de Ye Cheng, China

În luna ianuarie a acestui an, îi udam pe nou-veniții din biserică. Iasmina și soțul ei erau doi dintre nou-veniții de care răspundeam. Supervizorul mi-a spus că soțul Iasminei tocmai începuse să cerceteze lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, fusese doar la câteva adunări și avea nevoie de mai mult sprijin și de udare.

În ambele ocazii în care am fost acasă la Iasmina, au izbucnit certuri între ea și soțul ei. Când am investigat, am aflat că Iasmina își desconsidera soțul pentru că urma obiceiurile lumești și nu era un credincios devotat. M-am gândit că pretențiile ei nerealiste și faptul că se enerva pe soțul ei când acesta abia începuse să cerceteze adevărata cale ar putea să împiedice progresul acestuia. Odată, am avut părtășie cu ea despre tratarea oamenilor cu toleranță și răbdare. Spre surprinderea mea, sora s-a supărat și a spus că era deja foarte răbdătoare. Chiar a spus: „Dacă nu vrea să creadă, atunci așa să fie. Măcar așa nu-mi va afecta starea.” Am devenit foarte îngrijorată că soțul ei ar putea părăsi biserica după ce am auzit-o spunând asta. M-am văitat în inima mea: „Această soră este extrem de arogantă. Pentru ea nu contează decât să-și descarce nervii și nu-i pasă de ceea ce ar putea simți alții. Trebuie să am o părtășie serioasă cu ea și să-i spun cât de gravă este situația.” Dar când mi-am spus punctul de vedere, Iasmina a ripostat: „Nu vreau să mă supăr. Dar își petrece toată ziua ieșind în oraș sau jucând mahjong și nu citește cuvântul lui Dumnezeu. Pur și simplu, nu ascultă, indiferent de câte ori îi spun.” M-am supărat puțin la auzul acestui lucru. M-am gândit: „E clar că dai semne de corupție, dar doar îți critici soțul. Nu te cunoști deloc!” Așa că i-am citit un fragment din revelația lui Dumnezeu cu privire la firea arogantă a oamenilor și am interpretat mânia ei ca fiind rezultatul unei dorințe prea mari de statut. Supărarea și pierderea cumpătului pentru a-și face soțul să cedeze în fața ei reprezenta o fire coruptă și trebuia corectată. Atunci, sora a recunoscut cu greu că a fost prea arogantă, dar, după aceea, a rămas la fel și nu a făcut nici cea mai mică schimbare. Ulterior, am avut părtășie cu ea de mai multe ori și am îndemnat-o să-și trateze soțul în mod corect, să nu-i scoată mereu în evidență defectele și să se cunoască pe sine. Dar sora tot continua să vină cu scuze. Nu știam ce să fac. Inițial, am vrut ca soțul ei să participe la mai multe adunări, ca să rămână pe adevărata cale, dar toate acele adunări au fost anulate pe neașteptate.

Am continuat să mă vait și am judecat-o pe Iasmina: „Este atât de arogantă și îl tot dojenește pe soțul ei. Are oare o umanitate precară? Am avut părtășie cu ea de multe ori, dar ea nu practică adevărul și nici nu ajută la promovarea adunărilor. Chiar nu mai vreau s-o ud.” Odată, am discutat problema cu sora cu care eram parteneră și mi-am descărcat toate nemulțumirile. Sora mi-a recomandat o mărturisire video a unei experiențe. Un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu prezentat în film a avut un impact deosebit. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „O persoană trebuie să exercite grijă și prudență și să se bazeze pe iubire în privința modului în care îi tratează pe oamenii care investighează adevărata cale. Și asta pentru că fiecare dintre cei care investighează adevărata cale este un non-credincios – chiar și cei religioși dintre ei sunt mai mult sau mai puțin non-credincioși – și toți sunt fragili: dacă ceva nu este în concordanță cu noțiunile lor, ei sunt pasibili să contrazică acel lucru și sunt capabili să conteste orice frază care nu este în conformitate cu voința lor. Prin urmare, a le răspândi Evanghelia necesită îngăduință din partea noastră. Necesită iubire extremă din partea noastră și anumite metode și abordări. Ceea ce este crucial, totuși, este să le citim cuvintele lui Dumnezeu, transmițându-le toate adevărurile pe care Dumnezeu le exprimă pentru a mântui omul și lăsându-i să audă glasul lui Dumnezeu și cuvintele Creatorului. În acest fel, vor obține beneficii” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Răspândirea Evangheliei este datoria de onoare a tuturor credincioșilor”). Dumnezeu ne cere să tratăm fiecare potențial destinatar al Evangheliei cu grijă plină de iubire și ar trebui să-l ajutăm și să-l susținem cu răbdare și dragoste profundă, având părtășie cu el despre adevăr și aducându-l înaintea lui Dumnezeu. Acestea sunt responsabilitățile și îndatoririle fiecărui propovăduitor al Evangheliei. Am simțit grija plină de iubire a lui Dumnezeu pentru viața omului în fiecare cuvânt și frază. De aceea, El a avut aceste cerințe de la noi. Reflectând la iubirea și înțelegerea Lui față de omenire, m-am simțit rușinată. M-am gândit la modul în care o tratasem pe Iasmina. Când am avut părtășie pentru că și-a vărsat nervii pe soțul ei și nu s-a îndreptat, m-am înfuriat, am găsit pasaje din cuvântul lui Dumnezeu pentru a o critica după propria voință, am analizat problemele ei, mi-am exprimat frustrarea față de ea și nu m-am gândit câtuși de puțin la sentimentele ei sau la statura ei. Am spus chiar că are o umanitate precară în fața partenerei mele. Unde era bunătatea mea? Iasmina acceptase doar de șase luni lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și încă nu înțelegea mare lucru din adevăr, așa că nu era oare normal să dea dovadă de corupție în fața problemelor? Nu doar că nu o îndrumasem cu iubire pentru a o ajuta să practice adevărul, ci chiar am desconsiderat-o. Mi-a lipsit cu adevărat umanitatea. Reflectând la toate acestea, am realizat de ce nu obținusem niciun rezultat după mai multe părtășii cu Iasmina. Pentru că nu oferisem părtășie cu iubire și nu folosisem adevărul pentru a rezolva problemele ei. În schimb, am desconsiderat-o și am delimitat-o cu aroganță și am mustrat-o din mânie. Cum s-o ajut să înțeleagă adevărul și să-și îmbunătățească starea când mă purtam așa? Am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, gata să-mi îndrept intențiile și să n-o mai tratez pe Iasmina conform firii mele corupte.

Într-o zi, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Trebuie să înțelegi multele stări în care se vor afla oamenii când Duhul Sfânt lucrează asupra lor. În special, cei care se coordonează pentru a-L sluji pe Dumnezeu trebuie să priceapă și mai bine aceste stări. Dacă doar vorbești despre multe experiențe sau căi de obținere a intrării, aceasta arată că experiența ta este prea unilaterală. Fără a-ți ști adevărata stare și fără a înțelege principiile adevărului, nu este posibil să dobândești o schimbare a firii. Fără a ști principiile lucrării Duhului Sfânt sau a înțelege fructul pe care îl rodește aceasta, îți va fi greu să discerni lucrarea duhurilor rele. Trebuie să demaști lucrarea duhurilor rele și noțiunile omului și să dezvălui miezul problemei; de asemenea, trebuie să atragi atenția asupra multelor abateri din practica oamenilor și asupra problemelor pe care s-ar putea să le aibă în credința lor în Dumnezeu, ca aceștia să le poată recunoaște. Cel puțin, ar trebui să nu îi faci să se simtă negativi sau pasivi. Pe de altă parte, trebuie să înțelegi dificultățile care există obiectiv pentru majoritatea oamenilor, să nu fii irațional, și nici să nu «încerci să înveți un porc să cânte»; acesta este un comportament nechibzuit. Pentru a rezolva multele dificultăți ale oamenilor, mai întâi trebuie să înțelegi dinamica lucrării Duhului Sfânt; trebuie să înțelegi modul în care Duhul Sfânt lucrează asupra diferitor oameni, trebuie să înțelegi dificultățile cu care se confruntă oamenii și neajunsurile acestora și să distingi care sunt elementele cheie ale problemei și să ajungi la rădăcina acesteia, fără să te abați sau să comiți erori. Numai o astfel de persoană este calificată să se coordoneze în a-I sluji pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cu ce ar trebui să fie înzestrat un păstor potrivit”). Gândindu-mă la cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că la împărtășirea Evangheliei și la udarea nou-veniților, trebuie să fim mereu conștiente de problemele și stările concrete ale oamenilor și să comunicăm adevărurile relevante pentru a le rezolva cu adevărat problemele. Dacă nu le înțelegem dificultățile și avem părtășie doar pe baza propriilor convingeri, nu vom reuși să le rezolvăm problemele, dar îi putem și răni sau ofensa. Uneori, când nou-veniții dau semne de corupție și negativism, iar părtășia avută în repetate rânduri nu îi ajută să se îndrepte, ar trebui să reflectăm dacă le-am spus cu luciditate adevărul despre problemele lor. Dacă problemele lor nu se rezolvă pentru că nu am comunicat adevărul cu luciditate, atunci nu ne-am făcut datoria și nu ne-am îndeplinit responsabilitățile. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc la felul în care o tratasem pe Iasmina. Când o vedeam pe Iasmina enervându-se pe soțul ei, am presupus doar că era arogantă și că făcea pe șefa cu soțul ei, așa că am criticat-o întruna și am forțat-o să-și recunoască firea coruptă, dar în cele din urmă, problemele ei tot nu s-au rezolvat. Abia după ce mi-am liniștit gândurile și am analizat problema mi-am dat seama că Iasmina își pierdea mereu cumpătul doar pentru că spera ca soțul ei să capete rapid o bază în adevărata cale, să participe constant la adunări și să aibă protecția lui Dumnezeu atunci când se confruntă cu probleme. Așa că atunci când își vedea soțul ocupat cu ieșirile în oraș sau cu jocul de mahjong și nu cu cititul cuvintelor lui Dumnezeu, ea își pierdea cumpătul. Nu am avut părtășie cu ea în această privință, așa că nu am văzut niciun rezultat din părtășie. În realitate, principala problemă o aveam eu. Nu am identificat problema nou-venitei pentru a avea părtășie cu ea și chiar am judecat-o că are o umanitate precară și că nu acceptă adevărul și nici măcar nu am vrut s-o ud. Chiar nu mă cunoșteam și nu aveam nici cea mai mică iubire pentru ceilalți. Realizând acest lucru, m-am simțit foarte rușinată și vinovată. Trebuia să-mi corectez atitudinea față de Iasmina, să avem părtășie cu privire la situația ei reală și să folosesc adevărul pentru a-i rezolva problemele.

O zi mai târziu, era iarăși timpul pentru adunarea noastră. Când am ajuns, Iasmina a început să se plângă, spunând că soțul ei a confirmat că va veni la adunare, dar încă nu s-a întors acasă. În plus, l-a catalogat drept un om care nu cercetează și a vrut să renunțe la el. De aceea, am avut părtășie cu ea luând în considerare situația ei. I-am spus: „Când i-ai cerut soțului tău să participe la adunări și să citească cuvintele lui Dumnezeu, ai avut intenții bune, dar nu putem avea așteptări prea mari de la el. Dacă îți pierzi cumpătul atunci când nu te ascultă, probabil că nu se va conforma. Oamenii sunt atât de profund corupți de Satana și nu iubesc adevărul, încât căutarea adevărului și intrarea lor în viață este foarte lentă. Este nevoie de multă părtășie, de experiență și chiar de eșecuri pentru a obține acea fărâmă de perspectivă sau de înțelegere. Așa că trebuie să ajutăm oamenii cu iubire și să le dăm timpul necesar pentru schimbare. Am văzut că Dumnezeu le cere oamenilor să-și transforme firile, dar El nu îi forțează niciodată și nu are așteptări nerealiste. Văzând cum trăim după firile noastre corupte și nu respectăm cuvintele lui Dumnezeu, El nu Își dezlănțuie mânia și nici nu ne abandonează, ci ne luminează și ne îndrumă cu cuvintele Sale, permițându-ne să experimentăm lucrurile încetul cu încetul și să ajungem treptat să înțelegem adevărul și să ne transformăm. Simțim că abordarea Sa este foarte blândă. Așadar, dacă vrem să-i facem pe cei din familie să participe la adunări și să citească mai mult din cuvintele lui Dumnezeu pentru a pune o bază cât mai curând posibil, aceasta este intenția corectă, dar trebuie să fim înțelegătoare față de dificultățile lor și să-i îndrumăm și să-i sprijinim cu răbdare. Doar atunci vor fi mai dispuși să se conformeze.” Auzind acestea, Iasmina a scos un oftat lung și a răspuns: „Întotdeauna încerc să-l fac pe soțul meu să participe la adunări și să citească mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, gândindu-mă că așa este cel mai bine pentru el și încercând să-l fac să mă asculte. Când nu face ce spun eu, mă enervez pe el. Tratându-l în felul acesta, este foarte probabil să-l rănesc. Am greșit. În viitor, voi practica potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și nu-l voi mai trata după firea mea coruptă.” Și eu m-am bucurat văzând că Iasmina a căpătat ceva înțelegere și zâmbea. Apoi, am citit împreună un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Modul în care trebuie să-i tratezi pe alții este arătat clar sau sugerat în cuvintele lui Dumnezeu; atitudinea cu care Dumnezeu tratează umanitatea este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o adopte în modul în care se tratează unii pe ceilalți. Cum tratează Dumnezeu fiecare persoană în parte? Unii oameni au o statură imatură; sau sunt tineri; ori cred în Dumnezeu doar de puțin timp; sau nu sunt răi prin natură și esență, nu sunt răuvoitori, ci sunt doar puțin ignoranți sau lipsiți de calibru. Sau sunt supuși prea multor constrângeri și încă mai au de înțeles adevărul, de intrat în viață, așadar le este greu să nu facă lucruri nesăbuite sau să nu comită fapte ignorante. Însă Dumnezeu nu Se concentrează pe nesăbuința efemeră a oamenilor; El Se uită doar la inimile lor. Dacă sunt deciși să urmeze adevărul, atunci sunt corectați, iar când acesta este obiectivul lor, atunci Dumnezeu îi observă, îi așteaptă și le acordă timp și șanse care le permit să pătrundă. Nu e adevărat că Dumnezeu îi va nimici din cauza unei singure fărădelegi. Asta fac oamenii deseori; Dumnezeu nu îi tratează niciodată pe oameni așa. Dacă Dumnezeu nu îi tratează pe oameni în acest mod, atunci, de ce oamenii îi tratează pe ceilalți în acest mod? Nu arată asta firea lor coruptă? Aceasta este întocmai firea lor coruptă. Trebuie să urmărești cum îi tratează Dumnezeu pe oamenii ignoranți și nesăbuiți, cum îi tratează pe cei cu statură imatură, cum tratează manifestările normale ale firii corupte a umanității și cum îi tratează pe cei care sunt răuvoitori. Dumnezeu tratează oameni diferiți în feluri diferite și are, de asemenea, diverse moduri de a gestiona nenumăratele condiții ale diferiților oameni. Trebuie să înțelegi aceste adevăruri. Odată ce ai înțeles aceste adevăruri, vei ști apoi cum să experimentezi lucrurile și să tratezi oamenii conform principiilor” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, din chestiunile și lucrurile din apropiere”). După ce am terminat de citit, Iasmina a spus că a fost un pasaj bun și m-a rugat să mai am părtășie cu ea. I-am spus: „Când observăm în interacțiunile noastre că cineva are neajunsuri sau probleme, putem să le aducem în discuție într-un mod iubitor și echilibrat și să nu așteptăm prea mult de la el. Ar trebui să îi acordăm ceva timp pentru a accepta adevărul și să așteptăm ca el să se îndrepte treptat. Dumnezeu știe că am fost profund corupți de Satana, iar acceptarea și practicarea adevărului implică o mulțime de obstacole și dificultăți. Uneori, chiar dacă înțelegem adevărul, suntem incapabili să îl practicăm imediat. Dumnezeu trebuie să aibă părtășie cu noi în repetate rânduri. Uneori, El Se teme că nu vom înțelege, așa că ne oferă cu răbdare exemple și folosește tot felul de metode pentru a ne ghida să dobândim înțelegere. Uneori ne conduce prin cuvintele Sale, alteori prin indicații de la frații și surorile noastre. Alteori, suntem prea amorțiți și răzvrătiți și nicio părtășie nu dă rezultate, așa că Dumnezeu rânduiește situații practice pentru a ne pedepsi, disciplina, emonda și trata, pentru a ne trezi inimile. Dumnezeu lucrează într-un mod foarte blând și iubitor, nu este nimic forțat în ceea ce face El. Chiar și când ne pedepsește aspru, ne disciplinează, ne judecă și ne demască, tot putem simți iubirea și mila Lui. Experiențele noastre ne arată că Dumnezeu ne tratează foarte principial și nu ne abandonează niciodată în mod pripit doar pentru că nu reușim să ne îndreptăm după ce am auzit o mare parte din adevăr. Dumnezeu are o imensă iubire și răbdare față de umanitate și are o dorință profund sinceră de a mântui omenirea.”

După ce am avut părtășie cu Iasmina, m-am gândit brusc: „Cât de mult din ceea ce a cerut Dumnezeu am practicat și eu? Am avut părtășie cu Iasmina doar despre cum se cuvine să-l trateze pe soțul ei, dar eu n-am tratat-o pe Iasmina așa cum se cuvine! Când Iasmina s-a supărat pe soțul ei și nu s-a îndreptat după mai multe părtășii, am judecat-o în sinea mea ca fiind arogantă, lipsită de umanitate, ca fiind numai gura de ea, și așa mai departe.” Gândindu-mă la ceea ce am dezvăluit, m-am simțit chiar rușinată. Iasmina era nou-venită și nu avea prea multă experiență, dar am forțat-o să-și recunoască natura arogantă și i-am cerut să se schimbe. Când nu s-a transformat, doar am considerat-o o persoană care nu caută și nu acceptă adevărul și chiar am judecat-o că are o umanitate precară. Este clar că nu am înțeles starea Iasminei și nu am avut părtășie în ceea ce o privește, dar tot am forțat-o să accepte, să se supună și să facă schimbări. Eram cu adevărat arogantă și irațională. Atunci mi-am dat seama că îmi arătasem firea coruptă, starea Iasminei fiind doar o oglindă în care mi-am văzut propria corupție. Ea crezuse în Dumnezeu doar de o jumătate de an, era normal să nu se cunoască pe sine. Eram în credință de ani de zile și deseori avusesem părtășie despre adevăr cu ceilalți pentru a rezolva probleme, dar cât de mult adevăr practicasem de fapt? Nu era oare felul meu de a vorbi mult, fără să practic, la fel ca al fariseilor care vorbeau doar despre doctrine? În acel moment, mi-a venit în minte un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Sunt unii oameni care se dotează cu adevăruri doar pentru a lucra și a predica, pentru a-i aproviziona pe ceilalți, nu pentru a-și rezolva propriile probleme, fără să mai vorbim de a le pune în practică. Părtășia lor poate fi de o înțelegere pură și în concordanță cu adevărul, dar ei nu se ridică la nivelul ei, nici nu o practică sau nu o experimentează. Care este problema aici? Au acceptat ei realmente adevărul ca fiind viața lor? Nu, nu au făcut-o. Doctrina pe care o predică cineva, oricât de pură ar fi ea, nu înseamnă că acea persoană deține realitatea adevărului. Pentru a fi înzestrat cu adevărul, trebuie mai întâi să fi pătruns în el tu însuți și să-l pui în practică atunci când îl înțelegi. Dacă cineva nu se concentrează pe propria intrare, ci scopul său este să se dea în spectacol predicând adevărul altora, intenția lui este greșită. Există mulți conducători falși care lucrează în acest fel, având părtășie necontenit cu alții despre adevărurile pe care le înțeleg, aprovizionând credincioșii noi, învățându-i pe oameni să practice adevărul, să-și îndeplinească bine îndatoririle, să nu fie negativi. Aceste cuvinte sunt toate bune – chiar iubitoare – dar de ce aceia care le rostesc nu practică adevărul? De ce nu au nicio intrare în viață? Ce se întâmplă aici, de fapt? Oare o persoană de acest tip chiar iubește adevărul? Este greu de spus. Acesta a fost modul în care fariseii din Israel au expus Biblia altora și, totuși, ei înșiși nu au putut respecta poruncile lui Dumnezeu. Când Domnul Isus S-a arătat și a lucrat, ei au auzit glasul lui Dumnezeu, dar s-au împotrivit Domnului. L-au răstignit pe Domnul Isus și au fost blestemați de Dumnezeu. Prin urmare, toți oamenii care nu acceptă sau nu practică adevărul vor fi condamnați de Dumnezeu. Ce nenorociți sunt! Dacă doctrina cuvintelor și slovelor pe care le predică îi poate ajuta pe alții, de ce nu îi poate ajuta și pe ei? Am face bine să numim un astfel de om un ipocrit lipsit de realitate. El le oferă altora cuvintele și slovele adevărului, îi pune pe alții să îl practice, dar el însuși nu îl practică câtuși de puțin. Nu este o astfel de persoană nerușinată? Nu deține realitatea adevărului și, totuși, predicând altora cuvintele și slovele doctrinei, pretinde că o deține. Nu reprezintă acest lucru a înșela și a face rău în mod deliberat? Dacă o astfel de persoană ar fi dată în vileag și alungată, n-ar putea să dea vina decât pe ea însăși. Nu ar fi vrednică de milă” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu au fost o descriere exactă a propriei mele stări. Gândindu-mă la perioada în care am udat-o pe Iasmina, trăisem după o fire coruptă și n-o tratasem corect. N-am văzut decât că Iasmina și-a arătat firea arogantă și n-a acceptat adevărul, dar nu am reflectat deloc la corupția pe care am arătat-o chiar eu. Nu mi-am recunoscut fața urâtă și am criticat-o fără rușine pe Iasmina cu cuvintele lui Dumnezeu, cerându-i să se îndrepte. Era ca și cum alții trebuiau să reflecteze asupra corupției lor, dar eu nu eram coruptă și, prin urmare, nu aveam nevoie să reflectez. Chiar nu mă cunoșteam și eram atât de nerușinată! M-am folosit de cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu alții și pentru a le rezolva problemele, dar nu am reflectat și nu am obținut nici cea mai mică pătrundere. Cu ce se deosebea asta de pioșenia falsă a fariseilor? Cum să le fiu de ajutor oamenilor când îmi făceam datoria așa?

Mai târziu, când soțul Iasminei s-a întors, ea i-a spus: „Sora mea tocmai mi-a citit câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu și mi-am dat seama că am greșit. Te-am suprimat cu firea mea arogantă. În viitor, voi practica potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și nu te voi mai trata cu o fire coruptă.” Văzând cum Iasmina a reușit să pună în practică cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit și mai rușinată. Înainte, o delimitasem ca fiind o persoană care nu accepta adevărul, dar acum, realitatea situației a fost un adevărat șoc pentru mine. În drum spre casă, m-am gândit cum o delimitasem și o judecasem pe Iasmina și m-am simțit foarte vinovată. M-am gândit la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Dacă în inima ta chiar înțelegi adevărul, atunci vei ști cum să practici adevărul și să asculți de Dumnezeu și vei porni în mod firesc pe calea urmăririi adevărului. Dacă este corectă calea pe care mergi și în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci lucrarea Duhului Sfânt nu te va părăsi – caz în care vor fi din ce în ce mai puține șanse să-L trădezi pe Dumnezeu. Fără adevăr, este ușor să faci rău și o vei face în pofida felului tău de a fi. De exemplu, dacă ai o fire arogantă și îngâmfată, atunci a ți se spune să nu te împotrivești lui Dumnezeu nu schimbă deloc situația, nu te poți abține, este dincolo de controlul tău. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și vanitoase. Aroganța și vanitatea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L vezi ca neavând nicio importanță; te-ar determina să te înalți pe tine însuți, să te expui în mod constant; te-ar face să-i disprețuiești pe alții, n-ar lăsa pe nimeni în inima ta decât pe tine însuți; ar fura locul lui Dumnezeu din inima ta și, în cele din urmă, te-ar face să stai în locul lui Dumnezeu și să ceri ca oamenii să ți se supună și să te facă să-ți venerezi propriile gânduri, idei și noțiuni drept adevăr. Atât de mult rău este făcut de oameni sub dominația naturii lor arogante și îngâmfate! Pentru a rezolva problema facerii de rău, ei trebuie mai întâi să pună capăt naturii lor. Fără o schimbare a firii, nu ar fi posibil să se aducă o rezolvare fundamentală a acestei probleme” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta”). Meditând la cuvintele lui Dumnezeu, mi-am văzut și mai clar firea coruptă. Gândindu-mă la perioada în care am udat-o pe Iasmina, când ea nu s-a îndreptat după câteva părtășii, n-am reflectat asupra mea, gândindu-mă chiar că am identificat exact problema și că puteam să-i rezolv situația prin părtășie. Dacă Iasmina nu s-a conformat, a fost pentru că nu a acceptat adevărul. Mă întâlnisem cu Iasmina doar în câteva ocazii și nu o cunoșteam deloc cu adevărat, dar totuși am judecat-o și delimitat-o cu nepăsare, ca și cum aș fi înțeles foarte bine adevărul și puteam vedea adevărata esență a cuiva după doar câteva întâlniri. După ce am fost demascată de mai multe ori, mi-am dat seama că nu am înțeles fundamentul și esența problemelor oamenilor și nu i-am tratat după comportamentul lor general, natura și esența lor. Chiar nu înțelegeam adevărul și totuși am crezut profund în mine și n-am renunțat la convingerile mele. Nu aveam nici cea mai mică cunoaștere de sine. Dacă aș continua să îi tratez pe nou-veniți în funcție de firea mea arogantă, cel puțin aș dezvolta prejudecăți față de ei și aș risca să-i constrâng, să le fac rău și să le întârzii intrarea în viață. În cel mai rău caz, aș putea să-i judec și să-i delimitez și chiar să-i abandonez din nepăsare. Aceasta ar fi o îndatorare față de ei. Realizând acest lucru, am fost puțin îngrozită, dar m-am simțit și ușurată. Atunci când dădusem semne de aroganță, partenera mea mi-a atras atenția, permițându-mi să-mi recunosc problema și să fac o schimbare în timp util. Aceasta era protecția lui Dumnezeu! Ulterior, a trebuit să părăsesc temporar biserica din cauza unor necesități legate de lucrare. O lună mai târziu, când am văzut-o din nou pe Iasmina, mi-a spus despre cum a experimentat și a fost martoră pentru cuvintele lui Dumnezeu în timp ce răspândea Evanghelia. Suspinând de emoție, ea a continuat, spunând: „Dar, recent, prin împărtășirea Evangheliei, am văzut cum toți au multe noțiuni diferite despre Dumnezeu. Nu este ușor să acceptăm lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și să venim în fața Lui. Înainte, credeam mereu că soțul meu nu cerceta și i-am cerut să se abțină de la multe lucruri. Am cerut prea mult de la el, asta a fost greșeala mea. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cu adevărat minunate și încă trebuie să le experimentez mai mult.” Când am auzit asta, am fost atât de fericită pentru ea, dar m-am simțit și rușinată și emoționată. Este într-adevăr nevoie de timp și de experiență pentru ca oamenii să accepte adevărul. După aceea, când nou-veniții au arătat semne de corupție în timpul udării, mă străduiam să identific cauza principală a problemei lor și căutam principii conexe cu care să le tratez. În acea perioadă, am văzut, de asemenea, cum venirea înaintea lui Dumnezeu și stabilirea unei baze este un proces care necesită timp. Pe măsură ce îi udam și îi susțineam, reflectam și asupra mea și îmi rectificam propriile stări necorespunzătoare, susținându-i cu iubire, permițându-le să pună o bază și să ajungă înaintea lui Dumnezeu cât mai repede posibil. Făcându-mi datoria în acest fel, m-am simțit cu adevărat liniștită și în largul meu.