de Tiantian, China

În aprilie anul trecut, mă ocupam de lucrarea textuală a bisericii. Într-o zi, am primit o scrisoare de la o conducătoare superioară, prin care îmi cerea să scriu o evaluare a unei conducătoare, Liu Li, și s-o trimit înapoi în termen de trei zile. Nu m-am putut abține să nu presupun: mi se ceruse s-o evaluez pe Liu Li, deci poate că nu făcea lucrare practică, iar planul era să fie demisă? Sau poate că avea calibru bun și merita să fie instruită, deci planul era să fie promovată? În general, Liu Li își asuma o povară în datoria ei și putea rezolva rapid problemele legate de eficiența lucrării. Doar că nu era foarte pricepută și, de îndată ce era mult de lucru, era tulburată și nu prioritiza bine. Am continuat să speculez: dacă plănuia s-o promoveze și s-o instruiască pe Liu Li, iar eu scriam prea mult despre defectele ei, oare conducătoarea avea să spună că-mi lipsește discernământul și nu-i tratez corect pe ceilalți? Ce avea să creadă despre mine după aceea? Dar dacă plănuia s-o demită pe Liu Li, iar eu scriam prea mult despre talentele ei, ar fi putut să creadă că-mi lipsea calibrul și nici măcar nu puteam scrie o evaluare corectă, deci puteam continua să supraveghez lucrarea textuală? După aceea, probabil că avea să-și facă o impresie proastă despre mine. Cu acest lucru în minte, n-am îndrăznit să pun, cu ușurință, creionul pe hărtie.

A doua zi, partenera lui Liu Li, sora Wang Jie, a venit la o întrunire cu noi. Mi-a venit o idee: o puteam examina subtil ca să obțin informații. Așadar, i-am pus o întrebare exploratorie: „În ultimul timp, ai venit la multe întruniri cu noi. De ce n-am văzut-o pe Liu Li? E foarte ocupată?” Wang Jie a spus: „E ocupată cu alte lucrări.” Am observat că a răspuns pe o voce joasă și am bănuit că era posibil ca Liu Li să fie demisă și că Wang Jie se simțea vinovată fiindcă n-o ajutase. Însă tot nu eram sigură, așa că am pus altă întrebare: „Vă descurcați bine să supravegheați lucrarea bisericii doar voi două?” Am fost atentă la expresia ei și la felul în care vorbea, încercând să observ mici indicii, dar, în final, nu am putut obține indicii clare. Mă simțeam neliniștită pe măsură ce se apropia termenul limită al evaluării, dar continuam să amân, nefiind sigură ce să scriu. În final, pur și simplu n-am scris-o, astfel încât conducătoarea să nu vadă că-mi lipsea discernământul. Dacă mă întreba despre asta, puteam spune că am fost prea ocupată zilele acelea și n-am avut timp. Așadar, am evitat problema fără să scriu evaluarea. Ulterior, de fiecare dată când mă gândeam la asta, mă simțeam foarte vinovată. Conducătoarea mi-a cerut s-o evaluez pe Liu Li în special ca să înțeleagă dacă făcea sau nu lucrare practică și dacă putea fi instruită. Asta avea legătură directă cu lucrarea bisericii. Să scriu orice știam era un lucru foarte ușor de făcut, așa că de ce am amânat? Ce mă constrângea? Am spus o rugăciune: „Dumnezeule! Am fost prea precaută și indecisă față de acea evaluare. Mi-am făcut prea multe griji și nu am vrut să cooperez. Te rog să mă îndrumi ca să-mi înțeleg problema!”

Am citit asta în devoționalele mele. „Antihriștii sunt orbi față de Dumnezeu, El nu are loc în inima lor. Când Îl întâlnesc pe Hristos, ei nu-L tratează diferit de o persoană obișnuită, luându-și constant indiciile din expresia și tonul Său, schimbându-și textul după cum este benefic situației, nespunând vreodată ceva sincer, rostind doar cuvinte goale și doctrine, încercând să-L înșele și să-L aburească pe adevăratul Dumnezeu care le stă în fața ochilor. Ei nu au nici cea mai mică teamă de Dumnezeu. Sunt efectiv incapabili să vorbească cu Dumnezeu din inimă, să spună ceva real. Vorbesc precum un șarpe care se târăște, într-un mod întortocheat și indirect. Maniera și direcția cuvintelor lor sunt ca un vrej de pepene galben care se cațără pe un stâlp. De exemplu, când spui că o persoană are un calibru bun și ar putea fi promovată, vorbesc imediat despre cât de bună este și despre ceea ce se manifestă și se dezvăluie în aceasta; iar dacă spui că o persoană este rea, se reped să spună cât de rea și ticăloasă este, cum provoacă tulburări și întreruperi în biserică. Când vrei să afli adevărul despre ceva, nu au nimic de spus; se eschivează, așteptând să ajungi la o concluzie, străduindu-se să înțeleagă sensul cuvintelor tale, pentru a-ți putea spune ceea ce vrei să auzi. Tot ceea ce spun ei este măgulire, lingușire și servilism; niciun cuvânt adevărat nu iese din gura lor. Acesta este modul în care interacționează ei cu oamenii și Îl tratează pe Dumnezeu – atât sunt de perfizi. Aceasta este firea unui antihrist” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul zece: Ei disprețuiesc adevărul, sfidează principiile în mod public și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu (Partea a doua)”). Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie că antihriștii sunt înșelători când Îl întâlnesc pe Hristos. Sunt lingușitori, mieroși și caută semne în expresiile Lui. Nu spun adevărul înaintea lui Hristos; se pricep de minune să înșele și să se prefacă. Sunt foarte vicleni și răi și-L dezgustă pe Dumnezeu. Deși nu L-am întâlnit pe Hristos, mă purtam ca un antihrist și dezvăluiam o fire antihristă. Conducătoarea mi-a cerut s-o evaluez pe Liu Li datorită nevoilor lucrării bisericii. Nu era un lucru complicat. Trebuia doar să scriu sincer tot ce știam și să împărtășesc obiectiv și corect ceea ce înțelegeam. Însă eu am complicat mult lucrurile, făcând presupuneri despre intențiile conducătoarei, de teamă că, dacă nu scriam bine, avea să creadă că-mi lipsea discernământul și să aibă o impresie proastă despre mine. Pentru a-mi proteja imaginea și locul din inima ei, i-am cercetat intențiile sub pretextul că-mi făceam griji pentru surorile mele. Dacă ar fi vrut s-o promoveze pe Liu Li, aș fi fost de acord și aș fi scris mai mult despre calitățile ei. Dacă ar fi vrut s-o demită, aș fi scris mai mult despre neajunsurile lui Liu Li, ca să fiu stimată de conducătoare. Nu încercam s-o evaluez pe baza faptelor sau principiilor, ci analizam reacțiile lui Wang Jie ca să ghicesc intențiile conducătoarei. Dezvăluiam o fire antihristă: alunecoasă și înșelătoare! Ca să descopăr intențiile conducătoarei, i-am pus întrebări indirecte lui Wang Jie, încercând să obțin informații de la ea. Eram josnică, meschină, lipsită de demnitate sau caracter. De fapt, toată lumea are calități și defecte și trebuie să scriem evaluări corect și obiectiv, conform faptelor. Dacă aș scrie o evaluare pozitivă despre un om rău, iar apoi conducătoarea ia decizia greșită, aș perturba lucrarea bisericii, aș face rău și m-aș împotrivi lui Dumnezeu. Dacă scriu o evaluare critică despre un om care urmărește adevărul, e un lucru nedrept, care ar putea face mult rău. Dacă evaluarea mea incorectă ducea la transferul sau demiterea lui Liu Li, aș fi făcut rău și sigur L-aș fi ofensat pe Dumnezeu. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Dumnezeu nu ne cere foarte multe. El speră doar că vom fi cinstiți în vorbă și faptă, că vom spune lucrurilor pe nume și că vom deveni oameni corecți și onești, care nu înșală și nu ascund lucruri. Trebuie doar să fim sinceri, să scriem ce știm și să tratăm oamenii corect în evaluările noastre. Dar n-am putut face nici măcar atât. Conducătoarea voia să știe ce credeam despre cineva, dar n-a primit nici un cuvânt sincer de la mine. Dacă suntem mereu șireți și înșelători nu înseamnă deloc că ne purtăm ca un om onest. Când am realizat asta, m-am urât.

Ulterior, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu. „Ce înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău? De exemplu, atunci când evaluezi o persoană – asta se referă la teama de Dumnezeu și la ferirea de rău. Cum o evaluezi? (Trebuie să fim cinstiți, drepți și corecți, iar cuvintele noastre nu trebuie să se bazeze pe emoție.) Când spui exact ceea ce gândești și exact ceea ce ai văzut, ești sincer. Și, mai presus de toate, practicarea onestității înseamnă a urma calea lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce Dumnezeu îi învață pe oameni; aceasta este calea lui Dumnezeu. Care este calea lui Dumnezeu? Să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. A fi sincer face parte din a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău? Și înseamnă că urmezi calea lui Dumnezeu? (Da.) Dacă nu ești sincer, atunci ceea ce ai văzut și ceea ce crezi nu reprezintă același lucru cu ceea ce-ți iese din gură. Cineva te întreabă: «Care este părerea ta despre acea persoană? Își asumă responsabilitatea pentru lucrarea bisericii?», iar tu răspunzi: «E destul de bună, își asumă mai multă responsabilitate decât mine, calibrul ei este mai bun decât al meu și, de asemenea, umanitatea ei este bună, este matură și stabilă.» Dar asta este ceeea ce gândești în inima ta? Ceea ce gândești de fapt este că, deși această persoană are calibru, ea nu este de încredere, ci mai degrabă vicleană și foarte calculată. La asta te gândești cu adevărat în mintea ta, dar când vine timpul să vorbești, îți trece prin minte că «Nu pot spune adevărul, nu trebuie să jignesc pe nimeni», așa că spui rapid altceva, alegi lucruri frumoase de spus despre acea persoană și nimic din ce spui nu este ceea ce crezi cu adevărat, totul este minciună și ipocrizie. Indică acest lucru faptul că urmezi calea lui Dumnezeu? Nu. Ai luat calea Satanei, calea demonilor. Care este calea lui Dumnezeu? Este adevărul, este baza comportamentului oamenilor, este calea de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău. Deși vorbești cu o altă persoană, Dumnezeu te ascultă și El și îți urmărește inima, El îți examinează inima. Oamenii ascultă ceea ce spui, dar Dumnezeu îți cercetează atent inima. Sunt oamenii capabili să analizeze inimile oamenilor? În cel mai bun caz, oamenii pot să-și dea seama că nu spui adevărul. Ei pot vedea ce este la suprafață. Numai Dumnezeu poate să vadă în adâncul inimii tale, numai Dumnezeu poate să vadă ce gândești, ce plănuiești, ce mici urzeli ai în inima ta, ce căi perfide, ce gânduri șirete. Și văzând că nu spui adevărul, care este părerea lui Dumnezeu despre tine, care este evaluarea Lui pentru tine? Că, în această privință, nu ai urmat calea lui Dumnezeu, pentru că nu ai spus adevărul” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am aflat că trebuie să ne temem de Dumnezeu și să-I acceptăm cercetarea minuțioasă atunci când scriem evaluări. Astfel, vom fi precauți și-L vom înfrunta pe Dumnezeu când facem asta, de teamă că, dacă avem intenția greșită, vom scrie o evaluare greșită și părtinitoare, ofensându-L astfel pe Dumnezeu. Și când scriem o evaluare, ar trebui să ne rugăm, să ne axăm pe căutarea principiilor adevărului și să ne împărtășim obiectiv înțelegerea și părerile despre acea persoană, fără să avem intenții ascunse. Ar trebui să spunem totul așa cum este, fără filtre. Acesta e un semn de frică față de Dumnezeu. Dar cei care nu se tem de Dumnezeu vorbesc și se poartă cum au chef, uneori spunând orice cred că le va fi de folos sau chiar sucind realitatea și denaturând faptele. Ei sunt oameni cu firi foarte viclene. Se poartă exact ca niște necredincioși și nu sunt demni de încredere. Scrierea unei evaluări m-a expus. După ani de credință, tot aveam intenții viclene și voiam să văd dincotro bătea vântul și să spun orice era în folosul meu. Nu mă temeam deloc de Dumnezeu. Am fost prea vicleană, iar asta L-a dezgustat pe Dumnezeu. Când am realizat asta, am simțit că era periculos să continui în felul acesta, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume ca să reflectez și să mă cunosc.

După aceea, am citit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Ce este răul adevărat? Ce stări sunt rele atunci când se manifestă? Este o fire rea atunci când oamenii folosesc declarații răsunătoare ca să ascundă intențiile rele și rușinoase care se află în adâncul inimii lor, iar apoi să-i facă pe ceilalți să creadă că aceste afirmații sunt foarte bune, superioare și legitime și, în cele din urmă, să își atingă motivele ulterioare? De ce se numește acest lucru a fi rău, și a nu fi înșelător? În ceea ce privește firea și esența, înșelăciunea nu este chiar la fel de rea. A fi rău este mai grav decât a fi înșelător, reprezintă un comportament mai insidios și mult mai rău decât înșelăciunea și este dificil pentru omul de rând să vadă acest lucru așa cum este de fapt. De exemplu, ce fel de cuvinte a folosit șarpele pentru a o ademeni pe Eva? Cuvinte amăgitoare, care sună corect și par a fi spuse pentru binele tău. Tu nu ești conștient că există ceva în neregulă cu aceste cuvinte sau vreo intenție malițioasă în spatele lor și, în același timp, ești incapabil să renunți la aceste sugestii făcute de Satana. Aceasta este ispita. Când ești ispitit și asculți astfel de cuvinte, nu te poți abține să nu fii ademenit și este posibil să cazi într-o capcană, atingând astfel scopul Satanei. Acesta se numește rău. Șarpele a folosit această metodă pentru a o ademeni pe Eva. Este acesta un tip de fire? (Da.) De unde vine acest tip de fire? Vine de la șarpe și de la Satana. Acest tip de fire rea există în natura omului” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cunoașterea de sine este de ajutor în căutarea adevărului”). Dumnezeu spune că atunci când oameni par raționali, dar ascund șiretenie în inimile lor și folosesc vorbe frumoase ca să-și atingă țintele ascunse, ei nu sunt doar vicleni, ci au firi rele. Dumnezeu urăște cel mai mult astfel de persoane. Pentru a câștiga aprobarea și respectul conducătoarei, am încercat să-i ghicesc intențiile când mi-am scris evaluarea, vrând să o scriu conform acestora și chiar prefăcându-mă îngrijorată pentru Liu Li, doar ca să aflu informații, întrebând dacă era ocupată cu lucrarea de vreme ce n-o văzusem de ceva timp, dacă se descurcau bine și tot așa, încercând să aflu ce se întâmpla și dacă avea să rămână sau să plece. Părea că eram grijulie și că-mi păsa de ea, dar cuvintele mele erau pline de șiretenie și nu eram deloc sinceră. Chiar eram prea înșelătoare și rea. Natura felului în care vorbeam era la fel ca cea a șarpelui care a ispitit-o pe Eva să mănânce fructul cunoașterii, folosind vorbe frumoase și înșelătoare. Eram vicleană în cuvintele și acțiunile mele, înșelându-i pe ceilalți și jucându-mă cu ei. Eram afurisită! Dacă nu mă schimbam, aveam să păcătuiesc prin cuvintele mele și să ofensez firea lui Dumnezeu și pe El. Când am realizat asta, am spus o rugăciune, vrând să mă căiesc și să mă schimb și să nu mai trăiesc după o fire coruptă.

Ulterior, am citit mai multe cuvinte ale lui Dumnezeu, care mi-au dat o cale de practică. Dumnezeu Atotputernic spune: „Împărăția Mea are nevoie de cei care sunt sinceri, de cei care nu sunt ipocriți sau amăgitori. Nu sunt oamenii sinceri și onești nepopulari în lume? Eu sunt chiar opusul. Este acceptabil ca oamenii onești să vină la Mine; tipul acesta de persoană Mă încântă și, în plus, am nevoie de tipul acesta de persoană. Chiar aceasta este dreptatea Mea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 33). „A fi o persoană cinstită reprezintă o cerință pe care Dumnezeu o are de la om. Este un adevăr pe care omul trebuie să-l practice. În acest caz, care sunt principiile pe care ar trebui să le respecte omul în legăturile sale cu Dumnezeu? Fiți sinceri: acesta este principiul care ar trebui urmărit când interacționați cu Dumnezeu. Nu vă implicați în practica necredincioșilor de a se da bine pe lângă cineva ori de a linguși; Dumnezeu nu are nevoie de lingușelile oamenilor și de cei care se dau bine pe lângă El. Este suficient să fiți sinceri. Și ce înseamnă să fiți sinceri? Cum ar trebui pus în practică acest lucru? (Pur și simplu să vă deschideți în fața lui Dumnezeu, fără a vă pune o mască, a ascunde ceva sau a păstra secrete, să vă întâlniți cu Dumnezeu cu o inimă cinstită și să fiți direcți, fără înșelăciune sau vicleșuguri.) Așa este. Pentru a fi sincer, trebuie să-ți lași mai întâi deoparte dorințele personale. În loc să te concentrezi asupra modului în care Dumnezeu te tratează, spune ce e în inima ta și nu te gândi ori lua în considerare care vor fi consecințele cuvintelor tale; spune orice crezi, lasă-ți deoparte motivațiile și nu spune lucruri doar pentru a atinge un oarecare obiectiv. Când ai prea multe intenții personale și impurități, ești întotdeauna calculat în modul în care vorbești, gândindu-te că: «Ar trebui să vorbesc despre asta și nu despre aia, trebuie să fiu atent la ce spun. O s-o formulez într-un mod care-mi este benefic, care-mi acoperă neajunsurile și care Îi va lăsa o impresie bună lui Dumnezeu.» Nu ai motivații? Înainte să deschizi gura, mintea îți este plină de gânduri viclene, corectezi ceea ce spui de mai multe ori, astfel încât, atunci când cuvintele îți ies din gură, nu mai sunt atât de pure, nu sunt deloc autentice și conțin propriile tale motive și comploturile Satanei. Nu asta înseamnă să fii sincer; asta înseamnă a avea motive sinistre și intenții rele. Mai mult decât atât, când vorbești, întotdeauna îți iei indiciile din expresiile faciale ale lui Dumnezeu și din expresia din ochii Săi: dacă El are o expresie pozitivă pe chip, continui să vorbești; dacă nu, te abții și nu spui nimic; dacă expresia din ochii lui Dumnezeu este rea și dacă Lui nu Îi place ceea ce aude, chibzuiești și-ți spui: «Ei bine, o să spun ceva ce Te interesează, care Te face fericit, care-Ți place și care Te face să ai o dispoziție bună față de mine.» Asta înseamnă să fii sincer? Nu” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul zece: Ei disprețuiesc adevărul, sfidează principiile în mod public și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu (Partea a doua)”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Lui Îi plac oamenii sinceri. Oamenii sinceri vorbesc simplu și deschis, sunt sinceri cu Dumnezeu și cu alți oameni, fără înșelăciune și prefăcătorie. Ei spun lucrurile așa cum sunt, sunt clari și direcți. Așa ar trebui să fie o persoană normală. Am văzut că foarte mulți frați și surori încercau să fie oameni onești. Când vedeau că cineva încălca principiile adevărului, aveau părtășie cu el și-l ajutau sau îl emondau și tratau. Erau direcți, se ajutau și se sprijineau unii pe ceilalți. Vorbeau deschis în părtășie la întruniri și erau foarte liberi. Îi admiram și voiam să mă străduiesc să fiu o persoană onestă, așa cum cere Dumnezeu. Erau câteva lucruri pe care nu le înțelegeam și câteva păreri ale mele puteau fi greșite, dar cel puțin n-ar fi trebuit să am înșelăciune în suflet și trebuia să am intențiile corecte. Asta e cheia. Când am înțeles asta, inima mi s-a luminat, am dobândit claritate și o cale de practică.

Curând după aceea, am scris evaluarea altei conducătoare, sora Chen Xiao. Mi-am spus: „N-o cunosc prea bine. Dacă nu sunt clară în evaluarea mea, oare conducătoarea superioară va spune că-mi lipsește discernământul și mă va desconsidera? Poate ar trebui să scriu mai mult despre calitățile ei?” Când am gândit asta, am realizat că iar încercam să joc feste. Evaluările nu sunt chestiuni mărunte. Ele afectează promovările și demiterile. Să mințim în ele L-ar ofensa pe Dumnezeu. Nu puteam să scriu pe baza intereselor mele, așa că m-am grăbit să mă rog lui Dumnezeu și să mă lepăd de mine. Am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Pentru a-ți proteja faima și reputația, vorbești într-o manieră atât de ocolitoare și te gândești foarte mult la fiecare cuvânt pe care îl spui. Viața ta este într-adevăr epuizantă! Dacă trăiești în acest fel, oare va fi mulțumit Dumnezeu? Oamenii înșelători sunt cei pe care Dumnezeu îi detestă cel mai mult. Dacă îți dorești să te lepezi de influența Satanei și să fii mântuit, trebuie să accepți adevărul. Trebuie să începi prin a fi o persoană cinstită, a spune lucruri adevărate și reale, a nu fi constrâns de emoție, a te descotorosi de prefăcătorie și tertipuri și a ajunge să vorbești și să acționezi principial. A trăi astfel înseamnă să fii liber și fericit și ești capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului putem rupe cătușele unei firi corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o cale de practică. Nu mai puteam să fiu nesinceră ca să-mi apăr reputația și statutul. Asta nu e o adevărată asemănare umană. Dumnezeu ne cere să fim oameni onești, ar trebui să fim sinceri și să nu ne gândim la reputația și statutul nostru. Trebuia să scriu ce știam, să las deoparte lucrurile neclare și să nu mă tem de ce credeau ceilalți despre mine. Așadar, am scris obiectiv și clar ceea ce înțelegeam despre Chen Xiao, conform faptelor, și am trimis evaluarea. Făcând asta, m-am simțit foarte calmă și împăcată. Slavă lui Dumnezeu pentru îndrumarea Lui!