de Zhou Jing, China

În martie 2021, răspundeam de lucrarea de evanghelizare a bisericii. I-am raportat conducătoarei amploarea responsabilităților mele și lipsa de lucrători pentru evanghelizare, așa că a trimis-o pe sora Liu Xiao ca să ne ajute. Liu Xiao fusese cândva conducătoare și, petrecând timp cu ea, am văzut că folosea bine cuvântul lui Dumnezeu ca să rezolve problemele potențialilor destinatari ai Evangheliei. Mi-am spus: „Dacă o cultiv cum trebuie, sigur va răspândi Evanghelia și va mărturisi pentru Dumnezeu, iar conducătoarea îmi va lăuda abilitatea de a lucra și de a instrui oameni.” Apoi, am luat-o pe Liu Xiao cu mine ca să practice răspândirea Evangheliei și deseori am avut părtășie și am rezolvat problemele pe care le avea. După un timp, ea a progresat mult, având rezultate bune cu evanghelizarea. Nu-mi puteam ascunde bucuria și eram plină de energie în datoria mea zilnică.

Într-o zi, conducătoarea m-a întrebat: „Biserica a primit mulți nou-veniți recent și e nevoie de persoane care să ude. Cine crezi că înțelege adevărul și poate uda nou-veniți?” Am răspuns cu bucurie: „Liu Xiao are calibru bun, învață repede adevărul și are părtășie clară despre el. Ea ar fi potrivită.” Apoi, conducătoarea a răspuns: „Bine, atunci trimite-o pe Liu Xiao să ude nou-veniții.” Inima mi-a bătut cu putere când am auzit-o și mi-am spus: „O vei transfera pur și simplu după tot efortul pe care l-am depus pentru a o cultiva? N-ar fi trebuit să-ți spun adevărul. Dacă-mi transferi o persoană de bază, voi plăti din nou un preț ca să instruiesc pe altcineva. Dacă nu sunt suficiente persoane care să ude, nu poți transfera de la altă biserică? Dacă o transferi pe Liu Xiao, evanghelizarea nu va mai fi eficienă luna asta. Ce vei crede despre mine atunci? Vei crede că sunt incapabilă și mă vei suspenda? Nici gând! N-o pot lăsa pe sora Liu Xiao să plece.” La acest gând, i-am spus conducătoarei: „Lucrarea de udare e crucială, dar cea de evanghelizare nu e la fel de importantă? Ce-ar fi ca de data asta să transferi pe cineva din altă biserică, iar Liu Xiao să fie transferată data viitoare când va mai fi nevoie?” Conducătoarea a văzut cum gândeam și a avut părtășie: „Trebuie să ne gândim la lucrarea generală a bisericii. E un egoism să vrem să păstrăm lângă noi oameni talentați ca să ne ușurăm poverile. Mulți nou-veniți intră în biserică acum, dar, nefiind destule persoane la udat, mulți nu sunt udați la timp, iar unii au fost deja tulburați de zvonurile PCC și ale lumii religioase și se tem să se-ntrunească. Unii chiar au renunțat. Lucrarea de evanghelizare e ca semănatul semințelor. Dacă doar semeni semințe și nu le uzi, totul e în zadar! Deci, cel mai important acum e să aranjezi ca oamenii să-i ude pe nou-veniți. Lucrarea de udare are nevoie ca Liu Xiao să-i ude pe noii credincioși. Ar trebui să protejăm lucrarea bisericii. Dacă vrem să păstrăm oamenii doar pentru a ne ușura poverile și pentru a ne proteja reputația și statutul, nu ascultăm de voia lui Dumnezeu!” Conducătoarea avea dreptate. Analizând situația lui Liu Xiao, ea era mai potrivită pentru a-i uda pe nou-veniți, iar ei aveau nevoie disperată de oameni care să-i ude. Mă gândeam doar la reputația și statutul meu și mă supăra gândul că Liu Xiao avea să fie transferată, afectând lucrarea de evanghelizare. Dar nu putea exista nicio întârziere în udarea nou-veniților, așa că i-am spus conducătoarei: „Fă cum dorești. Dacă trebuie transferată, nu pot face nimic…” Ajungând acasă, nu mă puteam gândi decât la asta, așa că m-am rugat: „Dumnezeule! Conducătoarea a aranjat ca Liu Xiao să meargă și să ude nou-veniții conform principiilor, dar nu pot să accept asta. Te rog, luminează-mă și permite-mi să-mi recunosc firea coruptă.”

Am citit apoi cuvântul lui Dumnezeu. „În sfera lucrării casei lui Dumnezeu, pe baza nevoilor lucrării generale, pot exista unele transferuri de personal. În cazul în care câțiva oameni sunt transferați dintr-o biserică, care ar fi modul rațional prin care conducătorii acelei biserici să trateze problema? Care este problema, dacă ei sunt preocupați doar de lucrarea propriei biserici, mai degrabă decât de interesele generale? De ce, în calitate de conducători de biserică, nu se pot supune rânduielilor generale ale casei lui Dumnezeu? Este o astfel de persoană atentă la voia lui Dumnezeu și la imaginea de ansamblu a lucrării? Dacă nu se gândește la lucrarea casei lui Dumnezeu ca întreg, ci doar la interesele propriei biserici, nu este ea foarte egoistă și disprețuitoare? Conducătorii de biserică ar trebui să se supună necondiționat suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, precum și rânduielilor și coordonării centralizate ale casei lui Dumnezeu. Acest lucru este în concordanță cu principiile adevărului. Atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu o cere, indiferent despre cine ar fi vorba, fiecare ar trebui să se supună coordonării și rânduielilor casei lui Dumnezeu și nu ar trebui să fie controlat de niciun conducător sau lucrător individual, de parcă ar aparține acestuia. Supunerea aleșilor lui Dumnezeu față de rânduielile centralizate ale casei lui Dumnezeu este poruncită de Cer și recunoscută pe Pământ și nu poate fi sfidată de nimeni. Cu excepția cazului în care un conducător sau un lucrător individual face un transfer irațional care nu este în conformitate cu principiul – caz în care acest lucru poate fi neascultat – toți aleșii lui Dumnezeu ar trebui să se supună și niciun conducător sau lucrător nu are dreptul sau vreun motiv să încerce să controleze pe cineva. Ați spune că există vreo lucrare care nu este lucrarea casei lui Dumnezeu? Există vreo lucrare care să nu implice extinderea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu? Toată este lucrarea casei lui Dumnezeu, fiecare lucrare este egală și nu există «al tău» și «al meu». Dacă transferul este în conformitate cu principiul și se bazează pe cerințele lucrării bisericii, atunci acești oameni ar trebui să meargă acolo unde este cea mai mare nevoie de ei. Și totuși, care este răspunsul antihriștilor când se confruntă cu acest tip de situație? Găsesc diverse pretexte și scuze pentru a-i ține pe acești oameni potriviți în mâinile lor, în slujba lor. Ei oferă doar doi oameni obișnuiți și apoi găsesc un pretext pentru a-ți forța mâna, fie spunând că lucrarea este foarte aglomerată, fie că au prea puțini oameni, oamenii sunt greu de găsit și dacă aceștia doi sunt transferați, lucrarea va avea de suferit. Și te întreabă ce ar trebui să facă și te fac să te simți vinovat. Nu așa operează diavolul? Așa fac lucrurile necredincioșii. Sunt buni oamenii care încearcă mereu să-și protejeze propriile interese în biserică? Sunt oameni care acționează conform principiilor? În niciun caz. Ei sunt necredincioși și non-credincioși. Și nu este acesta un lucru egoist și ticălos?” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Anexa patru: Rezumând caracterul antihriștilor și esența firii lor (Partea întâi)”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că El detestă și e dezgustat de oamenii egoiști care-și protejează doar interesele. Era clar din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu așa operează diavolul? Așa fac lucrurile necredincioșii. […] Ei sunt necredincioși și non-credincioși.” Am simțit că Dumnezeu stătea chiar în fața mea, demascându-mă, și simțeam o rușine teribilă. Știam clar că biserica ducea lipsă de persoane care să ude, că mulți nou-veniți plecau pentru că nu erau udați la timp și că rânduiala conducătoarei ca Liu Xiao să-i ude era adecvat și conform principiilor, dar nu am acordat nicio importanță lucrării bisericii, ci doar intereselor mele. Mă temeam că, dacă Liu Xiao era transferată, trebuia să depun mai mult efort și că reputația și statutul meu aveau să fie afectate dacă eficiența scădea. De aceea, i-am stat în cale conducătoarei, vrând să împiedic transferul lui Liu Xiao, motivând că „și evanghelizarea e importantă și nu poate fi amânată.” Chiar am fost egoistă și josnică. Mă gândeam doar la interesele proprii. Am vrut s-o păstrez pe Liu Xiao doar pentru a-mi spori reputația și statutul. Oare nu eram ca o necredincioasă? Șefii de corporații din lumea necredincioșilor îi învață pe oameni unele abilități și vor ca aceștia să muncească mult pentru ei. Și eu mă gândisem că, după ce o cultivasem singură pe Liu Xiao, ar trebui să rămână lângă mine și să se supună rânduielor mele. Chiar eram irațională. Biserica rânduise să supraveghez evanghelizarea. Era datoria pe care trebuia s-o îndeplinesc. Nu era proiectul meu personal; era lucrarea bisericii. Cât despre transferul și organizarea personalului, conducătoarea a repartizat oamenii rațional, conform principiilor, iar eu nu eram calificată să intervin sau să-i stau în cale. Ar fi trebuit doar să mă supun și să accept; doar așa ar fi fost rațional. Am fost cuprinsă de remușcări pentru acțiunile și comportamentul meu. Am mărturisit și m-am căit repede înaintea lui Dumnezeu gata să renunț la intențiile mele egoiste și să mă supun rânduielor bisericii. A doua zi, am avut părtășie cu Liu Xiao despre udarea nou-veniților. Am simțit multă pace și ușurare practicând astfel.

Curând, am descoperit că sora Peng Huizhen și fratele Yang aveau calități pentru evanghelizare, așa că-i luam des cu mine când răspândeam Evanghelia, axându-mă pe cultivarea lor. După un timp, au progresat rapid ca evanghelizatori și au obținut rezultate bune. Evident că am fost foarte bucuroasă; cu încă doi evanghelizatori în grup, lucrarea s-a îmbunătățit, iar eu m-am simțit mai motivată în datoria mea. Dar după câteva săptămâni, conducătoarea mi-a spus: „E multă lucrare de evanghelizare în alte biserici, dar nu sunt suficienți lucrători. Aș dori să aranjez ca frații Yang Jie și Lu Ming să meargă acolo. Și Peng Huizhen are calibru bun și merită cultivată. Aș vrea ca ea să supravegheze udarea nou-veniților.” Mi-a stat inima în loc când am auzit asta și, ca un balon înțepat, m-am dezumflat brusc și m-am prăbușit pe scaun. Mi-am spus: „Să transferi o persoană e una, dar acum transferi trei? Încerci să-mi îngreunezi situația? Dacă îmi transferi aceste trei persoane de bază și lucrarea va avea de suferit, vei spune că nu fac lucrare practică și că sunt o falsă conducătoare? Dacă apoi sunt suspendată, cum mai scot capul în lume? Voi părea incapabilă de această sarcină.” La acest gând, am răspuns tăios: „Nu poți să lași măcar una? Transferul a trei persoane deodată nu va întârzia evanghelizarea?” Ea a văzut că mă împotriveam și a avut părtășie cu mine, dar n-am auzit nimic din ce a spus. Când a plecat, m-a cuprins o nemulțumire față de transferul a trei dintre persoanele mele de bază. Cei trei fiind transferați, trebuia să instruiesc alți oameni, plus efortul fizic necesar, iar dacă lucrarea nu era la înălțime, ce aveau să creadă toți despre mine? Aveau să spună că fusesem energică doar pentru că eram nouă în funcție și că am devenit incapabilă după ce-mi trecuse entuziasmul? La acest gând, mă supăram tot mai tare. Eram abătută și mi-am pierdut motivația. Apoi, nu mi-am mai asumat nicio povară în datoria mea și n-am mai depus niciun efort real pentru a rezolva probleme. Conducătoarea a mai trimis câteva persoane să facă lucrarea de evanghelizare, dar eu nu doream deloc să le instruiesc. Știam că vor fi multe probleme pe care nu le vor putea rezolva când vor începe lucrarea dar nu le-am acordat atenție și am aranjat ca ei să meargă și să predice Evanghelia imediat. Treptat, inima mea a devenit din ce în ce mai întunecată și simțeam că nu-mi fac datoria. Eram conștientă că starea mea era incorectă, așa că m-am rugat lui Dumnezeu și am reflectat pentru a mă cunoaște.

În timpul unui devoțional, am citit cuvintele lui Dumnezeu. „Dacă cineva de calibru bun este transferat de sub antihrist pentru a îndeplini o altă datorie, în inima sa, antihristul se împotrivește și respinge acest lucru cu îndârjire – el vrea să renunțe și nu are entuziasmul de a fi conducător sau șef de grup. Ce problema este aceasta? De ce nu are pic de ascultare față de rânduielile bisericii? Crede că transferul «mâinii sale drepte» va afecta productivitatea și progresul lucrării sale, iar statutul și reputația îi vor fi afectate ca urmare, ceea ce îl va forța să muncească mai mult și să sufere mai mult pentru a garanta productivitatea, acesta fiind ultimul lucru pe care vrea să-l facă. S-a obișnuit cu confortul și nu vrea să lucreze mai mult sau să sufere mai mult, așa că nu vrea să lase persoana să plece. În cazul în care casa lui Dumnezeu insistă asupra transferului, face mare tam-tam și chiar refuză să-și facă propria treabă. Nu este acesta un lucru egoist și josnic? Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să fie alocați central de către casa lui Dumnezeu. Acest lucru nu are nimic de-a face cu niciun conducător, șef de echipă sau individ. Fiecare trebuie să acționeze conform principiului; aceasta este regula casei lui Dumnezeu. Când antihriștii nu acționează conform principiilor casei lui Dumnezeu, când uneltesc în mod constant de dragul statutului și intereselor lor și îi fac pe frații și surorile de calibru bun să-i slujească pentru a-și consolida puterea și statutul, nu este acest lucru egoist și ticălos? Din exterior, ținând alături de ei oameni de calibru bun și nepermițându-le să fie transferați de casa lui Dumnezeu dau impresia că s-ar gândi la lucrarea bisericii, dar, de fapt, ei se gândesc doar la puterea și statutul lor și deloc la lucrarea bisericii. Le este teamă că își vor da peste cap lucrarea, vor fi înlocuiți și își vor pierde statutul. Când antihriștii nu se gândesc la lucrarea mai amplă a casei lui Dumnezeu, când se gândesc doar la propriul statut și îl protejează fără nicio remușcare cu privire la costul pentru interesele casei lui Dumnezeu și când își apără statutul și interesele în detrimentul lucrării bisericii, acest lucru este egoist și ticălos. Când se confruntă cu o astfel de situație, cel puțin trebuie să gândească în conștiința lor: «Acești oameni sunt toți ai casei lui Dumnezeu, nu sunt proprietatea mea personală. Și eu sunt membru al casei lui Dumnezeu. Ce drept am eu să opresc casa lui Dumnezeu din a transfera oameni? Ar trebui să iau în considerare interesele generale ale casei lui Dumnezeu, în loc să mă concentrez doar asupra lucrării din sfera propriilor responsabilități.» Acestea sunt gândurile care ar trebui să se regăsească la oamenii care au conștiință și rațiune și rațiunea pe care ar trebui să o aibă cei care cred în Dumnezeu. Când casa lui Dumnezeu are o nevoie deosebită, cel mai important este să respecți rânduielile casei lui Dumnezeu. Conducătorii falși și antihriștii nu au o astfel de conștiință și rațiune. Toți sunt egoiști, se gândesc doar la ei înșiși și nu se gândesc la lucrarea bisericii. Ei iau în considerare numai beneficiile din fața ochilor, nu iau în considerare lucrarea mai amplă a casei lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt absolut incapabili să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu. Sunt extrem de egoiști și ticăloși. În casa lui Dumnezeu, ei sunt chiar suficient de îndrăzneți pentru a fi obstructivi și chiar îndrăznesc să-și consolideze poziția; aceștia sunt oamenii cei mai lipsiți de umanitate, sunt oameni răi. Acesta este genul de oameni pe care îl reprezintă antihriștii. Ei se raportează întotdeauna la lucrarea bisericii, la frați și surori și chiar la bunurile casei lui Dumnezeu – tot ce se află sub autoritatea lor – ca la proprietatea lor privată. Depinde de ei cum sunt aceste lucruri distribuite, transferate și folosite, iar casa lui Dumnezeu nu are voie să se amestece. Odată ce sunt în mâinile lor, parcă sunt în posesia Satanei, nimeni nu are voie să se atingă de ele. Ei sunt cei mai tari, cei mai mari și oricine intră pe teritoriul lor trebuie să se supună ordinelor și rânduielilor date de ei și să primească indicații de la ei. Aceasta este manifestarea egoismului și a ticăloșiei din caracterul antihristului. Ei nu urmează principiile deloc, nu acordă nicio atenție intereselor casei lui Dumnezeu și se gândesc doar la propriile interese și statut – ceea ce reprezintă toate semnele distinctive ale egoismului și ticăloșiei antihriștilor” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Anexa patru: Rezumând caracterul antihriștilor și esența firii lor (Partea întâi)”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am fost profund tulburată. El dezvăluie că antihriștii sunt foarte egoiști și lipsiți de umanitate. Când li se întâmplă ceva, se gândesc doar la reputația lor. Ei încearcă să-i controleze pe oameni, nu acceptă rânduielile și ajustările bisericii și nu se gândesc deloc la lucrarea ei. Oare nu erau acțiunile și purtarea mea la fel ca ale unui antihrist? Trebuia să mă axez pe cultivarea persoanelor talentate. Erau responsabilitatea și datoria mea. Biserica ajustează personalul conform cerințelor de lucru, calibrului și talentelor oamenilor. Ar fi trebuit să aprob, să mă conformez și să-mi fac datoria. Dar nu m-am gândit deloc la lucrarea generală a bisericii, ci doar să-i păstrez pe acești evanghelizatori cu un calibru bun și talentați, pentru a-mi spori reputația și statutul. Imediat ce conducătoarea a vrut să transfere oamenii mei de bază, am devenit potrivnică, nemulțumită și chiar descumpănită, vrând renunț. M-am temut mereu că aceștia vor fi transferați și lucrarea va avea de suferit, iar reputația mea va fi pusă în pericol. Am fost egoistă și josnică. Aveam măcar un minimum de umanitate sau rațiune? Cu ce se deosebea firea pe care am dezvăluit-o de cea a unui antihrist? M-am gândit la farisei și la clerul lumii religioase moderne. Când Dumnezeu a apărut să lucreze, pentru a-și proteja statutul și veniturile, i-au oprit pe credincioși cu orice preț să-L urmeze pe Dumnezeu. Pentru statutul și veniturile lor, au încercat să-i țină sub controlul lor. Au devenit antihriști și au fost pedepsiți și blestemați de Dumnezeu. Amintindu-mi purtarea mea, când am plătit un mic preț cultivând oameni să răspândească Evanghelia, văzând că sunt independenți în îndatoririle lor, am luat-o ca pe o șansă de a-mi da frâu liber abilităților și de a-mi etala talentul, pentru a câștiga admirația celorlalți. De aceea n-am vrut ca ea să promoveze oameni în afara sferei mele de responsabilitate. Am vrut doar să-i păstrez pe cei talentați care aveau calibru și care își făceau bine datoria și să-i folosesc pentru a-mi consolida reputația și statutul. Nu era oare esența comportamentului meu la fel ca a fariseilor și a antihriștilor? Lucrarea casei lui Dumnezeu nu e divizată. Oamenii ar trebui trimiși acolo unde lucrarea are nevoie de ei. E modul potrivit de a transfera personalul. Dar văzând frați și surori de calibru bun și cu abilități de muncă promovați și trimiși altundeva, parcă mi-aș fi pierdut mâna dreaptă, ca și cum lucrarea mea ar fi fost direct afectată. Parcă reputația și statutul meu erau în pericol, așa că n-am vrut să-i las să plece. Chiar și când a discutat conducătoarea cu mine, tot am încercat să găsesc scuze și să-i stau în cale. Credeam că eram stăpâna teritoriului meu și că doar eu puteam folosi talentele pe care le cultivasem. Nu eram ca un tiran care revendica un loc drept domeniul său? Când acești oameni au fost transferați, mi-am făcut griji că lucrarea va fi afectată, că nu-mi voi satisface dorința de reputație, așa că m-am lenevit în lucrare și, chiar știind că erau principii neînțelese încă de personalul nou în evanghelizare, le-am ignorat și i-am pus să răspândească Evanghelia. N-am vrut să fiu nevoită să-i instruiesc. Analizându-mi purtarea unde erau conștiința, rațiunea și umanitatea mea? Biserica rânduise să supraveghez evanghelizarea, astfel încât să pot răspândi Evanghelia trup și suflet cu ceilalți, și să ne facem bine datoria, fiecare la locul său. Dar eu n-am avut nicio rușine și i-am controlat pe frați și surori, ca să-i folosesc după placul meu. Prin asta, mă împotriveam lui Dumnezeu, mă opuneam Lui și mergeam pe calea unui antihrist! Fără revelația cuvântului lui Dumnezeu și ceea ce au dezvăluit faptele, n-aș fi știut cât de gravă era firea mea de antihrist și că mergeam pe calea unui antihrist, făcând rău și împotrivindu-mă lui Dumnezeu. Acest gând m-a speriat și m-am rugat lui Dumnezeu și m-am căit, spunând că nu mai vreau să mă împotrivesc Lui, ci doar să mă supun și să-mi fac bine datoria.

Apoi, am mai citit din cuvântul Lui: „Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta cercetarea lui Dumnezeu atunci când fac lucruri. Când accepți cercetarea lui Dumnezeu, inima ta este îndreptată. Dacă faci mereu lucrurile doar ca să le vadă ceilalți, vrei să câștigi mereu lauda și admirația celorlalți și totuși nu accepți cercetarea lui Dumnezeu, atunci mai este Dumnezeu în inima ta? Astfel de oameni nu Îl mai venerează pe Dumnezeu. Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația sau statutul tău. Mai întâi trebuie să ții cont de interesele casei lui Dumnezeu și să le consideri prima ta prioritate. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă ai fost sau nu impur în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile, și dacă ai dat totul, precum și dacă ai chibzuit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să iei în considerare aceste lucruri. Gândește-te la ele frecvent și înțelege-le și îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”). „Pentru toți cei care își îndeplinesc datoria, oricât de profund sau superficial ar înțelege adevărul, cel mai simplu mod de practică prin care să intre în realitatea adevărului este să se gândească, în toate, la interesele casei lui Dumnezeu și să renunțe la dorințele egoiste, la intențiile individuale, la motive, mândrie și statut. Să pună interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc – măcar atât ar trebui să facă un om. Dacă o persoană care își îndeplinește datoria nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria. Ar trebui să ții cont mai întâi de interesele casei lui Dumnezeu, să fii atent la voia Sa și să te gândești la lucrarea bisericii și să pui aceste lucruri înainte de toate; abia după aceea poți să te gândești la stabilitatea statutului tău sau la cum te văd alții. Nu simțiți că lucrurile devin ceva mai ușoare atunci când le împărțiți în acești pași și faceți niște compromisuri? Dacă vei practica astfel o vreme, vei ajunge să simți că a-L mulțumi pe Dumnezeu nu este dificil. În plus, ar trebui să poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și îndatoririle, să lași deoparte dorințele tale egoiste, să-ți lași deoparte intențiile și motivele, să ai considerație pentru voia lui Dumnezeu și să pui pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și datoria pe care ar trebui s-o îndeplinești. După ce vei fi experimentat aceste lucruri o vreme, vei simți că acesta este un mod bun de a te comporta. Înseamnă să trăiești deschis și onest, fără să fii o persoană meschină sau bună de nimic, și să trăiești cu dreptate și onoare, în loc să fii josnic sau răutăcios. Vei simți că așa ar trebui să trăiască și să acționeze o persoană. Treptat, dorința din inima ta de a-ți satisface propriile interese se va diminua” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a arătat o cale de practică. Indiferent ce faci, să nu fie de ochii altora, ci trebuie să accepți supravegherea lui Dumnezeu. Când ți se întâmplă ceva, trebuie mai întâi să-ți asumi o atitudine corectă și să dai prioritate lucrării bisericii, să asculți voia lui Dumnezeu și să ții seama de lucrarea bisericii. Doar așa poți fi în acord cu voia Lui în datoria ta. Ca supraveghetoare a lucrării de evanghelizare, ar trebui să-i cultiv atent pe cei talentați, ca să-și poată îndeplini responsabilitatea de a răspândi Evanghelia Împărăției. De atunci, am practicat în mod conștient conform cuvântului lui Dumnezeu.

După o lună, din părtășia ei la o adunare, am aflat că sora Dong Xin a avut părtășie clară despre adevăr și că înțelegea punctele cheie când rezolva problemele celor cărora le predica. M-am gândit că, dacă o instruiam bine, curând va răspândi Evanghelia singură. Practicând o vreme, Dong Xin a obținut rezultate bune în evanghelizare și a reușit să-i ude pe nou-veniții care au acceptat Evanghelia de la ea. Mi-am spus în sinea mea: „Calibrul lui Dong Xin pare cel mai potrivit pentru a uda nou-veniții. Conducătoarea mi-a cerut să furnizez personal de udare, oare ar trebui s-o trimit pe Dong Xin?” Dar, gândindu-mă mai bine: „Are rezultate atât de bune în datorie și e un adevărat atu pentru grup. Va fi afectată lucrarea pe care o supraveghez dacă o trimit să ude nou-veniții?” Atunci mi-am dat seama brusc de ceva: „Nu cumva mă gândesc din nou la reputați și interesele mele?” Mi-am amintit ce spune cuvântul lui Dumnezeu: „Să acționezi altruist, gândindu-te la lucrarea bisericii și făcând doar ceea ce Îl mulțumește pe Dumnezeu este drept, onorabil, și va aduce valoare existenței tale. Trăind astfel pe pământ, ești deschis și cinstit, trăiești umanitatea normală și adevăratul chip al omului, și nu doar că ai o conștiință clară, ci ești și demn de toate lucrurile pe care ți le-a dăruit Dumnezeu. Cu cât trăiești astfel mai mult, cu atât mai fundamentat te vei simți, cu atât mai împăcat și vesel vei fi și cu atât mai luminos te vei simți. Astfel, nu vei fi pășit pe calea corectă a credinței în Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oferindu-ți inima lui Dumnezeu, poți obține adevărul”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că, fiind membru al bisericii, trebuie să dai prioritate intereselor casei Lui și să renunți la dorințe și planuri egoiste. Făcând asta, oamenii pot deveni mărinimoși, conștiincioși și raționali. Nu mai puteam să mă gândesc la reputația și interesele mele. Trebuia să renunț la planurile mele, să am intenții corecte și să practic după cuvântul lui Dumnezeu. La acest gând, i-am trimis conducătoarei o scrisoare despre situația lui Dong Xin. Curând, ea a aranjat ca Dong Xin să ude nou-veniții la o altă biserică. Practicând astfel, am simțit o mare ușurare.

Prin această experiență am învățat că, asumându-mi motivele corecte, dând prioritate lucrării bisericii și neținând cont de interesele mele, inima mea a putut duce o adevărată povară. Am început să găsesc în biserică oameni potriviți pentru evanghelizare și să mă bazez pe Dumnezeu pentru a gestiona și a rezolva problemele și abaterile din lucrare. Când am plătit un preț real în acest fel, lucrarea n-a fost compromisă, ci chiar s-a îmbunătățit! Prin transferul lui Dong Xin, am învățat că, renunțând la dorințele mele egoiste, ascultând voia lui Dumnezeu și punând lucrarea bisericii pe primul loc, am reușit să-mi îndeplinesc datoria și responsabilitățile, și am obținut rezultate în datorie, împăcată și ușurată. Slavă lui Dumnezeu!