Tratarea liderilor conform principiului
În vara lui 2016, eram destul de nouă pe poziția de lider în biserică. Într-o zi, sora Wang, un lider superior, a venit la o adunare. Încercam să-mi dau seama dacă un frate ar fi bun de lider și i-am cerut ei ajutorul. Auzind asta, fără ca nici măcar să ceară alte detalii despre el sau să vorbească despre principiile cultivării oamenilor, mi-a spus doar să-l pun în acea poziție pentru o vreme și să văd, apoi să-l schimb dacă e nevoie. M-am temut că pregătirea persoanei nepotrivite va zădărnici lucrarea bisericii și mi-am exprimat îndoiala ca să o fac să aibă părtășie specifică despre principii. Nu a avut mai multă părtășie, ci m-a criticat degrabă că sunt arogantă și nu accept adevărul și a continuat cu asta mult timp. Fiind tratată așa, am fost constrânsă și m-am gândit: „N-ar trebui s-avem părtășie despre adevăr ca să rezolvăm probleme? Când avem probleme, nu ne ajuți prin părtășie, ci ne cerți cu dispreț. Așa nu ne conduci spre înțelegerea adevărului și urmarea principiilor.” Am vrut să-mi împărtășesc confuzia, dar la gândul că fusese foarte aspră cu mine în fața tuturor, m-am temut că mă va certa din nou și va spune că sunt arogantă și nu vreau s-accept adevărul. Așa că n-am spus nimic.
La următoarele adunări, am observat că părtășia ei despre cuvintele lui Dumnezeu nu era luminatoare, nici practică, ci doar teorie pură, neputând rezolva probleme reale. M-am întrebat dacă chiar are lucrarea Duhului Sfânt. Apoi, mi-am zis că poate nu era într-o stare bună și era normal ca lucrarea Duhului să nu se vadă. Nu m-am mai gândit la asta. Mai târziu, s-au făcut aranjamente ca fiecare biserică s-aleagă trei lideri care să răspundă împreună de lucrarea bisericii. Sora Wang ne-a spus că alegerea liderilor e foarte importantă și că trebuie s-o facem repede. Dar lucrurile nu au mers așa când a trebuit să o facem. Pe atunci eram singurul lider și, uneori, nu puteam face față la atâta muncă. I-am explicat asta, sperând că va organiza alegeri cât mai curând. A spus că o va face, dar a trecut o perioadă și ea n-a făcut nimic. I-am scris din nou ca să o presez, dar nu s-a întâmplat nimic. Mi s-a părut ciudat. Știa cât de importantă era alegerea liderilor, iar părtășia ei a fost grozavă, dar se mișca greu când era timpul să facă ceva. Nu era numai gura și teoria de ea, fără să facă lucrare practică? Mai târziu, am aflat că întârziase alegerilor altor biserici în același fel, astfel că nu s-au găsit lideri potriviți la timp, ceea ce a afectat serios viața și lucrarea bisericii.
Mă gândeam că probabil sora Wang e un lider fals, fără lucrare practică și că, dacă va continua, întreaga lucrare a bisericii va fi serios afectată. M-am gândit c-ar trebui să-i semnalez aceste probleme. Dar când am fost pe punctul de a-i scrie, m-am gândit că e lider și c-ar fi minunat dacă ar accepta, dar dacă n-ar face-o, mi-ar putea îngreuna situația, ba chiar ar putea găsi o scuză ca să mă demită. Am hotărât să uit totul. Am pus stiloul jos și am lăsat-o baltă. Dar apoi, nu m-am simțit împăcată. Îi văzusem clar problemele, fără să spun nimic – nu era voia lui Dumnezeu. Am știut că trebuia să spun ceva. Dar tot nu puteam s-aștern nimic pe hârtie. Nu puteam să scriu, dar nu puteam nici să nu scriu. A fost o adevărată dilemă pentru mine. N-am scris scrisoarea. M-am rugat lui Dumnezeu în legătură cu zbuciumul meu. Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie împlinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Am simțit că fiecare întrebare a lui Dumnezeu îmi era adresată mie. Așa că m-am întrebat: „Oare mă gândesc la povara lui Dumnezeu? Oare apăr interesele casei Lui?” M-am gândit cum am văzut-o pe sora Wang eșuând în părtășia despre adevăr și rezolvarea problemelor, certându-i poruncitor pe ceilalți și constrângându-i. A avut părtășie despre teorie, fără să remedieze vreo problemă practică din munca noastră. Alegerile se derulau cu pasul melcului. Comportamentul ei împiedicase deja lucrarea casei lui Dumnezeu. Am știut că trebuia să-i spun ceva, ca ea să știe că e foarte grav. Dar m-am temut că dacă o fac, va refuza s-accepte, îmi va-ngreuna situația și va găsi o scuză să mă-nlăture din datoria mea. N-am îndrăznit să spun nimic, ci am trecut cu vederea, neprotejând deloc lucrarea casei lui Dumnezeu. M-am gândit doar la interesele mele. Am fost foarte egoistă și lipsită de umanitate! Eram lider de biserică, dar când lucrarea bisericii era zădărnicită, nu îndrăzneam să opresc acest lucru. Nu îngăduiam răul sorei Wang? N-am protejat deloc lucrarea casei lui Dumnezeu, așadar, eram vrednică să fiu lider? La acest gând, m-am simțit tot mai vinovată și-am jurat că mă voi lepăda de trup și voi practica adevărul.
Am citit principiile tratării lucrătorilor și a liderilor și-am văzut că, dacă aceia care urmăresc adevărul și pot face lucrare practică comit fărădelegi în datoria lor sau uneori n-au mult succes, ar trebui ajutați cu iubire, sau poate dojeniți și tratați, nicidecum condamnați și demiși cu nonșalanță. Aceia care nu fac lucrare practică sau nu urmăresc adevărul, dacă persistă să se comporte haotic, nu vor să accepte adevărul și nu se căiesc când sunt criticați, sunt considerați lideri falși și trebuie demiși. N-am avut multă experiență personală cu ea. Am văzut câteva indicii că e lider fals, dar nu am putut fi complet sigură. Am știut că trebuie să-ncep prin a avea părtășie cu ea și c-asta era datoria mea. Așa c-am luat un stilou ca să notez problemele ei și, sincer, mă simțeam destul de agitată. Apoi, m-am rugat și I-am cerut lui Dumnezeu putere ca să mă lepăd de mine și s-apăr interesele bisericii. După aceea, nu m-am mai simțit atât de constrânsă și am notat problemele sorei Wang, una câte una. Când am trimis scrisoarea terminată, m-am simțit foarte împăcată.
Alegerile bisericii erau tot în întârziere și multe biserici nu aveau lucrătorii și liderii necesari pentru a termina proiectele la timp. Asta a împiedicat grav lucrarea casei lui Dumnezeu. I-am mai scris de câteva ori ca să o presez, dar fără niciun rezultat. Am văzut că doar vorbea și nu făcea lucrare practică și că nu voia să se schimbe după multe sugestii. Din cauza comportamentului ei constant, a fost un lider fals care nu făcea lucrare practică. I-am scris unui lider superior, explicându-i problemele ei. Peste puțin timp, o anchetă din casa lui Dumnezeu a confirmat că era un lider fals care nu făcea lucrare practică și a fost demisă. Această experiență mi-a arătat că adevărul și dreptatea stăpânesc în casa lui Dumnezeu. Liderii falși pot avea o poziție, dar nu urmăresc adevărul, nici nu fac lucrare reală, așa că nu pot rămâne în casa lui Dumnezeu. Întotdeauna mi-a fost teamă să nu ofensez lideri și să nu-mi pierd datoria, așa că n-am îndrăznit să scot la lumină problemele lor. Atunci, am realizat că n-am înțeles firea dreaptă a lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu are decrete administrative, principii și reguli, așa că oricât de mare ar fi un lider, trebuie să respecte cuvintele lui Dumnezeu și principiile adevărului. Oricine își urmează propria cale nu va avea o poziție sigură. În plus, Dumnezeu răspunde de orice datorie pe care o fac în biserică. Asta nu depinde de niciun lider. Nu e decizia lor. N-aveam de ce să-mi fac griji.
În octombrie 2019, am fost transferată pentru o datorie la o altă biserică. După o vreme, am observat că sora Chen, liderul meu, nu numea oameni conform principiilor. Am avut un diacon de udare, sora Zhang, foarte egoistă și vicleană. A văzut oameni perturbând lucrarea bisericii, dar n-a făcut nimic, de teamă să nu-i ofenseze. Alții au menționat unele probleme, dar ea nu și-a asumat răspunderea, iar acele probleme n-au fost tratate la timp. S-a verificat și era clar că acesta era comportamentul ei constant. Nu susținuse niciodată lucrarea bisericii, nici nu făcuse lucrare practică și trebuia demisă urgent. Dar când sora Chen a mers să o facă, sora Zhang a spus câteva lucruri sensibile și a înșelat cu fațada ei, amânându-și demiterea. Am văzut că sora Chen nu urma principiile demiterii liderilor și lucrătorilor, ceea ce e o problemă gravă. Am vrut să îi spun asta. Dar apoi, m-am gândit că eram destul de nouă în acea datorie, iar ea mă aprecia mult și ar fi minunat dacă mi-ar accepta sugestiile, dar dacă n-ar face-o, ar putea spune că sunt arogantă, fiind obsedată de problemele ei doar după câteva zile în acea funcție. Dacă nu va continua să mă cultive din cauza asta? Acest gând m-a descurajat să deschid subiectul. Chiar dacă m-am simțit oarecum vinovată, am renunțat.
Odată, sora Chen s-a alăturat grupului meu la o adunare și-am vrut să-i spun, dar a zis că era nouă în datorie, că îi era greu și că nu era într-o stare grozavă. M-am gândit că dacă îi pomenesc de problemele ei în timp ce ea se zbate deja să fie lider, oare nu va crede că sunt inumană și neiubitoare? Am decis să renunț, temându-mă că problema nu va fi rezolvată, iar ea se va simți rău și va avea o impresie proastă despre mine. N-am deschis subiectul. Diaconul de udare n-a fost înlocuit, lăsând multe probleme nerezolvate în munca ei, ceea ce-a afectat grav intrarea în viață a fraților și surorilor și lucrarea casei lui Dumnezeu. M-am simțit foarte vinovată pentru asta. Dacă aș fi vorbit la timp, poate că n-ar fi fost atât de grav, în final. Mai târziu, am citit câteva cuvinte ale lui Dumnezeu care m-au emoționat profund. „Mulți oameni din biserică nu au discernământ. Când apare ceva înșelător, ei stau, în mod surprinzător, de partea Satanei; ba chiar se simt ofensați când sunt numiți lacheii Satanei. Deși oamenii ar putea spune că ei nu au discernământ, că stau de partea fără adevăr, aceștia nu stau niciodată de partea adevărului în momente critice și nu se ridică și nu susțin adevărul. Chiar sunt lipsiți de discernământ? De ce, dintr-o dată, sunt de partea Satanei? De ce nu spun niciodată vreun cuvânt drept sau rezonabil care să sprijine adevărul? Oare această situație s-a creat, într-adevăr, din cauza confuziei lor momentane? Cu cât o persoană are mai puțin discernământ, cu atât este mai puțin capabilă să stea de partea adevărului. Ce arată asta? Nu arată oare că oamenii fără discernământ iubesc răul? Nu arată că ei sunt odraslele loiale ale Satanei? Cum se face că întotdeauna pot să stea de partea Satanei și să vorbească aceeași limbă ca și acesta? Toate cuvintele, faptele și expresiile de pe chipurile lor sunt suficiente pentru a demonstra că ei nu iubesc adevărul; mai degrabă, sunt oameni care detestă adevărul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). M-a mustrat tare conștiința când am citit asta. O văzusem pe sora Chen încălcând principiile transferării liderilor și a lucrătorilor. Nu-l demise la timp pe falsul lider expus, ceea ce afectase lucrarea bisericii. Am știut că trebuia să-i ofer părtășie și să protejez lucrarea casei lui Dumnezeu. Dar m-am temut să n-o ofensez și să nu-și schimbe impresia despre mine, așa c-am tăcut și n-am respectat principiile. Lucrarea casei lui Dumnezeu a fost afectată, iar eu aveam partea mea în asta. Am văzut că n-am iubit adevărul, nici n-am avut simțul dreptății, ci am fost doar josnică, apărându-mi interesele și fiind de partea Satanei. Dumnezeu mă promovase să mă dezvolt într-o datorie importantă și avusese părtășie sinceră despre mult adevăr, ca s-aflu adevărul și s-obțin discernământ. Mă îndrumase și să văd aceste probleme, sperând că voi respecta principiile și voi lua atitudine pentru casa Lui. Dar am fost egoistă, mușcând mâna care mă hrănea. Pentru a-mi apăra interesele, am tot întors spatele îndrumării Duhului, afectând și zădărnicind lucrarea casei lui Dumnezeu, comițând fărădelegi înaintea Lui. De asemenea, trăiam în întuneric, atrăgându-mi disprețul Lui.
Mai târziu, am început să reflectez de ce n-am putut să nu m-apăr de fiecare dată când s-a întâmplat ceva. De ce fel de natură coruptă eram controlată? Apoi, am găsit rădăcina a toate astea într-un video lecturând cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Înainte ca oamenii să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu şi să dobândească adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei şi îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce eşti egoist? De ce trebuie să îţi protejezi propria poziție? De ce ai emoții atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul vostru. Iar în legătură cu ce este otrava Satanei, aceasta poate fi pe deplin exprimată în cuvinte. De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul». Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia Satanei a devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul» – aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte ale Satanei sunt tocmai otrava Satanei, iar, când oamenii o interiorizează, ea devine natura lor. Natura Satanei este demascată prin aceste cuvinte; ele îl reprezintă în totalitate. Această otravă devine viața omului și fundamentul existenței sale; umanitatea coruptă a fost, în mod constant, stăpânită de această otravă timp de mii de ani” („Cum să mergi pe calea lui Petru” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Am înțeles din asta că mi-am protejat mereu interesele deoarece am fost controlată de otrăvurile Satanei. „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Folosește auto-protecția ca să scapi de greșeli”, „Când știi că un lucru e greșit, e mai bine să spui mai puțin.” M-am cufundat în acele otrăvuri satanice atât de mult timp că deveniseră natura mea. Trăiam urmându-le, astfel că doar mi-am protejat interesele în orice situație. Printre frați și surori, m-am gândit doar la reputația și statutul meu, nu la lucrarea casei lui Dumnezeu. Am văzut un lider încălcând clar principiile când transfera oameni, dar m-am temut că dacă spun ceva ar putea fi în defavoarea mea, așa c-am trecut cu vederea, ca să-mi protejez poziția și viitorul. N-am oferit părtășie și ajutor la timp, preferând s-aibă de suferit intrarea celorlalți în viață și lucrarea bisericii, decât să-mi compromit interesele. Am văzut cât am fost de egoistă și josnică. Trăiam urmând aceste otrăvuri satanice, devenind tot mai egoistă și șireată, trăind fără pic de umanitate. Mi-am făcut rău și-am zădărnicit și perturbat lucrarea casei lui Dumnezeu. Aceste otrăvuri doar ne corup și ne fac rău și-ajungem să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu și să I ne împotrivim. Am știut că, dacă nu mă căiesc și nu caut adevărul ca să rezolv aceste probleme, voi sfârși alungată, eliminată de Dumnezeu și-mi voi pierde șansa de mântuire. Am văzut și iertarea și mântuirea lui Dumnezeu pentru mine. Dumnezeu a aranjat lucrurile iar și iar, chiar dac-am fost rebelă, îndrumându-mă prin cuvintele Lui, arătându-mi corupția mea. Am știut că trebuie să-L ascult, să mă lepăd de trup și să practic adevărul.
Mai târziu, am găsit alt fragment. „Promovarea și cultivarea cuiva nu înseamnă că acesta înțelege deja adevărul și nici nu spune că e deja capabil să își îndeplinească datoria în mod satisfăcător. […] Oamenii nu trebuie să aibă așteptări mari sau cerințe nerealiste de la cei care sunt promovați și cultivați; ar fi nerezonabil și nedrept pentru ei. Puteți să îi monitorizați și să raportați lucrurile pe care le considerați problematice, dar aceștia sunt doar în perioada de cultivare și nu ar trebui priviți ca oameni care au fost desăvârșiți, cu atât mai puțin ca cineva fără vină sau ca oameni care au adevărul-realitate. Sunt ca și voi: acesta e momentul în care sunt instruiți. […] Care e scopul pentru care Eu zic asta? Pentru a le spune tuturor că nu trebuie să interpreteze greșit promovarea și cultivarea de către casa lui Dumnezeu a diferitelor tipuri de talente și nu trebuie să fie duri în cererile lor față de acești oameni. Bineînțeles, oamenii nu trebuie să fie nici nerealiști în opinia lor despre ei. E o prostie să fiți prea apreciativi sau reverențioși față de ei, nici nu e uman sau realist să fiți exagerat de duri în cerințele voastre față de ei. Deci, care e cel mai rațional mod de a acționa față de ei? Să ne gândim la ei ca la oameni obișnuiți și, atunci când există o problemă care trebuie cercetată, să avem părtășie cu ei și să învățăm fiecare din punctele forte ale celuilalt și să ne completăm reciproc. În plus, este responsabilitatea tuturor să monitorizeze dacă liderii și lucrătorii fac o lucrare reală și dacă sunt competenți în îndeplinirea îndatoririlor. Dacă nu sunt, iar voi ați întrezărit asta, atunci nu pierdeți timp pentru a-i raporta sau a-i elimina; alegeți pe altcineva și nu întârziați lucrarea casei lui Dumnezeu. Întârzierea lucrării casei lui Dumnezeu înseamnă a vă răni pe voi înșivă și pe ceilalți, nu este bine pentru nimeni” („Identificarea liderilor falși (5)” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Acest fragment mi-a arătat principiile tratării liderilor și a lucrătorilor. Ei nu încep înțelegând adevărul și fiind foarte potriviți pentru funcție. Trec printr-o perioadă de practică, au defecte și neajunsuri, iar noi trebuie să fim sinceri și corecți cu ei, nu mult prea exigenți. Dar, în același timp, trebuie să supraveghem munca lor. Când e în conformitate cu adevărul, trebuie s-o acceptăm, iar dacă nu e, trebuie s-o spunem și să oferim părtășie și ajutor, ca ei să-și poată vedea greșelile din datoria lor și să le îndrepte cât mai repede. E benefic pentru intrarea lor în viață și pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă vedem clar că sunt lideri falși care nu fac lucrare practică și nu sunt capabili, acesta lucru trebuie semnalat imediat. Am știut că sora Chen era nouă în acea datorie, deci era de așteptat să facă greșeli. De când văzusem problemele, trebuia să le semnalez și s-am părtășie. Aș putea s-o raportez și s-o expun dacă refuză s-accepte. Nu puteam doar să privesc cum e afectată lucrarea casei lui Dumnezeu. În acel moment, n-am mai vrut să-mi protejez interesele, gata să-mi îndrept motivele pentru a proteja lucrarea casei lui Dumnezeu. După câteva zile, sora Chen a venit să ne verifice munca, așa că i-am spus cum încălcase principiile și i-am vorbit deschis despre egoismul și viclenia mea din ultima vreme. A folosit cuvintele lui Dumnezeu reflectând asupra ei, a văzut greșelile făcute și corupția dezvăluită de ea și a exprimat dorința de a se schimba.
Apoi, am vorbit despre principiile specifice schimbării îndatoririlor. Totul a fost mai clar după părtășia noastră și-am văzut îndrumarea și binecuvântările lui Dumnezeu. După aceea, a înlocuit-o pe sora Zhang, cum cer principiile. Experiența m-a învățat că e bine să-mi ofer părerea și ajutorul când văd probleme în datoria unui lider. E corect și protejează lucrarea casei lui Dumnezeu. Casa Lui îi tratează pe toți conform principiilor adevărului. Nimeni nu-și pierde datoria pentru o fărădelege de moment sau puțină corupție, dar calea, natura, esența noastră și atitudinea față de-adevăr sunt cântărite și tratate pe măsură. E corect și rezonabil. Doar tratarea liderilor și a lucrătorilor conform principiilor e benefică lucrării casei lui Dumnezeu și celorlalți și corespunde voii Lui. Aceste experiențe mi-au arătat abordarea cuvenită față de lideri și lucrători și principiile rezolvării diferitelor probleme pe care le pot avea. Am obținut și o oarecare înțelegere a firilor mele egoiste, viclene și corupte și-am vrut să nu mai trăiesc cu egoism. Am respectat principiile și am avut simțul dreptății. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ce am obținut!
Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!