de Cheng Nuo, China

Când eram tânără, mama îmi spunea adesea: „Trebuie să fii vigilentă atunci când interacționezi cu ceilalți; să nu fii nesăbuită și să spui orice îți trece prin minte. Astfel, este ușor să fii rănită și păcălită de oameni.” Pe vremea când am auzit aceste cuvinte, nu aveam nicio experiență directă, așa că am dat doar din cap, în semn de răspuns. Mai târziu, când am intrat în contact cu oameni din societate, am văzut că aceia din jurul meu complotau și își făceau rău unii altora de dragul intereselor lor. Dacă cineva rostea cuvintele greșite, era învinuit pe nedrept de ceilalți. M-am gândit în sinea mea: „Inima omului este greu de înțeles; trebuie să fiu atentă atunci când voi interacționa cu oamenii în viitor. Cât timp nu intenționez să fac rău altora, va fi bine, dar trebuie să mă păzesc de ei, altfel se va profita de mine.” Astfel, indiferent dacă interacționam cu prieteni sau vecini, eram mereu în gardă. Nu îndrăzneam să-mi spun părerea, temându-mă că, dacă aș spune ceva greșit, aș ofensa pe cineva și mi-aș crea probleme. Lucram departe de casă de mulți ani și nu prea aveam prieteni apropiați. După ce am început să cred în Dumnezeu, am intrat în contact cu frații și surorile și am văzut că atunci când se adunau și aveau părtășie despre experiențele și înțelegerile lor, puteau pur și simplu să se deschidă și să-și spună gândurile cele mai intime. Ei nu ascundeau nimic, nu tăinuiau nimic și erau extrem de eliberați și degajați. Încet-încet, am învățat să-mi deschid inima și să am părtășie cu ei fără să am vreo reținere și am simțit că a crede în Dumnezeu era cu adevărat minunat. Dar în chestiuni ce priveau propriile interese, nu m-am putut abține să nu trăiesc conform regulii pentru interacțiunile lumești „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face.”

Asta s-a întâmplat în martie 2023. Deoarece rezultatele lucrării de scriere a bisericii noastre au fost slabe, conducătoarea a trimis mai multe scrisori, întrebând care este motivul și cum vom schimba lucrurile în viitor. Sora cu care eram parteneră, Xinjing, s-a opus acestui lucru și ne-a spus mie și conducătoarei grupului, Lin Xiao: „În fiecare zi, suntem atât de ocupați încât nu avem timp liber, iar conducătoarea ne supraveghează și verifică lucrarea noastră cu atenție. Această datorie este prea stresantă!” La momentul respectiv, am crezut că a spus asta doar pentru că nu era într-o stare bună și că toți am avut momente când am fost negativi și am dezvăluit corupții. Mai mult, am avut aceleași stări ca și ea, doar că nu am vorbit despre ele. Prin urmare, nu am acordat prea multă atenție lucrurilor pe care le-a spus Xinjing. Conducătoarea grupului a avut părtășie cu Xinjing, disecând motivul pentru care se opunea atât de mult supravegherii conducătoarei. Ea a spus că principala cauză a acestui lucru era că se bucura de confortul trupesc în datoria sa și că nu vroia să sufere și să plătească un preț și, de asemenea, ea a avut părtășie despre semnificația conducătorilor care supraveghează lucrarea. Auzind părtășia conducătoarei grupului, Xinjing a recunoscut că era destul de leneșă și că, dacă nu ar fi conducătoarea care să o verifice și să o supravegheze, ea și-ar trata datoria cu indiferență și ar întârzia cu siguranță lucrarea. Cu toate acestea, după aceea, atunci când participa la adunări și studia, Xinjing încă vorbea împotriva supravegherii lucrării de către conducătoare. La momentul respectiv, mi-am zis: „S-ar putea să spună aceste lucruri doar pentru că lucrarea ei nu a dat rezultate în ultima vreme, ceea ce i-a afectat starea. Cu ajutorul adunărilor și al părtășiei, e posibil să se îndrepte ulterior.” Deci, nu am luat-o în serios.

Într-o zi din mai, conducătoarea a venit la o adunare cu noi. Ea a spus că cineva raportase că lui Xinjing îi plăcea să-și dea frâu liber negativității și că se opunea vehement conducătorilor care supravegheau lucrările. Conducătoarea a folosit, de asemenea, cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie și a diseca natura și consecințele cuvintelor și acțiunilor lui Xinjing. Auzind asta dintr-o dată, am fost destul de uimită. Bănuiala mea a fost că acest raport era de la conducătoarea grupului, Lin Xiao, deoarece doar noi două știam ce spusese Xinjing. Nu am fost eu, deci Lin Xiao trebuie să fi fost cea care a raportat-o. Gândindu-mă la asta, m-a străfulgerat un gând: „După asta, trebuie să fiu mai atentă când vorbesc. Rostirea unui cuvânt greșit poate duce cu ușurință la dezastru.” Dar când am avut acest gând, nu i-am acordat prea multă atenție și doar l-am lăsat să treacă. Mai mult de 10 zile mai târziu, conducătoarea a văzut că atitudinea lui Xinjing față de datoria sa nu se schimbase și a demis-o. Auzind această veste, am fost surprinsă, gândindu-mă: „Tot ce a făcut a fost să-și descrie starea în timpul adunărilor, apoi a fost definită ca fiind o persoană care își dă frâu liber negativității și a fost demisă. Trebuie să fiu mai atentă când vorbesc la viitoarele adunări. Nu vreau să spun ceva greșit și să fiu demisă.” Mai târziu, Lin Xiao mi-a spus că ea a fost cea care a raportat problema lui Xinjing. Eram furioasă și mă gândeam: „Acesta este, de fapt, un caz de genul «Când cunoști o persoană, îi poți cunoaște fața, dar nu și inima». Ea pare destul de drăguță la suprafață, dar a raportat problemele cuiva pe la spate. Trebuie să mă păzesc în preajma ei pe viitor; nu pot să fiu nesăbuită și să spun orice îmi trece prin minte.” Mai târziu, Lin Xiao s-a interesat de motivul pentru care rezultatele lucrării mele fuseseră slabe recent și care era planul meu pentru cultivarea oamenilor. Știam că nu îmi făcusem lucrarea bine. Cu toate acestea, mă temeam că, dacă aș spune acest lucru, ea m-ar raporta pe la spate și, apoi, conducătoarea m-ar demite; aș fi dezonorată! După cum se spune, „omul trebuie să se păzească mereu de răul pe care i l-ar putea face alții” și „cel care vorbește mult greșește mult”. Ar trebui să spun doar câteva cuvinte simple despre situația de la locul de muncă și să nu intru în detalii. Gândindu-mă la asta, am tratat cu răceală întrebarea lui Lin Xiao, iar ea s-a simțit constrânsă de mine și nu a îndrăznit să mă întrebe despre lucrarea mea. Și pe mine m-a durut acest lucru și am vrut să mă deschid față de ea și să vorbesc despre starea mea. Însă, m-am gândit la Xinjing care a vorbit recent despre starea ei, spunând totul, și că Lin Xiao a raportat-o conducătoarei fără să spună un cuvânt și, ca urmare, Xinjing a fost demisă. Dacă i-aș spune lui Lin Xiao că starea mea nu era bună și i-as spune și despre bariera care exista între noi, iar apoi, ea m-ar raporta conducătoarei și aș fi demisă, ce aș face? Nu, nu puteam face asta! Nu puteam să o las să afle despre adevărata mea stare. Trebuia să vorbesc cu mai multă atenție; nu puteam să las totul să iasă la iveală. În acea perioadă, lucrurile erau destul de ciudate între noi și parcă eram străine. Se simțea constrânsă de mine și nu îndrăznea să-mi verifice lucrarea.

Într-o zi, conducătoarea a venit să afle despre situația lucrării și m-a întrebat despre starea mea în acea perioadă. M-am gândit în sinea mea: „După ce Xinjing a fost demisă, toată lucrarea de scriere a fost brusc pusă pe umerii mei, iar acum mă simt foarte stresată. Nici nu am rezolvat bariera dintre mine și Lin Xiao. Toate aceste lucruri mă constrâng atât de tare încât simt că nu pot respira.” Chiar voiam să mă deschid față de conducătoare și să discut despre asta. Dar am întors-o pe toate părțile, gândindu-mă: „Ea este conducătoare; dacă îi spun despre toate acestea și află despre adevărata mea stare, nu va spune oare că nu urmăresc adevărul și că nu trag învățăminte din lucrurile care mi se întâmplă, ca mai apoi să mă demită?” Așa că nu i-am spus conducătoarei despre starea mea. Pentru că mă păzeam de alții, nu îndrăzneam să vorbesc sincer și eram stresată în datoria mea, am vrut să scap din acest mediu și nu am vrut să fac această datorie. Confruntată cu dificultăți de lucru și bariere între mine și ceilalți, eram chinuită și îndurerată și trăiam într-o stare de depresie.

Într-o zi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și, în sfârșit, am înțeles câte ceva despre starea mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face» și «Când desenezi un tigru, îi arăți pielea, dar nu și oasele; când cunoști o persoană, poate că îi cunoști chipul, dar nu și sufletul» sunt principiile de bază de relaționare cu lumea pe care părinții ți le insuflă, precum și criteriile fundamentale de a privi oamenii și a te păzi de ei. Ținta principală a părinților este să te protejeze și să te ajute să te protejezi singur. Cu toate acestea, din alt unghi, aceste cuvinte, gânduri și puncte de vedere te-ar putea face să simți și mai mult că lumea este periculoasă și oamenii nu sunt demni de încredere, ceea ce duce la o lipsă completă de sentimente pozitive față de ceilalți. Dar cum poți să discerni, de fapt, oamenii și să-i privești pe ceilalți? Cu care oameni poți să te înțelegi și care ar trebui să fie relația potrivită dintre oameni? Cum ar trebui să interacționezi cu alții pe baza principiilor și cum poți interacționa corect și armonios cu ei? Părinții nu știu nimic despre aceste chestiuni. Știu doar cum să folosească trucuri, comploturi și diverse reguli ale jocului și strategii de relaționare cu lumea, pentru a se păzi de oameni și a profita de alții și a-i controla, ca să se protejeze pe ei înșiși, să nu fie răniți de ceilalți, indiferent cât de mult îi rănesc pe alții. În timp ce îi învață pe copiii lor aceste gânduri și puncte de vedere, lucrurile pe care părinții li le insuflă sunt doar anumite strategii de relaționare cu lumea. Nu sunt nimic mai mult decât niște strategii. Ce includ aceste strategii? Tot felul de trucuri, reguli ale jocului, cum să-i mulțumești pe ceilalți, cum să-ți protejezi interesele și cum să-ți maximizezi câștigul personal. Sunt aceste principii adevărul? (Nu, nu sunt.) Sunt calea corectă pe care oamenii trebuie s-o urmeze? (Nu.) Niciunul dintre ele nu este calea corectă. Așadar, care este esența acestor gânduri pe care ți le insuflă părinții? Nu sunt în conformitate cu adevărul, nu sunt calea corectă și nu sunt lucruri pozitive. Atunci ce sunt? (Sunt în întregime filosofia Satanei, care ne corupe.) Privind rezultatele, ele corup oamenii. Așadar, care este esența acestor gânduri? De exemplu, «Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face» – este acesta principiul corect de interacțiune cu alții? (Nu, sunt lucruri în întregime negative care provin de la Satana.) Sunt lucruri negative care provin de la Satana – deci care sunt esența și natura lor? Nu sunt ele trucuri? Nu sunt ele strategii? Nu sunt tactici de a-i atrage pe ceilalți de partea ta? (Ba da.) Ele nu sunt principiile de practică pentru a pătrunde în adevăr, sau principii și indicații pozitive cu care Dumnezeu îi învață pe oameni să se comporte; sunt strategii de relaționare cu lumea, sunt trucuri” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (14)”]. Gândindu-mă la starea expusă de Dumnezeu, am înțeles în sfârșit că trăisem întotdeauna după regulile satanice: „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face” și „când desenezi un tigru, îi arăți pielea, dar nu și oasele; când cunoști o persoană, poate că îi cunoști chipul, dar nu și sufletul”. Am crezut că pentru a mă proteja de la a fi rănită și păcălită, trebuia să fiu atentă și vigilentă cu toată lumea. Astfel, indiferent cu cine interacționam, eram extrem de precaută privind felul în care vorbeam și mă comportam. De obicei, nu le spuneam oamenilor adevăratele mele gânduri și, de cele mai multe ori, doar tăceam. În acest fel, nu trebuia să sufăr pierderi și nici nu ofensam oamenii. Mai ales de data aceasta, când Lin Xiao a raportat problema lui Xinjing, iar Xinjing nu s-a căit și apoi a fost demisă, am trăit într-o stare de alertă, fără să îndrăznesc să-mi destăinui adevărata stare față de ceilalți, temându-mă că și eu voi fi demisă într-o zi. Când le vorbeam conducătoarelor bisericii și ale grupului, eram extrem de precaută și nu îndrăzneam să-mi deschid inima. De cele mai multe ori, spuneam câteva fraze simple, doar ca să scap odată. Eram strâns legată de otrăvurile Satanei și eram foarte reticentă chiar și când mă duceam la oameni căutând părtășie, neavând curajul să mă deschid și să mă dezvălui. Trăiam în durere și chin. Aceste reguli satanice par că ar putea proteja interesele oamenilor, însă îi învață pe oameni să fie vigilenți și să nu-și spună părerea atunci când interacționează cu cineva și le induc ideea că ar trebui să se abțină întotdeauna în preajma celorlalți. În acest fel, atunci când doi oameni interacționează, unul este mereu în gardă, iar celălalt face presupuneri și niciunul dintre ei nu are încredere în celălalt. Ei sunt calculați și ostili unul față de celălalt, ipocriți în modul în care se comportă. Acest lucru îi face pe oameni să devină din ce în ce mai vicleni și să aibă din ce în ce mai puțină umanitate. Abia atunci am văzut clar că „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face” nu este deloc principiul care ar trebui să ghideze conduita cuiva. Este în totalitate modul Satanei de a face rău oamenilor și de a le juca feste prin comploturile sale viclene și, mai mult, este un mijloc pe care Satana îl folosește pentru a corupe oamenii. A trăi după o astfel de zicală nu poate decât să-i facă pe oameni să-și piardă umanitatea normală.

Mai târziu, am continuat să citesc cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cel mai probabil, condiționarea din partea familiei implică mult mai multe reguli ale jocului, de comportament și de relaționare cu lumea. De exemplu, părinții spun adesea: «Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face; ești prea nesăbuit și credul.» […] Gândurile pe care ți le insuflă devin principiile și bazele după care relaționezi cu lumea. Când interacționezi cu colegii de clasă, cu colegii de muncă, cu partenerii de lucru, cu superiorii și cu orice fel de persoană din societate, cu oameni din toate categoriile sociale, aceste gânduri protectoare insuflate de părinții tăi devin, în mod inconștient, talismanul și principiul tău fundamental oricând abordezi chestiuni care implică relații interpersonale. Ce principiu este acesta? Este următorul: nu-ți voi face rău, dar trebuie să fiu precaut tot timpul față de tine, ca să nu mă păcălești sau să mă înșeli, să evit necazurile sau procesele, să nu-mi las familia să dea faliment și oamenii din familia mea să-și găsească sfârșitul și să nu ajung la închisoare. Dacă trăiești sub controlul unor astfel de gânduri și puncte de vedere, dacă trăiești în acest grup social, cu o astfel de atitudine față de relaționarea cu lumea, nu poți decât să te deprimi mai mult, să fii mai epuizat și mai obosit atât în minte, cât și în trup. Prin urmare, devii și mai potrivnic și mai ostil față de această lume și omenire, disprețuindu-le și mai mult. Disprețuindu-i pe ceilalți, începi să te desconsideri, simțind că nu trăiești într-un mod care seamănă cu cel al unei persoane, ci mai degrabă duci o viață obosită și deprimată. Pentru a nu fi rănit de alții, trebuie să fii mereu vigilent, să faci și să spui lucruri împotriva voinței tale. Când urmărești să-ți protejezi interesele și siguranța personală, porți o mască în toate aspectele vieții și te deghizezi, neîndrăznind niciodată să spui un cuvânt adevărat. În această situație, în aceste condiții de supraviețuire, sinele tău nu poate găsi eliberare sau libertate. Adesea, ai nevoie de cineva care nu este un pericol pentru tine și care nu-ți va amenința niciodată interesele, cineva căruia îi poți împărtăși cele mai tainice gânduri și frustrări, fără să-ți asumi responsabilitatea pentru cuvintele tale și fără să-ți atragi ridiculizare, remarci ironice, batjocură sau consecințe. Într-o situație în care gândul și punctul de vedere că «Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face» este principiul tău de relaționare cu lumea, în sinea ta, ești plin de frică și nesiguranță. În mod firesc, te simți deprimat, incapabil să găsești eliberare și ai nevoie de cineva care să te aline și căruia să i te poți confesa. Prin urmare, judecând după aceste aspecte, deși principiul de relaționare cu lumea pe care l-ai învățat de la părinții tăi, «Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face», poate să te protejeze cu succes, este o lamă cu două tăișuri. Deși îți protejează, într-o anumită măsură, interesele fizice și siguranța personală, te și deprimă și te face să te simți nefericit, incapabil să găsești eliberare și chiar te face să te simți și mai dezamăgit de lumea asta și de omenire. În același timp, în adâncul inimii, începi să fii vag deranjat de faptul că te-ai născut într-o epocă atât de rea, printre niște oameni atât de răi. Nu poți înțelege de ce oamenii trebuie să trăiască, de ce viața este atât de epuizantă, de ce oamenii trebuie să poarte o mască și să se deghizeze oriunde merg, sau de ce trebuie mereu să te păzești de ceilalți, de dragul propriilor interese. Îți dorești să poți spune adevărul, dar nu poți, din cauza consecințelor. Vrei să fii un om adevărat, să vorbești și să te comporți în mod deschis, să eviți să fii josnic sau să faci fapte josnice și rușinoase în secret, trăind numai în întuneric, dar nu poți face nimic din toate astea” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (14)”]. Cuvintele lui Dumnezeu au atins adâncul inimii mele. Gândindu-mă la ultimii douăzeci și ceva de ani, întotdeauna trăisem conform otrăvurilor satanice, cum ar fi „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face” și „cel care vorbește mult greșește mult” Devenisem vicleană și înșelătoare, păzindu-mă și fiind în alertă în preajma tuturor, fără să vorbesc vreodată sincer cu oamenii. Din acest motiv, eu nu am avut prieteni apropiați timp de mulți ani în care am lucrat departe de casă și eram extrem de singură. După ce mi-am găsit credința în Dumnezeu, am continuat să trăiesc sub influența acestor otrăvuri satanice. Când Lin Xiao a raportat problema lui Xinjing, ea doar raporta, în realitate, un fapt pentru a proteja lucrarea bisericii; a fost în conformitate cu intenția lui Dumnezeu. Cu toate acestea, am văzut-o ca pe o plângere depusă pe la spatele cuiva și m-am temut că, în viitor, va depune o plângere împotriva mea la conducătoare și că voi fi demisă. Din acest motiv, mă păzeam de ea. Ulterior, deși conștiința mea era neliniștită, nu am îndrăznit să mă deschid, temându-mă profund că, dacă spun un cuvânt greșit sau vorbesc despre adevărata mea stare, mi-aș crea probleme și, astfel, am trăit în durere și chin. M-am gândit că trăiam o viață cu atâta suferință și epuizare din cauza învățăturilor părinților mei și a influenței societății asupra mea de la o vârstă fragedă. Aceste otrăvuri satanice m-au făcut să devin vicleană și înșelătoare și nu puteam interacționa cu oamenii în mod normal. Dacă aș fi rezolvat această problemă mai devreme, nu aș fi adus prejudicii bisericii sau nu aș fi constrâns-o pe Lin Xiao. Recunoscând acest lucru, am avut remușcări. Am hotărât să cooperez armonios cu frații și surorile în datoria mea pe viitor și să fiu o persoană pură și deschisă.

Mai târziu, am citit mai multe din cuvintele lui Dumnezeu: „Unii nu cred că oamenii pot fi tratați corect de casa lui Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu și adevărul domnesc în casa Lui. Ei cred că indiferent ce datorie îndeplinește o persoană, dacă apare o problemă acolo, casa lui Dumnezeu va gestiona imediat situația persoanei respective și îi va lua dreptul de a îndeplini acea datorie, alungând-o sau chiar îndepărtând-o din biserică. Oare chiar așa funcționează lucrurile? Cu siguranță, nu. Casa lui Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii conform adevărurilor-principii. Dumnezeu este drept în felul în care tratează fiecare persoană. El nu Se uită doar la modul în care se comportă o persoană într-o singură situație; El Se uită la natura-esență pe care o are acea persoană, la intențiile ei, la atitudinea ei și Se uită mai ales dacă o persoană poate reflecta asupra ei când face o greșeală, dacă are mustrări de conștiință și dacă poate pătrunde în esența problemei pe baza cuvintelor Lui, ajungând să înțeleagă adevărul, să se urască pe sine și să se căiască sincer. […] Spune-Mi, dacă o persoană a făcut o greșeală, dar este capabilă de înțelegere adevărată și dispusă să se pocăiască, oare casa lui Dumnezeu nu i-ar acorda o șansă? Pe măsură ce planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, sunt atât de multe îndatoriri care trebuie îndeplinite. Însă, dacă nu ai conștiință sau rațiune și dacă nu te ocupi de lucrarea care ți se cuvine, dacă ai câștigat oportunitatea de a îndeplini o datorie, dar nu știi să o prețuiești, nu urmărești câtuși de puțin adevărul, lăsând cel mai bun moment să treacă pe lângă tine, atunci vei fi dezvăluit. Dacă ești în mod constant superficial în îndeplinirea datoriei tale și nu te supui deloc atunci când te confrunți cu emondarea, te va mai folosi casa lui Dumnezeu ca să îndeplinești o datorie? În casa lui Dumnezeu, adevărul este cel care domnește, nu Satana. Dumnezeu are ultimul cuvânt asupra tuturor lucrurilor. El este Cel care face lucrarea de mântuire a omului, El este Cel care deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Nu este nevoie să analizezi ce este corect și ce este greșit, trebuie doar să auzi și să te supui. Atunci când te confrunți cu emondarea, trebuie să accepți adevărul și să fii capabil să-ți corectezi greșelile. Dacă faci asta, casa lui Dumnezeu nu te va priva de dreptul tău de a îndeplini o datorie. Dacă ți-e mereu teamă să nu fii eliminat, vii întotdeauna cu scuze, te justifici mereu, aceasta este o problemă. Dacă îi lași pe ceilalți să vadă că nu accepți câtuși de puțin adevărul și că ești nerezonabil, ai dat de necaz. Biserica va fi obligată să se ocupe de tine. Dacă nu accepți deloc adevărul în îndeplinirea îndatoririlor tale și îți este mereu frică să nu fii dezvăluit și eliminat, atunci această frică a ta este întinată de intenții umane, de o fire satanică coruptă și de suspiciune, precauție și neînțelegere. Niciuna dintre acestea nu este o atitudine pe care ar trebui să o aibă o persoană” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că îmi era teamă să nu fiu demisă pentru că nu cunoșteam firea dreaptă a lui Dumnezeu și nici nu înțelegeam principiile casei lui Dumnezeu în demiterea oamenilor. În realitate, atunci când casa lui Dumnezeu demite și elimină o persoană, acest lucru nu se face doar întâmplător, pe baza comportamentului temporar al acelei persoane sau pe baza unei greșeli făcute. Mai degrabă, persoanei respective i se oferă șansa de a se căi în cea mai mare măsură posibilă și doar dacă aceasta nu se îndreaptă și aduce prejudicii lucrării, atunci ea va fi demisă. Între timp, sunt alții care dezvăluie unele corupții, dar cu părtășia și ajutorul fraților și surorilor, ei sunt capabili să se căiască în fața lui Dumnezeu și să își repare abaterile. Astfel de oameni nu vor fi demiși și eliminați. Xinjing se bucura de confortul trupesc și nu avea niciun simț al poverii în datoria sa. Ea se opunea conducătoarei care supraveghea și verifica lucrarea, și chiar răspândea negativitate la adunări. Lin Xiao i-a semnalat problema și a ajutat-o de mai multe ori, dar Xinjing nu a arătat niciun comportament de căință. Abia atunci, Lin Xiao a raportat problema lui Xinjing. Demiterea lui Xinjing a respectat principiile și a fost dreptatea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu o discerneam, nici nu cunoșteam firea dreaptă a lui Dumnezeu și trăiam într-o stare de prudență și neînțelegere. Am crezut că și eu aveam o stare care se opunea supravegherii conducătoarei și de aceea îmi făceam griji că, dacă vorbesc despre adevărata mea stare, voi fi demisă. Din această cauză, mi-a fost teamă că Lin Xiao și conducătoarea vor afla despre starea mea. De fapt, cuvintele lui Dumnezeu spun de numeroase ori că Dumnezeu mântuiește omenirea coruptă. Este normal ca oamenii să dezvăluie corupții și să aibă abateri în lucrarea lor. Ceea ce contează e dacă ei pot sau nu să reflecteze și să se căiască în fața lui Dumnezeu. Este exact cum a spus Dumnezeu: „Mila și toleranța lui Dumnezeu nu sunt rare – adevărata căință a omului este rară” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”). În plus, Lin Xiao a avut părtășie cu Xinjing și a ajutat-o în repetate rânduri după ce i-a descoperit problema. Xin Jing tot nu s-a îndreptat, așa că a trebuit să fie raportată prompt, în conformitate cu principiile. Aceasta era responsabilitatea pe care fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu ar trebui să o îndeplinească și acest lucru a fost făcut pentru a proteja lucrarea bisericii. Cu toate acestea, m-am și plâns că Lin Xiao îi raportase conducătoarei problema lui Xinjing fără un cuvânt și m-am păzit de ea și am înțeles-o greșit. Abia în acest moment mi-am dat seama că nu numai că firea mea era vicleană, dar și înțelegerea mea era destul de denaturată.

Am avut o altă părere falsă atunci când Xinjing a fost demisă. Credeam că dacă îmi dezvăluiam adevărata stare în timpul unei adunări, acest fapt ar fi fost definit ca dând frâu liber negativității și, astfel, nu am îndrăznit să spun ce aveam în minte. Apoi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care erau citate într-un articol despre mărturia bazată pe experiență și, în cele din urmă, am înțeles că acest punct de vedere nu era în conformitate cu adevărul. Dumnezeu Atotputernic spune: „Practic, acestea sunt diversele stări și manifestări ale oamenilor care varsă negativitate. Când dorința lor de a urmări statutul, faima și câștigul nu a fost îndeplinită, atunci când Dumnezeu face lucruri contrare noțiunilor și închipuirilor lor, lucruri care le implică interesele, ei sunt cuprinși de sentimente de neascultare și nemulțumire. Iar atunci când au aceste sentimente, mintea lor începe să găsească scuze, pretexte, justificări, apărări și alte gânduri de nemulțumire. Acum, ei nu Îl laudă pe Dumnezeu și nu I se supun, și cu atât mai puțin caută adevărul pentru a se cunoaște pe ei înșiși; în schimb, luptă împotriva Lui, folosindu-și noțiunile, închipuirile, gândurile și punctele de vedere sau impetuozitatea. Și cum luptă împotriva lui Dumnezeu? Își răspândesc sentimentele de neascultare și nemulțumire, folosindu-se de aceasta pentru a-și explica gândurile și punctele de vedere înaintea lui Dumnezeu, încercând să-L facă pe Dumnezeu să acționeze conform voinței și cerințelor lor, pentru a le satisface dorințele; numai atunci vor reveni la sentimente mai bune. Îndeosebi, Dumnezeu exprimă multe adevăruri pentru a-i judeca și mustra pe oameni, pentru a le purifica firile corupte, pentru a-i salva de sub influența Satanei, și cine știe câte visuri ale oamenilor de a fi binecuvântați au fost întrerupte de aceste adevăruri, spulberându-le fantezia de a fi răpiți în Împărăția Cerurilor, lucru la care au sperat zi și noapte. Ei vor să facă tot ce le stă în putință pentru a schimba lucrurile, dar sunt neputincioși, nu pot decât să fie cufundați în dezastru, cu negativitate și resentimente. Ei nu ascultă de niciunul dintre aceste lucruri rânduite de Dumnezeu, întrucât ceea ce face Dumnezeu este în conflict cu noțiunile, interesele și gândirea lor. În special, atunci când biserica săvârșește lucrarea de curățire și elimină mulți oameni, aceștia cred că Dumnezeu nu îi mântuiește, că Dumnezeu i-a disprețuit și i-a respins, că sunt tratați în mod nedrept și, astfel, se vor uni pentru a-L sfida pe Dumnezeu, vor nega că Dumnezeu este adevărul, vor nega identitatea și esența lui Dumnezeu și vor nega firea Lui dreaptă. Desigur, vor nega și realitatea suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Și prin ce mijloace neagă ei toate acestea? Prin sfidare și rezistență. Implicația este: «Ceea ce face dumnezeu este în contradicție cu noțiunile mele și, prin urmare, nu mă supun, nu cred că tu ești adevărul. Voi vocifera împotriva ta și voi răspândi aceste lucruri în biserică și printre oameni. Voi spune orice vreau și nu-mi pasă care sunt consecințele! Am libertate de exprimare, nu mă poți face să tac, voi spune ce vreau. Ce poți tu să faci?» Când acești oameni insistă să își exprime gândurile și punctele de vedere eronate, oare vorbesc despre propria înțelegere? Oare au părtășie despre adevăr? Categoric nu. Ei răspândesc negativitate, exprimă erezii și falsități. Nu încearcă să-și cunoască propria corupție sau să o expună; nu expun lucrurile pe care le-au făcut și care sunt în contradicție cu adevărul, nici nu expun greșelile pe care le-au comis. În schimb, fac tot posibilul ca să-și explice în mod logic și să-și apere greșelile pentru a dovedi că au dreptate și, în același timp, trag concluzii absurde și exprimă puncte de vedere potrivnice și denaturate, precum și raționamente răstălmăcite și erezii. Efectul asupra aleșilor lui Dumnezeu din biserică este acela de a-i induce în eroare și de a-i tulbura; îi poate chiar scufunda pe unii oameni într-o stare de negativitate și confuzie. Toate acestea sunt efectele adverse și tulburările cauzate de oamenii care varsă negativitate” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (17)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că în cazul oamenilor care își dau frâu liber negativității atunci când se întâmplă ceva care nu este pe placul lor sau le afectează reputația, statutul, sau interesele trupești, ei nu caută adevărul sau nu încearcă să se gândească la intenția lui Dumnezeu, ci mai degrabă adoptă o stare de nesupunere, nemulțumire și opoziție, răspândindu-și noțiunile și închipuirile sau părerile false. Asta înseamnă a-și da frâu liber negativității. Când cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu se confruntă cu ceva care nu este pe placul său, deși dezvăluie corupții și are noțiuni și înțelegeri greșite, persoana respectivă are o inimă cu frică de Dumnezeu, poate căuta adevărul și nu vorbește neglijent despre lucrurile pe care nu le înțelege. Dacă își destăinuie starea fraților și surorilor, scopul acesteia este de a căuta adevărul, de a-și rezolva corupțiile și de a dobândi adevărata căință și schimbare. Între timp, persoanele care emană negativitate și răspândesc noțiuni par să își destăinuie stările la suprafață, dar nu o fac pentru a căuta adevărul și a-și rezolva problemele, ci folosesc, în schimb, destăinuirea stării lor ca o modalitate de a-și exprima nesupunerea și nemulțumirea. Este ușor să fii indus în eroare de oamenii care nu înțeleg cum stau lucrurile cu adevărat sau nu înțeleg adevărul, să le iei partea și să începi să ai noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu sau despre lucrarea casei lui Dumnezeu. Xinjing a văzut că acea conducătoare verifica îndeaproape lucrarea, ceea ce însemna că trupul ei trebuia să sufere și să plătească un preț, așa că a devenit refractară, răspândind în mod repetat noțiuni și exprimându-și nemulțumirea în timpul adunărilor. Lin Xiao a avut părtășie cu ea și a ajutat-o de numeroase ori, dar ea nu s-a îndreptat niciodată. Când și-a destăinuit starea, nu a fost pentru a căuta adevărul sau pentru a-și rezolva problemele; ea doar își exprima nemulțumirea față de conducători și lucrători. Judecând după aceste comportamente, Xinjing își dădea frâu liber negativității. Între timp, am crezut, în mod eronat, că a vorbi despre starea mea coruptă în timpul adunărilor însemna să-mi dau frâu liber negativității și de aceea nu am îndrăznit să spun ce aveam în minte. Înțelegerea mea era cu adevărat atât de denaturată. Recunoscând acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu cu căință, „Dumnezeule, Am crezut în Tine atâția ani, dar când s-au abătut problemele asupra mea, nu am căutat adevărul. Mai degrabă, am trăit într-o stare de viclenie, de suspiciune și de defensivă față de ceilalți. Dumnezeule, Te rog, călăuzește-mă spre calea corectă de a practica și de a scăpa de aceste păreri incorecte.”

Mai târziu, căutând o cale de a-mi rezolva problema, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Familia îți spune adesea: «Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face.» De fapt, practicarea renunțării la acest gând este simplă: pur și simplu acționează conform principiilor pe care Dumnezeu le spune oamenilor. «Principiile pe care Dumnezeu le spune oamenilor» – această expresie este destul de vastă. Cum se practică, în mod specific? Nu trebuie să diseci dacă ai intenția de a le face rău celorlalți și nici nu trebuie să te păzești de ceilalți. Așadar, ce ar trebui să faci? Pe de o parte, ar trebui să fii capabil să menții, cum se cuvine, relații armonioase cu ceilalți; pe de altă parte, când relaționezi cu diverși oameni, ar trebui să folosești cuvintele lui Dumnezeu drept bază și adevărul drept criteriu pentru a discerne ce fel de persoane sunt și apoi să-i tratezi pe baza principiilor corespunzătoare. Atât e de simplu. Dacă sunt frați și surori, tratează-i corespunzător; dacă sunt sinceri în urmărirea lor, fac sacrificii și se sacrifică pe ei înșiși, atunci tratează-i ca pe niște frați și surori care își îndeplinesc sincer datoria. Dacă sunt neîncrezători, care nu sunt dispuși să-și îndeplinească datoria, vrând doar să-și trăiască viețile, atunci nu ar trebui să-i tratezi ca pe niște frați și surori, ci ca pe niște non-credincioși. Când privești oamenii, ar trebui să te uiți la ce fel de persoane sunt, la firea, umanitatea și atitudinea lor față de Dumnezeu și de adevăr. Dacă pot accepta adevărul și sunt dispuși să-l practice, tratează-i ca pe niște frați și surori adevărate, ca pe niște rude. Dacă umanitatea lor este rea, iar ei doar spun că practică de bunăvoie adevărul, având capacitatea de a discuta doctrine, dar fără să practice niciodată adevărul, atunci tratează-i ca pe niște simpli muncitori, nu ca pe niște rude. Ce-ți spun aceste principii? Îți spun principiul cu care să tratezi diferite feluri de oameni – acesta este un principiu pe care l-am discutat adesea, adică tratarea oamenilor cu înțelepciune. Înțelepciune este un termen general, dar, în mod specific, înseamnă să ai metode și principii distincte de a relaționa cu diferite tipuri de oameni – toate bazate pe adevăr, nu pe sentimente, preferințe, sau păreri personale, pe avantajele sau dezavantajele pe care ți le aduc, sau pe vârsta lor, ci numai pe cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, în relaționarea cu oamenii, nu trebuie să analizezi dacă ai intenția de a face rău altora sau să te păzești de alții. Dacă tratezi oamenii cu principiile și metodele pe care ți le-a dat Dumnezeu, toate ispitele vor fi evitate, iar tu nu vei cădea în ispite și vei evita conflictele. Atât este de simplu” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (14)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am găsit o cale de practică. În primul rând, trebuie să discernem între diferitele tipuri de oameni pe baza adevărurilor-principii. Dacă o persoană crede cu sinceritate în Dumnezeu și iubește adevărul, atunci ar trebui tratată ca un frate sau o soră și ne putem deschide pur și simplu în fața ei. Conducătoarea și Lin Xiao erau amândouă surori care credeau sincer în Dumnezeu și urmăreau adevărul. Ele se ocupau de lucrarea noastră, iar dacă exista o problemă sau dacă întâmpinam dificultăți în lucrare sau dacă apărea o barieră între noi, trebuia să mă deschid pur și simplu în fața lor, căutând părtășie. În acest fel, ele puteau să priceapă starea mea și să mă ajute prompt să o rezolv, ceea ce era benefic pentru pătrunderea mea în viață, precum și pentru lucrarea bisericii. Dimpotrivă, dacă nu m-aș deschide niciodată, trăind mereu într-o stare incorectă, atunci nu numai că viața mea ar suferi pierderi, dar aș și întârzia lucrarea. Acum, că am înțeles intenția lui Dumnezeu și cerințele Sale, în interacțiunile viitoare cu frații și surorile mele trebuia să fiu onestă, pură și deschisă.

Mai târziu, o soră pe nume Su Rui a fost desemnată să fie responsabilă de lucrarea noastră. În acel moment, rezultatele muncii mele erau slabe și starea mea era oarecum negativă. Când Su Rui a venit să participe la adunare cu noi, m-a întrebat ce stare aveam și cum îmi mersese lucrarea în ultima vreme. M-am gândit în sinea mea: „Starea mea încă nu a fost complet schimbată și mai există unele abateri în lucrarea mea. Dacă vorbesc despre adevărata mea stare, oare Su Rui va raporta problema mea conducătoarei și mă va demite?” Nu voiam să vorbesc despre adevărata mea stare. Cu toate acestea, m-am gândit că dacă nu vorbesc despre această problemă, ea nu va fi niciodată rezolvată și am avut sentimente contradictorii. Apoi, Su Rui a întrebat-o pe sora cu care eram parteneră despre starea ei recentă și am văzut că a fost capabilă să vorbească sincer despre asta. Am fost destul de invidioasă pe ea, gândindu-mă: „Eu de ce nu îndrăznesc să mă deschid?” După aceea, am citit cuvintele lui Dumnezeu care spun: „Indiferent de gând, dacă este greșit și se împotrivește adevărului, singura cale corectă pe care ar trebui s-o alegi este renunțarea. Practica precisă de a renunța este următoarea: criteriile sau baza pe care privești, faci sau gestionezi această chestiune nu ar mai trebui să fie gândurile eronate insuflate de familia ta, ci cuvintele lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să fie necesar să plătești un preț în acest proces, motiv pentru care ai putea crede că acționezi împotriva voinței tale, că pierzi respectul celorlalți și s-ar putea chiar să suferi o pierdere pentru interesele tale trupești, indiferent ce înfrunți, ar trebui, în mod persistent, să practici conform cuvintelor lui Dumnezeu și principiilor pe care ți le spune El, și nu ar trebui să renunți. Procesul acestei transformări va fi cu siguranță o provocare, nu va fi ușor. De ce nu va fi ușor? Este o luptă între lucruri negative și pozitive, între gânduri rele de la Satana și adevăr și între voința și dorința ta de a accepta adevărul și lucrurile pozitive contra gândurilor și punctelor de vedere eronate din inima ta. De vreme ce este o luptă, s-ar putea să suferi și ar trebui să plătești un preț – asta trebuie să faci” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (14)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat curajul de a practica adevărul. Dacă voiam să renunț la aceste gânduri și păreri false, trebuia să mă răzvrătesc împotriva trupului meu, să-mi abandonez interesele și să practic în conformitate cu adevărurile-principii. Su Rui se ocupa de lucrarea mea; Trebuia să mă destăinui ei despre adevărata mea stare și despre abaterile mele din lucrare. Dacă aș fi fost încă vicleană, aș fi jucat feste și m-aș fi păzit de ea, atunci problemele mele nu s-ar fi rezolvat cât mai repede posibil și n-aș fi putut corecta cu promptitudine abaterile din lucrarea mea. Așa că am vorbit cu ea despre starea mea și despre aceste abateri, iar ea a folosit cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu mine, ajutându-mă să-mi schimb puțin starea. Experimentând acest lucru, am ajuns să înțeleg în mod direct că atunci când o persoană trăiește în conformitate cu gândurile și părerile false ale Satanei, nu numai că acest lucru nu îi aduce beneficii, dar o și face să trăiască fără umanitate normală. Numai dacă cineva privește oamenii și lucrurile, se comportă și acționează pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, poate găsi pace în minte și eliberare în inima sa.