indiferenți. Chiar și atunci când văd problema înaintea ochilor, ei doar o abordează superficial. Numai atunci când sunt emondați direct de Cei de mai sus și li se ordonă să rezolve o problemă, vor face, în silă, puțină lucrare reală și vor oferi Celor de mai sus ceva de văzut; curând după aceea, își vor vedea de propria treabă. Când vine vorba de lucrarea bisericii și de lucrurile importante ale contextului mai larg, ei sunt dezinteresați și desconsideră aceste lucruri. Ba chiar ignoră problemele pe care le descoperă și dau răspunsuri superficiale sau dau din colț în colț când sunt întrebați de probleme, abordându-le doar cu mare reticență. Aceasta este manifestarea egoismului și abjecției, nu-i așa? În plus, orice datorie fac antihriștii, ei nu se gândesc decât dacă aceasta le va permite să iasă în prim plan; atât timp cât le va crește reputația, ei își vor bate capul să găsească o cale de a învăța cum să o facă, să o ducă la bun sfârșit; îi interesează doar dacă asta îi va face să se distingă. Indiferent ce fac sau ce cred, îi preocupă doar faima, câștigul și statutul lor. Indiferent ce datorie realizează, concurează doar pentru a se stabili cine e mai sus sau mai jos, cine câștigă și cine pierde, cine are o reputație mai mare. Le pasă doar de câți oameni îi venerează și admiră, câți oameni îi ascultă și câți adepți au. Nu au niciodată părtășie despre adevăr, nici nu rezolvă probleme reale. Nu se gândesc niciodată cum să facă lucrurile conform principiului atunci când își fac datoria, nici nu reflectează pentru a vedea dacă au fost loiali, dacă și-au îndeplinit responsabilitățile, dacă au existat devieri sau omisiuni în datoria lor sau dacă există vreo problemă, și cu atât mai puțin nu se gândesc la ceea ce Dumnezeu cere și care sunt intențiile lui Dumnezeu. Nu acordă nici cea mai mică atenție acestor lucruri. Își pun capul la contribuție și fac lucruri doar de dragul faimei, câștigului și statutului, ca să-și îndeplinească propriile ambiții și dorințe. Este manifestarea egoismului și a abjecției, nu-i așa? Aceasta expune pe deplin felul în care inimile lor sunt pline de propriile lor ambiții, dorințe și cerințe absurde; tot ceea ce fac ei este dictat de ambițiile și dorințele lor. Indiferent ce fac, propriile lor ambiții, dorințe și cerințe absurde sunt motivația și sursa lor. Aceasta este manifestarea arhetipală a egoismului și abjecției” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Excursul patru: Rezumând caracterul antihriștilor și firea-esență pe care o au (Partea întâi)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că antihriștii sunt egoiști și abjecți și că nu au conștiință și rațiune. Indiferent cât de mult se sacrifică și se consumă în credința lor în Dumnezeu și în îndeplinirea datoriei lor, ei plătesc un preț doar pentru reputația și statutul lor, fără a proteja deloc lucrarea bisericii. Gândindu-mă la propriile mele manifestări, nu erau ele la fel ca acelea ale antihriștilor? Pentru a câștiga admirația conducătorilor, am comparat la fiecare pas rezultatele datoriei mele cu cele ale datoriei lui Chen Dan. Pentru a îmbunătăți rezultatele lucrării mele și pentru a-mi proteja reputația și statutul, chiar și când știam foarte bine că ne lipsesc udători, mi-am înăbușit conștiința și am mers împotriva principiilor, rânduind ca oamenii care erau buni la udarea nou-veniților să meargă să predice Evanghelia. Am ținut oamenii captivi sub propria mea autoritate, astfel încât să poată servi reputației și statutului meu, fără să mă gândesc deloc la lucrarea generală a bisericii. Drept urmare, unii nou-veniți au plecat pentru că nu fuseseră udați la timp. În plus, multă vreme am privit cum lucrarea de curățire a bisericii stagnează fără să fie monitorizată sau pusă în aplicare, nefiind dispusă să mă preocup câtuși de puțin și să mă interesez de aceasta. Am fost cu adevărat egoistă, avară, abjectă și răuvoitoare, fără pic de conștiință sau de rațiune. Frații și surorile m-au ales să fiu conducătoare, așa că ar trebui să arăt considerație față de intențiile lui Dumnezeu și să protejez lucrarea bisericii alături de frați și de surori, ca o singură inimă și o singură minte, astfel încât să putem aduce mai mulți oameni în casa lui Dumnezeu pentru a accepta mântuirea Lui. Eu însă trăiam la fiecare pas după filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești, urmând otrăvuri precum „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „Caută să ieși în evidență și să excelezi”. În tot ceea ce făceam, principiul meu era să o fac pentru mine, pentru propriul meu beneficiu. Tot ce am făcut a fost să uneltesc pentru propriile mele interese și să-mi protejez reputația și statutul. Chiar dacă am văzut că pleacă nou-veniții, că este afectată lucrarea bisericii și că Chen Dan, sora cu care eram parteneră, trăiește într-o stare negativă, am rămas impasibilă. Am fost atât de rece și de lipsită de inimă! Privind la modul în care manifestările mele dezvăluiau firea antihriștilor, am văzut că într-adevăr pășeam pe calea antihriștilor! Când am înțeles acest lucru, am fost cuprinsă de regret și m-am urât pe mine însămi. M-am rugat lui Dumnezeu pocăindu-mă și am fost dispusă să caut adevărul pentru a-mi îndrepta propria fire coruptă.

În timpul devoționalelor mele spirituale, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Dumnezeu a făcut o treabă măreață exprimând adevărul și mântuindu-i pe oameni și a depus întregul Său efort minuțios pentru acest lucru. Dumnezeu ia foarte în serios această cauză justă; tot efortul Său minuțios a fost depus pentru acești oameni pe care vrea să-i mântuiască. De asemenea, toate așteptările Lui sunt direcționate către acești oameni și rezultatul final și gloria pe care vrea să le obțină din planul Lui de gestionare de 6000 de ani vor fi toate realizate asupra acestor oameni. Dacă cineva devine rivalul lui Dumnezeu, se opune rezultatului acestei cauze, îl tulbură și îl distruge, oare Dumnezeu îl va ierta? (Nu.) Ofensează acest lucru firea lui Dumnezeu? Dacă tu continui să spui că Îl urmezi pe Dumnezeu, că urmărești mântuirea, accepți scrutarea și îndrumarea de la Dumnezeu și accepți judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu și li te supui, dar, în timp ce spui aceste cuvinte, totuși perturbi, tulburi și distrugi diversele lucrări ale bisericii și, din cauza perturbării, tulburării și distrugerii tale, din cauză că îți neglijezi sau îți abandonezi datoria sau din cauza dorințelor tale egoiste și de dragul de a-ți urmări propriile interese, interesele casei lui Dumnezeu, interesele bisericii și o mulțime de alte aspecte au fost prejudiciate, chiar până într-acolo, încât lucrarea casei lui Dumnezeu a fost grav tulburată și distrusă, atunci cum ar trebui să-ți evalueze Dumnezeu finalul în cartea vieții tale? Cum ar trebui să fii caracterizat? Ar fi corect să fii pedepsit. Asta înseamnă să primești ce ți se cuvine. Ce înțelegeți acum? Cum sunt interesele oamenilor? (Ticăloase.) Interesele oamenilor sunt, de fapt, toate dorințele lor extravagante. Pe scurt, toate sunt ispite, toate sunt minciuni și toate sunt momeli folosite de Satana pentru a-i ispiti pe oameni. Urmărirea faimei, a câștigului și a statutului și urmărirea intereselor personale – asta înseamnă să cooperezi cu Satana, făcând rău, și să I te împotrivești lui Dumnezeu. Pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu, Satana creează diverse medii pentru a-i ispiti, tulbura și induce în eroare pe oameni și pentru a-i împiedica să-L urmeze pe Dumnezeu și să fie capabili să I se supună. În schimb, ei cooperează cu Satana și îl urmează, ridicându-se voit ca să tulbure și să distrugă lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent cât de multă părtășie are Dumnezeu despre adevăr, ei tot nu-și vin în fire. Indiferent cât de mult îi emondează casa lui Dumnezeu, ei tot nu acceptă adevărul. Nu I se supun deloc lui Dumnezeu, în schimb, insistă ca lucrurile să fie cum vor ei și să procedeze după bunul plac. Drept urmare, tulbură și distrug lucrarea bisericii, afectând grav progresul diverselor lucrări ale bisericii și provocând prejudicii enorme pătrunderii în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acest păcat este prea mare, iar astfel de oameni sigur vor fi pedepsiți de Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am simțit că firea lui Dumnezeu nu tolerează să fie jignită de om. Dumnezeu a depus toate eforturile Sale minuțioase pentru a mântui și a câștiga un grup de oameni. Dacă ne facem datoria pentru a ne menține propriile interese, iar astfel facem rău lucrării bisericii, nu facem decât să acționăm ca un slujitor al Satanei pentru a distruge și a desființa. Este un mod de a face rău și de a ne împotrivi lui Dumnezeu. Acest tip de persoană va fi condamnat și pedepsit de Dumnezeu. M-am întrebat ce rol am jucat eu în îndeplinirea datoriei mele. În calitate de conducătoare de biserică, nu numai că nu am reușit să preiau conducerea în protejarea lucrării bisericii, ci am profitat de oportunitatea pe care mi-a oferit-o îndeplinirea datoriei mele ca să urmăresc reputația și statutul și să concurez cu oamenii pentru reputație și beneficii. Acest lucru a perturbat și a tulburat lucrarea bisericii. Chen Dan și cu mine am fost desemnate partenere ca să facem lucrarea bisericii. Ar fi trebuit să monitorizez și să protejez toate sarcinile bisericii, astfel încât lucrarea bisericii să avanseze fără probleme. Acestea erau îndatoririle funcției mele și o responsabilitate de la care eram obligată să nu mă eschivez. Ne-am împărțit responsabilitatea pentru lucrare ca să sporim eficiența muncii noastre și ca să lucrăm mai bine, dar asta nu însemna că eu nu aveam nicio responsabilitate pentru lucrarea care era responsabilitatea surorii mele: nu puteam să mă eschivez de la responsabilitatea mea dacă apăreau probleme în oricare dintre sarcinile bisericii. Eu însă am fost egoistă și avară. Când ne-am împărțit sarcinile, nu am lucrat în echipă cu sora mea. Am rânduit îndatoririle oamenilor într-un mod contrar principiilor pentru a-mi proteja propria reputație și propriul statut. Drept urmare, unii nou-veniți au plecat din cauză că nu existau destui udători, ceea ce a dăunat mult lucrării bisericii. În plus, casa lui Dumnezeu a cerut în mod repetat ca lucrarea de curățire să fie finalizată cât mai curând posibil, pentru a îndepărta și a exclude din biserică neîncrezătorii, oamenii răi și antihriștii. În acest fel, aleșii lui Dumnezeu se puteau bucura de o viață bisericească bună și aveau o creștere rapidă în viață. Totuși, deși am văzut că lucrarea de curățire nu era nici monitorizată, nici pusă în aplicare, nu am fost dispusă să mă implic. Natura acestor acțiuni nu le permitea oare oamenilor răi și antihriștilor să rămână în biserică și să continue să facă rău și să provoace tulburări? Reflectând la gândurile pe care le-am dezvăluit și la tot ceea ce făcusem, mi-am dat seama că nimic din toate acestea nu a fost pentru a proteja lucrarea bisericii sau pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Toate acestea au fost răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și împotrivire față de El și tot ceea ce au adus în lucrarea bisericii a fost perturbare și tulburare. Am jucat rolul Satanei în perturbarea și desființarea lucrării bisericii. Am fost în opoziție față de Dumnezeu! Firea lui Dumnezeu nu tolerează să fie ofensată de om. Dacă nu mă pocăiam și nu mă schimbam, în cele din urmă aveam să fiu condamnată și pedepsită de Dumnezeu. Când m-am gândit la asta, m-am temut de ceea ce făcusem și m-am rugat lui Dumnezeu cu pocăință: „Dumnezeule drag, în îndeplinirea datoriei mele, eu doar mi-am protejat reputația și statutul și am perturbat lucrarea bisericii. Acest lucru a provocat cu adevărat dezgustul și ura Ta. Dumnezeule, sunt gata să mă pocăiesc și să colaborez armonios cu Chen Dan pentru a ne îndeplini îndatoririle de comun acord.”

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de intențiile lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă ai un calibru slab, dacă experiența ta este superficială sau dacă nu ești competent în lucrarea ta profesională, pot exista unele greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar tu s-ar putea să nu obții rezultate bune – dar vei fi făcut tot ce îți stă în putință. Nu îți satisfaci propriile dorințe egoiste sau preferințe. În schimb, acorzi mereu atenție lucrării bisericii și intereselor casei lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să nu obții rezultate bune în datoria ta, inima ta se va fi îndreptat; dacă, în plus, poți să cauți adevărul ca să rezolvi problemele din datoria ta, vei fi la înălțimea standardului în îndeplinirea datoriei tale și, în același timp, vei putea să intri în adevărul-realitate. Asta este ceea ce înseamnă să ai mărturie” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat o cale de practică. Am înțeles că, în îndeplinirea îndatoririlor, trebuie să ai intențiile corecte, să renunți la interesele personale și să acorzi prioritate lucrării bisericii și intereselor aleșilor lui Dumnezeu. Doar îndeplinindu-ne îndatoririle în acest fel, practicăm adevărul și aducem mărturie. În casa lui Dumnezeu, nicio lucrare, din niciun punct de vedere, nu poate fi dusă la bun sfârșit de o singură persoană. Frații și surorile trebuie să-și compenseze întotdeauna unul altuia deficiențele, să lucreze împreună armonios și să obțină lucrarea Duhului Sfânt pentru a duce la bun sfârșit lucrarea. Nu puteam continua să fiu atât de egoistă și de abjectă. Trebuia să lucrez în parteneriat cu sora mea, indiferent de care lucrare era responsabilă fiecare dintre noi. Doar acest mod de a lucra ar fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Prin urmare, m-am deschis față de Chen Dan și am avut părtășie despre starea mea și despre felul în care m-am înțeles pe mine însămi. De asemenea, am propus ca, în viitor, indiferent de ce lucrare ar fi responsabilă una dintre noi, să lucrăm amândouă în parteneriat, iar dacă întâmpinăm probleme sau dificultăți, să căutăm adevărul pentru a le rezolva împreună. Chen Dan a fost de acord cu bucurie. Mai târziu, Chen Dan și cu mine am rânduit în mod rezonabil lucrătorii în funcție de nevoile lucrării bisericii. Am realocat două surori care se pricepeau la udat să meargă să ude nou-veniții. Acest lucru a atenuat problema lipsei de udători.

Din acel moment, Chen Dan și cu mine ne-am împărțit sarcinile, dar am lucrat în continuare ca o echipă. Indiferent de ce lucrare era responsabilă oricare dintre noi, întotdeauna aveam părtășie despre aceasta și o rânduiam împreună. Cât despre problemele pe care nu le puteam vedea clar, ne rugam și căutam împreună să găsim adevăruri relevante pentru a le rezolva. Deși, uneori, încă mai constatam că intențiile mele incorecte și-ar fi putut face simțită prezența, reușeam să mă rog în mod conștient lui Dumnezeu și să practic adevărul. Într-o noapte, intenționam să fac lucrarea pentru care eram responsabilă, dar, pe neașteptate, Chen Dan m-a anunțat despre starea proastă în care se afla conducătoarea echipei de udare. Ea nu știa cum să rezolve această problemă și voia să merg cu ea la adunare pentru a o ajuta să aibă părtășie și să rezolve problema. M-am gândit în sinea mea: „Dacă merg cu tine la adunare, nu va suferi întârzieri lucrarea mea? În plus, dacă te ajut să rezolvi această problemă, rezultatele lucrării tale se vor îmbunătăți, iar lucrarea mea va rămâne în urmă. Atunci nu pe tine te vor admira ceilalți?” Când m-am gândit la asta, mi-am dat seama că starea mea era incorectă și m-am rugat repede lui Dumnezeu în inima mea. M-am gândit la unele dintre cuvintele lui Dumnezeu pe care le citisem înainte: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de intențiile lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). M-am trezit imediat. Trebuia să acord prioritate lucrării bisericii, să renunț la interesele personale și să-mi îndeplinesc datoria. Apoi m-am grăbit să merg la adunare cu sora. Prin adunare și părtășie, am rezolvat starea conducătoarei echipei de udare, iar eu am simțit împăcare și liniște în inimă.