de Martin, Myanmar

În luna noiembrie a anului 2023, am fost ales predicator. Pentru că urmăream atent și îndrumam frecvent lucrarea conducătoarei de biserică, Ana, am aflat că ea făcea progrese în îndeplinirea datoriei ei, că era mai eficientă în implementarea lucrării decât înainte și că obținea rezultate mai bune în lucrarea sa. Am crezut că această soră purta o povară în îndeplinirea datoriei sale și că lucra foarte bine, prin urmare, eram foarte liniștit în privința ei. După aceea, m-am concentrat doar pe urmărirea atentă și pe supravegherea lucrării celorlalți conducători de biserică și am încetat să mai supraveghez și să mai urmăresc atent lucrarea Anei. După o perioadă de timp, rezultatele lucrării de evanghelizare din bisericile de care eram responsabil au început să scadă. M-am întâlnit cu conducătorii de biserică pentru a afla cum au rezolvat ei problemele, iar când am descoperit probleme, am avut părtășie cu ei, le-am oferit indicații și ajutor. Cu toate acestea, pentru că am avut încredere în Ana, nu m-am dus să-i verific lucrarea și i-am transmis un simplu rapel în care îi ceream să rezume abaterile și problemele din lucrarea de evanghelizare. Ana a fost de acord la momentul respectiv. Lucrarea pentru care era responsabilă Ana obținuse rezultate în trecut, dar, de data aceasta, rezultatele ei scăzuseră, așadar, când conducerea superioară a aflat că nu mă concentram pe urmărirea atentă a lucrării efectuate de Ana, mi-a trimis un rapel special prin care îmi cerea să fac o verificare reală a lucrării ei cât mai curând posibil. M-am gândit în sinea mea: „I-am reamintit chiar zilele trecute. Dacă merg acum să-i verific lucrarea, oare va crede că nu am încredere în ea?” Gândindu-mă la acest lucru, nu m-am dus să-i verific lucrarea. Ca urmare, după un timp, rezultatele lucrării de evanghelizare de care era responsabilă Ana au scăzut constant. Abia când am aflat, într-adevăr, despre lucrarea ei, am descoperit că Ana implementa lucrarea doar transmițând ordine și că, pur și simplu, nu rezolva deloc probleme reale, iar problemele și dificultățile cu care se confruntau frații și surorile în predicarea Evangheliei nu erau rezolvate. Acest lucru a afectat lucrarea de evanghelizare. Numai în acest moment mi-am dat seama că nici eu nu făcusem nicio lucrare reală și am avut mustrări de conștiință în inimă. M-am întâlnit cu Ana ca să avem părtășie și i-am semnalat problemele. După aceea, am văzut că Ana făcea schimbări și că realizase o lucrare concretă, așa că nu mi-am rezumat propriile probleme și nici nu am reflectat asupra acestora.

În luna aprilie a anului 2024, conducerea superioară a stabilit ca eu să fiu responsabil pentru lucrarea de evanghelizare din alte două biserici. După ce am urmărit atent lucrarea pentru o vreme, am descoperit că Marta, conducătoarea unei biserici, avea un calibru relativ bun, putea implementa lucrarea necesară la timp și putea descoperi probleme atunci când își rezuma lucrarea. Ca urmare, am avut o părere bună despre ea și am crezut că era mai capabilă să facă lucrare reală decât ceilalți conducători de biserică. Atunci când am văzut că rezultatele lucrării de evanghelizare de care era responsabilă Marta erau foarte bune, am avut și mai multă încredere în ea și, foarte rar, mă interesam de lucrarea ei în detaliu. În luna iunie, rezultatele predicării Evangheliei în biserica de care era responsabilă Marta au scăzut întrucâtva. La momentul respectiv, m-am întâlnit cu ea pentru a afla care era situația și am descoperit că se confrunta cu dificultăți, deoarece internetul avea probleme când încerca să implementeze lucrarea, și că nu mai purta o povară când își făcea datoria. I-am semnalat problemele și am avut părtășie cu ea despre cum să se bazeze pe Dumnezeu pentru a-și face datoria atunci când se confruntă cu acest tip de dificultate; nu era posibil să întârzie lucrarea. O săptămână mai târziu, sora cu care eram partener, Wilma, mi-a reamintit că ar trebui să urmăresc atent și să mă interesez de situația lucrării pe care o făcea Marta. M-am gândit în sinea mea: „Am avut părtășie cu ea acum câteva zile; probabil că deja este prinsă de îndreptatul lucrurilor. Ea are o anumită capacitate de lucru, deci nu vor fi probleme majore.” De aceea, nu m-am întâlnit cu ea. Doar după câteva zile, când Wilma mi-a amintit din nou, am încercat să organizez o întâlnire cu Marta pentru a afla despre lucrarea ei. Cu toate acestea, nu reușeam să organizez întâlnirea. Ea tot spunea că internetul avea probleme sau că era încă ocupată. La momentul respectiv, nu i-am acordat prea multă importanță. Am crezut că, atât timp cât făcea lucrarea, nu era nicio problemă. Nu mă așteptam ca, două săptămâni mai târziu, rezultatele lucrării de evanghelizare din biserica de care era responsabilă Marta să scadă dramatic. Numai atunci am fost nerăbdător să aflu motivul și am descoperit că diaconul de evanghelizare și câțiva lucrători evanghelici se ocupau doar de chestiuni personale și nu predicau Evanghelia. Din această cauză, Marta avea o atitudine negativă și nu avea părtășie pentru a rezolva problemele la timp. Asta însemna că lucrătorii evanghelici purtau din ce în ce mai puțină povară și nu-și făceau, cu adevărat, datoria. Eram uimit să văd probleme atât de grave în domeniul de responsabilitate al surorii mele. Aveam o responsabilitate inevitabilă pentru apariția acestor probleme: toate au fost provocate de lipsa mea de monitorizare a lucrării surorii mele la timp. M-am simțit extrem de trist și m-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi: „Dragă Dumnezeule, vreau să-mi fac datoria bine, dar uite cum am dat-o peste cap. Simt că într-adevăr nu merit să îndeplinesc această datorie. Fie ca Tu să mă conduci și să mă îndrumi ca să învăț lecții din această problemă, ca să știu ce ar trebui să fac în continuare pentru a-mi face bine această datorie.”

Odată, conducerea superioară a venit să țină o adunare cu noi și am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu referitor la starea mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Conducătorii falși nu se interesează niciodată de supraveghetorii care nu fac lucrări concrete sau care nu se ocupă de lucrarea care le este atribuită. Ei cred că trebuie doar să aleagă un supraveghetor și cu asta chestiunea s-a încheiat și că, după aceea, supraveghetorul se poate ocupa singur de toate problemele legate de lucrare. Astfel, conducătorii falși doar organizează adunări din când în când, nu supraveghează lucrarea, nu întreabă cum merge treaba și se comportă ca niște șefi neimplicați direct. Dacă o persoană raportează o problemă legată de un supraveghetor, un conducător fals va spune: «Este doar o problemă minoră, este în regulă. Puteți să vă descurcați singuri. Nu-mi cereți mie să mă ocup.» Persoana care a raportat problema spune: «Supraveghetorul acela este un lacom leneș. Se concentrează doar pe mâncare și distracție și este extrem de comod. Nu vrea să sufere nici măcar o mică greutate în datoria sa și întotdeauna lenevește viclean și inventează scuze pentru a-și evita munca și a se sustrage responsabilităților care îi revin. Nu este potrivit să fie supraveghetor.» Conducătorul fals va răspunde: «Era grozav când a fost selectat ca supraveghetor. Ceea ce spui nu este adevărat sau, chiar dacă este, e doar o manifestare temporară.» Conducătorul fals nu va încerca să afle mai multe despre situația supraveghetorului, ci, în schimb, va judeca și va da un verdict în această privință pe baza impresiilor sale din trecut despre acel supraveghetor. Indiferent cine raportează probleme cu supraveghetorul, conducătorul fals le va ignora. Supraveghetorul nu face lucrări concrete, iar activitatea bisericii aproape că s-a oprit, dar conducătorului fals nu-i pasă, de parcă nici nu ar fi implicat. Este suficient de dezgustător că, atunci când o persoană raportează problemele pe care le are supraveghetorul, conducătorul fals se preface că nu vede. Dar ce este cel mai detestabil lucru dintre toate? Când oamenii îi raportează probleme cu adevărat grave pe care le are supraveghetorul, el nu va încerca să le rezolve și chiar va veni cu tot felul de scuze: «Îl cunosc pe acest supraveghetor, crede cu adevărat în Dumnezeu, nu ar avea niciodată probleme. Chiar dacă ar avea o mică problemă, Dumnezeu l-ar proteja și l-ar disciplina. Dacă face vreo greșeală, asta este între el și Dumnezeu – nu trebuie să ne intereseze asta.» Conducătorii falși lucrează în acest fel conform propriilor noțiuni și închipuiri. […] Conducătorii falși au un defect fatal: au încredere în oameni prea repede, bazându-se pe propriile închipuiri. Iar acest lucru este provocat de faptul că nu înțeleg adevărul, nu-i așa? Cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu esența omenirii corupte? De ce ar trebui să aibă ei încredere în oameni, când Dumnezeu nu are? Conducătorii falși sunt prea aroganți și neprihăniți de sine, nu-i așa? Ceea ce își spun este: «Nu se poate să fi judecat greșit această persoană, nu ar trebui să existe nicio problemă cu această persoană pe care am considerat-o potrivită; cu siguranță nu este o persoană care se dedă la mâncare, băutură și distracții sau căreia îi place confortul și urăște munca asiduă. Categoric este de nădejde și demnă de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința ei, nu-i așa?» Ce fel de logică este asta? Ești vreun soi de expert? Ai vedere cu raze X? Ai acea abilitate specială? Ai putea să trăiești cu o persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura-esență? Dacă nu ar fi dezvăluită de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură-esență are. Și cu cât devine acest lucru mai adevărat atunci când o vezi rar și ești rareori cu această persoană? Conducătorii falși se încred cu inima ușoară într-o persoană în funcție de o impresie trecătoare sau bazându-se pe aprecierea pozitivă făcută de altcineva și îndrăznesc să încredințeze lucrarea bisericii unei astfel de persoane. În acest caz, nu sunt extrem de orbi? Nu acționează imprudent? Și oare conducătorii falși nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel?” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (3)”]. Confruntat cu expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, m-am simțit extrem de stânjenit în inima mea. Dumnezeu a expus că un conducător fals acționează în baza noțiunilor și închipuirilor și că se încrede ușor în oameni. Când vede că cineva are rezultate bune pentru o vreme, imediat crede că totul în legătură cu acea persoană este bun și că așa va fi întotdeauna. Chiar dacă alții spun că această persoană are o problemă, el va respinge acest lucru în inima lui și nu va supraveghea și verifica serios lucrarea acestei persoane. M-am gândit cum, în acea perioadă, m-am încrezut orbește în oameni exact la fel când mi-am făcut datoria. Am văzut că Ana putea să facă o lucrare reală și că lucra destul de bine, așa că nu am urmărit atent sau nu am verificat lucrarea ei, și chiar și atunci când conducerea superioară mi-a reamintit, nu am luat-o în serios. Încă aveam încredere în Ana în inima mea, gândindu-mă că ea făcea lucrarea. Prin urmare, i-am reamintit doar sumar să rezume problemele din lucrarea de evanghelizare, fără a urmări atent, în mod specific, lucrarea ei. Nu mă așteptam ca Ana să transmită doar cuvinte și să nu rezolve probleme reale atunci când lucra. Aceasta a dus la o scădere a rezultatelor lucrării de evanghelizare. Toate acestea se datorau faptului că am avut încredere oarbă în Ana și nu i-am urmărit atent lucrarea. Ulterior, am procedat la fel când am urmărit atent lucrarea Martei. Am crezut că avea o anumită capacitate de lucru și că putea să facă o lucrare reală, așadar, am avut multă încredere în ea. Rareori îi ceream detalii despre modul în care își făcea datoria și nu-i verificam sau nu-i supravegheam lucrarea. Când sora cu care eram partener mi-a reamintit, nu i-am acordat atenție și nu am urmărit atent lucrarea Martei. Ca urmare, problemele fraților și surorilor ei nu au putut fi rezolvate prompt, iar ea a trăit în negativitate, ceea ce a afectat lucrarea. Dumnezeu a spus că lucrătorii și conducătorii ar trebui să urmărească atent și frecvent lucrarea, să se intereseze de stările și de dificultățile fraților și surorilor lor, să priceapă problemele și abaterile care există în datoria fiecăruia și, de asemenea, să facă vizite personal pentru a se interesa de lucrare și a o îndruma, rezolvând prompt problemele atunci când acestea sunt descoperite. Aceasta este responsabilitatea pe care ar trebui să și-o asume conducătorii și lucrătorii: numai îndeplinirea datoriei în acest fel este în conformitate cu intenția lui Dumnezeu. Cu toate acestea, eu am trăit în permanență pe baza propriilor mele noțiuni și închipuiri, având încredere oarbă în oameni. Am crezut că Ana și Marta puteau face o lucrare reală și că nu aveau nevoie de supraveghere și de verificare, de aceea, rareori le-am urmărit atent, în mod specific, lucrarea. Oare comportamentul meu nu era cel al unui fals conducător? Nu am putut desluși esența oamenilor, totuși am avut încredere în ei întotdeauna, fără griji, și nu le-am urmărit atent lucrarea. Într-adevăr, am fost atât de orb! Atât de arogant! Când am înțeles asta, m-am simțit atât de stânjenit, de parcă aș fi fost înjunghiat. Îmi tratasem datoria în mod iresponsabil, dar Dumnezeu nu m-a eliminat, ci mi-a dat o șansă să mă pocăiesc. Trebuia să reflectez în continuare asupra mea și să mă înțeleg.

Într-o zi, am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o perspectivă mai clară asupra problemelor mele. Dumnezeu Atotputernic spune: „Putem spune cu siguranță că majoritatea oamenilor consideră că expresia «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești» este adevărul și sunt induși în eroare și constrânși de ea. Sunt tulburați și influențați de aceasta atunci când selectează sau folosesc oameni și chiar îi permit să le dicteze acțiunile. Drept urmare, mulți conducători și lucrători au mereu dificultăți și rețineri ori de câte ori verifică lucrarea bisericii și promovează și folosesc oameni. În cele din urmă, nu pot decât să se consoleze cu vorbele «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești». Ori de câte ori inspectează lucrarea sau se interesează de ea, își spun: «„Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.” Ar trebui să am încredere în frații și surorile mele și, la urma urmei, Duhul Sfânt îi scrutează pe oameni, așa că n-ar trebui să mă îndoiesc mereu de alții și să-i supraveghez.» Au fost influențați de această expresie, nu-i așa? Care sunt consecințele provocate de influența acestei expresii? În primul rând, dacă cineva subscrie la această idee, «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești», va inspecta și va călăuzi lucrarea altora? Va supraveghea și va urmări lucrarea oamenilor? Dacă această persoană are încredere în toți cei pe care îi folosește, nu-i inspectează sau călăuzește niciodată în lucrarea lor și nu-i supraveghează niciodată, își face oare datoria cu loialitate? Poate să realizeze lucrarea bisericii într-un mod competent și să ducă la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu? Este loial față de însărcinarea dată de Dumnezeu? În al doilea rând, acesta nu este doar un eșec în a respecta cuvântul lui Dumnezeu și îndatoririle tale, ci înseamnă a lua planurile și filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești ca și cum ar fi adevărul și a le urma și a le practica. Asculți de Satana și trăiești după o filosofie satanică, nu-i așa? Nu ești o persoană care I se supune lui Dumnezeu, cu atât mai puțin o persoană care se supune cuvintelor lui Dumnezeu. Ești un ticălos în toată regula. A lăsa deoparte cuvintele lui Dumnezeu și, în schimb, a lua o frază satanică și a o practica drept adevăr, înseamnă a trăda adevărul și pe Dumnezeu! Lucrezi în casa lui Dumnezeu, dar principiile după care acționezi sunt logica și filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești; ce fel de persoană ești? Aceasta este o persoană care Îl trădează pe Dumnezeu și cineva care Îl dezonorează grav pe Dumnezeu. Care este esența acestor fapte? Condamnarea deschisă a lui Dumnezeu și negarea fățișă a adevărului. Nu asta este esența? (Ba da.) Pe lângă faptul că nu urmezi voia lui Dumnezeu, tu îngădui uneia dintre zicalele diavolești și filosofiilor Satanei pentru interacțiuni lumești să devină de nestăpânit în biserică. Făcând asta, devii complicele Satanei, îl ajuți să-și desfășoare activitățile în biserică și tulburi și perturbi lucrarea bisericii. Esența acestei probleme este foarte gravă, nu-i așa?” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Excursul unu: Ce este adevărul”). După ce am reflectat asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că motivul pentru care nu verificasem lucrarea acestor două surori era acela că fusesem influențat de filozofia satanică „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”. Mai înainte, când urmărisem atent lucrarea, am văzut că puteau rezolva unele probleme reale și că aveau o anumită capacitate de lucru, așa că am avut multă încredere în ele. Am crezut că nu trebuie să le urmăresc atent sau să le verific constant lucrarea și că este suficient să mă interesez sumar, din când în când, de stările și de dificultățile lor. Pentru că nu le-am supravegheat sau nu le-am verificat lucrarea și nu le-am putut descoperi și rezolva prompt dificultățile reale, progresul lucrării a fost afectat. Eram pe deplin conștient că urmărirea atentă și verificarea lucrării erau responsabilitatea mea și că trebuia să descopăr și să rezolv rapid dificultățile și problemele din lucrare. Numai în acest fel putea să continue progresul lucrării. Cu toate acestea, m-am bazat pe noțiunea și pe perspectiva „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” în conduita personală și în acțiunile mele. Nu am avut absolut niciun respect față de datoria mea, am fost superficial și nu am avut niciun simț al responsabilității. Nu am urmărit atent sau nu am verificat lucrarea pe care ar fi trebuit să o urmăresc atent sau să o verific, influențând negativ progresul lucrării de evanghelizare. De fapt, uneori, când am văzut că rezultatele lucrării de evanghelizare erau în scădere sau că frații și surorile nu erau foarte proactivi în îndeplinirea datoriei lor, mi-am dat seama că ar trebui să le urmăresc atent și să le verific lucrarea. Cu toate acestea, bazându-mă pe noțiunile și închipuirile mele, am crezut că vor face lucrarea și că nu trebuie să îi urmăresc atent, așa că le-am acordat multă încredere. Consideram că perspectiva conform căreia nu ar trebui „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” reprezenta adevărul și am practicat și am respectat acest lucru ca atare; nu mi-am făcut datoria conform principiilor și am ajuns să întârzii lucrarea fără să știu. Am trăit constant pe baza filosofiei satanice pentru interacțiuni lumești „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” și m-am gândit că, dacă le urmăream atent lucrarea, nu aveam încredere în ei. Nu am practicat în conformitate cu spusele lui Dumnezeu. Natura acestui fapt este negarea adevărului. Înseamnă să i Te împotrivești lui Dumnezeu! Dacă aș continua să trăiesc pe baza acestor opinii și puncte de vedere, nu mi-aș putea face bine datoria și, în cele din urmă, aș fi dezvăluit și eliminat. Când m-am gândit la acest lucru, am fost cuprins de regrete și reproșuri și am vărsat lacrimi amare. Am venit înaintea lui Dumnezeu să mă rog: „Dragă Dumnezeule, am avut încredere în oameni cu ușurință și nu mi-am făcut bine datoria, lăsând în urmă fărădelegi. Sunt dispus să mă pocăiesc înaintea Ta.” După ce m-am rugat, am avut inima foarte liniștită. Ulterior, am urmărit atent și constant lucrarea și le-am verificat-o, rezolvând problemele puțin câte puțin. Frații mei și surorile mele au fost, de asemenea, mai proactivi în îndeplinirea datoriei lor decât înainte.

În timpul devoționalelor, într-o dimineață, am citit un articol cu o mărturie bazată pe experiență. Cita un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care mi-a schimbat perspectiva asupra lucrurilor. Dumnezeu Atotputernic spune: „Credeți că părerea «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești» este corectă? Reprezintă această expresie adevărul? De ce ar folosi această expresie în lucrarea casei lui Dumnezeu și în a-și face datoria? Care este problema aici? «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești» sunt, în mod clar, cuvintele non-credincioșilor, cuvinte care vin de la Satana – prin urmare, de ce le tratează ca fiind adevărul? De ce nu poate spune dacă sunt corecte sau greșite? Acestea sunt, în mod evident, cuvintele omului, cuvintele omenirii corupte, pur și simplu, nu sunt adevărul, sunt în completă contradicție față de cuvintele lui Dumnezeu și nu ar trebui să servească drept criteriu pentru acțiunile oamenilor, conduita lor personală și închinarea față de Dumnezeu. Prin urmare, cum ar trebui abordată această expresie? Dacă ești într-adevăr capabil de discernământ, ce fel de adevăr-principiu ar trebui să utilizezi în locul acesteia pentru a servi drept principiu de practică? Ar trebui să fie «să-ți îndeplinești datoria bine, cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea». A acționa cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea înseamnă să nu fii constrâns de nimeni; înseamnă să existe o singură inimă și minte, și nu mai mult. Aceasta este responsabilitatea și datoria ta și ar trebui să o îndeplinești bine, pentru că a face asta este absolut firesc și justificat. Indiferent de problemele pe care le întâmpini, ar trebui să acționezi conform principiilor. Ocupă-te de ele așa cum se cuvine; dacă emondarea este necesară, așa să fie, iar dacă se impune demiterea, așa să fie. Pe scurt, acționează pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Nu acesta este principiul? Nu reprezintă acesta exact opusul expresiei «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești»? Ce înseamnă să nu te îndoiești de oamenii pe care îi angajezi și să nu-i angajezi pe cei de care te îndoiești? Înseamnă că, dacă ai angajat o persoană, nu ar trebui să te îndoiești de ea, ar trebui să dai drumul frâielor, să nu o supraveghezi și să o lași să facă ce vrea; iar dacă te îndoiești de ea, atunci nu ar trebui să o angajezi. Nu asta înseamnă? Acest lucru este teribil de greșit. Omenirea a fost profund coruptă de Satana. Fiecare persoană are o fire satanică și este capabilă să-L trădeze pe Dumnezeu și să se împotrivească lui Dumnezeu. Ai putea spune că nimeni nu este de încredere. Chiar dacă o persoană jură până la capătul pământului, nu este de niciun folos, întrucât oamenii sunt constrânși de firile lor corupte și nu se pot controla. Ei trebuie să accepte judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu înainte de a putea rezolva problema firii lor corupte și să înlăture temeinic problema împotrivirii și a trădării față de Dumnezeu – să înlăture rădăcina păcatelor oamenilor. Toți cei care nu au trecut prin judecata și purificarea din partea lui Dumnezeu și nu au obținut mântuirea nu sunt de încredere. Nu sunt vrednici de încredere. Prin urmare, atunci când folosești pe cineva, trebuie să-l supraveghezi și să-l direcționezi. De asemenea, trebuie să-l emondezi și să ai în mod frecvent părtășie cu privire la adevăr și numai în acest fel vei putea să vezi clar dacă poate să fie folosit în continuare. Dacă există unii oameni care pot să accepte adevărul, acceptă emondarea, sunt capabili să-și îndeplinească datoria cu loialitate și care progresează mereu în viața lor, atunci numai aceștia sunt oameni care pot fi într-adevăr folosiți” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Excursul unu: Ce este adevărul”). După ce am reflectat asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că, indiferent de capacitatea de lucru a unei persoane, de calibrul ei, dacă știe să facă lucrarea sau cât de mult adevăr înțelege, lucrarea ei trebuie să fie, întotdeauna, urmărită atent. Asta pentru că oamenii au fost corupți de Satana prea profund și sunt cu toții susceptibili să acționeze pe baza firilor corupte. Nicio persoană, indiferent cine este, nu este de nădejde sau demnă de încredere înainte de a fi obținut adevărul și mântuirea. În calitate de conducători și lucrători, trebuie să supraveghem și să verificăm prompt lucrarea, să ne interesăm de progresul lucrării, să semnalăm problemele și să ajutăm la nevoie atunci când descoperim probleme, să emondăm oamenii în cazul unor probleme grave și să descoperim și să rezolvăm prompt problemele. Doar astfel vom face lucrare reală. După aceea, am urmărit atent, am supravegheat și am verificat efectiv munca fraților și surorilor.

Odată, urmăream atent și mă interesam de lucrarea Martei și am descoperit că un diacon de evanghelizare nu făcea lucrare reală și că trebuia să fie demis. Așa că eu și Marta l-am demis pe diacon. După demitere, a trebuit să organizăm alegeri parțiale pentru funcția de diacon, iar eu i-am cerut Martei să prezideze, având părtășie cu ea despre cum să facă, în mod specific, lucrarea în continuare. M-am gândit în sinea mea: „Ea a făcut aceste sarcini înainte. Am avut și părtășie despre ele cu ea acum, așa că le va face cu siguranță bine. Nu mai trebuie să o supraveghez.” În acest moment, am înțeles că opiniile mele erau greșite. M-am gândit la perioada în care am avut încredere oarbă în oameni și nu le-am verificat sau nu le-am urmărit atent lucrarea, ceea ce a avut un impact grav asupra lucrării. Nu puteam lăsa vechea mea problemă să reapară. M-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu pe care l-am citit înainte: „Atunci când încă nu au obținut adevărul, oamenii nu sunt statornici și nu sunt de încredere. Ce înseamnă că nu sunt de încredere? Înseamnă că, atunci când întâmpină dificultăți sau eșecuri, sunt predispuși să se prăbușească și să devină pesimiști și slabi. Cineva care este adesea pesimist și slab este o persoană de încredere? Cu siguranță nu. Dar oamenii care înțeleg adevărul sunt diferiți. Oamenii care chiar înțeleg adevărul au cu siguranță o inimă cu frică de Dumnezeu și o inimă supusă lui Dumnezeu și numai oamenii cu o inimă temătoare de Dumnezeu sunt oameni de încredere; oamenii fără o inimă cu frică de Dumnezeu nu sunt de încredere. Cum ar trebui abordați oamenii fără o inimă cu frică de Dumnezeu? Desigur, ar trebui să li se acorde asistență și sprijin iubitor. Ar trebui să fie monitorizați mai mult pe măsură ce își fac datoria și să li se acorde mai mult ajutor și instrucțiuni; numai atunci se poate garanta că își vor face datoria în mod eficient. Și care este scopul de a face asta? Scopul principal este de a susține lucrarea casei lui Dumnezeu. În al doilea rând, este pentru identificarea cu promptitudine a problemelor, pentru a-i susține prompt, pentru a-i sprijini sau emonda, corectându-le abaterile și compensându-le neajunsurile și deficiențele. Acest lucru este benefic pentru oameni; nu este nimic răuvoitor în asta” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (7)”]. Cugetând la cuvintele lui Dumnezeu, n-am mai îndrăznit să am încredere în mine. M-am întâlnit în grabă cu Marta pentru a afla care era situația alegerilor parțiale pentru diaconi. Ca urmare, am aflat că ea era ocupată cu altă lucrare și că amânase alegerile parțiale. Ulterior, am expus-o pentru că nu purtase o povară în datoria ei și întârziase lucrarea, iar ea s-a grăbit să organizeze alegerile parțiale. După aceea, am aflat de celelalte sarcini de care era responsabilă Marta și am descoperit și acolo câteva probleme. Am avut repede părtășie pentru a rezolva aceste probleme și, după un timp, lucrarea bisericii înregistra un oarecare progres. Când am practicat în acest fel, am simțit o liniște profundă în inimă.

Pe parcursul acestei perioade de experiență, am văzut clar că ideea insuflată oamenilor de către Satana, conform căreia ar trebui „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”, este greșită și absurdă. În plus, este ostilă adevărului. Am înțeles, de asemenea, cum să supraveghez și să urmăresc atent lucrarea în conformitate cu adevărurile-principii. Slavă lui Dumnezeu!