de Jingru, China

În 2017, eram responsabilă de lucrarea de curățire în biserică. În 2 iulie, au fost arestați mulți conducători și lucrători și mulți frați și surori. La acea vreme, în biserică existau niște scrisori de raportare de care trebuia să ne ocupăm urgent, dar puținii oameni pregătiți să se ocupe de ele erau toți arestați. Sora Yang Chen, care fusese responsabilă de această lucrare, era și ea în arest. Conducătorii superiori au rânduit ca eu să mă ocup de scrisorile de raportare, iar eu am fost oarecum reticentă, gândindu-mă: „Toți acești oameni au fost monitorizați și arestați de poliție pentru că au continuat să meargă să își îndeplinească îndatoririle. Există dispozitive de supraveghere peste tot, iar unele sunt dotate chiar cu funcții de recunoaștere facială. Dacă accept această datorie, va trebui să mă întâlnesc des cu frații și cu surorile și chiar să intru în contact cu unele persoane care prezintă riscuri de siguranță. Dacă mă identifică echipamentele de supraveghere, poliția va putea să mă urmărească și să mă prindă cu ușurință. PCC îi tratează pe cei care cred în Dumnezeu ca pe niște infractori periculoși pentru stat, așa că, dacă ajung să fiu arestată, chiar dacă nu voi fi omorâtă în bătaie, voi fi cel puțin schilodită. Dacă rămân cu sechele, atunci anii mei de bătrânețe nu doar că vor fi plini de suferință fizică, dar va trebui să îndur și disprețul, și remarcile reci ale altora.” M-am gândit, de asemenea, cum recurge poliția la tot felul de torturi și la metode absolut brutale pentru a chinui frații și surorile. Statura mea era mică, iar dacă nu puteam rezista torturii și deveneam o iudă, atunci nu aveam nicio șansă de a fi mântuită și aș fi fost pedepsită și eu. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât îmi era mai frică și simțeam că această datorie este prea periculoasă. Consideram că datoria mea actuală era mai bună, deoarece nu trebuia să plec niciunde pentru ea și era mai sigură. Având în vedere acest lucru, am vrut să refuz datoria, dar, dacă aș fi prezentat, pur și simplu, niște scuze pentru a fi scutită de ea, aș fi dat dovadă de lipsă de rațiune, așa că le-am răspuns conducătorilor superiori că am un calibru slab, că nu știu să discern oamenii și că eficiența mea în lucrare este scăzută, iar dacă m-aș ocupa eu de acest lucru, aș întârzia lucrarea. Câteva zile mai târziu, conducătorii mi-au trimis o scrisoare pentru a avea părtășie cu mine despre intenția lui Dumnezeu, spunând că era nevoie urgentă de cineva care să se ocupe de scrisorile de raportare și că sperau că aș putea ține cont de intenția lui Dumnezeu. Nu mă mai puteam sustrage de la această datorie, așa că am acceptat-o cu reticență, dar tot mă mai plângeam în sinea mea, întrebându-mă: „De ce mi se alocă o datorie atât de periculoasă?” Dar apoi m-am gândit la faptul că nu aveam cazier la PCC și că, în prezent, eram cea mai potrivită persoană. Conducătorii făcuseră această rânduială pe baza unei evaluări cuprinzătoare a situației mele reale, de aceea mi-au rânduit să îndeplinesc această datorie, dar eu de ce tot voiam să o evit și să o refuz? Mi-am dat seama că starea mea nu era corectă, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume să-I înțeleg intenția.

Am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Poate că vă amintiți cu toții aceste cuvinte: «Căci necazul nostru ușor de purtat și temporar, lucrează în noi o greutate veșnică de slavă, dincolo de orice imaginație». Cu toții ați auzit aceste cuvinte înainte, totuși niciunul dintre voi nu a înțeles adevărata lor însemnătate. Astăzi, sunteți profund conștienți de însemnătatea lor reală. Aceste cuvinte vor fi împlinite de Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă și vor fi împlinite în cei care au fost persecutați cu cruzime de marele balaur roșu în ținutul unde stă încolăcit. Marele balaur roșu Îl persecută pe Dumnezeu și este vrăjmașul lui Dumnezeu și deci, oamenii din acest ținut sunt supuși umilirii și persecutării din cauza credinței lor în Dumnezeu și, ca urmare, aceste cuvinte sunt împlinite în voi, acest grup de oameni” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?”). „Binecuvântările nu pot fi obținute într-o zi sau în două; ele trebuie câștigate prin multe prețuri. Cu alte cuvinte, trebuie să aveți o dragoste care a îndurat rafinarea, trebuie să aveți o mare credință și trebuie să aveți multe adevăruri pe care Dumnezeu vă cere să le obțineți; mai mult, trebuie să vă îndreptați spre dreptate și să nu fiți niciodată intimidați sau evazivi și trebuie să aveți o inimă iubitoare de Dumnezeu constantă până la moarte. Trebuie să fiți hotărâți, trebuie să aibă loc schimbări în viața-fire a voastră; corupția voastră trebuie vindecată și trebuie să acceptați toate orchestrările lui Dumnezeu, fără cârtire și chiar să fiți supuși până la moarte. Aceasta este ceea ce ar trebui să dobândiți, acesta este scopul final al lucrării lui Dumnezeu și este lucrul pe care îl cere Dumnezeu de la acest grup de oameni. Din moment ce vă dă, El sigur vă va cere în schimb, și sigur va avea cereri potrivite de la voi. Așadar, există un motiv în toată lucrarea pe care o face Dumnezeu, ceea ce arată de ce, în repetate rânduri, Dumnezeu face o lucrare ce stabilește standarde înalte și cerințe stricte. Din acest motiv ar trebui să fiți plini de credință în Dumnezeu. Pe scurt, toată lucrarea lui Dumnezeu este făcută pentru voi, pentru ca voi să puteți deveni vrednici să primiți moștenirea Lui. În loc să spuni că este pentru slava proprie a lui Dumnezeu, ar fi mai bine să spui că este pentru mântuirea ta și de dragul de a desăvârși acest grup de oameni care au fost loviți atât de profund în ținutul necurat. Ar trebui să înțelegeți intenția lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că esența marelui balaur roșu este ura față de Dumnezeu și că întotdeauna I s-a opus lui Dumnezeu, folosind aparatură sofisticată pentru a monitoriza, a urmări și a captura creștinii, încercând prin toate mijloacele să-i îngrădească și să-i persecute pe aleșii lui Dumnezeu și străduindu-se în zadar să eradicheze biserica lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu folosește persecuția marelui balaur roșu pentru a ne desăvârși credința și dragostea. M-am gândit la apostolii din toate timpurile. Ei au suferit calomnii și batjocură din partea lumii pentru că propovăduiau Evanghelia lui Dumnezeu, dar nu au abandonat însărcinarea dată de Dumnezeu nici când le-a fost în joc viața. Acești oameni L-au urmat cu adevărat pe Dumnezeu. Reflectând asupra mea, când am văzut că frații și surorile sunt arestați, iar unii, chiar torturați, am devenit timorată și speriată și, ca să-mi protejez viața, am vrut să mă sustrag de la datoria mea, neocupându-mă de scrisorile de raportare, fără să țin cont deloc de interesele bisericii. Fusesem cu adevărat egoistă și detestabilă, fără pic de umanitate! Acum, chiar dacă eu nu fusesem arestată, eram atât de speriată, încât nici măcar nu aveam curajul să îmi fac datoria. Nu devenisem eu o lașă, tânjind după viață și temându-mă de moarte? În ce fel eram eu credincioasă în Dumnezeu? În Apocalipsă scrie că lașii nu pot intra pe porțile Împărăției Cerurilor, așa că, dacă eram în continuare atât de lașă și nu îndrăzneam să-mi fac datoria, vrând să mă salvez din cauză că mă temeam pentru viața mea, aș fi fost eliminată în cele din urmă. În acel moment, am înțeles, în sfârșit, că Dumnezeu folosea aceste împrejurări pentru a-mi desăvârși credința și a-mi curăți corupția și că toate acestea erau de dragul mântuirii mele.

Apoi am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „În trecut, când Dumnezeu l-a trimis pe Moise să-i conducă pe israeliți afară din Egipt, care a fost reacția lui Moise la faptul că Dumnezeu i-a dat o astfel de însărcinare? (El a spus că nu era elocvent, ci lent în vorbire și limbaj.) Avea acea ușoară îndoială că nu era elocvent, ci lent în vorbire și limbaj. Dar s-a împotrivit el însărcinării date de Dumnezeu? Cum a tratat-o? A căzut la pământ. Ce înseamnă să cazi la pământ? Înseamnă a te supune și a accepta. El s-a prosternat în întregime în fața lui Dumnezeu, fără a ține seama de preferințele personale și nu a menționat nicio dificultate ar fi putut avea. Orice ar vrea Dumnezeu ca el să facă, ar face-o imediat. […] Ce înseamnă că s-a pornit? Înseamnă că el a avut încredere adevărată în Dumnezeu, s-a bazat cu adevărat pe El și I s-a supus cu adevărat. Nu a fost laș și nu a făcut o alegere proprie și nici nu a încercat să refuze. În schimb, a crezut pe deplin și s-a pornit să acționeze cu însărcinarea dată de Dumnezeu asupra lui, plin de încredere. Credea următorul lucru: «Dacă Dumnezeu mi-a încredințat aceste lucruri, atunci totul se va face așa cum spune Dumnezeu. Dumnezeu mi-a spus să-i scot pe israeliți din Egipt, așa că voi pleca. Întrucât aceasta este ceea ce Dumnezeu mi-a încredințat, El va merge să lucreze și îmi va da putere. Trebuie doar să cooperez.» Aceasta este percepția pe care o avea Moise. Oamenii cărora le lipsește înțelegerea spirituală cred că pot face singuri lucrurile pe care Dumnezeu le încredințează. Au oamenii asemenea abilități? Cu siguranță nu. Dacă oamenii vor fi lași, le va lipsi până și curajul de a se întâlni cu faraonul egiptean. În inimile lor, vor spune: «Faraonul egiptean este un rege-diavol. Are o armată în subordine și m-ar putea ucide cu un singur cuvânt. Cum pot să scot de aici atât de mulți israeliți? Ar asculta de mine faraonul egiptean?» Aceste cuvinte înseamnă refuz, împotrivire și răzvrătire. Demonstrează lipsa credinței în Dumnezeu, iar aceasta nu este încredere autentică. Circumstanțele de atunci nu erau favorabile pentru israeliți sau pentru Moise. Scoaterea israeliților din Egipt era, din perspectiva omului, o sarcină pur și simplu imposibilă, deoarece Egiptul era blocat de Marea Roșie, iar traversarea acesteia ar fi fost o mare provocare. Se poate oare ca Moise chiar să nu fi știut cât de greu ar fi să îndeplinească această însărcinare? În inima lui, știa și totuși spunea doar că era lent în vorbire și limbaj, că nimeni nu avea să-i ia în seamă cuvintele. El nu a respins, în inimă, însărcinarea dată de Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a spus lui Moise să-i conducă pe israeliți afară din Egipt, el a căzut la pământ și a acceptat. De ce nu a menționat el dificultățile? Oare pentru că, după patruzeci de ani petrecuți în pustietate, nu cunoștea pericolele lumii oamenilor sau starea în care progresaseră lucrurile în Egipt sau situația actuală a israeliților? Nu putea să vadă clar aceste lucruri? Asta se întâmpla? Cu siguranță, nu. Moise era inteligent și înțelept. El știa toate acele lucruri, le-a suferit și le-a experimentat personal în lumea oamenilor și nu le va uita niciodată. El știa prea bine acele lucruri. Prin urmare, știa cât de dificilă era însărcinarea pe care i-o dăduse Dumnezeu? (Da.) Dacă știa, cum a putut să accepte acea însărcinare? Avea încredere în Dumnezeu. Cu experiența sa de viață, el a crezut în atotputernicia lui Dumnezeu, așa că a acceptat această însărcinare de la Dumnezeu cu inima plină de încredere și fără nici cea mai mică urmă de îndoială” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cu supunere adevărată se poate avea încredere reală”). Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să îi scoată pe israeliți din Egipt. La acea vreme, faraonul egiptean era extrem de puternic și foarte crud. Moise nu deținea nimic, dar a putut să urmeze porunca lui Dumnezeu. Avea o credință autentică în Dumnezeu și credea că totul era în mâinile lui Dumnezeu, și că nicio forță nu putea zădărnici ceea ce voia Dumnezeu să realizeze. Nu a avut nici temere, nici îngrijorare în inimă. Faptele au confirmat că, pe tot parcursul procesului, lucrarea lui Dumnezeu a fost înfăptuită de Dumnezeu Însuși. Dumnezeu a adus zece plăgi, a despărțit Marea Roșie și, în cele din urmă, l-a condus pe Moise să îi scoată pe israeliți din Egipt. Moise a văzut marea putere a lui Dumnezeu prin experiența acestor evenimente, astfel încât credința lui în Dumnezeu a crescut și mai mult. În contrast cu credința lui Moise în Dumnezeu, eu m-am simțit cu adevărat rușinată. Conducătorul rânduise să mă ocup de scrisorile de raportare, dar eu mă temeam că aș fi monitorizată și arestată, așa că nu am putut să mă supun pur și simplu și să accept această datorie. Consideram aceste instrumente de înaltă tehnologie ca fiind foarte puternice, simțind că ar fi cât se poate de ușor să mă prindă poliția. Spuneam adesea că totul e în mâinile lui Dumnezeu și că trebuie să am încredere în autoritatea lui Dumnezeu, dar acum, când situația îmi era potrivnică, eram lașă și temătoare, fără pic de credință. Mi-am dat seama că nu cunoșteam deloc suveranitatea lui Dumnezeu. Deși existau peste tot camere de supraveghere cu funcții de recunoaștere facială, de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu depindea dacă voi fi arestată. Înțelegerea acestui lucru mi-a dat credință și am fost dispusă să mă bizui pe Dumnezeu pentru a trece prin această situație.

În timp ce mă ocupam de scrisorile de raportare, un conducător de biserică ne ducea zilnic să ne întâlnim cu frații și surorile pentru a analiza chestiunile și, deși împrejurările erau periculoase, ne-am rugat lui Dumnezeu și ne-am bazat pe El și am reușit să ne ocupăm de scrisorile de raportare. Abia după ce am plecat de la această biserică, am aflat că poliția afișase fotografia acestui conducător la avizierele publice pentru a-l prinde, dar el s-a ascuns la timp și nu a fost capturat. Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu este protejată de către Dumnezeu Însuși și că tot El ne ocrotește și pe noi. Prin această experiență, am dobândit credință.

Mai târziu, în martie 2020, am aflat că Yang Chen fusese torturată de poliție după arestarea ei și că murise aproape imediat după eliberarea pe cauțiune. La scurt timp după aceea, am aflat și că PCC urma să efectueze o represiune masivă asupra credincioșilor la sfârșitul lunii mai. La o adunare, conducătoarea ne-a spus că existau mai multe scrisori de raportare care trebuiau tratate urgent, dar că nu găsiseră încă pe nimeni care să se ocupe de asta. Spunând aceasta, conducătoarea s-a uitat la mine. Mi-a stat puțin inima, gândindu-mă: „Numai să nu-mi ceri mie să mă ocup de scrisorile de raportare. PCC va începe o altă represiune masivă în luna mai, iar în ultimii ani, pentru a-i prinde pe credincioși, au fost adăugate și mai multe camere de supraveghere pe străzi și pe alei. Dacă tot circul pe afară, riscul să fiu arestată este foarte ridicat. Yang Chen a murit torturată de poliție la o vârstă atât de fragedă, iar eu sunt cu peste 10 ani mai în vârstă decât Yang Chen, deci, dacă m-ar aresta, n-aș putea nici atât să rezist la tortură. Chiar dacă nu m-ar omorî, probabil că aș rămâne schilodită.” Gândul acesta m-a făcut să-mi fie oarecum teamă. În acel moment, conducătoarea mi-a spus: „Tu te-ai mai ocupat de scrisori de raportare, așa că vreau să mergi tu și de data aceasta. Ce zici?” Deși știam în inima mea că a mă eschiva de la datorie nu era în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, m-am gândit că această datorie era cu adevărat prea periculoasă, așa că am găsit o scuză pentru a o evita, spunând: „Sora Shen Ran are discernământ și se pricepe să aibă părtășie. Poți rândui să meargă ea. Din întâmplare, chiar este la o biserică din apropiere, așa că i-ar fi convenabil să meargă.” Dar conducătoarea a spus că Shen Ran nu se mai ocupase de scrisori de raportare până atunci și mi-a cerut să merg cu ea, așa că nu am avut de ales decât să accept. După aceea, am rânduit să mă întâlnesc împreună cu Shen Ran cu frații și cu surorile pentru a verifica scrisorile de raportare și ne-am ocupat rapid de trei astfel de scrisori.

Mai târziu, am reflectat asupra mea și m-am întrebat: „De ce mă gândesc întotdeauna în primul rând la mine când mă confrunt cu îndatoriri periculoase și chiar vreau să mă eschivez de la datoria mea? Ce anume mă stăpânește?” Mai târziu, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celor celebri și măreți. Cuvintele lor diavolești au devenit viața și natura omului. «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate» este o bine-cunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și care a devenit viața omului. Există alte câteva cuvinte ale filosofiilor pentru interacțiuni lumești care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește cultura tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa, induce în eroare și corupe oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii și, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. […] Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane și se poate spune că natura omului este coruptă, ticăloasă, antagonistă și în opoziție cu Dumnezeu, plină de filosofiile și otrăvurile Satanei și cufundată în ele. A devenit în totalitate natura-esență a Satanei. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”). Din expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, mi-am dat seama că am încercat să mă menajez de fiecare dată, eschivându-mă de la datorie. Asta era pentru că otrăvurile satanice „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „O viață rea este mai bună decât o moarte bună” prinseseră rădăcini adânci în inima mea și deveniseră de multă vreme natura mea. De fiecare dată când erau în joc interesele mele, nu puteam să nu mă gândesc la mine. În situații dificile, scrisorile de raportare se acumulau, iar conducătoarea a rânduit ca eu să îndeplinesc această datorie, dar eu mă gândeam în permanență la interesele mele. Mi-era teamă că voi fi prinsă, schilodită sau omorâtă în bătaie, fără niciun final bun sau nicio destinație bună, așa că mi-am găsit scuze pentru a nu-mi îndeplini datoria și chiar m-am plâns că nu a rânduit conducătoarea să se ocupe alții de asta. M-am gândit cum siguranța surorii Shen Ran era în pericol, dar ea a fost totuși dispusă să îndeplinească această datorie, în timp ce eu am vrut doar să stau acasă, crezând că astfel ar scădea riscul de a fi capturată. Eram cu adevărat egoistă și detestabilă, fără pic de umanitate! Savurasem udarea și aprovizionarea din cuvintele lui Dumnezeu, bucurându-mă de atâta iubire din partea Lui, așa că, în momentele critice, ar fi trebuit să-mi fac bine datoria pentru a-L răsplăti pe Dumnezeu și să-i îndepărtez din biserică pe antihriști, pe oamenii răi și pe neîncrezători cât mai curând posibil, pentru ca frații și surorile să poată avea o viață bisericească bună și un loc în care să își îndeplinească îndatoririle. Dar eu nu m-am gândit la interesele bisericii și nici la intrarea în viață a fraților și a surorilor, ci doar la propria mea siguranță. Nu Îl trădam eu pe Dumnezeu? Eram cu adevărat nevrednică de a trăi în prezența lui Dumnezeu! Înțelegând acest lucru, n-am mai vrut să trăiesc în firea mea coruptă și să mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Am căutat în cuvintele lui Dumnezeu o cale de practică pentru a-mi îndrepta firea coruptă.

Am citit aceste pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu te privește ca pe un membru al casei Sale și ca pe o parte a expansiunii lucrării Sale. În acest moment, ai datoria pe care se cuvine să o realizezi. Indiferent ce ești capabil să faci, indiferent ce ești capabil să dobândești, acestea sunt responsabilitățile și datoria ta. Se poate spune că ele sunt însărcinarea dată de Dumnezeu, misiunea ta și datoria ta imperativă. Îndatoririle vin de la Dumnezeu; reprezintă responsabilitățile și însărcinările pe care Dumnezeu le încredințează omului. Așadar, cum ar trebui să le înțeleagă omul? «Deoarece aceasta este datoria mea și însărcinarea pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu, reprezintă obligația și responsabilitatea mea. Este corect să o accept ca pe datoria mea imperativă. Nu pot să o resping sau să o refuz; nu pot să fac mofturi. Ceea ce îmi revine este cu siguranță ceea ce s-ar cuveni să fac. Nu este vorba că nu sunt îndreptățit să fac o alegere, ci că nu ar trebui să fac o alegere. Aceasta este rațiunea pe care s-ar cuveni să o aibă o ființă creată.» Aceasta este o atitudine de supunere” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Indiferent ce îți cere Dumnezeu, trebuie doar să lucrezi în acea direcție cu toată puterea ta și sper că vei fi capabil să îți îndeplinești loialitatea față de Dumnezeu înaintea Lui în aceste zile de pe urmă. Atât timp cât vei putea vedea zâmbetul mulțumit al lui Dumnezeu când stă pe tronul Lui, chiar dacă acest moment este clipa stabilită a morții tale, ar trebui să poți să râzi și să zâmbești în timp ce închizi ochii. În timpul tău pe pământ, trebuie să îți faci datoria finală pentru Dumnezeu. În trecut, Petru a fost răstignit cu capul în jos pentru Dumnezeu; dar ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu în aceste zile de pe urmă și să îți epuizezi toată energia pentru El. Ce poate o ființă creată să facă pentru Dumnezeu? Ar trebui, așadar, să te oferi lui Dumnezeu dinainte, ca El să te orchestreze cum dorește. Atât timp cât asta Îl face pe Dumnezeu fericit și mulțumit, atunci lasă-L să facă ce voiește cu tine. Ce drept au oamenii să rostească vorbe de nemulțumire?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Interpretări ale tainelor «cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers»”, Capitolul 41). Contemplând cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, indiferent ce datorie îmi rânduiește Casa lui Dumnezeu, aceasta este responsabilitatea și obligația mea, iar eu ar trebui să o accept ca pe o datorie de neevitat. Când și ce suferință trebuie să îndurăm este ceva predeterminat de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar îngădui să fiu capturată, atunci aș fi dispusă să mă supun suveranității lui Dumnezeu fără să mă plâng și, chiar dacă aș fi schilodită sau omorâtă în bătaie, nu m-aș supune niciodată marelui balaur roșu. Trebuia să rămân fermă în mărturia mea pentru a-l umili pe marele balaur roșu. M-am gândit la sfinții de-a lungul istoriei, care au murit uciși cu pietre, sfârtecați de cai, tăiați în bucăți sau spânzurați pentru că au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Poate părea că au avut parte de o moarte dureroasă, dar sufletele lor nu au pierit, iar ei și-au folosit viața pentru a aduce mărturie despre Domnul Isus și au fost aprobați de Dumnezeu. În schimb, eu, ca ființă creată care se bucură de tot ce i-a dat Dumnezeu, când m-am confruntat cu situații periculoase, m-am eschivat de la îndatoririle mele pentru a mă proteja. O astfel de persoană este un trădător laș în ochii lui Dumnezeu și, chiar dacă trupul se zbate în continuare, este doar o carcasă. Cum a spus Domnul Isus: „Cel ce-şi va găsi viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi va pierde viaţa de dragul Meu, o va găsi” (Matei 10:39).

În iunie 2023, PCC a desfășurat o altă campanie de arestări în masă, iar peste o sută de persoane au fost arestate în mai multe biserici din orașul meu natal. Mulți frați și surori trăiau în frică și și-au pierdut viața bisericească normală. La mijlocul lunii octombrie, într-una dintre aceste biserici a avut loc un incident implicând un hristos fals care a înșelat oamenii; mulți frați și surori au fost induși în eroare, iar din cauza trădării unei iude, întreaga biserică a ajuns sub supravegherea poliției. Era urgent nevoie de cineva care să se ocupe de lucrarea de gestionare a consecințelor, iar conducătorii au vrut să rânduiască să merg eu. Gândindu-mă la cât de gravă era situația în acea biserică, am simțit că riscul de a fi capturată în timp ce mă ocupam de lucrarea de gestionare a consecințelor era prea mare și m-am simțit oarecum timorată și speriată. Amintindu-mi însă de experiențele mele anterioare, mi-am dat seama că acesta era un test de la Dumnezeu, ca să vadă dacă pot să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Lui și să-I rămân loială. De data aceasta, nu voiam să Îl dezamăgesc din nou pe Dumnezeu, așa că am acceptat această datorie. Mai târziu, în timpul cooperării, am întâmpinat unele dificultăți, dar, bazându-mă pe Dumnezeu și lucrând efectiv, am reușit să transfer cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu, iar majoritatea fraților și surorilor care fuseseră induși în eroare de falsul hristos au fost salvați.

Prin această experiență, am dobândit mai multă credință în Dumnezeu și am dobândit, de asemenea, o anumită înțelegere a atotputerniciei și a suveranității lui Dumnezeu și am înțeles că acțiunile agresive ale PCC sunt în mâinile lui Dumnezeu. Întocmai cum a spus Dumnezeu: „Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, Satana este inferior crinilor de pe munte, păsărilor ce zboară în aer, peștilor din mare și viermilor de pe pământ. Rolul acestuia între toate lucrurile este să servească toate lucrurile, să servească omenirii și lucrării lui Dumnezeu și planului Său de gestionare. Indiferent de cât de răuvoitoare îi este natura sau cât de rea îi este esența, singurul lucru pe care îl poate face este să își respecte ascultător funcția: să Îi slujească lui Dumnezeu și să asigure un contrast lui Dumnezeu. Astfel este esența și poziția Satanei. Esența sa este deconectată de la viață, deconectată de la putere, deconectată de la autoritate; este doar o jucărie în mâinile lui Dumnezeu, doar o mașinărie în slujba lui Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”).