de Su Wei, China

După ce am început să cred în Dumnezeu, am văzut că, adesea, conducătorii de biserică aveau părtășie cu frații și cu surorile folosind cuvintele lui Dumnezeu pentru a le rezolva problemele și dificultățile. Așadar, credeam că astfel de oameni care erau conducători în biserică înțelegeau adevărul, erau cu siguranță aprobați de Dumnezeu și aveau speranța de a primi mântuirea. În martie 2021, am fost aleasă conducătoare în biserică. M-am simțit extraordinar în sinea mea și m-am gândit că, dacă voi continua să urmăresc astfel, voi avea un viitor strălucit în casa lui Dumnezeu și voi putea câștiga aprobarea Lui. Cu toate acestea, nu mă așteptam ca mai târziu să fiu demisă pentru calibrul meu slab și pentru inabilitatea mea de a face lucrare reală. Vestea aceasta a căzut ca un trăsnet din senin și nu mă mai puteam opri din plâns. M-am gândit în sinea mea: „Un calibru slab este o problemă fatală. Oare asta nu înseamnă că nu voi avea șansa de a fi conducătoare în viitor?” După mai bine de o lună, biserica m-a desemnat responsabilă de lucrarea de chestiuni generale. Simțeam că a fi implicată în chestiuni generale toată ziua nu ar aduce beneficii intrării mele în viață. Nu ar fi fost ca atunci când faci datoria de conducătoare, unde te-ai putea instrui să ai părtășie despre adevăr și să rezolvi diverse probleme, să obții mai multe adevăruri și să ai o șansă mai mare de a fi mântuită. Mă simțeam foarte rău mai ales când dădeam ochii cu sora cu care cooperasem odată în lucrarea de conducere și o auzeam vorbind despre gestionarea și rezolvarea unor probleme din biserică. Mă gândeam că era cu adevărat minunat să poți face o datorie de conducătoare ca ea, în timp ce eu nu puteam să fac decât lucrarea de chestiuni generale, care nu-mi plăcea. Când mă gândeam cum conducătorii de nivel superior spuseseră că am un calibru slab și că îmi lipsesc condițiile pentru a fi conducătoare, simțeam o agonie în inimă și plângeam în tăcere. Simțeam că viitorul meu era sumbru, iar șansele mele de a fi mântuită, slabe. Nu puteam să-mi adun nicio vlagă pentru a-mi face datoria și lucram doar mecanic, fără să obțin niciun rezultat. Mai târziu, mi-am dat seama că starea mea nu era corectă și am început să cuget: „De ce am un sentiment de pierdere când îi văd pe alții că sunt conducători? Ce anume urmăresc în credința mea în Dumnezeu?”

Într-o zi, am citit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere a stării mele. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când un antihrist este demis, prima lui reacție este ca și cum ar fi fost lovit de fulger, ca și cum cerul s-ar fi prăbușit și lumea lui s-ar fi năruit. Lucrul în care putuse să-și pună speranțele a dispărut, împreună cu șansa lui de a trăi cu toate beneficiile statutului și cu impulsul care-l face să se dezlănțuie și să săvârșească lucruri rele. Asta i se pare absolut inadmisibil. […] Când se gândește la faptul că speranțele sale de a fi binecuvântat au fost distruse sau că au scăzut în mod semnificativ, este ca și cum capul ar fi pe cale să-i explodeze, ca și cum inima i-ar fi lovită cu un ciocan și este la fel de dureros ca o tăietură de cuțit. Când e pe cale să-și piardă binecuvântarea de a intra în Împărăția Cerurilor, la care a tânjit atât de mult, zi și noapte, i se pare o veste foarte proastă, care s-a ivit din senin. Pentru un antihrist, a nu avea statut este la fel cu a nu avea nicio speranță de a fi binecuvântat, iar acesta devine ca un cadavru ambulant, corpul său devine ca o cochilie goală, lipsit de suflet, neavând nicio îndrumare în viață. Nu are nicio speranță și nu așteaptă nimic cu nerăbdare. Când un antihrist se confruntă cu faptul de a fi expus și demis, primul lucru la care se gândește este că și-a pierdut orice speranță de a fi binecuvântat. Așadar, în acest moment, ar renunța pur și simplu? Ar fi dispus să se supună? Ar profita de această șansă pentru a renunța la dorința sa privind binecuvântările, a-și abandona statutul, a fi de bunăvoie un adept obișnuit și a munci bucuros pentru Dumnezeu și a-și face bine datoria? (Nu.) Ar putea fi acesta un punct de cotitură pentru el? L-ar face acest punct de cotitură să se dezvolte într-o direcție bună și într-un mod pozitiv, sau l-ar face să se dezvolte într-o direcție mai rea și într-un mod negativ? Pe baza naturii-esență pe care o are antihristul, este evident faptul că a fost demis nu e deloc începutul renunțării de către acesta la dorința sa privind binecuvântările, sau începutul iubirii și căutării adevărului de către acesta. În schimb, el va lupta și mai mult pentru ocazia și speranța de a fi binecuvântat; se va agăța de orice ocazie care îi poate aduce binecuvântări, care-l poate ajuta să pună în scenă o revenire și care-i poate permite să-și recapete statutul. De aceea, când se confruntă cu demiterea, pe lângă faptul că este supărat, dezamăgit și ostil, un antihrist va și lupta din răsputeri împotriva demiterii și se va strădui să modifice situația, să o schimbe” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu au statut sau nu au speranța de a câștiga binecuvântări”). „Oamenii de acest fel nu urmăresc adevărul, și totuși, vor mereu să fie promovați și să primească un rol important în casa lui Dumnezeu. În inimile lor, cu cât o persoană are o capacitate de lucru mai mare, cu atât mai mult primește funcții importante, cu atât mai mult este promovată și respectată în casa lui Dumnezeu, cu atât are șanse mai mari să primească binecuvântări, o cunună și recompense. Ei cred că dacă unei persoane îi lipsește capacitatea de lucru sau nu are un punct forte anume, atunci nu este calificată pentru a fi binecuvântată. Cred că darurile, talentele, aptitudinile, competențele, nivelul de educație, capacitatea de lucru și chiar și așa-numitele puncte forte și merite din cadrul umanității lor, care sunt apreciate în lume, precum hotărârea lor de a-i întrece pe alții și atitudinea lor de neclintit, pot servi drept capital pentru primirea binecuvântărilor și a recompenselor. Ce fel de standard este acesta? Este un standard care e în acord cu adevărul? (Nu.) Nu este în acord cu standardele adevărului. Așadar, nu este aceasta logica Satanei? Nu este logica unei epoci ticăloase și a unor tendințe lumești ticăloase? (Ba da.) Judecând după logica, metodele și criteriile pe care oamenii de acest fel le folosesc pentru a evalua lucrurile, împreună cu atitudinea și abordarea lor față de aceste lucruri, ar părea că n-ar fi auzit și citit niciodată cuvintele lui Dumnezeu, că sunt complet ignoranți în ceea ce le privește. Dar de fapt, ei ascultă, citesc și citesc prin rugăciune cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi. Așadar, de ce nu li se schimbă niciodată perspectiva? Un lucru este sigur – indiferent cât de mult ascultă sau citesc cuvintele lui Dumnezeu, în inima lor, ei nu vor fi niciodată siguri că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt adevărul și că ele sunt criteriul pentru evaluarea tuturor lucrurilor; nu vor înțelege și nu vor accepta din inimă acest fapt. Din acest motiv, indiferent cât de absurdă și de denaturată ar putea fi perspectiva lor, ei se vor agăța de ea de-a pururi și indiferent cât de drepte sunt cuvintele lui Dumnezeu, ei le vor respinge și le vor condamna. Aceasta este natura feroce a antihriștilor. De îndată ce eșuează în a primi un rol important, iar dorințele și ambițiile lor rămân neîmplinite, le sunt dezvăluite copitele despicate, li se arată natura feroce și vor să nege existența lui Dumnezeu. De fapt, chiar înainte să nege existența lui Dumnezeu, ei neagă faptul că reprezintă adevărul cuvintele lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu au statut sau nu au speranța de a câștiga binecuvântări”). Dumnezeu expune că, odată ce antihriștii sunt demiși, ei cred că nu au nicio speranță de a dobândi binecuvântări. Nu numai că nu sunt în stare să se supună și să reflecteze asupra lor, dar, în schimb, chiar devin negativi și se împotrivesc, nutrind iluzii nebunești despre a reveni în forță și a-și redobândi statutul. Antihriștii folosesc logica satanică pentru a evalua oameni, evenimente și lucruri. După ei, cu cât sunt mai promovați și mai prețuiți de casa lui Dumnezeu, cu atât mai mare este șansa lor de a primi binecuvântări și o cunună. În timp ce cugetam la cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că purtarea mea după ce am fost demisă era întocmai ca a unui antihrist și că perspectiva mea asupra lucrurilor era exact aceeași cu cea a unui antihrist. M-am gândit de ce îmi păsa atât de mult de statutul de a fi conducătoare. Era pentru că eu credeam că, dacă aș fi fost promovată conducătoare în casa lui Dumnezeu, aș fi putut să mă instruiesc zilnic în folosirea adevărului pentru a rezolva probleme, creșterea mea în viață ar fi fost rapidă și aș fi avut o oportunitate mai mare de a fi mântuită și de a dobândi binecuvântări. Când am fost aleasă conducătoare, m-am simțit foarte fericită și am crezut că credința mea în Dumnezeu avea un viitor strălucit. În perioada în care am fost conducătoare, am îndurat fără să mă plâng toată munca grea și mi-am protejat cu grijă statutul de conducătoare, îngrozită să nu fiu dezvăluită și demisă. Când i-am auzit pe conducători spunând, în timp ce mă demiteau, că aveam un calibru slab și că îmi lipseau condițiile necesare pentru a fi conducătoare, Am crezut că un calibru slab era o problemă fatală și că s-ar putea să nu mai am niciodată șansa de a fi promovată și prețuită în viitor, așa că inima mea a fost cuprinsă de o mare durere. Simțeam că viitorul meu în calitate de credincioasă în Dumnezeu era sumbru și că speranța mea de a primi binecuvântări era slabă. Deoarece aveam aceste gânduri și idei greșite, când conducătorii m-au desemnat să fac datoria de chestiuni generale, am crezut că această datorie însemna doar să fiu ocupată cu chestiuni externe în fiecare zi și că nu-mi aducea beneficii pentru a dobândi adevărul și a fi mântuită. Mi-a displăcut din toată inima și nu puteam să-mi adun nicio vlagă pentru a-mi face datoria. Mi-am dat seama că, în credința mea în Dumnezeu, eu urmăream statutul și binecuvântările. Am echivalat statutul cu binecuvântările și, odată ce mi-am pierdut statutul, am simțit că pierdusem orice speranță de a dobândi binecuvântări și am suferit o durere de nesuportat în inima mea. Cântărisem lucrurile dintr-o perspectivă satanică. În lumea non-credincioasă, în realitate, cu cât ești mai promovat, cu atât ai mai multe perspective de dezvoltare. Am crezut că era la fel și în casa lui Dumnezeu și că a fi promovat în calitate de conducător însemna să ai o șansă mai mare de a fi mântuit și de a obține binecuvântări. Acest lucru nu este deloc în concordanță cu cuvintele lui Dumnezeu. Dacă poți sau nu să fii mântuit prin credința ta în Dumnezeu nu are nimic de-a face cu datoria pe care o faci sau cu faptul dacă ai sau nu statut. Datoria este o responsabilitate pe care o ființă creată ar trebui să o îndeplinească; este un lucru absolut firesc și justificat. Nu ar trebui folosită ca monedă de schimb pentru a obține binecuvântări sau recompense. Cu toate acestea, când am fost desemnată să fac datoria de chestiuni generale, am crezut că această datorie nu era benefică pentru a dobândi binecuvântări în credința mea în Dumnezeu, așa că m-am plâns de Dumnezeu și nu am purtat o povară în datoria mea. M-am gândit chiar să renunț la ea. Mi-am dat seama că natura mea era la fel de egoistă și de preocupată de propriile interese ca aceea a unui antihrist. De îndată ce nu aș fi putut obține binecuvântări, aș fi fost în stare să mă îndepărtez de Dumnezeu și să-L trădez în orice moment. Era atât de periculos!

Mai târziu, am citit alte două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere despre ce înseamnă să fii mântuit. Dumnezeu Atotputernic spune: „Mulți oameni nu pot vedea clar ce înseamnă a dobândi mântuirea. Unii oameni cred că, dacă au crezut în Dumnezeu mult timp, atunci probabil că vor fi mântuiți. Unii oameni cred că, dacă înțeleg multe doctrine spirituale, atunci probabil că vor fi mântuiți. Iar unii cred că, dacă devin conducători și lucrători, cu siguranță vor fi mântuiți. Toate acestea sunt noțiuni și închipuiri umane. Cheia este ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă a dobândi mântuirea. A dobândi mântuirea înseamnă în primul rând a te elibera de păcat și de influența Satanei și a te întoarce cu adevărat la Dumnezeu și a te supune lui Dumnezeu. Ce trebuie să posede oamenii pentru a se elibera de păcat și de influența Satanei? Adevărul. Pentru a dobândi adevărul, oamenii trebuie să se echipeze cu multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și trebuie să fie capabili să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu și să le pună în practică, astfel încât să poată înțelege adevărul și să intre în realitate – doar atunci vor fi mântuiți. Dacă cineva poate fi sau nu mântuit nu are nicio legătură cu cât timp a crezut în Dumnezeu, cât de avansate sunt cunoștințele sale, dacă posedă daruri și puncte forte sau cât de mult suferă. Singurul lucru care are o relație directă cu dobândirea mântuirii este dacă o persoană dobândește sau nu adevărul. Așadar, câte adevăruri ai înțeles acum în inimă? Și câte dintre cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața ta? Dintre toate cerințele lui Dumnezeu, în care ai dobândit intrare? După ce ai crezut în Dumnezeu atâția ani, în cât din realitatea cuvintelor lui Dumnezeu ai intrat? Dacă nu știi sau dacă nu ai dobândit intrare în realitatea niciunuia dintre cuvintele lui Dumnezeu, atunci lasă-Mă să-ți spun ceva adevărat: speranța ta de a fi mântuit este nulă – nu poți dobândi mântuirea sub nicio formă. Chiar dacă poate ai cunoștințe vaste, crezi în Dumnezeu de mult timp, ai o înfățișare plăcută și poți vorbi elocvent și chiar ai fost conducător sau lucrător timp de mai mulți ani – dacă nu urmărești adevărul și nu practici și nu experimentezi în mod corespunzător cuvintele lui Dumnezeu și nu ai nicio mărturie autentică bazată pe experiență, atunci speranța ta de a fi mântuit rămâne nulă” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). „Dacă o persoană poate dobândi în cele din urmă mântuirea nu depinde de ce datorie face, ci de faptul dacă poate înțelege și dobândi adevărul și, în cele din urmă, dacă poate să ajungă la o supunere absolută față de Dumnezeu și să se lase la mila orchestrării Sale, dacă poate să nu mai ia în considerare viitorul și destinul său și dacă poate să devină o ființă creată care corespunde standardului. Dumnezeu este drept și sfânt, El folosește acest standard pentru a măsura întreaga omenire, iar acest standard nu se va schimba niciodată – trebuie să-ți amintești acest lucru. Păstrează acest standard ferm în mintea ta și nu te gândi niciodată să părăsești calea urmăririi adevărului pentru a urmări acele lucruri ireale. Standardul cerut de Dumnezeu pentru toți cei care urmează să fie mântuiți este veșnic neschimbat. Rămâne același indiferent cine ești” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). După ce am cugetat la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El nu măsoară dacă o persoană va fi sau nu mântuită pe baza datoriei pe care o face, a cât de mult suferă sau a darurilor ori a abilităților pe care le are, ci în funcție de capacitatea ei de a înțelege adevărul, de a-l obține și de a se supune în mod absolut orchestrării și rânduielilor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a spus niciodată că ar avea conducătorii o speranță mai mare de mântuire. Lucrul esențial este să ne uităm la calea pe care o urmează o persoană. A fi conducătoare înseamnă să intri în contact cu mulți oameni și să te confrunți cu multe lucruri. Dacă te poți concentra pe urmărirea adevărului, vei avea mai multe oportunități de a-l dobândi și poți intra în adevărul-realitate cât mai curând posibil și poți fi mântuită. Dacă nu urmărești adevărul și te mulțumești doar să te echipezi cu unele cuvinte și doctrine fără să accepți adevărul sau să practici cuvintele lui Dumnezeu, atunci, indiferent câți ani faci datoria de conducătoare, nu vei obține mântuirea. În plus, a face alte îndatoriri nu înseamnă că ai o șansă mai mică de mântuire. Indiferent de datoria pe care o faci, atât timp cât te concentrezi pe urmărirea adevărului și pe rezolvarea firilor tale corupte, privești oamenii și lucrurile, te porți și acționezi în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu și intri în realitatea cuvintelor Lui, vei avea o șansă de mântuire. Exact așa cum spune Dumnezeu: „Acești oameni care sunt promovați și cultivați pot intra pur și simplu mai devreme în adevărul-realitate datorită calibrului lor și diferitelor condiții pe care le au. Cu toate acestea, această intrare timpurie nu înseamnă că ei sunt singurii care pot intra în adevărul-realitate. Înseamnă doar că pot câștiga puțin mai mult, mai devreme, și pot intra în adevărul-realitate un pic mai devreme. Cei care nu au fost promovați vor rămâne un pic în urma lor, dar asta nu înseamnă că nu pot pătrunde în adevărul-realitate. Faptul că cineva poate intra sau nu în adevărul-realitate depinde de ceea ce urmărește el” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”]. M-am gândit la conducătorii pe care îi cunoșteam dinainte. Unii dintre ei aveau un oarecare calibru și daruri și rezolvau adesea problemele și dificultățile fraților și surorilor lor. Cu toate acestea, ei înșiși nu practicau adevărul și își făceau datoria bazându-se pe firile lor corupte. Au perturbat și au tulburat lucrarea bisericii, au refuzat cu încăpățânare să se căiască și, în cele din urmă, au fost îndepărtați. În schimb, unii frați și unele surori fac îndatoriri neînsemnate, dar se concentrează pe căutarea adevărului, practică atât cât înțeleg, își fac îndatoririle cât pot ei de bine și protejează lucrarea bisericii. După o perioadă, ei sunt în stare să facă progrese în îndatoririle și în intrarea lor în viață și pot, în aceeași măsură, să obțină adevărul și să câștige aprobarea din partea lui Dumnezeu. Dacă o persoană poate fi sau nu aprobată de Dumnezeu nu depinde de nivelul de conducător pe care îl are, ci este determinat de atitudinea sa față de Dumnezeu, de adevăr și de datoria sa; depinde de faptul dacă merge pe calea urmăririi adevărului. Din aceasta am văzut sfințenia și dreptatea firii lui Dumnezeu. Toată lumea este egală în fața adevărului și, dacă nu urmărești adevărul și nu-l practici, atunci, indiferent cât de mare conducătoare ai fi, în cele din urmă nu vei reuși să rămâi fermă. Când am înțeles acest lucru, inima mi s-a luminat. Deși calibrul meu este mediu, pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu și, indiferent de datoria pe care o fac, atât timp cât mă concentrez pe căutarea și pe practicarea adevărului, am speranța de a fi mântuită.

Apoi am citit alte două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu și am ajuns să înțeleg ce ar trebui să urmăresc în credința mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „A urmări să-ți realizezi în mod activ datoria de ființă creată este calea către succes; calea de a urmări iubirea adevărată pentru Dumnezeu este cea mai corectă cale; a urmări schimbări în vechea fire și a urmări iubirea pură pentru Dumnezeu este calea către succes. O astfel de cale către succes este calea recuperării datoriei originare, cât și a înfățișării inițiale a unei ființe create. Este calea recuperării și este, de asemenea, scopul întregii lucrări a lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Dacă însă urmărirea omului este pătată de cerințe personale extravagante și așteptări neîntemeiate, iar efectul obținut nu este cel al schimbărilor în firea omului, atunci acest lucru este în dezacord cu lucrarea de recuperare. Nu este în niciun caz lucrare făcută de Duhul Sfânt și, așadar, asta dovedește că o astfel de urmărire nu este aprobată de Dumnezeu. Ce semnificație are o urmărire care nu este aprobată de Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”). „Ca ființă creată, omul ar trebui să urmărească să-L cunoască pe Creator și să îndeplinească datoria unei ființe create și, cel mai important, să urmărească să-L iubească pe Dumnezeu fără să facă nicio altă alegere, pentru că Dumnezeu este vrednic de dragostea omului. Aceia care urmăresc iubire pentru Dumnezeu nu ar trebui să urmărească beneficii sau speranțe personale; aceasta este cea mai corectă cale de urmărit. Dacă ceea ce urmărești este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci calea pe care pășești este cea corectă. Dacă ceea ce urmărești sunt binecuvântările trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor noțiuni, dacă nu există absolut nicio schimbare în firea ta, dacă nu ești deloc supus lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în neclaritate, atunci ceea ce urmărești te va duce cu siguranță în iad, deoarece calea pe care pășești este calea eșecului. Dacă vei fi făcut desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de ceea ce urmărești. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de calea pe care mergi” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”). După ce am cugetat la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că este extrem de important ce cale urmezi în credința în Dumnezeu. Dumnezeu le cere oamenilor să-și îndeplinească datoria de ființe create și, asemenea lui Petru, să urmărească să-L înțeleagă și să-L iubească pe Dumnezeu. Doar în acest fel poate cineva să obțină o schimbare a firii și să se supună față de toată orchestrarea și toate rânduielile lui Dumnezeu; nu ar trebui să muncim și să ne consumăm doar pentru a obține binecuvântări și cununi, precum Pavel. Ceea ce urmărea Pavel era contrar cerințelor lui Dumnezeu. El a crezut până la sfârșit, dar nu a obținut nicio schimbare a firii, era încă plin de pretenții și de cereri față de Dumnezeu, iar natura lui încă era una de împotrivire față de Dumnezeu. Mergeam pe calea eșuată a lui Pavel. Crezusem întotdeauna că a fi conducătoare îmi va oferi multe oportunități de a mă instrui, dându-mi mai multă speranță de a fi mântuită. Prin urmare, am vrut constant să fiu conducătoare. Ceea ce am urmărit în credința mea în Dumnezeu a fost să obțin binecuvântări și o cunună, în loc să urmăresc adevărul și schimbările în firea mea. Așa că, atunci când am fost demisă din cauza calibrului meu slab și am simțit că s-ar putea să nu mai am niciodată ocazia de a fi conducătoare și că speranțele mele de a dobândi binecuvântări erau slabe, am devenit negativă și am lenevit, neglijându-mi datoria. Dacă aș fi continuat pe această cale greșită, și nu aș fi urmărit adevărul, viața-fire pe care o aveam nu s-ar fi schimbat și eu nu aș fi arătat absolut niciun fel de supunere față de orchestrarea și de rânduielile lui Dumnezeu. În cele din urmă, oare finalul meu nu ar fi fost exact la fel cu cel al lui Pavel? Când am înțeles acest lucru, I-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii pentru că m-a dezvăluit, iar asta mi-a permis să recunosc că urmăream un lucru greșit. Aceasta era mântuirea Lui pentru mine! Când am înțeles acest lucru, nu m-am mai simțit tulburată de faptul că am un calibru slab și că îmi lipsesc condițiile necesare pentru a fi conducătoare. Sunt o ființă creată și nu ar trebui să urmăresc binecuvântări sau să încerc să mă tocmesc cu Dumnezeu. În schimb, ar trebui să-mi îndeplinesc datoria de ființă creată și să mă străduiesc să-L iubesc pe Dumnezeu și să mă supun Lui. Doar aceasta este calea cea dreaptă în viață și modul în care ar trebui să fie o ființă creată. După aceea, atitudinea mea față de datoria de chestiuni generale a devenit mai corectă și am fost capabilă să-mi fac îndatoririle într-un mod realist. Odată ce starea mea s-a schimbat, și eficiența lucrării mele s-a îmbunătățit puțin.

Ulterior, ori de câte ori lucrarea mea de chestiuni generale se aglomera, încă simțeam că această datorie presupunea în principal să fiu ocupată cu chestiuni externe și că nu ar fi benefică pentru intrarea mea în viață. Cu toate acestea, știam că această perspectivă era incorectă, așa că am căutat cum ar trebui să mă concentrez pe intrarea în viață în timp ce făceam această datorie. Am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Experimentați stări în care, indiferent ce vi se întâmplă sau ce fel de datorie ați îndeplini, puteți adesea să vă liniștiți înaintea lui Dumnezeu și să vă puneți inimile în a medita la cuvintele Lui, în a căuta adevărul și în a chibzui la modul în care puteți să îndepliniți acea datorie într-un mod care este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și ce adevăruri ar trebui să dețineți pentru a îndeplini această datorie conform standardului? Sunt multe momente în care căutați adevărul în acest fel? (Nu.) A pune suflet în datoria ta și a-ți putea asuma responsabilitatea presupun să înduri greutăți și să plătești un preț – nu e suficient doar să vorbești despre aceste lucruri. Dacă nu-ți pui inima în datoria ta, dorindu-ți în schimb să depui efort mereu, atunci cu siguranță datoria ta nu va fi bine făcută. Pur și simplu vei face lucrurile mecanic și nimic mai mult și nu vei ști dacă ți-ai făcut datoria bine sau nu. Dacă îți pui inima în ea, vei ajunge treptat să înțelegi adevărul; dacă nu faci asta, atunci nu-l vei înțelege. Când pui suflet în îndeplinirea datoriei și în urmărirea adevărului, vei ajunge treptat să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, să-ți descoperi propria corupție și propriile lipsuri și să-ți stăpânești toate diferitele stări. Atunci când te concentrezi doar pe a depune efort și nu îți pui inima în a reflecta asupra ta, nu vei fi capabil să descoperi adevăratele stări din inima ta și diversele reacții și dezvăluiri ale corupției pe care le ai în diferite împrejurări. Dacă nu știi care vor fi consecințele atunci când problemele rămân nerezolvate, atunci ești în mare necaz. Prin urmare, să crezi în Dumnezeu într-o manieră confuză este inacceptabil. Trebuie să trăiești înaintea lui Dumnezeu tot timpul, în toate locurile; orice ți se întâmplă, trebuie să cauți întotdeauna adevărul și, în timp ce faci acest lucru, trebuie să și reflectezi asupra ta și să știi ce probleme există în starea ta și să cauți imediat adevărul pentru a le rezolva. Numai în acest fel poți să-ți îndeplinești bine datoria și să eviți să întârzii lucrarea bisericii. Mai presus de toate, nu doar că vei putea să-ți realizezi bine datoria, dar vei avea și intrare în viață și vei fi capabil să-ți înlături firile corupte. Numai așa poți pătrunde în adevărul-realitate” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poate cineva să trăiască adevărata asemănare umană”). Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că obținerea adevărului și atingerea mântuirii nu depind de îndatoririle pe care le facem. În schimb, depind de faptul dacă noi căutăm adevărurile-principii în îndeplinirea îndatoririlor noastre, reflectăm asupra propriei corupții și a propriilor lipsuri și căutăm adevărul pentru a ne rezolva propriile probleme, obținând astfel intrare în viață în timp ce ne facem datoria. Dacă ne concentrăm pe căutarea adevărului și pe practicarea cuvintelor lui Dumnezeu atunci când ne facem îndatoririle, putem obține adevărul indiferent de datoria pe care o facem. De exemplu, acum sunt mai implicată în lucrarea de chestiuni generale. Dacă fac toate lucrurile într-un mod superficial și confuz și nu le abordez cu conștiinciozitate, este posibil să aduc prejudicii intereselor bisericii. Mai mult, a face datoria de chestiuni generale nu înseamnă a trăi într-un vid. Încă întâlnesc oameni, evenimente și lucruri în fiecare zi, și dezvălui tot felul de gânduri active. Dacă pot să mă concentrez să reflectez asupra mea și să mă cunosc prin firile corupte, gândurile și ideile pe care le dezvălui în fiecare zi și să intru în adevărul-realitate, voi fi capabilă să trag multe învățăminte și să obțin adevărul. Când am înțeles acest lucru, m-am simțit mult mai liniștită.

După aceea, când îmi făceam datoria, m-am concentrat pe examinarea zilnică a gândurilor și ideilor mele. Când am fost emondată, am căutat, de asemenea, în mod activ adevărul și am urmărit mărturii bazate pe experiență ale fraților și surorilor, fiind atentă la felul cum reflectau alții asupra lor și trăgeau învățăminte atunci când li se întâmplau lucruri. De exemplu, înainte, frații și surorile mele mi-au atras atenția că aveam o fire arogantă și că tindeam să ripostez atunci când mi se întâmpla ceva. Am acceptat acest lucru, am reflectat și am ajuns să mă cunosc și am găsit cuvinte ale lui Dumnezeu în acest sens pentru a le citi. De asemenea, m-am deschis în fața fraților și surorilor și am căutat cum să-mi rezolv problema legată de tendința de a riposta. Totodată, îmi fac adesea timp să scriu articole cu mărturii bazate pe experiență și am dobândit o înțelegere mai clară și mai profundă a firii mele satanice corupte. Mă simt împăcată și liniștită în inima mea când îmi fac datoria în acest mod. Cu cât mă instruiesc mai mult în acest fel, cu atât spiritul meu devine mai ager. Sunt mai capabilă să descopăr prompt problemele din datoria mea și am parte de conducerea și de binecuvântarea lui Dumnezeu în îndeplinirea datoriei mele. Slavă lui Dumnezeu!