de Xinyi, orașul Xi’an, provincia Shaanxi

În vizitele mele recente la biserici, am auzit de multe ori liderii şi lucrătorii spunând că unii oameni au devenit pesimiști, slăbiți şi lipsiți de motivaţie pentru a continua căutarea după ce au participat la întrunirile mele. Alţii au simţit că era prea dificil să creadă în Dumnezeu şi L-au înţeles greşit pe Acesta. Unii au spus că starea lor a fost bună până să se întâlnească cu mine, dar de îndată ce m-au văzut, s-au simţit extrem de apăsați şi inconfortabili. […] Când am auzit toate acestea, mi s-a întristat inima şi m-am simţit teribil de nedreptăţită – de fiecare dată când veneam să am părtăşie cu ei, stăteam câteva zile, iar pentru a le rezolva problemele, mă agitam și citam nenumărate pasaje din cuvântul lui Dumnezeu, vorbind până când mi se usca gura, gândindu-mă tot timpul că eforturile mele dăduseră rezultate bune. Nu mi-am imaginat niciodată că lucrurile vor fi avut o astfel de întorsătură. De ce s-a întâmplat asta? Această întrebare era în gândurile mele în timp ce mă rugam lui Dumnezeu, „Oh, Doamne, eu sunt cu siguranţă de vină pentru tot ce s-a întâmplat, dar nu ştiu unde am greșit. Îţi cer îndrumarea ca să pot deveni mai conştientă de greşelile mele. Sunt dispusă să aştept să primesc luminarea Ta.”

După terminarea rugăciunii mele, am început să rememorez timpul de părtăşie cu fraţii şi surorile mele: atunci când și-au exprimat nelămuririle cu privire la aranjamentele de lucru, disecam natura lor arogantă şi explicam consecinţele aroganţei, spunând că această atitudine va întâlni în mod inevitabil pedeapsa. Dacă vedeam că apăreau probleme în timpul procesului electoral, vorbeam despre modul în care alegerea persoanelor nepotrivite, ar ține munca bisericii pe loc şi ar ruina viața fraţilor şi surorilor noastre. În acest fel, Dumnezeu ne va urî și ne va înlătura. Când vedeam fraţi şi surori trândăvind pe la muncă, îi dădeam ca exemplu pe unii oameni care fuseseră dați afară. Le spuneam că erau înșelători şi că acest lucru constituie o trădare față de Dumnezeu. Dacă nu aveau să-și schimbe căile, soarta lor avea să fie aceeaşi cu a oamenilor care eșuaseră. Când nu voiau să răspândească Evanghelia, discutam despre cum aceste acţiuni se răzvrăteau și se împotriveau lui Dumnezeu. […] O, Dumnezeule! În ce sens am folosit adevărul pentru a le rezolva problemele? Foloseam intimidare pură! Sub îndrumarea lui Dumnezeu, m-am gândit la următorul pasaj dintr-o predică: „Slujirea în conformitate cu voia lui Dumnezeu cere ca în toate lucrurile şi în ceea ce priveşte toate problemele să-L înălţăm pe Dumnezeu, să-L mărturisim pe Dumnezeu, să împărtăşim voinţa lui Dumnezeu, să împărtășim cerințele lui Dumnezeu și să permitem ca alţii să acţioneze conform cuvântului lui Dumnezeu. Nu ar trebui să-i facem pe oameni să acţioneze în conformitate cu principiile, regulile şi spusele omului. Comuniunea ta ar trebui să permită oamenilor să vină înaintea lui Dumnezeu şi să se supună voinţei Sale, să acţioneze conform cuvântului lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, să-L cunoască pe Dumnezeu şi să-L asculte” (Părtășia celui de mai sus). În acel moment, am experimentat dintr-o dată o revelaţie. Dumnezeu încredințează liderilor lucrarea de a-L înălţa, de a-L mărturisi pe Dumnezeu, de a comunica voia Sa și ceea ce dorește El, permițând altora să acționeze în conformitate cu cererile lui Dumnezeu și, în cele din urmă, să-L înțeleagă și să I se supună. În rezolvarea problemelor fraţilor şi surorilor mele, cu toate acestea, rareori am vorbit despre cererile lui Dumnezeu, despre voinţa sau aşteptările Sale. De asemenea, rareori am folosit adevărul pentru a comunica cu privire la condițiile fraților mei și a surorilor mele. În schimb, am disecat necruţător natura lor şi modul în care au acţionat. Evidențiam consecinţele potenţiale ale acţiunilor lor pentru a-i intimida în a se cunoaște pe ei înşişi. Acest lucru însă a făcut ca fraţii mei şi surorile mele să fie în imposibilitatea de a realiza voinţa lui Dumnezeu, neavând nici o înţelegere reală a lor şi să fie chiar mai puţin capabili de a vedea intenţia sinceră a mântuirii lui Dumnezeu şi a dragostei Lui pentru omenire. Drept rezultat, trăiau în tot felul de situaţii anormale. Doar în acel moment am realizat că acţionam orbește conform dorinţelor mele. Mă împotrivisem lui Dumnezeu! Conducând pe surorile şi fraţii mei în acest fel, nu numai că eram incapabilă de a-i ajuta în înţelegerea şi supunerea față de Dumnezeu, de fapt îi făceam să înţeleagă greşit şi să vină tot mai mult în conflict cu Dumnezeu. În acest fel, ei s-au depărtat tot mai mult de Dumnezeu şi au comis tot mai multe fărădelegi. În ciuda faptului că am rezolvat problemele surorilor mele şi fraţilor mei în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu şi că tot ceea ce am spus a fost adevărat, în realitate, nu lucram într-un mod constructiv. De fapt, ceea ce făceam era de-a dreptul inutil. Acest mod de lucru era extrem de dăunător pentru activitatea bisericii. Atunci mi-am dat seama că cel mai bun mod de a-mi susţine fraţii şi surorile era să le permit să înţeleagă voinţa lui Dumnezeu prin cuvântul lui Dumnezeu, să înțeleagă intenţia serioasă a mântuirii Sale, să cunoască esenţa propriei lor naturi şi, făcând aceasta, să înveţe să se urască pe ei înșiși, să acţioneze în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, să ajungă să-L cunoască şi să se supună lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul sens al slujirii în acord cu voinţa lui Dumnezeu şi numai acest tip de slujire este atentă cu privire la voia lui Dumnezeu.

Îi ofer mulţumiri lui Dumnezeu pentru că mi-a arătat adevăratul motiv pentru care lucrarea mea a fost ineficientă. După aceea, am lucrat în mod conştient pentru a împărtăși voinţa şi cerințele lui Dumnezeu în funcţie de problemele fraţilor şi a surorilor mele. Am discutat despre motivul pentru care Dumnezeu le cerea să acționeze, cum intenţiile Sale sincere erau reflectate în viaţa lor şi ce fel de efect Se aştepta să aibă. De asemenea, am discutat despre modul în care ei ar putea lucra cu Dumnezeu ca să fie în conformitate cu voinţa Sa. ... După o astfel de părtășie, am văzut cu adevărat binecuvântările lui Dumnezeu: fraţii şi surorile mele au început să înţeleagă voinţa lui Dumnezeu şi să vadă mântuirea Sa. Ei au ajuns să înţeleagă că preţul pe care Dumnezeu l-a plătit pentru toţi oamenii este dincolo de pricepere. Au început să înţeleagă natura lor rebelă, au fost dispuşi să caute adevărul şi s-au simţit motivaţi să-şi îndeplinească propriile sarcini.

Pe măsură ce faptele s-au revelat, am avut o senzaţie profundă a naturii foarte reale a iubirii lui Dumnezeu. Când am lucrat în concordanță cu voinţa mea, împotrivindu-mă lui Dumnezeu în slujirea mea față de EL, Dumnezeu mi-a dezvăluit imediat defectele și lipsurile şi a corectat toate erorile din lucrarea mea. De n-ar fi făcut asta, sincer nu ştiu unde i-ar fi condus acţiunile mele pe fraţii mei şi pe surorile mele sau pentru cât timp i-aș fi avut captivi. Dumnezeule Atotputernic, îţi mulţumesc pentru lucrarea Ta reală şi adevărată, care mi-a permis să văd acţiunile Tale minunate şi mântuirea ce ai lăsat-o asupra mea. De acum încolo, promit să muncesc de două ori mai mult pentru adevăr pentru a-Ți îndeplini cererile, pentru a căuta şi a înţelege voinţa Ta şi a obţine abilitatea de a lucra conform dorinţei Tale în toate lucrurile, slujind în conformitate cu voia Ta.