de Li Xun, China

Eu și Yang Chen supravegheam lucrarea bazată pe texte la Biserica Yingguang. La mijlocul lui septembrie 2024, conducătorii au trimis o scrisoare în care spuneau că sora Zhao Xue de la Biserica Chenxin tocmai fusese aleasă supraveghetoare pentru lucrarea bazată pe texte a acelei biserici, dar că încă nu era familiarizată cu diversele aspecte ale lucrării și cu principiile pentru revizuirea predicilor. Așa că ne-au întrebat dacă puteam să ne rupem din timp ca s-o ajutăm și s-o îndrumăm, spunând că, dacă ar putea fi cultivată rapid, ar fi benefic pentru lucrarea bisericii. M-am gândit în sinea mea: „Suntem deja destul de prinși cu lucrarea noastră principală, așa că dacă, pe lângă asta, am ajuta îndrumând-o pe sora Zhao Xue, nu ne-am încărca și mai mult? Dacă eficiența lucrării noastre scade, nu vor spune conducătorii că nu ne-am îndeplinit îndatoririle? În plus, îndrumarea lor nu face parte din lucrarea mea directă și, chiar dacă lucrarea lor dă roade, conducătorii nu ne vor lăuda.” Am simțit că ar fi o muncă ingrată, așa că nu am vrut să o accept. Dar dacă aș fi refuzat, nu ar fi spus conducătorii că îmi lipsește compasiunea? După ce m-am gândit bine, am fost de acord.

La început, sora Zhao Xue ne scria pentru a ne cere sfatul, iar noi îi răspundeam cât de repede puteam. Pe 25 septembrie, ne-a trimis o predică s-o revizuim. Am revizuit-o împreună cu Yang Chen și am găsit atâtea probleme în ea, încât a trebuit să discutăm mult timp despre subiect până să facem unele progrese. După ce i-am răspuns cu privire la probleme, încă erau unele aspecte de care nu eram sigur și mă îngrijoram că îndrumarea mea ar putea avea abateri, așa că am trimis predica și altor frați și surori să o analizeze, iar ei au venit, de asemenea, cu câteva sugestii. Simțeam că ajutorul dat prin îndrumarea surorii Zhao Xue consuma foarte mult timp. Nu doar că ne întârzia pe noi, dar uneori ocupa și timpul altor membri ai echipei. Lucrarea de selectare a predicilor presupunea deja un volum de muncă semnificativ, iar dacă situația continua așa, nu ne-ar fi afectat propria lucrare? După aceea, sora Zhao Xue a continuat să ne trimită predici, căutând răspunsuri la diverse probleme. Unele dintre ele erau greu de deslușit pentru noi, așa că trebuia să petrecem timp analizându-le și discutându-le. Din această cauză, am avut mai puțin timp să monitorizez lucrarea predicilor din biserica noastră, iar unele lucruri au ajuns să fie întârziate. Pe 20 octombrie, conducătorii ne-au trimis o scrisoare în care ne întrebau: „De ce nu ne-ați oferit feedback cu privire la grupul despre care trebuia să ne informați acum câteva zile?” Atunci mi-am dat seama că uitasem să răspund. M-am gândit: „Conducătorii trebuie să creadă că trag de timp și că nu-mi fac îndatoririle cu un simț al poverii. Dacă rezultatele lucrării noastre scad, cu siguranță vor spune că nu mi-am făcut bine datoria.” Câteva zile mai târziu, am primit o altă scrisoare de la sora Zhao Xue, prin care cerea ajutor. Am fost oarecum nemulțumit din cauza acestui lucru și am simțit că îndrumarea ei îmi va afecta lucrarea principală, că nu merita efortul și că era o corvoadă. Mai târziu, mi-am dat seama că mentalitatea mea nu era corectă, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă călăuzească pentru a-mi îndrepta mentalitatea. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Numai cei care iubesc adevărul și dețin adevărul-realitate pot face un pas în față atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu și aleșii lui Dumnezeu le-o cer, numai ei pot să se ridice, curajoși și obligați de datorie, să fie mărturie pentru Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr, conducându-i pe aleșii lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă, permițându-le să ajungă la supunere față de lucrarea lui Dumnezeu. Numai aceasta reprezintă o atitudine de responsabilitate și o manifestare de a arăta considerație față de intențiile lui Dumnezeu. Dacă nu aveți această atitudine, sunteți efectiv nepăsători în modul vostru de a gestiona lucrurile și gândiți: «Voi face lucrurile din sfera datoriei mele, dar nu îmi pasă de nimic altceva. Dacă mă întrebi ceva, îți voi răspunde – dacă am o dispoziție bună. Altfel, nu o voi face. Aceasta este atitudinea mea», atunci acesta este un tip de fire coruptă, nu-i așa? A vă proteja doar propriul statut, reputația și mândria și a proteja doar lucrurile care au legătură cu propriile interese – înseamnă asta a proteja o cauză justă? Înseamnă asta a proteja interesele casei lui Dumnezeu? În spatele acestor motive meschine, egoiste, se află firea de a-ți fi scârbă de adevăr” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că oamenii care cred sincer în El și iubesc adevărul au un simț al poverii și al responsabilității față de îndatoririle lor. Fie că este vorba de nevoile lucrării bisericii, fie de frați și surori care au nevoie de ajutor, ei sunt capabili să își îndeplinească responsabilitățile. Dacă cineva se ocupă doar de propria lucrare și, atunci când alții au dificultăți și au nevoie de sprijin, nu este dispus să dea o mână de ajutor, atunci aceasta este o fire egoistă, abjectă și scârbită de adevăr. M-am gândit că sora Zhao Xue tocmai fusese aleasă supraveghetoare. Nu era familiarizată cu lucrarea și nici nu pricepuse bine principiile. De vreme ce ne punea întrebări, era clar că întâmpinase dificultăți în lucrarea ei, așa că ar fi trebuit să fac tot posibilul să o îndrum și să o ajut. Dar eu voiam să mă ocup doar de lucrarea mea. Nu voiam să dedic timp și să plătesc un preț pentru a o îndruma pe sora Zhao Xue. Oare nu eram egoist și abject? Dându-mi seama de acest lucru, mentalitatea mea față de cultivarea oamenilor s-a schimbat puțin și, când sora Zhao Xue a scris din nou, adresând câteva întrebări, am luat inițiativa să-i răspund, dând tot ce am putut. Însă nu-mi cunoșteam prea bine propria natură coruptă, egoistă și abjectă și tot nu mă puteam abține să nu-mi dezvălui corupția.

La sfârșitul lunii octombrie, sora Zhao Xue ne-a trimis o altă predică, rugându-ne să verificăm dacă avea vreo problemă. Știam că aveau urgent nevoie de această predică, dar am văzut că era foarte lungă. Mi-ar fi luat mult timp să o citesc pe toată și să trimit un răspuns. M-am gândit în sinea mea: „Această predică nu intră în sfera noastră de responsabilitate și, chiar dacă o edităm, nu vom primi niciun merit. Chiar ar fi o muncă ingrată!” Așa că nu am răspuns imediat. În după-amiaza următoare, cum nu aveam mult de lucru, Yang Chen mi-a amintit să o verific și abia atunci am luat-o să o revizuiesc. Am descoperit că avea multe probleme. După ce am discutat cu Yang Chen, i-am scris surorii Zhao Xue și i-am comunicat problema, ceea ce a durat foarte mult timp. După aceea, m-am gândit că să răspund la predică mi-ar lua prea mult timp și că, dacă aș fi investit acest timp și această energie în monitorizarea lucrării din sfera mea de responsabilitate, ar fi fost mult mai benefic pentru lucrarea predicilor; nu numai că s-ar fi îmbunătățit rezultatele lucrării, dar am fi fost și foarte bine văzuți de către conducători. Dar acum trebuia să-mi dedic timpul și energia pentru a îndruma lucrarea altora și, chiar dacă acea lucrare ar fi dat rezultate, acestea nu ar fi fost considerate ale noastre. Așa că m-am gândit că ar fi grozav dacă nu ar mai trebui să îndrum lucrarea surorii Zhao Xue. Dar ea încă nu putea lucra independent, așa că nu exista nicio modalitate facilă de a da, pur și simplu, deoparte acest lucru. Știam că trebuia să continui să o îndrum, dar întotdeauna mă simțeam fără tragere de inimă în această privință și nu voiam să plătesc acest preț.

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu care expun caracterul antihriștilor și am dobândit o mai bună înțelegere a problemelor mele. Dumnezeu spune: „Antihriștii nu au pic de conștiință, rațiune sau umanitate. Nu numai că nu țin cont de nicio rușine, dar au și un alt semn distinctiv: sunt neobișnuit de egoiști și abjecți. Sensul literal al «egoismului și abjecției» lor nu este greu de înțeles: ei sunt orbi cu privire la orice în afară de propriile interese. Orice are legătură cu propriile lor interese le captează toată atenția și vor suferi pentru asta, vor plăti un preț, se vor cufunda în acel lucru și i se vor dedica. Vor închide ochii în fața oricărui lucru nu are legătură cu propriile interese și nu-l vor lua în seamă; alții pot face cum doresc – antihriștilor nu le pasă dacă o persoană este perturbatoare sau provoacă tulburări și, din punctul lor de vedere, acest lucru nu are nicio legătură cu ei. Spus cu tact, se ocupă de treburile lui. Însă este mai corect să spunem că acest tip de persoană este abjectă, josnică și dezgustătoare; o caracterizăm ca «egoistă și abjectă». […] Indiferent ce lucrare întreprinde, antihriștii nu se gândesc niciodată la interesele casei lui Dumnezeu. Se gândesc doar dacă propriile interese vor fi afectate, doar la puțina lucrare prezentă care e în beneficiul lor. Pentru ei, lucrarea principală a bisericii este doar un lucru făcut în timpul liber. Nu o iau deloc în serios. Se mișcă doar când sunt îndemnați să acționeze, fac numai ceea ce le place și doar lucrarea menită pentru a le păstra statutul și puterea. În ochii lor orice lucrare rânduită de casa lui Dumnezeu, lucrarea de răspândire a Evangheliei și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu nu sunt importante. Indiferent ce dificultăți întâmpină alți oameni în munca lor, ce probleme au identificat și raportat lor, cât de sincere le sunt cuvintele, antihriștii nu acordă atenție, nu se implică, de parcă asta nu are nicio legătură cu ei. Indiferent de cât de importante sunt problemele care apar în lucrarea bisericii, ei sunt extrem de indiferenți. Chiar și atunci când văd problema înaintea ochilor, ei doar o abordează superficial. Numai atunci când sunt emondați direct de Cei de mai sus și li se ordonă să rezolve o problemă, vor face, în silă, puțină lucrare reală și vor oferi Celor de mai sus ceva de văzut; curând după aceea, își vor vedea de propria treabă. Când vine vorba de lucrarea bisericii și de lucrurile importante ale contextului mai larg, ei sunt dezinteresați și desconsideră aceste lucruri. Ba chiar ignoră problemele pe care le descoperă și dau răspunsuri superficiale sau dau din colț în colț când sunt întrebați de probleme, abordându-le doar cu mare reticență. Aceasta este manifestarea egoismului și abjecției, nu-i așa? În plus, orice datorie fac antihriștii, ei nu se gândesc decât dacă aceasta le va permite să iasă în prim plan; atât timp cât le va crește reputația, ei își vor bate capul să găsească o cale de a învăța cum să o facă, să o ducă la bun sfârșit; îi interesează doar dacă asta îi va face să se distingă. Indiferent ce fac sau ce cred, îi preocupă doar faima, câștigul și statutul lor. Indiferent ce datorie realizează, concurează doar pentru a se stabili cine e mai sus sau mai jos, cine câștigă și cine pierde, cine are o reputație mai mare. Le pasă doar de câți oameni îi venerează și admiră, câți oameni îi ascultă și câți adepți au. Nu au niciodată părtășie despre adevăr, nici nu rezolvă probleme reale. Nu se gândesc niciodată cum să facă lucrurile conform principiului atunci când își fac datoria, nici nu reflectează pentru a vedea dacă au fost loiali, dacă și-au îndeplinit responsabilitățile, dacă au existat devieri sau omisiuni în datoria lor sau dacă există vreo problemă, și cu atât mai puțin nu se gândesc la ceea ce Dumnezeu cere și care sunt intențiile lui Dumnezeu. Nu acordă nici cea mai mică atenție acestor lucruri. Își pun capul la contribuție și fac lucruri doar de dragul faimei, câștigului și statutului, ca să-și îndeplinească propriile ambiții și dorințe. Este manifestarea egoismului și a abjecției, nu-i așa? Aceasta expune pe deplin felul în care inimile lor sunt pline de propriile lor ambiții, dorințe și cerințe iraționale; tot ceea ce fac ei este dictat de ambițiile și dorințele lor. Indiferent ce fac, propriile lor ambiții, dorințe și cerințe iraționale sunt motivația și sursa lor. Aceasta este manifestarea arhetipală a egoismului și abjecției” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Excursul patru: Rezumând caracterul antihriștilor și firea-esență pe care o au (Partea întâi)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că antihriștii sunt deosebit de egoiști și de abjecți; ei fac doar lucruri care aduc beneficii propriei reputații și propriului statut. Tot ceea ce nu aduce beneficii reputației și statutului lor este tratat ca o simplă sarcină secundară, pentru care nu sunt dispuși să sufere sau să plătească un preț, ba chiar desconsideră și ignoră aceste lucruri. Ei trebuie să-și protejeze propria reputație și propriul statut, chiar dacă asta înseamnă ca lucrarea bisericii să sufere pierderi. Calea pe care merg este una de împotrivire față de Dumnezeu. Exact așa am tratat eu lucrarea de îndrumare a surorii Zhao Xue. Am simțit că nu intra în sfera mea de responsabilitate. Știam că a o îndruma bine ar necesita mult timp și multă energie și, în plus, chiar dacă lucrarea ei ar da rezultate, meritul nu mi-ar fi fost atribuit mie și nici nu aș fi primit vreo laudă din partea altora. Așa că nu eram dispus să plătesc acest preț. M-am gândit că, în loc să fac asta, ar fi mai bine să petrec mai mult timp monitorizând lucrarea din sfera mea de responsabilitate. Astfel, nu numai că s-ar îmbunătăți rezultatele lucrării, dar aș fi și foarte bine văzut de către conducători. Prin urmare, eram fără tragere de inimă când venea vorba de a o îndruma pe sora Zhao Xue. Chiar și când îi răspundeam la întrebări, o făceam doar de formă și trăgeam de timp. Știam foarte bine că sora Zhao Xue tocmai începuse să facă datoria de supraveghetoare și că nu era foarte familiarizată cu lucrarea, nici nu pricepuse bine principiile, dar nu voiam să plătesc prețul pentru a o ajuta și a o sprijini. Eram cu adevărat egoist și abject! Trăiam conform otrăvurilor satanice „Să nu ridici un deget fără o recompensă” și „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”. Când făceam ceva, mă gândeam dacă îmi aducea beneficii personale și eram dispus să investesc timp și să plătesc un preț pentru a-l face doar dacă aveam ceva de câștigat. Am văzut că nu îmi îndeplineam cu adevărat datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci mai degrabă acționam de dragul propriei reputații și al propriului statut. În ochii lui Dumnezeu, nu îmi făceam cu adevărat datoria, ci, în schimb, mă implicam în propria mea afacere și mergeam pe calea unui antihrist. În cele din urmă, nu numai că nu aș primi aprobarea lui Dumnezeu, dar aș fi detestat și eliminat de El. Dându-mi seama de acest lucru, am vrut să mă pocăiesc repede în fața lui Dumnezeu. Nu mai eram dispus să trăiesc conform firii mele corupte, egoiste și abjecte.

Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, care mi-a clarificat cum să-mi fac bine îndatoririle. Dumnezeu Atotputernic spune: „Spuneți-Mi, cum ar trebui oamenii să îndeplinească fapte drepte și în ce stare și condiție trebuie să facă acest lucru, pentru a fi considerat drept pregătire a faptelor bune? Cel puțin, trebuie să aibă o atitudine pozitivă și proactivă și, în timp ce își fac datoria, trebuie să fie loiali, să fie capabili să acționeze conform adevărurilor-principii și să protejeze interesele casei lui Dumnezeu. A fi pozitiv și proactiv este cheia; dacă ești mereu pasiv, asta este problematic. E ca și cum nu ai fi un membru al casei lui Dumnezeu și nu ți-ai face datoria, ca și cum, în schimb, nu ai avea altă alegere decât să o faci pentru a câștiga un salariu conform cerințelor unui angajator – nu voluntar, ci foarte pasiv. Dacă nu ar fi implicate interesele tale, nu ai face-o deloc. Sau dacă nimeni nu ți-ar cere să o faci, nu ai face-o în niciun caz. A face lucruri folosind această abordare nu înseamnă a face fapte bune. Așadar, oamenii ca aceștia sunt foarte proști; sunt pasivi în tot ceea ce fac. Ei nu fac ceea ce se pot gândi să facă, nici ceea ce pot realiza investind timp și energie. Ei doar așteaptă și observă. Acest lucru este problematic și foarte jalnic. De ce spun că este foarte jalnic? În primul rând, nu este vorba de faptul că ai un calibru inadecvat; în al doilea rând, nu este vorba de faptul că nu ai destulă experiență; în al treilea rând, nu este vorba de faptul că nu ai condițiile potrivite pentru a face acest lucru. Ai calibrul necesar pentru a face această lucrare și, dacă investești timp și energie, vei fi capabil să o faci, dar nu o faci, nu reușești să pregătești fapte bune. Acest lucru este foarte regretabil. De ce spun că este regretabil? Pentru că, dacă rememorezi asta după mulți ani, vei regreta și, dacă vei dori să te întorci în acel an, în acea lună și în acea zi, pentru a face acea lucrare, lucrurile se vor fi schimbat și acel timp va fi trecut deja. Nu vei mai primi o a doua șansă ca aceea; când acea oportunitate trece, trece, când este pierdută, este pierdută. Dacă pierzi plăcerile trupești, cum ar fi să mănânci mâncare bună sau să porți haine frumoase, asta nu contează prea mult, deoarece aceste lucruri sunt deșarte și nu au niciun impact asupra intrării tale în viață, asupra pregătirii tale de fapte bune sau asupra destinației tale. Cu toate acestea, dacă ceva are legătură cu atitudinea lui Dumnezeu față de tine și cu evaluarea ta sau chiar calea pe care mergi și destinația ta, atunci pierderea oportunității de a face acel lucru este foarte regretabilă. Asta se datorează faptului că va lăsa în urmă o pată și regrete pe viitoarea ta cale de existență, iar în toată viața ta, nu vei mai avea niciodată o altă șansă de a compensa. […] Dimpotrivă, dacă te ocupi de această lucrare în mod corespunzător și o faci bine, depunând toate eforturile, te vei simți împăcat și liniștit în inima ta și nu-L vei fi dezamăgit pe Dumnezeu. Când vii înaintea lui Dumnezeu, poți fi încrezător și poți sta drept. Dar, dacă nu faci această lucrare sau o faci superficial, atunci, chiar dacă nu ai provocat nicio pierdere, pentru tine personal va fi un regret pe viață! Va fi ca o gaură neagră fără fund, care te va face să simți durere și neliniște toată viața. Ori de câte ori se menționează că o persoană ar trebui să fie loială și sinceră în îndeplinirea datoriei sale și ar trebui să facă tot posibilul, te va durea inima ca și când ar fi străpunsă de mii de ace. Nu te vei simți fericit, mândru sau onorat de acest lucru. Dimpotrivă, această agonie te va însoți întreaga viață. Dacă o persoană știe că are conștiință, va simți acest tip de durere. Dar cum stau lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu? Când Dumnezeu folosește adevărurile-principii pentru a caracteriza această chestiune, vei descoperi că natura ei este mult mai gravă decât ceea ce simți” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (11)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că numai urmând cerințele lui Dumnezeu de a-și face datoria în mod pozitiv și proactiv, arătând considerație față de intențiile lui Dumnezeu și susținând lucrarea bisericii, poate cineva să-și facă cu adevărat datoria și să pregătească cu adevărat fapte bune. Dacă nu făceam în mod proactiv lucrurile la care mă puteam gândi sau chiar dacă le făceam, dar în mod negativ, pasiv și cu rezerve, atunci acest lucru ar arăta o lipsă de loialitate în datoria mea și ar atrage ura și dezgustul lui Dumnezeu. M-am gândit la faptul că mă instruisem ca supraveghetor de mai mult timp și că pricepusem întrucâtva principiile, așa că puteam vedea unele probleme în predicile pe care mi le trimitea sora Zhao Xue. Deși unele probleme erau mai complexe și necesitau mai mult timp, ele puteau fi clarificate după discuții. Dar mi-am dat seama că rezolvarea acestor probleme îmi consuma mult timp și că acest lucru întârzia lucrarea de monitorizare din sfera mea de responsabilitate. Acest lucru a încetinit progresul lucrării bisericii noastre. Atunci m-am îngrijorat că, dacă acest lucru continua, eficiența lucrării noastre ar scădea și că asta mi-ar afecta reputația și statutul. Prin urmare, nu am fost dispus să continui să o îndrum pe sora Zhao Xue. Am văzut că, în datoria mea, țineam cont doar de mândria și statutul meu, că nu luam inițiativa în cultivarea altora, făcând mereu calcule pentru propriile interese, și că nu luam în considerare lucrarea generală a bisericii, nici nu arătam considerație față de intențiile lui Dumnezeu. În ceea ce făceam și cum acționam, nu îmi făceam datoria cu sinceritate. Făceam această datorie de mult timp și pricepusem unele dintre abilități și principii, iar faptul că biserica mi-a încredințat mai multă lucrare mi-a arătat încrederea ei în mine. Dar eu eram egoist și abject și făceam doar ceea ce aducea beneficii reputației și statutului meu. Am luat în considerare doar interesele mele și am ignorat dificultățile altora. Nu era acest lucru la fel cu ceea ce fac non-credincioșii? Îl dezamăgisem cu adevărat pe Dumnezeu!

Mai târziu, am mai citit din cuvintele lui Dumnezeu: „Cu cât ești mai atent la intențiile lui Dumnezeu, cu atât povara ta este mai mare; cu cât povara ta este mai mare, cu atât mai bogată îți va fi experiența. Atunci când ești atent la intențiile lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va da o povară și apoi te va lumina asupra sarcinilor pe care El ți le-a încredințat. După ce Dumnezeu ți-a dat această povară, vei fi atent la toate adevărurile aferente acestui aspect atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu. Dacă povara ta are legătură cu starea vieții fraților și surorilor tale, înseamnă că această povară ți-a fost încredințată de Dumnezeu și o vei purta întotdeauna în rugăciunile tale zilnice. Ceea ce face Dumnezeu ți-a fost încredințat ție și ești dispus să împlinești ceea ce vrea Dumnezeu să facă; asta înseamnă să îți asumi povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi a ta. În acest moment, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu va însemna pentru tine să îți îndrepți atenția asupra problemelor de tipul acesta și te vei întreba: «Cum o să rezolv aceste probleme? Cum să fac astfel încât frații și surorile mele să dobândească eliberarea și să găsească bucuria spirituală?» De asemenea, te vei concentra asupra acestor probleme când ai părtășie, iar când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, te vei concentra pe a mânca și a bea cuvintele referitoare la aceste aspecte. De asemenea, în timp ce vei mânca și vei bea cuvintele lui Dumnezeu, vei purta o povară. Odată ce ai înțeles cerințele lui Dumnezeu, calea pe care să apuci îți va fi mai limpede. Aceasta este luminarea și iluminarea Duhului Sfânt adusă de povara ta și este și îndrumarea pe care Dumnezeu ți-o oferă. De ce spun asta? Dacă nu ai o povară, atunci nu vei fi atent când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu; când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu în timp ce porți o povară, poți înțelege esența lor, îți poți găsi calea și ești atent la intențiile lui Dumnezeu. Așadar, ar trebui să te rogi ca Dumnezeu să te împovăreze mai mult și să îți încredințeze sarcini și mai mărețe, astfel încât să găsești înaintea ta o cale mai bună de practicare; astfel încât mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu să devină mai eficiente, să poți ajunge să pricepi esența cuvintelor Lui și să devii mai capabil de a fi mișcat de Duhul Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fiți atenți la intențiile lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că poverile sunt binecuvântări de la El. Prin poverile pe care ni le dă Dumnezeu, suntem îndemnați să venim înaintea Lui pentru a căuta adevărurile-principii, dobândind luminarea și îndrumarea Sa și o mai bună înțelegere a adevărului. În acest fel, putem crește în viață mai repede. Conducătorii au rânduit să o îndrumăm și să o cultivăm pe sora Zhao Xue, având în vedere menținerea lucrării generale a bisericii; acest lucru ne-a permis, de asemenea, să ne instruim mai mult. Dificultățile și problemele reale m-au împins să caut adevărurile-principii, permițându-mi să câștig mai mult. De fapt, erau unele întrebări pe care sora Zhao Xue le-a pus și pe care nu le-am putut explica clar, iar acest lucru a arătat că nici eu nu înțelegeam pe deplin adevărul în aceste domenii. Căutând și rugându-mă lui Dumnezeu cu acest simț al poverii și după ce am citit unele adevăruri-principii, am fost capabil să înțeleg problemele mai clar. În chestiunea ajutorului pentru îndrumarea surorii Zhao Xue, deși am investit ceva timp și energie, în timpul acestui proces, m-am rugat mai mult lui Dumnezeu și am căutat mai des adevărurile-principii și, fără să-mi dau seama, am avut unele câștiguri. De asemenea, mi-am compensat propriile neajunsuri. Am experimentat cu adevărat că poverile sunt într-adevăr binecuvântări de la Dumnezeu și am înțeles că nu ar trebui să mai tratez cultivarea altora ca pe o corvoadă. Sora Zhao Xue avea o arie mare de responsabilitate și, dacă ar fi putut lucra independent, acest lucru ar fi fost benefic pentru lucrarea bisericii, așa că trebuia să-mi las deoparte interesele personale și să cooperez cu sora Zhao Xue pentru a face bine lucrarea predicilor.

Mai târziu, mi-am lăsat deoparte în mod conștient interesele personale, mi-am liniștit inima pentru a reflecta asupra problemelor din predici și am discutat cu sora Zhao Xue despre problemele prezente în ele. Treptat, cugetând și răspunzând la problemele din predici, am devenit mai lămurit cu privire la principiile de evaluare a predicilor, iar din predicile altora, gândirea mea s-a extins. Acesta a fost cu adevărat harul lui Dumnezeu! După aceea, m-am întrebat dacă ar trebui să-i rezum surorii Zhao Xue problemele din predicile recente. În acest fel, ea ar putea fi conștientă de aceste probleme și le-ar putea evita data viitoare. Acest lucru ar fi fost și mai benefic pentru îmbunătățirea calității predicilor. Dar apoi m-am gândit: „Am petrecut deja mult timp discutând cu ea despre predică, iar dacă voi rezuma și problemele și voi scrie pentru a comunica detaliile, va dura și mai mult timp. Nu-mi va întârzia asta propria lucrare? Ar trebui să fie de ajuns!” Mi-am dat seama că eram egoist și abject și că încercam să aleg calea mai ușoară. M-am rugat în tăcere lui Dumnezeu, răzvrătindu-mă împotriva mea, și i-am semnalat surorii Zhao Xue problemele și abaterile pe care le-am descoperit. Practicând în acest mod, m-am simțit destul de împăcat în inima mea. Mai târziu, în timp ce o îndrumam pe sora Zhao Xue, mi-am făcut timp și pentru a monitoriza lucrarea predicilor din sfera mea de responsabilitate. Dar în noiembrie, numărul de predici trimise de biserica noastră a fost chiar mai mare decât în octombrie, iar ajutorul acordat surorii Zhao Xue nu a dus la scăderea eficienței lucrării. Slavă lui Dumnezeu pentru harul Său!