de Han Ming, China

În 1998, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Mai târziu, am devenit cunoscut pentru credința mea și am ajuns să fiu o țintă principală de supraveghere pentru poliția PCC. În 2016, eu și soția mea ne-am părăsit casa și am închiriat o locuință într-un alt loc pentru a ne îndeplini îndatoririle. Mai târziu, frații și surorile din orașul meu natal mi-au spus că poliția încă mă căuta și că mituiseră un vecin pentru a le raporta dacă mă vedea. Din această cauză, eram foarte prudenți în timp ce ne aflam în altă parte îndeplinindu-ne îndatoririle, mereu în alertă, temându-ne să nu fim monitorizați și arestați.

Într-o dimineață din prima jumătate a anului 2023, sora Zhang Ning a venit la mine acasă pe neașteptate, vizibil îngrijorată, mi-a spus că sora ei parteneră fusese arestată și că mai mulți alți frați și surori din biserică fuseseră, de asemenea, arestați. Poliția fusese chiar și în câteva case de găzduire pentru face interogatorii. Ea și sora Liu Ming nu aveau unde să meargă și voiau să rămână la mine acasă pentru o vreme. Gândindu-mă că erau vânate și nu puteau să se întoarcă acasă, am fost de acord imediat. Dar, două zile mai târziu, am aflat că amândouă fuseseră raportate și că poliția obținuse o fotografie cu Liu Ming și o căutau. Vestea m-a neliniștit și am simțit ca și cum China era acoperită de un nor întunecat, fără niciun loc sigur, nicăieri. De asemenea, nu m-am putut abține să nu mă îngrijorez, gândindu-mă: „Dat fiind că și eu sunt vânat de poliția PCC, nu este oare prea periculos să le găzduiesc la mine acum pe aceste două surori? Mai ales pe Liu Ming. Poliția are fotografia ei și urmărește activ locul în care se află. Ea a trecut pe lângă multe camere de supraveghere în drum spre casa mea și, dacă poliția verifică filmările, îi vor depista rapid mișcările și o vor găsi în casa mea. Atunci am fi arestați și noi!” M-am gândit și la faptul că aveam hipertensiune și eram cardiac de mulți ani, și m-am întrebat: „Dacă ajung să fiu arestat și torturat, voi putea oare să îndur? Dacă nu pot să îndur suferința și Îl trădez pe Dumnezeu, nu va fi fost credința mea în zadar? Și aș ajunge să fiu pedepsit și în viitor.” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât deveneam mai înfricoșat și mă simțeam cuprins de o presiune imensă. În acel moment, mi-a venit în minte un gând: „Dacă aș fi știut că totul va fi atât de periculos, nu aș fi acceptat să le găzduiesc pe Zhang Ning și pe Liu Ming. Astfel, aș fi riscat mai puțin. Situația fiind atât de cumplită acum, cu cât vor rămâne mai mult aici, cu atât pericolul la care mă expun va fi mai mare.” După ce am avut acest gând, când vorbeam, le dădeam de înțeles că locuința mea nu era sigură, cu intenția de a le face pe Zhang Ning și Liu Ming să-i îndemne pe conducători să găsească cât mai curând posibil o altă casă de găzduire pentru ele. De fiecare dată când spuneam astfel de lucruri, ambele păreau neajutorate. După aceea, mă simțeam vinovat, gândindu-mă că nu ar trebui să le tratez așa, mai ales pe Liu Ming. Sănătatea ei era deja precară și acum era vânată. Nu cu mult timp înainte, mama ei fusese arestată și nimeni nu știa ce se întâmplase cu ea, iar într-o zi, am văzut-o plângând singură în bucătărie. Erau într-un mare pericol și nu ar fi trebuit să le presez să plece, dar când mă gândeam la propria mea siguranță, tot speram ca ele să plece repede.

În timpul unei adunări, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și acesta m-a mișcat profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „Indiferent de cât de «puternic» este Satana, indiferent de cât de insolent și ambițios este, indiferent de cât de mare îi este abilitatea de a provoca pagube, indiferent de cât de cuprinzătoare sunt tehnicile cu care strică și ademenește omul, indiferent de cât de istețe sunt păcălelile și uneltirile cu care îl sperie pe om, indiferent de cât de schimbătoare este forma în care există, nu a fost niciodată capabil să creeze o singură ființă vie, nu a fost niciodată capabil să stabilească legi sau reguli pentru existența tuturor lucrurilor și nu a fost niciodată capabil să conducă sau să controleze vreun obiect, fie el însuflețit sau neînsuflețit. În cosmos și pe bolta cerească, nu există o singură persoană sau obiect care să fie născut din el sau să existe datorită lui; nu există o singură persoană sau obiect condus de el ori controlat de el. Dimpotrivă, nu doar că trebuie să trăiască sub stăpânirea lui Dumnezeu dar, mai mult decât atât, trebuie să se supună tuturor ordinelor și poruncilor lui Dumnezeu. Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, Satana este inferior crinilor de pe munte, păsărilor ce zboară în aer, peștilor din mare și viermilor de pe pământ. Rolul acestuia între toate lucrurile este să servească toate lucrurile, să servească omenirii și lucrării lui Dumnezeu și planului Său de gestionare. Indiferent de cât de răuvoitoare îi este natura sau cât de rea îi este esența, singurul lucru pe care îl poate face este să își respecte ascultător funcția: să Îi slujească lui Dumnezeu și să asigure un contrapunct lui Dumnezeu. Astfel este esența și poziția Satanei. Esența sa este deconectată de la viață, deconectată de la putere, deconectată de la autoritate; este doar o jucărie în mâinile lui Dumnezeu, doar o mașinărie în slujba lui Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Satana slujește lucrării lui Dumnezeu și că fără permisiunea lui Dumnezeu, nu poate face nimic. Deși marele balaur roșu pare foarte sălbatic, și el este în mâinile lui Dumnezeu. Dacă Liu Ming a fost monitorizată și urmărită când a venit aici și dacă eu voi fi arestat, toate aceste lucruri erau sub controlul lui Dumnezeu și El urma să aibă ultimul cuvânt. Fără permisiunea lui Dumnezeu, poliția nu ne va găsi. Nu fusesem încă arestat, dar fusesem atât de reticent și de speriat și chiar mă gândisem să refuz să le găzduiesc pe cele două surori. Asta arăta că nu aveam deloc o credință adevărată în Dumnezeu. Când mi se întâmplau lucruri, Dumnezeu nu avea loc în inima mea. În ce fel eram eu cineva care credea cu adevărat în Dumnezeu? Eram practic un necredincios. Am înțeles că, după atâția ani de credință în Dumnezeu, statura mea era încă foarte mică și m-am urât pentru că nu urmărisem adevărul. Când situațiile se abăteau asupra mea îmi dezvăluiau cât de jalnic de lipsit eram de adevărurile-realități.

Mai târziu, când ne-am adunat, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „În țara marelui balaur roșu, am realizat o etapă de lucru de nepătruns pentru ființele umane, făcându-le să se clatine în vânt, după care multe se îndepărtează în liniște cu suflarea vântului. Într-adevăr, aceasta este «aria» pe care urmează să o curăț; după aceasta tânjesc și acesta este și planul Meu. Căci mulți dintre cei răi s-au strecurat înăuntru în timp ce lucrez, dar nu mă grăbesc să-i alung. Mai degrabă, îi voi împrăștia la timpul potrivit. Numai după aceea voi fi izvorul vieții, îngăduindu-le celor care Mă iubesc cu adevărat să primească de la Mine rodul smochinului și aroma crinului. În ținutul în care locuiește Satana, ținutul prafului, nu rămâne aur curat, ci doar nisip și, astfel, confruntându-mă cu aceste împrejurări, fac această etapă a lucrării” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El permite marelui balaur roșu să-i persecute și să-i aresteze pe aleșii lui Dumnezeu, folosindu-se de el pentru a pune la încercare fiecare persoană. Pe de o parte, scopul este acela de a desăvârși un grup de oameni, iar pe de altă parte, pentru a dezvălui necredincioșii și lașii. În trecut, spusesem adesea că voi lua în considerare intențiile lui Dumnezeu și că eram dispus să mă supun și să-I fiu loial lui Dumnezeu. De asemenea, spusesem că frații și surorile ar trebui să se ajute și să se iubească între ei, dar faptele au dezvăluit că doar declamasem doctrine și lozinci, fără nicio legătură cu realitatea. Zhang Ning și Liu Ming veniseră să stea în casa mea și, la început, fusesem dispus să le găzduiesc. Dar, după ce am văzut că fuseseră capturați destul de mulți oameni și am auzit că cele două fuseseră raportate și că poliția o vâna pe Liu Ming, am simțit că a le găzdui presupunea un risc foarte mare și că, dacă aș fi fost arestat, aș fi fost condamnat la o pedeapsă severă. De dragul siguranței mele, nu mai voiam să le găzduiesc. Ce simțisem în inima mea și ce spusesem era pentru a le face să plece cât mai repede. M-am gândit la mine. Și eu eram vânat de marele balaur roșu și aveam o casă în care nu mă mai puteam întoarce, iar când trupul meu suferea de durere și inima îmi era chinuită, speram și eu să primesc ajutor de la alții. Acum, Dumnezeu îmi asigurase un loc potrivit, dar când surorile nu mai puteau să se întoarcă acasă și nu aveau unde să se ducă, nu am ținut cont de siguranța lor și am tot vrut să le alung. Mi-am dat seama că nu aveam niciun pic de iubire pentru frații și surorile mele. Zhang Ning și Liu Ming îndeplineau îndatoriri importante în biserică, dar în acest moment critic, nu mă gândisem cum să le protejez sau cum să apăr lucrarea bisericii. În ce fel eram eu loial lui Dumnezeu? Natura mea era atât de egoistă și îmi lipsea umanitatea! Abia acum mi-am dat seama că marele balaur roșu slujește lucrării lui Dumnezeu și că, fără acest fel de situație, nu mi-aș fi recunoscut corupțiile. După aceea, mi-am promis mie însumi că, și dacă aș fi arestat într-o zi, urma să rămân cu hotărâre neclintit în mărturia mea și să nu-L trădez pe Dumnezeu. Așa că am discutat cu Zhang Ning și Liu Ming despre cum să reacționăm și să evacuăm locuința, dacă venea poliția să percheziționeze casa sau dacă apăreau circumstanțe neprevăzute. Acest lucru m-a făcut să mă simt mai puțin speriat.

După o vreme, Zhang Ning și Liu Ming s-au mutat. Sora mea mai mică și soțul ei au venit la mine acasă pentru a-mi aminti să fiu atent, spunându-mi că poliția mă vâna și că, în plus, poliția credea că sunt un conducător și că, dacă mă prindeau, cu siguranță urma să fiu condamnat. Am simțit cum o greutate îmi apasă inima și m-am întrebat dacă nu cumva cei care fuseseră arestați și care apoi își vânduseră frații și surorile nu mă identificaseră și nu mă vânduseră și pe mine. Ca să fiu sigur, am ascuns toate lucrurile importante din casă. M-am gândit că dacă se întâmpla ceva, aveam să părăsesc orașul și să mă ascund pentru o vreme. Chiar atunci, pe neașteptate, s-a întors Liu Ming. Nu reușise să rămână în casa de găzduire în care se dusese pentru că aceasta era sub supraveghere. Am fost șocat, gândindu-mă: „Liu Ming este vânată și sunt camere de supraveghere peste tot. Acum că s-a întors după ce se mutase, poliția va afla cu ușurință unde se află, dacă este monitorizată. Inițial, locuința mea era relativ sigură dar, dacă poliția folosește filmările camerelor de supraveghere pentru a-i reface traseul lui Liu Ming, nu va fi astfel expusă și casa mea?” În acea seară, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Liu Ming s-a întors pe neașteptate. Îmi fac griji că, dacă este monitorizată și urmărită, aș putea fi implicat și mi-e frică să nu fiu arestat. Dumnezeule, Te rog, protejează-mi inima și călăuzește-mă să trag învățăminte din această situație.” După ce m-am rugat, m-am simțit oarecum mai liniștit. Am fost dispus să o las pe Liu Ming să stea în casa mea pentru o vreme.

Peste câteva zile, am aflat că mama lui Liu Ming știa unde se afla casa mea. O rudă de ale ei care era credincioasă știa, de asemenea, că Liu Ming stătea la mine. M-am gândit: „În acest moment, nu te poți baza pe nimeni. Dacă această rudă este prinsă și dezvăluie că Liu Ming este la mine în casă, nu voi fi oare într-un pericol și mai mare?” Am început să mă simt din nou tensionat, gândindu-mă: „Liu Ming este într-un pericol atât de mare, ar fi trebuit să-i spun când a plecat acum câteva zile că, odată plecată, nu mai putea să se întoarcă. Așa, nu ar mai fi fost nevoie să mă îngrijorez cu privire la aceste riscuri acum.” Având în minte acest lucru, am rugat-o să le scrie conducătorilor pentru a le spune să se grăbească și să-i găsească o altă casă de găzduire în care să se mute. Dar zilele treceau, iar conducătorii nu dădeau încă niciun semn că ar veni să o ia pe Liu Ming, așa că am început să mă simt neliniștit. Liu Ming a spus neajutorată: „Situația generală a bisericii este destul de gravă acum și, în momentul acesta, este greu să găsești o casă de găzduire potrivită.” Văzând tristețea de pe chipul lui Liu Ming, m-am simțit vinovat și nu am avut inimă să o alung. Mai târziu, conducătorii au considerat că nici locuința mea nu era sigură, așa că au mutat-o pe Liu Ming într-o altă casă.

După aceea, am început să reflectez și să cântăresc lucrurile, întrebându-mă ce învățăminte trăsesem oare din găzduirea lui Zhang Ning și Liu Ming cu aceste două ocazii? Privind înapoi, ceea ce dezvăluisem în ambele ocazii era lașitate – dorind să mă protejez pe mine însumi, voind tot timpul să mă sustrag de la îndatoririle mele și nefiind dispus le găzduiesc pe surori. Așa că am căutat să citesc cuvintele lui Dumnezeu referitoare la această stare. Dumnezeu spune: „Antihriștii sunt extrem de egoiști și josnici. Nu au credință adevărată în Dumnezeu, cu atât mai puțin loialitate față de El; când întâmpină o problemă, se protejează și se apără doar pe ei înșiși. Pentru ei, nimic nu este mai important decât propria siguranță. Atât timp cât pot să trăiască și nu vor fi arestați, nu le pasă cât rău este făcut lucrării bisericii. Acești oameni sunt extrem de egoiști, nu se gândesc deloc la frați și la surori sau la lucrarea bisericii, se gândesc doar la propria siguranță. Sunt antihriști” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a doua)”]. Din expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că antihriștii sunt cu adevărat egoiști și detestabili. Sunt preocupați doar să se protejeze pe ei înșiși și propriile interese și nu au nici cea mai mică grijă pentru protejarea lucrării bisericii sau a siguranței fraților și a surorilor lor. Mă comportasem exact ca un antihrist, gândindu-mă în momentele de restriște doar la mine însumi și punându-mi propriile interese pe primul loc, fără să iau nicidecum în considerare siguranța fraților și a surorilor mele, ori lucrarea bisericii. Zhang Ning și Liu Ming îndeplineau îndatoriri bazate pe texte – o lucrare importantă pentru biserică. Acum, că biserica se confrunta cu arestări pe scară largă, multe case de găzduire nu mai puteau să ofere adăpost. Casa pe care o închiriasem era relativ mai sigură, așa că, într-o astfel de situație, ar fi trebuit să mă simt onorat să le găzduiesc, pentru ca ele să aibă un mediu liniștit în care să își îndeplinească îndatoririle. În plus, starea de sănătate a lui Liu Ming nu era bună, era foarte îngrijorată pentru că mama ei fusese arestată și, întrucât era și ea vânată, nu avea o casă în care să se întoarcă. Așa că ar fi trebuit să o iau la mine și să am grijă de ea astfel încât să se simtă aici ca acasă și să își poată îndeplini îndatoririle în liniște. Cu toate astea, eu mă gândisem doar dacă aș putea fi arestat sau nu, dacă aș putea rămâne de neclintit în cazul în care aș fi fost arestat și dacă aș mai avea o destinație bună după aceea, fără a empatiza deloc cu situația sau cu sentimentele lor. Pentru a-mi proteja propria siguranță, pe căi ocolite, am încercat chiar să le alung. Luam în considerare doar propriile mele interese, gândindu-mă că tot ce conta era ca eu să fiu în siguranță. Am înțeles că eram la fel ca acei antihriști expuși de Dumnezeu: egoist, detestabil și lipsit de umanitate. M-am gândit la frații și la surorile din biserică, dintre care unii, în situații periculoase, iau în găzduire frați și surori care sunt vânați. Ei sunt dispuși să își asume riscuri pentru a-și proteja frații și surorile, fără nici cea mai mică crâcnire. Unii chiar se ocupă de lucrările de gestionare a urmărilor, în ciuda pericolului uriaș, transferând cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu fără a se gândi la siguranța personală, iar unii intervin pentru a-și proteja frații și surorile atunci când sunt arestați și persecutați. Și lista acestui fel de oameni poate continua. Acești oameni se pot bizui pe Dumnezeu pentru a se răzvrăti împotriva trupului lor, apărând lucrarea bisericii, protejându-și frații, surorile și arătându-și loialitatea pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin comparație, eu nu eram deloc pe măsura lor. M-am gândit și la acele iude care au identificat bunurile bisericii și i-au vândut pe frații și pe surorile lor după ce au fost arestați. Au făcut asta din cauza naturii lor profund egoiste și pentru că se temeau de moarte și voiau să rămână în viață. Când marele balaur roșu i-a amenințat, i-a intimidat și i-a torturat, nu au fost dispuși să permită ca trupul lor să sufere și astfel l-au urmat pe marele balaur roșu, trădându-L, blasfemiindu-L pe Dumnezeu și ofensând-I firea. Și eu eram egoist în acest fel și, dacă aș fi fost arestat de marele balaur roșu, și eu aș fi fost în pericol de a-L trăda pe Dumnezeu! Trebuia să caut rapid adevărul pentru a-mi rezolva starea.

În căutările mele, am reflectat și asupra mea, întrebându-mă: „De ce mă tem mereu să nu fiu arestat?” De fapt, era pentru că mă temeam că dacă aș muri, nu aș avea un final bun sau o destinație bună după aceea. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Cine din întreaga omenire nu este îngrijit în ochii Celui Atotputernic? Cine nu trăiește în mijlocul predestinării Atotputernicului? Oare viața și moartea omului sunt rezultatul propriei alegeri? Își controlează omul propria lui soartă? Mulți oameni strigă după moarte, totuși, ea este departe de ei; mulți oameni vor să fie cei care sunt puternici în viață și se tem de moarte, totuși, necunoscută lor, ziua morții lor se apropie, aruncându-i în abisul morții” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 11). „Cum au murit discipolii Domnului Isus? Printre discipoli, s-au numărat cei care au fost lapidați, târâți în urma unui cal, răstigniți cu capul în jos, dezmembrați de cinci cai – diverse feluri de a muri s-au abătut asupra lor. Care a fost motivul pentru moartea lor? Au fost executați pentru crimele lor conform legii? Nu. Ei răspândesc Evanghelia Domnului, dar oamenii lumii nu au acceptat-o, ci, în schimb, i-au condamnat, i-au bătut și i-au certat și chiar i-au ucis – astfel au fost martirizați. […] Când menționăm acest subiect, vă puneți în locul lor, deci sunt inimile voastre triste și simțiți o durere ascunsă? Vă gândiți: «Acești oameni și-au făcut datoria de a răspândi Evanghelia lui Dumnezeu și ar trebui considerați oameni buni, deci cum au putut avea un astfel de sfârșit și un astfel de final?» De fapt, acesta este felul în care trupurile lor au murit și au mers pe lumea cealaltă; acesta a fost modul în care au părăsit lumea omenească, dar asta nu înseamnă că finalul lor a fost același. Indiferent cum au murit, ori cum au plecat, sau cum s-a întâmplat asta, acesta nu este felul în care Dumnezeu a definit finalurile acelor vieți, acelor ființe create. Acesta este un lucru pe care trebuie să-l vezi clar” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Predicarea Evangheliei este datoria pe care toți credincioșii sunt obligați să o îndeplinească”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că viețile și morțile fiecăruia dintre noi sunt în mâinile lui Dumnezeu și că momentul și modul în care moare o persoană au fost deja predestinate de Dumnezeu. Există multe moduri în care poate muri o persoană, dar valoarea și semnificația acestor morți variază mult, iar finalurile și destinațiile oamenilor sunt diferite. La fel ca discipolii Domnului Isus care L-au recunoscut pe Domnul Isus ca fiind Dumnezeu întrupat, ei au fost capabili să-I fie loiali lui Dumnezeu până la capăt, sacrificându-și viețile pentru a rămâne neclintiți în mărturia lor despre El. De asemenea, de-a lungul vremurilor, mulți sfinți au fost martirizați pentru propovăduirea Evangheliei Domnului. Morțile lor au fost valoroase și pline de sens. Deși trupurile lor au pierit în diferite moduri, sufletele lor nu au murit. În zilele de pe urmă, noi credem în Dumnezeu și ne îndeplinim îndatoririle în această țară atee și inevitabil ne vom confrunta cu persecuții și necazuri. Ar trebui, de asemenea, să urmăm exemplul sfinților din trecut și să avem hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu chiar și până la moarte. Dar în această situație orchestrată de Dumnezeu, eu m-am gândit doar cum să scap și cum să mă protejez. Nu am avut nicio credință și nicio loialitate față de Dumnezeu sau vreun dram de iubire pentru frații și surorile mele. Deși trupul meu trăia, nu practicam adevărul și nu aduceam o mărturie autentică, așa că nu aveam deloc aprobarea lui Dumnezeu. Dacă nu urmăream adevărul, nu mă căiam și nu mă schimbam, urma, cu siguranță, să fiu eliminat.

Mai târziu, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și am găsit o cale de practică. Dumnezeu Atotputernic spune: „Ca să fii mărturie pentru Dumnezeu și ca să-l faci de rușine pe marele balaur roșu, trebuie să ai un principiu și să îndeplinești o condiție: trebuie să-L iubești pe Dumnezeu în inima ta și să pătrunzi în cuvintele Lui. Dacă nu pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nicio cale să-l rușinezi pe Satana. Prin creșterea vieții tale, tu te răzvrătești împotriva marelui balaur roșu și aduci o umilință totală peste el; numai asta înseamnă să-l faci într-adevăr de rușine pe marele balaur roșu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei ce cunosc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi pot sluji lui Dumnezeu”). „Dacă oamenii aleg să practice adevărul, atunci, chiar dacă și-au pierdut interesele, ei câștigă mântuirea de la Dumnezeu și viața veșnică. Acei oameni sunt cei mai deștepți. Dacă oamenii renunță la adevăr de dragul intereselor proprii, atunci pierd viața și mântuirea lui Dumnezeu; acei oameni sunt cei mai nesăbuiți. Ceea ce alege o persoană – interesele sale sau adevărul – este incredibil de revelator. Cei care iubesc adevărul vor alege adevărul; vor alege să se supună lui Dumnezeu și să-L urmeze pe El. Ar prefera să-și abandoneze propriile interese, pentru a urmări adevărul. Oricât de mult trebuie să sufere, sunt hotărâți să rămână fermi în mărturia lor, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Aceasta este calea fundamentală pentru practicarea adevărului și intrarea în adevărul-realitate” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cunoașterea firii este temelia schimbării acesteia”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că atunci când mă confrunt cu circumstanțe dificile, trebuie să mă răzvrătesc împotriva trupului și să las deoparte interesele personale. Chiar dacă asta înseamnă să risc sau să sufăr pierderi pentru interesele mele personale, trebuie să sprijin în continuare lucrarea bisericii și să protejez siguranța fraților mei și a surorilor mele. La scurt timp după ce Liu Ming a plecat, mai mulți frați și surori veneau deseori la mine acasă, aduși de nevoile îndatoririlor lor. Unul dintre frați fusese chiar arestat înainte. M-am gândit în sinea mea: „Mașinile de poliție patrulează adesea pe străzi. Acest frate este deja în evidențele lor și sunt multe camere de supraveghere pe drumul spre casa mea. Dacă poliția îl urmărește, mai devreme sau mai târziu, cu siguranță voi fi arestat!” M-am simțit din nou un pic reticent și m-am gândit să le spun fraților și surorilor să nu mai vină atât de des la mine acasă. Dar apoi m-am gândit că venirea lor aici era determinată de nevoile îndatoririlor lor și că, dacă le-aș spune asta, cu siguranță, i-aș constrânge. Mi-am amintit de experiența mea anterioară de a găzdui două surori și știam că de data aceasta nu puteam să iau în considerare doar interesele mele. Aveam credință că totul era în mâinile lui Dumnezeu și că ar trebui să pun pe primul loc susținerea lucrării bisericii. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu, încredințându-I totul și nu m-am mai simțit atât de constrâns.

Reflectând asupra experiențelor mele din această perioadă, am înțeles că natura mea era cu adevărat egoistă și că credința mea în Dumnezeu era prea slabă. Deși crezusem în Dumnezeu mulți ani, nu aveam o înțelegere adevărată a atotputerniciei și suveranității lui Dumnezeu și nici vreo realitate-adevăr. Această experiență de a găzdui frați și surori m-a dezvăluit și a fost, de asemenea, mântuirea mea venită de la Dumnezeu, arătându-mi corupția și neajunsurile și determinându-mă să urmăresc adevărul. Îi mulțumesc lui Dumnezeu din toată inima!