de Zhang Rui, provincia Zhejiang

După ce am văzut în cuvintele lui Dumnezeu că lui Dumnezeu Îi plac oamenii sinceri și urăște oamenii înșelători și că doar oamenii sinceri vor fi mântuiți de Dumnezeu, am început să mă concentrez pe a căuta să fiu un om sincer, să practic, în mod conștiincios, a vorbi cu acuratețe, să fiu obiectiv, practic și realistic când raportez probleme. În lucrarea mea, fie că era vorba de o eroare sau o omisiune, i-am relatat-o în detaliu liderului. De asemenea, am disecat și expus conștient stricăciunea pe care am revelat-o. De fiecare când puneam asta în practică, simțeam că am trecut prin niște schimbări și am dobândit puțin din asemănarea unui om sincer. Nu mă puteam abține să nu trăiesc într-o stare de înfumurare.

Într-o părtășie dintr-o întrunire a colegilor, vorbind despre cum trebuie să învățăm să diferențiem între diferitele tipuri de oameni în serviciul nostru pentru Dumnezeu, liderul m-a întrebat: „Ce fel de om crezi că ești?” M-am gândit în sinea mea: recent, am avut o oarecare intrare în adevărurile cu privire la a fi un om sincer, așa că mă consider un om relativ simplu și deschis. Cât despre a avea umanitate săracă, simt că nu sunt așa de rău. Cât despre a avea umanitate bună, nu posed fiecare expresie a bunătății, dar, cel puțin, simt că sunt simplu, sincer și că nu am o inimă rea. Așadar, am răspuns cu: „Relativ vorbind, mă socotesc ca fiind o persoană simplă, sinceră și cu umanitate bună.” Liderul a spus: „Crezi că ai umanitate bună, că ești relativ simplu și sincer. Prin urmare, ai îndrăzni cu adevărat să vorbești deschis despre tine în toate lucrurile? Ești cu adevărat sută la sută lipsit de îndoieli față de Dumnezeu? Chiar îndrăznești să spui că, în cuvintele și acțiunile tale, nu există motive sau intenții ascunse?” Auzind asta, m-am simțit sfidător și am explicat defensiv: „Oamenii buni au și ei firi corupte și arată tot felul de stricăciuni – nu este totul relativ?” În inima mea, nu voiam să accept ceea ce a spus liderul și nu voiam să renunț la propria opinie.

După ce s-a întâmplat asta, am reflectat cu atenție la ceea ce a spus liderul. Nu m-am putut abține să nu mă întreb: chiar aș îndrăzni să vorbesc deschis despre mine însumi în toate lucrurile? Gândindu-mă cu grijă la asta, cu siguranță nu aș îndrăzni. Lucrurile despre care am vorbit deschis erau doar probleme insignifiante care nu aveau un impact asupra reputației mele sau asupra propriilor interese și erau expresii ale stricăciunii pe care o are toată lumea, dar n-am îndrăznit niciodată să vorbesc deschis și să expun lucrurile urâte și murdare din adâncul inimii mele. Mai mult decât atât, chiar eram sută la sută lipsit de îndoieli față de Dumnezeu? Nu eram. Când lucrarea mea n-a avut rod, L-am înțeles greșit pe Dumnezeu, gândind că o folosea ca să mă expună și să mă elimine. Când am aflat că sunt de un calibru mic, am crezut că doar am făcut servicii și că, indiferent de cât de mult căutam, era inutil. Nu credeam sută la sută în cuvintele lui Dumnezeu sau în firea dreaptă a lui Dumnezeu, considerându-L mereu pe Dumnezeu milos și iubitor, așa că am făcut lucruri să mă adaptez. Gândindu-mă mai mult la asta, chiar aș îndrăzni să spun că nu existau motive sau intenții ascunse în cuvintele și acțiunile mele? De fapt, alergătura și lucrarea mea erau doar o tranzacție cu Dumnezeu, astfel încât, în viitor, să pot primi destinația și binecuvântarea Împărăției cerurilor; nu erau ca să-mi îndeplinesc datoria pe care fiecare creatură ar trebui s-o îndeplinească. Deși exista prezentarea externă a unui comportament bun, asta era de ochii altora, pentru a le da o impresie bună. Gândindu-mă la ce am dat la iveală, nu era totul o prezentare înșelătoare? În orice caz, încă mai credeam că eram un om relativ simplu și sincer – nu înseamnă asta, cu adevărat, să nu mă cunosc pe mine însumi? M-am gândit la ce a spus Dumnezeu: „Oamenii au o înțelegere extrem de superficială a propriei naturi și există o incongruență imensă între acest lucru și cuvintele de judecată și dezvăluire ale lui Dumnezeu. Aceasta nu este o greșeală în ceea ce dezvăluie Dumnezeu, ci mai degrabă lipsa oamenilor de înțelegere profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau substanțială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia către acțiuni și expresii exterioare. Chiar dacă cineva ar spune în mod ocazional ceva despre înțelegerea propriei persoane, nu ar fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că este acest tip de persoană sau că are acest tip de natură datorită faptului că a făcut acest tip de lucru sau pentru că a dezvăluit ceva. Dumnezeu a dezvăluit natura și esența omenirii, dar oamenii înțeleg că modul lor de a face lucrurile și modul lor de a vorbi este imperfect și deficient; de aceea, este o sarcină extenuantă ca oamenii să pună adevărul în practică. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, care sunt dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt revelări ale naturii lor. […] de aceea, când pun adevărul în practică, ei urmează regulile doar în mod superficial. Oamenii nu își consideră propria natură ca fiind prea coruptă […]. totuși, într-adevăr, nu corespund nici pe departe standardelor, deoarece oamenii doar au unele acțiuni care nu încalcă adevărul în exterior, când, de fapt, ei nu pun adevărul în practică” („Înțelegerea naturii și punerea adevărului în practică” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Prin cuvintele de revelație ale lui Dumnezeu, am văzut cât de superficială era cunoașterea mea despre mine însumi. Mă cunoșteam doar pe baza comportamentelor mele exterioare, din prezentarea mea superficială, în loc să mă cunosc din motivele, natura și esența mea pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Sub nicio formă nu mă puteam cunoaște cu adevărat. Credeam că eram simplu, sincer și că aveam umanitate bună; nu era asta doar pentru că puteam rosti câteva cuvinte adevărate și puteam face câteva lucruri, că nu dădeam la iveală nimic la exterior care să fie o ofensă serioasă a firii lui Dumnezeu? De fapt, când Dumnezeu spune că oamenii sunt înșelători, nu Se referă doar la comportamentele lor fățișe de a minți și a înșela, ci Se referă, de asemenea, la motivele și la firile satanice interioare ale oamenilor. Acesta este miezul problemei. Nu aveam nicio înțelegere a firii satanice a oamenilor de a fi capabili să mintă, să înșele și să fie vicleni. Nu văzusem cu adevărat firea satanică a oamenilor de a fi capabili să mintă; fără cuvintele lui Dumnezeu care să expună și să judece aceste firi corupte și naturi satanice, cum să le poată oamenii cunoaște? Atunci m-am gândit la Petru care s-a cunoscut pe sine în cuvintele lui Dumnezeu. Întotdeauna s-a comparat în mod riguros cu cuvintele lui Dumnezeu în care El expunea oamenii, așa că Petru era foarte conștient de propria stricăciune și a fost unul dintre cei care au avut cel mai mult succes în experiențele lor. Pe de altă parte, motivul pentru care tot nu știam cum să mă înțeleg pe mine însumi după ce L-am urmat pe Dumnezeu timp de mai mulți ani era că nu reflectasem asupra mea și nu mă înțelesesem pe mine însumi pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, deci chiar și până acum, tot simțeam că sunt destul de bun. Eram atât de departe de ceea ce cere Dumnezeu!

Sunt recunoscător pentru luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu care m-au făcut să-mi văd propria nevoință și faptul că sunt demn de milă și care m-au făcut, de asemenea, să înțeleg că a mă cunoaște cu adevărat pe mine însumi nu este lucru ușor. Doar prin cuvintele lui Dumnezeu mă pot cunoaște cu adevărat pe mine însumi. De acum înainte, vreau să citesc cuvintele lui Dumnezeu cu seriozitate și sunt dispus să mă compar riguros cu orice expune Dumnezeu despre natura coruptă a oamenilor. Nu mă voi mai măsura conform noțiunilor și închipuirilor mele, ci voi căuta adevărul cu ambele picioare înfipte bine în pământ, voi căuta o schimbare în firea mea și voi căuta să fiu un om cu adevărat sincer pentru a alina inima lui Dumnezeu.