de Mu Tong, Japonia

Biserica a organizat recent alegeri speciale pentru un rol de conducere. Când am aflat că membrii conducerii superioare planificau să o promoveze pe sora Zhao, nu m-am putut abține să nu pun decizia sub semnul întrebării: „Sora Zhao?” Conducătoare fiind, semănase gelozie și discordie, îi reprimase și-i pedepsise pe alții, vătămând frații și surorile, perturbând și întrerupând lucrarea bisericii. Surorile și frații o expuseseră de multe ori, însă ea nu acceptase niciodată nimic. Reflectase asupra ei înseși și ajunsese să se cunoască? Se căise și obținuse transformarea? Dar, apoi, mi-am spus: „Dacă membrii conducerii plănuiesc să o promoveze, probabil că i-au evaluat cazul conform principiului. Trebuie să se fi căit și să se fi transformat într-o anumită măsură. Și, până la urmă, alegerea conducătorilor trebuie decisă de conducerea superioară; nu este relevantă pentru mine. Nu ar trebui să-mi fac griji deșarte pentru asta.”

Câteva zile mai târziu, conducătorii au organizat o adunare în care au discutat principiile alegerii conducătorilor de biserică și au citit evaluările surorii Zhao din surse informate. Din evaluări, am aflat că, atunci când sora Zhao a fost tratată, deseori a fost ranchiunoasă, s-a certat și nu a acceptat ușor adevărul. În plus, aceste evaluări nu menționau ce credea despre fărădelegile ei din trecut. Mi-am spus: „Dacă sora Zhao nu a reflectat și nu a ajuns să se cunoască, atunci probabil că nu urmărește și nu acceptă adevărul. Dacă este aleasă conducătoare din nou, nu va continua să semene gelozie și discordie și să-i reprime pe frați și surori?” Dar apoi mi-am spus: „Nu prea am văzut-o în ultimii câțiva ani și nu mi-e clară situația ei curentă, așa că nu ar trebui să-mi fac griji de treaba asta. Este mai important să-mi văd de lucrarea mea. Oricum, de fapt nu contează cine slujește drept conducător.” La acel moment, am abandonat problema și viața a mers înainte. Spre surprinderea mea, câteva zile mai târziu, conducătorii au organizat o altă adunare. Au spus că au fost frați și surori care se opuneau promovării surorii Zhao din cauză că nu reflectase și nu câștigase înțelegere privind fărădelegile ei anterioare, nu se căise și nu se schimbase și că nu era potrivită să fie promovată într-un rol de conducere. Conducătorii au investigat amănunțit situația surorii Zhao, asigurându-se că acuzațiile făcute erau faptice, și, în cele din urmă, au emis o judecată în baza principiului că sora Zhao era într-adevăr nepotrivită să fie conducătoare. Când am aflat despre toate acestea, m-am simțit rușinată: De ce alții au putut raporta problemele când le-au observat și au putut proteja alegerile din biserică, în timp ce eu am stat deoparte și n-am luat problema în serios? Unde mi-a fost capul?

Realizând toate acestea, m-am simțit puțin deprimată, așa că am venit înaintea lui Dumnezeu să caut și să mă rog: Ce lecții ar trebui să învăț din această situație? Am dat peste acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Toți cei care pretind că sunt spirituali atunci când nu înțeleg chestiunile spirituale sunt prefăcuți și nu le pasă de nimic, decât să-și petreacă toată ziua respectând cu rigiditate regulile sau repetând papagalicește cuvintele doctrinelor; acest lucru este asemănător cu ceea ce au făcut savanții antici, «îngropându-se în clasici și ignorând ceea ce se întâmplă dincolo de împrejurimile lor imediate». Oamenii care pretind că sunt spirituali constată că orice fac alții nu are nicio relevanță pentru ei și indiferent cum gândesc alții, ei consideră că este treaba altora și refuză să învețe cum să facă diferența între oameni, să privească în profunzime lucrurile și să înțeleagă voia lui Dumnezeu conform cuvintelor lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor sunt așa. Când au terminat de ascultat o predică sau de citit cuvântul lui Dumnezeu, notează aceste lucruri pe hârtie sau le păstrează în inimile lor și le tratează ca pe doctrine sau reguli cărora le acordă un respect simbolic și apoi au terminat cu ele. Cât despre ce relație au lucrurile care se întâmplă în jurul lor cu adevărul sau ce legătură au diferitele comportamente și manifestări pe care le văd la oamenii din jurul lor cu adevărul, ei nu se gândesc niciodată sau nu încearcă să aprofundeze acest lucru în inimile lor și nici nu se roagă și nu caută. Acesta este genul de formă în care se regăsește viața spirituală a majorității oamenilor. Din acest motiv, atunci când vine vorba de a pătrunde în adevăr, cei mai mulți oameni sunt lenți și superficiali; viața lor spirituală este extrem de monotonă, ei doar respectă reguli, nu există niciun principiu în modul în care fac lucrurile. Am putea spune că, în cazul majorității oamenilor, viața lor spirituală este goală și nu se potrivește cu viața reală. Din acest motiv, chiar și față de conduita și comportamentele ostentative ale oamenilor răi și ale antihriștilor, ei nu au absolut niciun concept, cu atât mai puțin vreo definiție, nici nu au vreo idee sau nu fac vreo distincție” („Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a cincea)” în Demascarea antihriștilor). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am simțit că descriau propria-mi practicare a credinței. Am acționat exact așa cum au dezvăluit cuvintele lui Dumnezeu: „îngropându-se în clasici și ignorând ceea ce se întâmplă dincolo de împrejurimile lor immediate”. Am crezut că era suficient să-mi îndeplinesc îndatoririle și să-mi văd de partea mea din lucrare. Orice în afară de asta nu avea nimic de-a face cu mine. În mintea mea, am crezut că credința în Dumnezeu consta doar în a te ruga Lui, a-I citi cuvintele, a-ți îndeplini îndatoririle și a nu face vreo greșeală gravă. Făcând aceste lucruri, puteai câștiga lauda lui Dumnezeu. Doar după citirea cuvintelor lui Dumnezeu am realizat cât de absurdă era această noțiune. Lucrarea lui Dumnezeu este foarte practică și deloc vagă – niciun aspect al acesteia nu este deconectat de realități. Când Dumnezeu ne furnizează adevăruri, El și concepe tot felul de situații în viețile noastre de zi cu zi pentru a ne ajuta să-I experimentăm cuvintele și să practicăm interpretarea lucrurilor prin prisma lor, astfel încât să putem ajunge treptat să înțelegem și să câștigăm adevărul. Reamintindu-mi acele alegeri pentru conducători, unii oameni au putut căuta adevărul și exercita discernământul în baza cuvintelor lui Dumnezeu. Când și-au dat seama că acea conducătoare nu era promovată conform principiului, au putut lua atitudine la timp pentru a interveni și a proteja lucrarea bisericii. Prin această situație, au învățat să discearnă oamenii și lucrurile și au obținut câștiguri practice. În ceea ce mă privește, am abordat aceeași situație ca o străină, plecând imediat ce s-au terminat alegerile și necăutând deloc să înțeleg ce lecții pot fi învățate. Și, ca urmare, nu am câștigat nimic. Am practicat credința complet deconectată de viața mea reală. Nu am acordat importanță experimentării lucrării lui Dumnezeu și cu atât mai puțin am pus accent pe căutarea adevărului în situațiile concepute de Dumnezeu. Indiferent ce se întâmpla, întotdeauna m-am îndepărtat de situație, ca o atee. Ca urmare, au fost multe lucruri la care am fost pur și simplu indiferentă și, în zece ani de credință, nu obținusem nimic, nu înțelesesem niciun adevăr și nu câștigasem niciun pic de discernământ cu privire la oameni sau lucruri. Ce jalnică, biata de mine!

Când mi-am dat seama că aveam această problemă, m-am simțit destul de deprimată, însă voiam să-mi schimb starea și să învăț o lecție din alegerile acelea. Reflectând, mi-am dat seama că motivul pentru care nu mă preocupase alegerea unui conducător al bisericii era din cauză că întotdeauna îmi păstrasem ideea greșită că persoana aleasă conducător nu este relevantă pentru mine. Aș continua să practic credința în Dumnezeu și să-mi îndeplinesc îndatoririle ca înainte, indiferent cine ar fi ales. Doar mai târziu, când am dat peste un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles în cele din urmă sensul alegerilor conducerii bisericii. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Care este cauza apariției categoriei de oameni care sunt conducători și lucrători și cum au apărut ei? Pe scară largă, sunt necesari lucrării lui Dumnezeu; pe scară mai restrânsă, ei sunt solicitați pentru lucrarea bisericii, sunt ceruți de aleșii lui Dumnezeu. […] Diferența dintre lideri și lucrători și restul aleșilor lui Dumnezeu este doar o caracteristică specială a îndatoririlor pe care ei le îndeplinesc. Această caracteristică specială se vede, în principal, în rolurile lor de conducere. De exemplu, indiferent câți oameni are o biserică, șeful este conducătorul. Așadar, ce rol joacă acest lider în rândul membrilor? Conduce pe toți aleșii din biserică. Deci, ce efect are în întreaga biserică? Dacă acest conducător o apucă pe calea greșită, aleșii lui Dumnezeu din biserică îl vor urma pe conducător pe calea greșită, ceea ce va avea un impact uriaș asupra tuturor. Luați-l drept exemplu pe Pavel. El a condus multe dintre bisericile pe care le-a întemeiat și pe aleșii lui Dumnezeu. Când Pavel a apucat-o pe căi greșite, bisericile și aleșii lui Dumnezeu pe care îi conducea au făcut la fel. Așadar, când conducătorii o apucă pe căi greșite, nu sunt singurii afectați; și bisericile și aleșii lui Dumnezeu pe care îi conduc sunt afectați. În cazul în care conducătorul este o persoană corectă, una care merge pe calea cea dreaptă, urmărește și practică adevărul, atunci oamenii pe care îi conduce vor mânca, vor bea cuvintele lui Dumnezeu și vor căuta adevărul cum se cuvine și, în același timp, experiența de viață și progresul conducătorului vor fi mereu vizibile pentru ceilalți și îi va influența. Așadar, care este calea corectă pe care ar trebui să meargă un conducător? Este aceea de a fi capabil să-i conducă pe alții spre o înțelegere a adevărului și o pătrundere în adevăr și să-i conducă pe ceilalți înaintea lui Dumnezeu. Care este calea greșită? Este să urmărească statutul, renumele și profitul, să se ridice pe sine frecvent și să fie martor pentru sine, fără a fi niciodată martor pentru Dumnezeu. Ce efect are acest lucru asupra aleșilor lui Dumnezeu? Ei vor rătăci departe de Dumnezeu și vor intra sub controlul acestui conducător. Dacă-i conduci pe oameni să vină înaintea ta, atunci îi conduci în fața omenirii corupte și îi conduci să vină înaintea Satanei, nu a lui Dumnezeu. Doar a-i îndruma pe oameni să vină înaintea adevărului înseamnă a-i conduce să vină înaintea lui Dumnezeu. Liderii și lucrătorii, indiferent dacă merg pe calea cea dreaptă sau pe cea greșită, au o influență directă asupra aleșilor lui Dumnezeu. Când nu înțeleg încă adevărul, mulți dintre aleșii lui Dumnezeu urmează orbește. Liderul ar putea fi un om bun, iar ei îl vor urma; liderul ar putea fi un om rău, iar ei tot îl vor urma – ei nu fac diferența. Urmează după cum sunt conduși, indiferent cine este liderul. Prin urmare, este crucial ca bisericile să-și aleagă oameni buni drept lideri. Calea pe care merg credincioșii are legătură directă cu calea urmată de lideri și lucrători și poate fi influențată în diferite măsuri de acești lideri și lucrători” („Ei încearcă să tragă oamenii de partea lor” în Demascarea antihriștilor). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că conducătorii au un impact imens asupra vieții bisericii și a intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, precum și o influență directă asupra căii pe care oamenii o iau în credința lor. Dacă un conducător este sau nu persoana potrivită, dacă acesta caută adevărul și ce cale anume urmează, are un efect direct asupra calității vieții bisericii și asupra intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Un conducător bun își poate folosi experiența din viața reală pentru a rezolva problemele fraților și surorilor și-i poate ajuta să înțeleagă adevărul și să intre în realitatea adevărului chiar și mai rapid. Frații și surorile pot câștiga anumite beneficii din partea conducătorului. Dacă un conducător nu merge pe calea căutării adevărului și lucrează doar pentru a-și păstra statutul, vorbește doar despre doctrină, fără a-L preamări și a aduce mărturie pentru Dumnezeu, nu face lucrări practice și nu rezolvă problemele propriu-zise ale oamenilor, atunci, în timp, el doar va aduce oamenii înaintea lui și-i va trage tot mai departe de Dumnezeu, în cele din urmă făcându-le rău și ruinându-i. Reflectând asupra comportamentului surorii Zhao, când era emondată și tratată, era ranchiunoasă, se certa și nu reflecta asupra sa ca să învețe. Nu reflectase și nu-și recunoscuse fărădelegile din trecut, și cu atât mai puțin se căise sincer. Din acestea, se vedea că sora Zhao nu căuta adevărul și nu avea calitățile unui conducător. Dacă ar fi aleasă într-un rol de conducere, doar ar vorbi despre doctrine și nu ar fi cu adevărat de ajutor oamenilor. Cum ne-ar putea îndruma să înțelegem adevărul și să intrăm în realitatea adevărului? Însă mi-am menținut credința absurdă că, indiferent cine este ales conducător, noi tot am citi cuvintele lui Dumnezeu, ne-am îndeplini îndatoririle, ne-am desfășura ca de obicei viața bisericească și nu ar avea un mare efect. Ce părere nesăbuită!

Într-o zi, am dat peste alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care discuta ce tip de atitudine ar trebui să aibă oamenii în timpul alegerilor și ce intenții și păreri neadecvate ar putea avea. Abia atunci am început să mă înțeleg pe mine însămi. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Ori de câte ori au loc alegeri în biserică, fie pentru lideri și lucrători, fie pentru aleșii lui Dumnezeu, fiecare este responsabil și are obligația de a apăra lucrarea electorală. […] Unii oameni pur și simplu stau deoparte și privesc, spunând: «Oricum nu pot deveni conducător de biserică. Oricine slujește ca lider, este la fel. Oricine are capacitatea aceasta poate sluji. Dacă un antihrist vrea să slujească, nu are nimic de-a face cu mine și, atât timp cât nu mă curăță, este în regulă.» Asta este ceea ce spun cei mai negativi oameni. Ei nu-și pot imagina care ar fi consecințele dacă un antihrist ar sluji ca lider și impactul pe care l-ar avea asupra credinței lor în Dumnezeu. Doar oamenii care înțeleg adevărul pot vedea acest lucru așa cum este de fapt. Ei vor spune: «Dacă un antihrist devine conducătorul bisericii, aleșii lui Dumnezeu sunt cei care vor suferi, în special acei oameni care urmăresc adevărul, au simțul dreptății și își îndeplinesc cu promptitudine datoria, toți vor fi suprimați și excluși. Numai acei oameni confuzi și acei oameni care sunt de acord cu orice vor fi favorizați și vor fi fost prinși în palmă de antihrist.» Dar acei oameni negativi nu iau în considerare aceste lucruri. Ei gândesc: «Omul crede în Dumnezeu pentru a fi mântuit. Credința reprezintă o cale individuală. Chiar dacă un antihrist devine lider, nu va avea un impact asupra mea. Atât timp cât nu fac lucruri rele, un antihrist nu mă poate suprima, exclude sau da afară din biserică.» Este acesta punctul de vedere corect? Dacă niciunul dintre aleșii lui Dumnezeu nu este preocupat de alegerile bisericești, odată ce îi permit unui antihrist să preia puterea, care vor fi consecințele? Va fi într-adevăr atât de simplu cum își imaginează oamenii? Ce fel de schimbări va suferi viața bisericească? Acest lucru are legătură directă cu «intrarea în viață» a aleșilor lui Dumnezeu. Dacă un antihrist deține puterea într-o biserică, atunci adevărul nu are putere acolo, iar cuvintele lui Dumnezeu nu au putere acolo. Este o biserică în care Satana și necredincioșii dețin puterea. Deși cuvintele lui Dumnezeu pot fi încă citite la adunări, antihristul controlează dreptul de a vorbi. Poate antihristul să aibă părtășie despre adevăr în mod clar? Poate antihristul să le permită aleșilor lui Dumnezeu să aibă părtășie liberă și deschisă despre adevăr? Este imposibil. Când un antihrist deține puterea, există mai multe întreruperi și perturbări, iar efectul vieții bisericești va fi cu siguranță diminuat. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci aleșii lui Dumnezeu nu vor culege prea multe roade când se vor aduna și acest lucru poate chiar să le perturbe adunările. Problemele aleșilor lui Dumnezeu nu pot fi rezolvate, practica adevărului este și ea perturbată, iar atmosfera vieții bisericii este complet schimbată. Când apar norii negri și blochează soarele, rămâne bucuria în viața bisericească? Cu siguranță va fi compromisă și nu în mică măsură” („Identificarea liderilor falși”). Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit toate ideile și atitudinile apatice ale oamenilor, atunci când se confruntă cu alegeri în biserică. Mă simțeam ca și cum eram față-n față cu Dumnezeu, iar El mă judeca. Comportamentul meu era identic celui dezvăluit de cuvintele Lui. În timpul acelor alegeri, mi-am dat seama că sora Zhao nu părea să caute adevărul, însă nu am căutat principiile alegerilor de conducători ai bisericii, nu am ținut cont de consecințele ce vor rezulta din alegerea surorii Zhao și, cu siguranță, nu am semnalat conducerii dubiile mele privind rezultatele alegerilor, optând, în schimb, să stau deoparte apatică. Credeam că nu conta cine slujea drept conducător, că-și va îndeplini îndatoririle sale și eu pe ale mele, fără interferențe între noi. M-am mai gândit că, deși erau probleme cu alegerile, era treaba conducerii superioare, nu a mea. Abia i-am dat atenție și nu m-am sinchisit de ea. Așa că, la acele alegeri, nu am avut propriul punct de vedere și doar am urmat și m-am supus orbește. Oare nu practicam credința precum cei din lumea religioasă care se preocupă doar să fie sătui și să urmeze orbește? Trăiam conform toxinelor satanice precum: „Lasă lucrurile să treacă dacă ele nu te afectează direct”, „Mi-e drag oricine îmi dă bani și mă hrănește.” Doar m-am supus și am urmat pe oricine era conducător fără urmă de discernământ. Cât de mult m-am înșelat! Dacă biserica ar fi controlată de antihriști și conducători falși, nu doar că lucrarea bisericii ar fi perturbată, dar și aleșii lui Dumnezeu ar fi vătămați și șansele lor de obținere a mântuirii ar fi distruse. Însă, în ciuda faptului că acesta este un aspect atât de important, tot am acționat atât de egoist, apatic și iresponsabil. Unde-mi erau conștiința și raționalitatea? M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu, care spun: „Dacă nu te dedici sincer credinței tale în Dumnezeu și îndeplinirii datoriei; dacă mereu faci totul de mântuială și ești superficial în acțiunile tale, ca un necredincios care lucrează pentru șeful său; dacă faci doar un efort simbolic, nu îți folosești mintea, faci lucrurile de mântuială de pe o zi pe alta, fără să raportezi problemele când le vezi, văzând ceva vărsat și să nu cureți și respingând fără discriminare tot ceea ce nu este în beneficiul tău – atunci nu este asta o problemă? Cum ar putea o astfel de persoană să fie membru al gospodăriei lui Dumnezeu? Astfel de oameni sunt necredincioși; nu aparțin casei lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu este recunoscut de către Dumnezeu” („Buna îndeplinire a datoriei necesită, cel puțin, o conștiință” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). În baza cuvintelor lui Dumnezeu, nu mă comportam precum o persoană din casa lui Dumnezeu. Credeam în Dumnezeu de ani de zile și-I citisem cuvintele gratis, bucurându-mă de harul și binecuvântările Sale, însă nu am protejat lucrarea bisericii. Indiferent ce tip de întrerupere sau perturbare avea loc în biserică sau cât rău se făcea lucrării casei lui Dumnezeu, m-am făcut că nu văd, nevrând să-mi fac griji pentru asta. Am fost atât de egoistă și josnică – eram o necredincioasă în casa lui Dumnezeu și, în ochii lui Dumnezeu, eram doar o non-credincioasă. În acest caz, persoana promovată drept conducătoare chiar nu era potrivită pentru funcție și eu deja acționasem atât de indiferent! Dacă un antihrist sau un răufăcător controla biserica, manipulând și perturbând alegerile, iar cineva trebuia să ia atitudine și să lupte cu acesta, cu siguranță eu m-aș da înapoi și aș sta deoparte apatică. Nu aș acționa să protejez lucrarea casei lui Dumnezeu. Pe cât mă gândeam mai mult, pe atât îmi dădeam seama mai bine că Dumnezeu disprețuia atitudinea mea apatică față de lucrarea casei Lui. Dacă acționam în continuare astfel, în cele din urmă aș fi fost alungată.

Reflectând, mi-am dat seama și că m-am înșelat să cred că membrii conducerii superioare supraveghează activitatea conducătorilor, așa că toate deciziile pe care aceștia le iau trebuie să fie conform principiului și nu există nimic de pus sub semnul întrebării sau îndoielnic. Mai târziu, citind cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că această opinie nu era conform adevărului. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Atunci când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi un lider, acesta este doar promovat și cultivat în sens direct; nu înseamnă că e deja un lider calificat sau unul competent, că e deja capabil să întreprindă lucrarea unui lider și poate face o muncă reală – nu așa stau lucrurile. Majoritatea oamenilor nu înțeleg clar aceste lucruri și îi admiră pe cei promovați, bazându-se pe închipuirile lor, dar aceasta este o greșeală. Indiferent cât de mulți ani au crezut, oare cei care sunt promovați chiar dețin realitatea adevărului? Nu neapărat. Sunt ei capabili să ducă la bun sfârșit rânduielile lucrării casei lui Dumnezeu? Nu neapărat. Au un simț al responsabilității? Sunt dotați cu angajament? Pot să se supună lui Dumnezeu? Când se confruntă cu o problemă, sunt ei capabili să caute adevărul? Toate acestea sunt necunoscute. Au acești oameni o inimă care se teme de Dumnezeu? Și cât de mare e frica lor de Dumnezeu? Sunt predispuși să-și urmeze propria voință atunci când fac lucruri? Sunt capabili să-L caute pe Dumnezeu? În timpul în care îndeplinesc lucrarea liderilor, vin în mod regulat și frecvent înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta voia Lui? Sunt capabili să îndrume oamenii în intrarea în realitatea adevărului? Cu siguranță sunt incapabili de astfel de lucruri din prima. Nu au fost pregătiți și au prea puțină experiență, așa că sunt incapabili de aceste lucruri. De aceea, promovarea și cultivarea unui om nu înseamnă că acesta înțelege deja adevărul, nici nu spune că e deja capabil să își îndeplinească datoria în mod satisfăcător. […] Oamenii nu trebuie să aibă așteptări mari sau cerințe nerealiste de la cei care sunt promovați și cultivați; ar fi nerezonabil și nedrept pentru ei. Puteți să le monitorizați lucrarea și, dacă descoperiți probleme sau lucruri care încalcă principiile pe parcursul lucrării lor, puteți să ridicați problema și să căutați adevărul pentru a rezolva aceste chestiuni. Nu ar trebui să-i judecați, condamnați, atacați sau excludeți, pentru că sunt în perioada de cultivare și nu ar trebui priviți ca oameni care au fost desăvârșiți, cu atât mai puțin ca oameni care sunt perfecți sau ca oameni care dețin realitatea adevărului. Sunt ca voi: acesta e momentul în care sunt instruiți. Diferența e că își asumă mai multă lucrare și responsabilități decât oamenii obișnuiți. Ei au o responsabilitate și o obligație de a face mai multă lucrare; plătesc un preț mai mare, îndură mai multe greutăți, suferă mai multă durere, rezolvă mai multe probleme, tolerează cenzura mai multor oameni și, bineînțeles, fac un efort mai mare, dorm mai puțin, mănâncă mai puține mâncăruri fine și se angajează în mai puțină vorbărie decât oamenii normali. Iată ce e special la ei; în afară de asta, sunt la fel ca oricine altcineva. Care e scopul pentru care Eu zic asta? Pentru a le spune tuturor că trebuie să abordeze corect promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de talente în casa lui Dumnezeu și nu trebuie să fie duri în cererile lor față de acești oameni. Bineînțeles, oamenii nu trebuie să fie nici nerealiști în opinia lor despre ei. E o prostie să fiți prea apreciativi sau reverențioși față de ei, nici nu e uman sau realist să fiți exagerat de duri în cerințele voastre față de ei” („Identificarea liderilor falși”). Prin cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că liderii nu sunt diferiți de frați și surori; și ei sunt cultivați și instruiți. Doar că, din cauza nevoilor lucrării bisericii, niște oameni trebuie promovați să preia acest rol special. Totuși, asta nu înseamnă că sunt conducători sau lucrători calificați ori că au realitatea adevărului. Ar trebui să-i văd prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu și să-i abordez just și obiectiv. Nu ar trebui să am așteptări sau cerințe extrem de ridicate din partea lor și nici nu ar trebui să fiu extrem de critică. Ca membră a bisericii, am responsabilitatea de a monitoriza lucrarea conducătorilor și lucrătorilor și de a mă coordona cu ei pentru a proteja lucrarea bisericii. Când conducătorii acționează conform adevărului, ar trebui să mă supun acestuia și să-l accept, însă, dacă descopăr că au probleme sau abateri, ar trebui să-i expun și să-i corectez imediat și să-i ajut să se schimbe și să obțină intrarea, căci, făcând astfel, va fi cel mai bine pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă în biserică apar conducători falși sau antihriști, ar trebui să-i reclam superiorilor lor. Asta înseamnă să fiu responsabilă pentru lucrarea bisericii și față de mine însămi și, mai mult decât atât, să-mi îndeplinesc responsabilitățile și îndatoririle. Când mi-am dat seama care sunt principiile privind modul de a trata conducătorii și lucrătorii, m-am simțit mult mai lămurită și aveam o cale de practică.

Ceva mai târziu, am observat că o conducătoare, sora Liu, nu ținea pasul cu lucrarea de udare, spunând că era prea ocupată să participe. Uneori, când frații și surorile veneau la ea cu probleme, chiar era ranchiunoasă că îi dădeau mai mult de lucru. Mi-am spus: „Conducătorii sunt responsabili pentru multe lucrări, dar pot stabili prioritățile. Nu trebuie să facă toate lucrările personal, pot desemna pe cineva să țină pasul cu unele lucrări și apoi, după ce termină, pot evalua și superviza. Dacă un conducător folosește întotdeauna drept scuză faptul că e ocupat și nu supraveghează lucrarea de care răspunde sau o face doar mecanic, asta este o neglijență gravă, nu este lucrare practică și ar trebui să reclam această chestiune superiorului său.” Dar apoi mi-am spus că nu ar trebui să-mi fac griji cum își face treaba conducătoarea și că ar trebui să mă asigur că-mi îndeplinesc îndatoririle mele. Chiar atunci, mi-au venit în minte cuvintele lui Dumnezeu, care spun: „Este responsabilitatea tuturor să vegheze dacă liderii și lucrătorii fac o lucrare reală, dacă folosesc adevărul ca să rezolve problemele” („Identificarea liderilor falși”). Mi-am dat seama că aveam o idee greșită. Ar trebui să-i reamintesc conducătoarei și s-o ajut să-și corecteze problema rapid. Așa că mi-am făcut curaj și i-am semnalat problema. Conducătoarea a spus: „Hm! Ai dreptate, asta chiar este o problemă. Cu siguranță voi chibzui și voi reflecta la asta.” Am fost chiar mișcată să o aud spunând asta. Apoi, am văzut că ea a început să țină pasul activ cu lucrarea de udare și a rezolvat unele probleme practice confruntându-se cu lucrarea aceea. Această experiență m-a ajutat să realizez că, indiferent care ne este datoria, toți trebuie să protejăm lucrarea bisericii. Aceasta este responsabilitatea și datoria tuturor.