La o lună după ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, conducătorul bisericii noastre, Zhang Lin, observându-mi entuziasmul, m-a repartizat să lucrez drept conducătoare de grup. La vremea aceea, am fost foarte măgulită că am primit o funcție de conducere de la conducător la numai o lună după ce am venit în biserică. După aceea, am muncit și mai mult îndeplinindu-mi datoria.

Întrucât numărul de membrii ai bisericii continua să crească, biserica a fost împărțită în două, iar eu am fost aleasă drept conducătoare a uneia dintre cele două biserici. Zhang Lin se ocupa de aceste două biserici. Odată, Zhang Lin a participat la una dintre adunările noastre, iar fratele Luo a întrebat: „Ce pasaje din cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să citim azi?” Zhang Lin a zâmbit și a spus: „Astăzi nu vom citi deloc din cuvintele lui Dumnezeu. Haideți să vorbim despre experiențele noastre.” Fratele Luo a răspuns: „Este împotriva principiilor de viață ale bisericii să nu citim cuvintele lui Dumnezeu în timpul adunărilor…” Înainte ca fratele Luo să termine de vorbit, Zhang Lin i-a aruncat o privire indignată și a spus: „Statura ta este mică și nu înțelegi adevărul, așa că sunt aici să vă ajut. Cred că lucrul acesta va fi benefic și pentru intrarea voastră în viață. Putem citi oricând cuvintele lui Dumnezeu acasă, însă în adunări ar trebui să discutăm despre experiențele noastre și să învățăm din experiențele celorlalți. Asta va grăbi intrarea noastră în viață. Nu mă asculți și chiar încerci să-mi dai lecții; nu faci decât să întrerupi! Dacă mai faci asta, nu vei mai fi invitat la adunări.” Fratele Luo și-a plecat capul și a rămas tăcut. La momentul acela, m-am gândit: „În adunări, ar trebui să citim cuvintele lui Dumnezeu și să avem părtășie despre adevăr. Chiar și atunci când discutăm despre experiențele noastre, tot ar trebui să ne bazăm pe cuvintele lui Dumnezeu în ceea ce spunem. Acesta este unul dintre principiile vieții noastre bisericești. Deci nu acționează Zhang Lin împotriva principiilor noastre necitind cuvintele lui Dumnezeu în timpul adunării? Ba chiar a pretins în mod grandios că o făcea de dragul intrării noastre în viață. Asta-i o minciună sfruntată!” În timp ce reflectam la asta, m-am înfuriat puțin, așa că am încercat să am părtășie cu el, dar când l-am văzut încruntat, am decis să-mi țin gura. M-am gândit: „Întotdeauna m-a respectat. Dacă îi arăt problema și asta îl ofensează, oare nu va spune că sunt nerecunoscătoare și că nu știu ce e bine pentru mine?” M-am gândit: „Las-o baltă, e mai bine să nu spun nimic cât e încă furios. S-ar putea să ajung ca fratele Luo și să fiu mustrată aspru. Dacă voi fi acuzată de întreruperi, nu numai că voi fi înlăturată din funcția mea de conducere, ci s-ar putea să mi se interzică și să particip la adunări.”

Două luni mai târziu, m-am întâlnit cu sora Zheng care mergea la cealaltă biserică. Exasperată, mi-a spus că Zhang Lin a destituit și a înlocuit doi diaconi fără niciun motiv și că și-a desemnat o rudă să ude frații și surorile, dar ruda aceea nu căuta adevărul și nu avea părtășie despre experiența ei și înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu, așa că nimeni nu obținea nimic din adunări. Sora Zheng mi-a spus și că, în timpul unei adunări, a încercat să-i facă o sugestie rudei lui Zhang Lin, dar că aceasta nu a vrut s-o accepte și chiar a făcut să pară că sora Zheng încerca s-o suprime. Când a aflat Zhang Lin, a spus că frații și surorile din grupul surorii Zheng perturbau viața bisericii și că ar trebui să reflecteze asupra acțiunilor lor. Pur și simplu i-a izolat de biserică, nu i-a mai lăsat să se întrunească și nu a vrut să le mai dea cele mai recente predici de la Dumnezeu. Frații și surorile nu au mai putut obține proviziile de care aveau nevoie. Nu încălca acest lucru principiile bisericii? Cu lacrimi în ochi, sora Zheng m-a întrebat dacă puteam face ceva să-i ajut să rezolve această problemă. Când am văzut-o pe sora Zheng în starea aceea, am fost suprinsă și tristă. Cum au degenerat lucrurile atât de repede după doar două luni de împărțire a bisericii? Nici eu nu știam ce să fac. Cât despre a interveni, nu eu mă ocupam de lucrarea acelei biserici și nu eram familiarizată cu detaliile situației lor. Dacă nu rezolvam situația, puteam fi criticată. Dacă afla Zhang Lin, cine știe ce mi-ar fi făcut? M-am gândit: „Mai bine aștept să vină conducătoarea mai înaltă în funcție și să discut cu ea.” Am decis să adopt cea mai puțin ofensivă abordare pentru toată lumea. I-am spus surorii Zheng: „Când vine conducătoarea mai înaltă în funcție, voi discuta cu ea. Acea conducătoare înțelege adevărul și poate vedea miezul problemelor. Ea va putea rezolva situația mai eficient prin părtășia ei.” Însă sora Zheng a răspuns spunând: „Asta nu mai poate aștepta o zi. Ce-ar fi să scrii o scrisoare conducerii ca să-i informezi despre această problemă?” Cerința surorii Zheng m-a lăsat nehotărâtă. Pe de o parte, dacă nu informam conducerea, viețile fraților și surorilor ar fi avut de suferit, dar dacă îi informam, dat fiind că Zhang Lin nu era deschis la sugestii și suprima pe orice încerca să facă vreo sugestie, de îndată ce acesta ar fi aflat că am informat conducerea, m-ar fi așteptat un tratament și mai aspuru decât ceea ce a primit fratele Luo. S-ar putea să mă acuze de un delict și mai grav. Când sora Zheng a văzut că ezitam și eram nesigură, a clătinat ușor din cap și a plecat. Acea privire dezamăgită, mâhnită și neajutorată de pe chipul surorii Zheng m-a făcut să mă simt de parcă pieptul mi-ar fi fost străpuns de un cuțit. Nici nu pot descrie sentimentul acela. M-am dus acasă abătută și nici nu am putut mânca cina. În noaptea aceea, m-am zvârcolit în pat fără să pot dormi. Nu mă puteam gândi decât la expresia îndurerată și dezamăgită de pe chipul surorii Zheng, așa că am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. M-am rugat: „Dragă Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi. Ce mod de acțiune e conform voii Tale?”

Mai târziu, am văzut următorul pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Conștiința și rațiunea ar trebui să fie amândouă componente ale umanității unei persoane. Acestea sunt ambele fundamentale și extrem de importante. Ce fel de persoană este aceea care nu are conștiință și nu are rațiunea umanității normale? În general, este o persoană lipsită de umanitate, una cu umanitate extrem de săracă. Să analizăm îndeaproape asta. Cum se manifestă o persoană cu umanitate pierdută, de spun oamenii că nu are umanitate? Ce trăsături au asemenea oameni? Ce manifestări specifice prezintă? Astfel de oameni sunt superficiali în acțiunile lor și sunt rezervați față de orice lucru care nu îi privește personal. Ei nu iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu și nici nu arată considerație pentru voia lui Dumnezeu. Nu-și asumă povara de a mărturisi pentru Dumnezeu sau de a-și îndeplini datoriile și nu au niciun simț al responsabilității. […] Există chiar oameni care, atunci când văd o problemă în îndeplinirea datoriei lor, rămân tăcuți. Ei văd că ceilalți cauzează întreruperi și tulburări și, totuși, nu fac nimic pentru a-i opri. Ei nu țin seama, câtuși de puțin, de interesele casei lui Dumnezeu și nici nu se gândesc la propriile datorii sau responsabilități în care sunt angajați. Ei vorbesc, acționează, ies în evidență, depun eforturi și consumă energie doar pentru vanitatea, prestigiul, poziția, interesele și onoarea lor” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvintele lui Dumnezeu m-au condus la o revelație bruscă: cei care nu-și asumă responsabilitatea și se gândesc numai la propria reputație și statut, fără să se gândească deloc la interesele casei lui Dumnezeu sau la intrarea în viață a fraților și surorilor, care se distanțează de orice chestiune în care nu au niciun interes, nu au nicio conștiință sau rațiune și sunt cu adevărat egoiști și josnici. Oare nu eram exact un astfel de om? Când Zhang Lin nu ne-a lăsat să citim cuvintele lui Dumnezeu în adunare și fratele Luo a încercat să facă o sugestie, l-a dojenit și l-a condamnat. Puteam vedea clar că încălca principiile bisericii și nu accepta adevărul; ar fi trebuit să iau atitudine și să-l expun, dar nu am vrut să-l ofensez, așa că nu am reușit să spun ce era corect. Când am auzit că Zhang Lin destituise oameni după propria voință și își alesese propria rudă să îndeplinească o datorie importantă, că suprimase pe oricine încerca să-i ofere sugestii rudei lui și nu voise să le trimită cuvintele lui Dumnezeu, ar fi trebuit să cercetez ceea ce se întâmpla și să raportez situația conducerii. Însă nu voiam să fiu eu însămi suprimată de Zhang Lin, așa că am inventat o scuză pentru a mă eschiva de la datoria mea. Nu mi-am asumat nicio responsabilitate, gândindu-mă că, atunci când va veni, conducătoarea mai înaltă în funcție se va ocupa de asta. Am văzut limpede că frații și surorile mele erau ținuți pe loc, că-și pierduseră viața bisericii, că nu puteau accesa cele mai noi cuvinte ale lui Dumnezeu și trăiau în agonie, dar am ținut cont numai de propriile interese și perspective de viitor, fără să mă gândesc deloc la intrarea lor în viață și la apărarea intereselor casei lui Dumnezeu. Realizând cât de egoistă și josnică fusesem, cât de lipsită de conștiință și rațiune, m-am simțit prea rușinată ca să mai dau ochii cu frații și surorile mele.

Mai târziu, am văzut al șaselea decret din „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”: „Fă ceea ce ar trebui să fie făcut de om, îndeplinește-ți obligațiile, îndeplinește-ți responsabilitățile și respectă-ți datoria. De vreme ce crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui Dumnezeu; dacă nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, și nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu” („Cuvântul Se arată în trup”). După ce am citit acest pasaj, m-am simțit vinovată. Sunt o creatură a lui Dumnezeu și m-am bucurat atât de mult de aprovizionarea cuvintelor Sale. Ar trebui să stau alături de Dumnezeu, să apăr lucrarea casei lui Dumnezeu și să-mi protejez frații și surorile. Însă mi-era teamă să nu-l ofensez pe Zhang Lin și să nu fiu suprimată de el, mi-era frică să nu-mi pierd statutul de conducere, așa că m-am eschivat de la datoria mea. Îmi făceam griji numai să nu ofensez oamenii, nu pe Dumnezeu. Dumnezeu nu avea un loc în inima mea. Am văzut că nu meritam să fiu numită credincioasă. După ce am realizat toate astea, am știut că nu puteam fi atât de egoistă și josnică și nu puteam să țin cont numai de mine. Sora Zheng și ceilalți pierduseră accesul la cele mai recente cuvinte ale lui Dumnezeu, așa că viețile lor spirituale erau private de aprovizionarea Lui. Ar trebui să-mi asum răspunderea și să-i ajut să-și rezolve problema. A doua zi, am mers la locul adunării surorii Zheng ca să aflu mai multe despre situația cu Zhang Lin și să confirm că tot ce-mi spusese sora Zheng era adevărat. Apoi am scris o scrisoare în care am raportat conducerii ceea ce am aflat. De asemenea, le-am trimis celorlalți și surorii Zheng cele mai recente cuvinte ale lui Dumnezeu și am ținut o adunare împreună.

Ulterior, când Zhang Lin a aflat că am ținut o adunare cu sora Zheng și frații și surorile ei, s-a înfuriat teribil. Într-o zi, pe la 6 seara, a trimis o soră mai în vârstă acasă la mine ca să-mi spună că întrucât mă aliasem în secret cu membrii altei biserici și fusesem atât de arogantă și trufașă, eram acuzată de opt delicte. Mi-a interzis să îndeplinesc îndatoriri și urma să mă și denunțe și să convoace diaconii și conducătorii celor două biserici pentru a mă expune. Mesajul pe care mi l-a transmis sora mai în vârstă a venit ca un șoc pentru mine. Aflase Zhang Lin că îl denunțasem? El chiar va convoca diaconii și conducătorii din ambele biserici pentru a mă expune. Oare mă vor da afară din biserică? Dacă ei chiar m-ar fi dat afară, oare aș mai avut vreo șansă să fiu mântuită? Acest gând m-a făcut să mă simt disperată și slabă și nu am știut ce să fac. A doua zi, era iarăși timpul pentru adunarea surorii Zheng, iar eu eram copleșită: Zhang Lin mi-a interzis deja public să-mi îndeplinesc datoria, așa că dacă aș fi participat la adunare cu frații și surorile, cine știe de ce delict m-ar fi acuzat Zhang Lin dacă ar fi aflat? Am decis că era mai bine să nu fac nimic deocamdată. Așa că am stat acasă și am pierdut viața bisericească. Îmi simțeam inima golită, iar pofta de mâncare și somnul mi-au fost afectate. Mergeam înainte fără țintă, agonizând și chinuindu-mă. După aproximativ 10 zile, biserica a emis cea mai recentă părtășie a lui Dumnezeu. M-am gândit: Zhang Lin îi suprimă pe frați și surori la locul de adunare al surorii Zheng. Ei nu se pot întruni și nu pot citi cele mai recente cuvinte ale lui Dumnezeu. Ar trebui să le duc cuvintele lui Dumnezeu cât de curând posibil. Dar m-am gândit și că, dacă Zhang Lin ar fi aflat că m-am dus și m-ar fi acuzat de încă un delict, aș fi putut fi dată afară din biserică și mi-aș fi pierdut legătura cu casa lui Dumnezeu. Nu mă puteam decide și mă tot frământam, dar, în cele din urmă, tot m-am hotărât că era mai bine să nu-i transmit cuvintele lui Dumnezeu surorii Zheng. În următoarele două zile, am umblat ca un zombi și n-am avut chef să fac nimic. De fiecare dată când mă gândeam că sora Zheng și ceilalți nu se puteau întruni și nu puteau citi cele mai recente cuvinte ale lui Dumnezeu și că probabil sufereau exact ca mine, m-am simțit foarte vinovată.

Ulterior, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care spunea: „Majoritatea oamenilor doresc să urmărească și să practice adevărul, dar, în cea mai mare parte a timpului, ei au numai hotărârea și dorința de a proceda așa; adevărul nu a devenit viața lor. Ca urmare, când dau peste forțele răului sau întâlnesc oameni netrebnici și răi care comit fapte rele sau falși lideri și antihriști ce fac lucrurile într-un mod care încalcă principiile – făcând astfel ca lucrarea casei lui Dumnezeu să sufere pierderi și rănindu-i pe aleșii lui Dumnezeu – ei își pierd curajul de a se ridica și a vorbi deschis. Ce înseamnă când nu ai curaj? Înseamnă, oare, că ești sfios ori incoerent? Sau că nu înțelegi pe deplin și, în consecință, nu ai încrederea de a vorbi deschis? Nu este niciuna dintre acestea; înseamnă că ești controlat de mai multe feluri de firi stricate. Una dintre aceste firi este viclenia. Te gândești la tine în primul rând, spunându-ți: «Dacă vorbesc deschis, cum îmi va fi asta de folos? Dacă vorbesc deschis și supăr pe cineva, cum ne vom înțelege în viitor?» Aceasta este o mentalitate vicleană, nu? Nu este rezultatul unei firi viclene? O alta este o fire egoistă și meschină. Te gândești: «Ce legătură are cu mine o pierdere pentru interesele casei lui Dumnezeu? De ce mi-ar păsa? Nu are nimic de-a face cu mine. Chiar dacă văd și aud ce se întâmplă, nu trebuie să fac nimic. Nu e responsabilitatea mea – nu sunt un lider». Astfel de lucruri sunt înlăuntrul tău, ca și cum ar fi izvorât din mintea ta inconștientă și ar ocupa poziții permanente în inima ta – sunt firile corupte, satanice ale omului. […] Nu spui niciodată ceea ce gândești cu adevărat. Totul trebuie să fie prelucrat anterior de creierul tău, în mintea ta. Tot ceea ce spui este o minciună, în contradicție cu faptele, totul este în propria ta falsă apărare, în avantajul tău. Unii oameni sunt prinși în mreje și pentru tine este suficient de bine: cuvintele și acțiunile tale ți-au atins obiectivele. Asta este în inima ta, acestea sunt firile tale. Ești în întregime controlat de propriile firi satanice. Nu ai putere asupra a ceea ce spui și faci. Chiar dacă ai vrea, nu ai putea spune adevărul sau ceea ce crezi cu adevărat; chiar dacă ai vrea, nu ai putea practica adevărul; chiar dacă ai vrea, nu ți-ai putea îndeplini îndatoririle. Tot ceea ce spui, faci și practici este o minciună, iar tu ești doar neglijent și superficial. În mod evident, ești în întregime încătușat și controlat de firea ta satanică. Poate vrei să accepți și să lupți pentru adevăr, dar nu depinde de tine: nu ești decât o marionetă din carne coruptă, ai devenit o unealtă a Satanei, spui și faci orice îți spune firea ta satanică. […] Tu nu cauți niciodată adevărul, cu atât mai puțin practici adevărul. Tu pur și simplu continui să te rogi, întărindu-ți hotărârea, luând decizii și făcând jurăminte. Și ce a rezultat din toate acestea? Ești tot un om «de treabă»: nu provoci pe nimeni, nici nu ofensezi pe cineva. Dacă o chestiune nu te privește, atunci vei sta departe de aceasta și vei gândi: «Nu voi spune nimic despre lucrurile ce nu au nimic de-a face cu mine, și asta fără excepție. Dacă un lucru este dăunător intereselor, mândriei sau demnității mele, nu îi voi acorda atenție și voi aborda totul cu precauție; nu trebuie să acționez pripit. Cel ce iese din rând este primul lovit, iar eu nu sunt atât de prost!» Ești complet sub controlul firilor tale stricate de ticăloșie, viclenie, rigiditate și detestare a adevărului. Acestea te bagă în pământ și ți-au devenit mai greu de îndurat decât cercul de aur purtat de Regele Maimuță. Să trăiești sub controlul unei firi stricate este atât de obositor și chinuitor!” („Doar cei care practică adevărul sunt temători de Dumnezeu” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au expus firea coruptă. Când Zhang Lin m-a acuzat de niște delicte și mi-a interzis să-mi îndeplinesc datoria, mi-a fost frică să nu fiu suprimată și mai mult sau dată afară din biserică și, întrucât voiam să-mi apăr perspectivele de viitor, mi-a fost teamă să merg la întruniri cu sora Zheng și cu ceilalți și să le duc cele mai recente cuvinte ale lui Dumnezeu. Mi-a fost și mai teamă să expun comportamentul ticălos al lui Zhang Lin și nu mi-a păsat dacă viețile fraților și surorilor erau afectate, lăsând pur și simplu la o parte însărcinarea lui Dumnezeu. Am văzut că nu Îi eram deloc credincioasă lui Dumnezeu, că Îl trădasem. În acel moment crucial, trebuia să practic adevărul, dar eram pe deplin controlată de firea mea coruptă, ticăloasă și vicleană și nu puteam practica deloc adevărul. Drept urmare, frații și surorile mele nu și-au primit aprovizionarea cu viață și au trăit în negativitate și slăbiciune. Oare nu le făceam rău fraților și surorilor? Când mi-am dat seama că fusesem atât de lașă, egoistă și josnică, mi-a părut puțin rău și m-am simțit vinovată.

Am găsit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie împlinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Am văzut și acest pasaj din „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”: „Tristețea Lui se datorează omenirii, pentru care El nutrește speranțe, dar care a căzut în întuneric, fiindcă lucrarea Lui asupra omului nu se ridică la așteptările Sale și fiindcă omenirea pe care El o iubește nu poate trăi în întregime în lumină. El simte tristețe pentru omenirea inocentă, pentru omul onest, dar ignorant și pentru cel care este bun, dar cu deficiențe în ceea ce privește concepțiile proprii. Tristețea Lui este un simbol al bunătății și milei Lui, un simbol al frumuseții și bunătății” („Cuvântul Se arată în trup”). În timp ce reflectam la cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit și mai vinovată. Sora Zheng a venit la mine cu problemele lor fiindcă avea încredere în mine. Ar fi trebuit să-mi asum responsabilitatea și să apăr interesele casei lui Dumnezeu, dar am acționat împotriva conștiinței mele și nu am practicat adevărul. Am stat de partea Satanei și am devenit păzitoarea lui. Acum frații și surorile mele trăiau în întuneric și suferință și nu puteau primi aprovizionarea cu viață de care aveau nevoie. Dumnezeu e trist și mâhnit; El speră că voi putea să iau atitudine, să țin cont de intențiile Sale și să-i apăr pe aleșii Săi. Poate că Zhang Lin mi-a interzis să-mi îndeplinesc datoria de conducătoare a bisericii, dar sunt o membră a casei lui Dumnezeu și am responsabilitatea de a apăra lucrarea casei lui Dumnezeu și pe aleșii lui Dumnezeu. Nu mă mai pot eschiva de la îndatoririle mele. Nu mă mai pot apăra pe mine însămi. Am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune spunând: „Dumnezeule! M-ai înălțat cu îndatoririle de conducere, dar am fost egoistă, josnică și nu am ținut cont decât de mine, așa că nu merit însărcinarea pe care mi-ai dat-o. Dumnezeule, nu voi mai ține cont de perspectivele mele de viitor și sunt dispusă să mă căiesc cu adevărat, să mă ridic și să-mi îndeplinesc datoria. Te rog să mă îndrumi, Dumnezeule!” După ce m-am rugat, m-am simțit mult mai calmă, așa că le-am trimis fraților și surorile cele mai recente predici ale lui Dumnezeu la locul de întâlnire al surorii Zheng și am avut o adunare cu ei. Ulterior, conducerea a primit raportul meu și, după ce a confirmat faptele rele ale lui Zhang Lin, i-au demis din funcție pe el și pe clica lui.

Conducătorii m-au repartizat să mă ocup temporar de lucrarea celor două biserici. După ce a fost demis din funcția lui, Zhang Lin tot nu s-a căit și a continuat să nutrească resentimente față de mine. I-a înșelat pe frații și surorile noastre din biserică, spunând că eu nu eram credincioasă de mult timp, că nu înțelegeam nimic și că întâmplător, față de ei, aveam puțin mai multă cunoaștere a cărților, dar nu puteam rezolva nicio problemă în timpul adunărilor. A mai spus și că PCC aresta atunci credincioși și că erau camere de supraveghere peste tot la țară. Ba chiar aș fi putut să-i pun în pericol participând la adunări. În perioada aceea, chiar a reușit să-i convingă pe unii dintre ei și, împreună, au inventat niște acuzații false împotriva mea. Înainte, Zhang Lin mă acuzase deja de opt delicte, acum numărul se ridicase la treisprezece. Ei chiar au înaintat acuzațiile conducerii, drept pentru care conducătorii noștri au repartizat niște surori să cerceteze situația. Când am auzit asta, m-am cufundat în tristețe. Mă simțeam de parcă aveam o greutate de o tonă care îmi apăsa pieptul, iar eu abia mai puteam să respir. Zhang Lin se aliase cu câțiva oameni ca să-mi aducă acuzații false. În cazul în care conducătorii noștri credeau povestea lor și chiar mă excomunicau, oare nu s-ar fi sfârșit viața mea de credincioasă? Când m-am gândit la asta, au început să-mi izvorască lacrimi din ochi. De asemenea, am realizat că mulți dintre frați și surori fuseseră în aceeași biserică precum Zhang Lin înainte să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu, iar Zhang Lin împărtășise lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă cu ei. Câțiva frați și surori nu aveau discernământ față de el și chiar îl admirau și îl respectau. Oare pot acești oameni să spună adevărul? Dacă surorile cercetează problema, oare vor putea înțelege ce se întâmplă cu adevărat? În mintea mea era haos, așa că m-am rugat lui Dumnezeu. După rugăciune, am văzut acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Eu sunt drept, Eu sunt demn de încredere și Eu sunt Dumnezeul care cercetează tainele inimii omului! Voi dezvălui de îndată cine este sincer și cine este fals. Nu vă alarmați; toate lucrurile merg după timpul Meu. Vă voi spune, rând pe rând, cine Mă vrea cu sinceritate și cine nu Mă vrea cu sinceritate. Voi doar îngrijiți-vă să mâncați bine, să beți bine și să vă apropiați de Mine când veniți în prezența Mea, iar Eu Însumi Îmi voi face lucrarea. Nu fiți prea nerăbdători să vedeți rezultate rapide; lucrarea Mea nu este ceva ce poate fi săvârșit dintr-o dată. În ea se află pașii și înțelepciunea Mea, și de aceea înțelepciunea Mea poate fi revelată. Vă voi permite să vedeți ceea ce este făcut de mâinile Mele – pedepsirea răului și răsplătirea binelui. Cu siguranță nu favorizez pe nimeni. Eu te voi iubi sincer pe tine, cel care Mă iubești sincer, iar mânia Mea va fi totdeauna cu cei care nu Mă iubesc sincer, ca ei să-și poată aduce aminte pentru totdeauna că Eu sunt Dumnezeul adevărat, Dumnezeul care cercetează tainele inimii omului” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 44). Puterea și autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu mi-au liniștit inima. Dumnezeu e drept și demn de încredere. Casa lui Dumnezeu e condusă de Hristos, de adevăr și de dreptate. Întrucât nu cunoșteam dreptatea lui Dumnezeu și nu credeam că El analizează totul, mi-am făcut griji că surorile vor crede o parte a poveștii atunci când vor cerceta situația mea și mă vor excomunica. Oare nu puneam semnul de egalitate între casa lui Dumnezeu și țara marelui balaur roșu? PCC guvernează într-un mod tiranic și arbitrar. Manipulează adevărul și denaturează faptele pentru a suprima toți nonconformiștii. Născocesc acuzații și le distrug viețile. Oamenii obișnuiți trebuie să se descurce cu hărțuirea, nu au cum să recurgă la justiție. Dar casa lui Dumnezeu este condusă de adevăr; dacă antihriștii sau oamenii ticăloși vin la putere, mai devreme sau mai târziu, vor fi expuși și eliminați. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu. Iar casa lui Dumnezeu excomunică oameni pe baza principiilor adevărului; oamenii sunt judecați pe baza fărădelegilor lor. Nimeni nu este excomunicat numai pentru că cineva l-a acuzat de câteva delicte. Nu făcusem niciuna din fărădelegile pe care au spus că le-am făcut; au manipulat adevărul și au denaturat faptele. Adevărul și faptele vor fi revelate până la urmă. Știu că Dumnezeu analizează toate astea. Când m-am gândit la asta, nu m-am mai simțit la fel de tristă și am avut o credință reînnoită în Dumnezeu. M-am rugat lui Dumnezeu spunând: „Dragă Dumnezeule! Indiferent dacă voi fi excomunicată sau nu, sunt dispusă să mă supun și să-Ți experimentez lucrarea.” Câteva zile mai târziu, conducătorii noștri au înțeles adevărul problemei și au descoperit că acuzațiile pe care le-a făcut Zhang Lin denaturau faptele și erau toate născocite. Au aflat că Zhang Lin acționa întotdeauna arbitrar și că izolase și înlăturase oamenii din îndatoririle lor după voința lui în timp ce-și favoriza și cultiva propria rudă. Îi suprimase și exclusese pe toți frații și surorile care au încercat să-i dea sugestii și, chiar și după ce a fost demis, tot nu s-a căit. A continuat să înșele și să păcălească oamenii, încercând în zadar să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu și să-și înființeze propria împărăție. Era, într-adevăr, un antihrist rău și viclean. Conducătorii noștri pregăteau documentele necesare pentru a-l excomunica din biserică. Când am auzit asta, am fost foarte emoționată. Am văzut că Dumnezeu era într-adevăr drept și că, indiferent cât de vicleni sau diabolici ar fi antihriștii, influența lor ar fi de scurtă durată fiindcă, în cele din urmă, nu vor avea un loc în casa lui Dumnezeu și vor fi expuși, eliminați și abandonați pentru totdeauna de aleșii lui Dumnezeu. M-am simțit atât de rușinată și vinovată fiindcă nu L-am cunoscut pe Dumnezeu, L-am înțeles greșit și L-am învinovățit, gândindu-mă că biserica era ca lumea laică. Îl huleam pe Dumnezeu. Însă Dumnezeu nu m-a tratat pe baza fărădelegilor mele și a continuat să mă îndrume ca să experimentez acest mediu. Îi eram profund recunoscătoare lui Dumnezeu. Mai târziu, toți frații și surorile au dobândit discernământ asupra lui Zhang Lin și au fost de acord să-l excomunice din biserică. E mereu prilej de bucurie când un antihrist e excomunicat! Frații și surorile mele nu au mai fost înșelați și controlați de antihrist și au putut să-și îndeplinească îndatoririle liberi, să aibă părtășie asupra adevărului și să trăiască o viață bisericească normală.

După ce am experimentat suprimarea și acuzațiile false ale antihristului, am dobândit discernământ asupra antihriștilor, am văzut cum înșală și devastează oamenii și cum au o natură și substanță care urăsc adevărul. De asemenea, am fost martoră a dreptății, atotputerniciei și înțelepciunii lui Dumnezeu. Dumnezeu folosește comploturile viclene ale Satanei ca să ne ajute să înțelegem adevărul și să câștigăm discernământ. Astfel, vom putea să ne eliberăm de influența întunecată a Satanei, să abandonăm complet toți antihriștii și oamenii ticăloși și să ne întoarcem cu adevărat înaintea lui Dumnezeu și să ne supunem Lui. Prin revelația lui Dumnezeu, am aflat câteva lucruri și despre firea mea coruptă și despre felul în care eram prea egoistă și josnică. Am experimentat seninătatea și libertatea care vin odată cu trădarea trupului și practicarea conform cuvintelor lui Dumnezeu. Prin această experiență, am aflat și că avem mereu permisiunea lui Dumnezeu în vremuri bune sau rele. Astfel, Dumnezeu ne desăvârșește și ne mântuiește.