de Li Hui, China

Am crescut la țară, cu opt frați și surori. Mama era bolnavă și nu putea să lucreze, iar tata nu se îngrijea de casă și nu câștiga niciun ban. Trăiam doar din munca de la fermă. Toți cei care ne cunoșteau râdeau de mama și de tata pentru că nu se pricepeau la nimic și până și rudele noastre ne desconsiderau și refuzau să aibă de-a face cu noi. Cu timpul, am simțit că, întrucât trăiam în această familie, statutul meu social era umil, iar eu făceam parte din clasa de jos. Chiar și când ieșeam, de obicei, nu îndrăzneam să vorbesc cu alți oameni. După ce m-am căsătorit, soțul meu era un muncitor obișnuit, toți colegii lui erau mai promițători decât el și, ori de câte ori ne vedeau, își dădeau aere; uneori vorbeau sarcastic sau chiar ne făceau de ocară. Îmi era foarte greu și aveam o părere proastă despre mine. Asta până când am crezut în Dumnezeu și I-am citit cuvintele; atunci mi-am recunoscut perspectivele greșite și inima mea a fost eliberată.

În 2021, am început să răspândesc Evanghelia. Ulterior, am întâlnit câțiva potențiali destinatari ai acesteia, care erau fie șefi, fie cadre: toți erau oameni cu un anumit statut și o anumită poziție. Mă simțeam constrânsă, m-am gândit că familia mea era săracă și că eu nu aveam cunoștințe sau statut și că nu eram în măsură să interacționez cu acești oameni cu statut și poziție înaltă. Însă am realizat că asta era datoria mea, că nu o puteam amâna, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, spunând că eram dispusă să o fac.

Odată, mă pregăteam să-i împărtășesc Evanghelia unei șefe. Când a aflat că eram o muncitoare, a refuzat categoric, spunând: „N-o lăsați să vină aici. Nu mă întâlnesc decât cu oamenii cu statut și prestigiu.” Când am auzit aceste cuvinte, mi-a picat destul de rău și m-am gândit: „Statutul și poziția mea sunt umile, nu sunt vrednică nici să mă întâlnesc cu un potențial destinatar al Evangheliei. Cum pot răspândi Evanghelia? Dacă aș avea statut și poziție și dacă aș proveni dintr-o familie mai bună, poate că alți oameni nu m-ar desconsidera în felul acesta.” Când m-am gândit la asta, nu am fost dispusă să îi împărtășesc Evanghelia. Voiam să mă întorc unde locuiam înainte. Acolo, mulți oameni erau muncitori străini, iar statutul și poziția lor erau cam la fel ca ale mele; nu m-ar fi desconsiderat. I-am spus conducătorului că răspândirea Evangheliei era dificilă aici, că oamenii din locul acesta aveau bani și influență, iar eu eram doar o muncitoare străină, așa că-mi era greu să formez legături cu ei, plus că pandemia se agravase și nu aveam cum să cooperez. Conducătorul a fost de acord. După ce m-am întors, nu am reflectat deloc asupra mea, așa că problema a rămas nerezolvată.

În vara lui 2022, cineva care fusese îndepărtat mi-a dat un potențial destinatar al Evangheliei, dintr-o confesiune religioasă. Când m-am întâlnit cu persoana care fusese îndepărtată, m-a considerat nerafinată și îmbrăcată simplu, așa că m-a întrebat: „Poți să răspândești Evanghelia? Înțelegi Biblia?” Pe atunci, încă nu am înțeles sensul cuvintelor ei, așa că i-am spus sincer: „Am împărtășit Evanghelia oamenilor religioși și înțeleg puțin Biblia.” A continuat: „Eu nu te desconsider, dar o face potențiala destinatară a Evangheliei; provine dintr-o familie bună, iar statutul și poziția ei sunt înalte!” Mi-a picat destul de rău atunci, gândindu-mă: „Sunt îmbrăcată adecvat și frumos; doar că nu port haine luxoase, așa că mă desconsideră. Dacă aceasta ar fi potențiala destinatară a Evangheliei, sigur m-ar desconsidera. Statutul și poziția mea nu sunt pe măsură și va fi greu să răspândesc Evanghelia!” Credeam că, dacă aș fi provenit dintr-o familie bună, dacă statutul și poziția mea ar fi fost puțin mai înalte și dacă aș fi avut bani și influență, atunci răspândirea Evangheliei n-ar fi fost atât de dificilă. Eram destul de deprimată, așa că m-am rugat și L-am căutat pe Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume ca să pot învăța o lecție. În timp ce căutam, am citit un fragment din cuvintele Lui: „În timp ce răspândește Evanghelia, o persoană va întâmpina deseori ridiculizări, bătaie de joc, zâmbete disprețuitoare și defăimare sau chiar se va regăsi în situații periculoase. De exemplu, unii frați și surori sunt denunțați sau răpiți de către oameni răi, iar alții sunt dați pe mâna poliției și a guvernului. Unii ar putea fi arestați și băgați în închisoare, în vreme ce alții s-ar putea să fie omorâți în bătaie. Toate acestea sunt lucruri care se întâmplă. Însă acum, că știm despre aceste lucruri, oare ar trebui să ne schimbăm atitudinea față de lucrarea de răspândire a Evangheliei? (Nu.) Răspândirea Evangheliei este responsabilitatea și obligația tuturor. În orice moment, indiferent de ceea ce auzim sau de ceea ce vedem sau de ce fel de tratament întâmpinăm, trebuie să susținem întotdeauna această responsabilitate de răspândire a Evangheliei. În niciun caz nu putem renunța la această datorie din cauza negativității sau a slăbiciunii. Datoria de a răspândi Evanghelia nu este o călătorie lină, ci plină de pericole. Când răspândiți Evanghelia, nu veți înfrunta îngeri, nici extratereștri, nici roboți. Vă veți confrunta doar cu omenirea rea și coruptă, cu demoni vii, cu fiare – toate acestea sunt oameni supraviețuind în acest spațiu malefic, în această lume rea, care au fost profund corupți de Satana și se împotrivesc lui Dumnezeu. Prin urmare, în procesul răspândirii Evangheliei, există cu siguranță tot felul de pericole, ca să nu mai vorbim de calomnii meschine, batjocuri și neînțelegeri, care sunt întâmplări comune. Dacă tu privești cu adevărat răspândirea Evangheliei ca pe o responsabilitate, ca pe o obligație și ca pe datoria ta, atunci vei fi în măsură să consideri aceste lucruri în mod corect și chiar să te ocupi de ele corect. Nu vei renunța la responsabilitatea și obligația ta, nici nu te vei abate de la intenția ta inițială de a răspândi Evanghelia și de a mărturisi pentru Dumnezeu din cauza acestor lucruri și nu vei da niciodată la o parte această responsabilitate, căci aceasta este datoria ta. Cum ar trebui înțeleasă această datorie? Ea este valoarea și obligația primară a vieții omenești. A răspândi vestea cea bună a lucrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și Evanghelia lucrării lui Dumnezeu este valoarea vieții omenești” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Răspândirea Evangheliei este datoria de onoare a tuturor credincioșilor”). Cuvintele lui Dumnezeu ne spun că, pe parcursul răspândirii Evangheliei, este normal să fim luați în râs, ridiculizați, batjocoriți și umiliți, pentru că toți cei pe care-i întâlnim când răspândim Evanghelia sunt oameni corupți de Satana. Însă, indiferent ce fel de circumstanțe sau dificultăți întâlnim, trebuie să ne asumăm această responsabilitate de a răspândi Evanghelia. Pe atunci, când am aflat că potențiala destinatară a Evangheliei nu voia să mă vadă, am simțit că, întrucât statutul și poziția mea nu se comparau cu ale ei, iar ea m-ar desconsidera și m-ar umili, ar fi mai bine să nu-i împărtășesc Evanghelia, ca să pot evita umilința. Și astăzi a fost la fel. Hainele mele erau obișnuite, iar eu nu aveam statut sau poziție; alți oameni mă desconsiderau și eu simțeam că, dacă-i împărtășeam Evanghelia potențialei destinatare, m-ar desconsidera și m-ar umili. Așadar, am început să mă retrag, de teamă că imaginea și mândria mea ar putea fi afectate negativ; am dat vina pe proveniența mea umilă. Nu mi-am dat seama că o fac din vanitate, că dorința mea de reputație și de statut era cea care provoca necazuri. M-am gândit la frații și surorile care au fost arestați și torturați de regimul satanic, pentru că răspândeau Evanghelia. Au îndurat multe greutăți și câțiva aproape și-au pierdut viețile, dar au putut să se bazeze pe Dumnezeu și să rămână fermi în mărturia lor. Când au fost eliberați din închisoare, au răspândit Evanghelia și au fost martori pentru Dumnezeu în continuare. În comparație cu ei, greutățile mele nu însemnau nimic. După ce am fost doar puțin umilită, mi-am pierdut disponibilitatea de a răspândi Evanghelia. Am descoperit că nu-mi făceam sincer datoria; nu aveam deloc mărturie. În timpul lucrării Lui din zilele de pe urmă, Dumnezeu a exprimat milioane de cuvinte, pentru a-i mântui pe cei care cred sincer în El și-I caută apariția. Ca ființă creată, ar trebui să țin cont de intenția lui Dumnezeu, să răspândesc Evanghelia și să fiu martoră pentru Dumnezeu, permițându-le oamenilor să-I audă glasul și să-I vadă apariția. Acesta este cel mai drept lucru și este misiunea și responsabilitatea mea. Deși s-ar putea să suferim câteva greutăți și să fim umiliți în acest timp, toate acestea sunt lucruri valoroase și însemnate. Acum că am înțeles intenția lui Dumnezeu, nu mai eram dispusă să fug sau să mă retrag. Indiferent cum m-ar desconsidera sau m-ar umili potențiala destinatară a Evangheliei, ar trebui să renunț la imaginea mea și să-mi îndeplinesc datoria. În același timp, mi-am dat seama și că, după ce oamenii au fost corupți de Satana, ei se uită doar la înfățișarea unei persoane, dacă are statut și poziție: dacă are, atunci oamenii o admiră și o respectă, dar dacă nu are statut și poziție, bani și influență, atunci este desconsiderată. Toate acestea sunt provocate de corupția omenirii de către Satana. Persoana care a fost îndepărtată și potențiala destinatară a Evangheliei mă desconsiderau din cauza statutului și poziției mele; era normal. Când am realizat asta, starea mea s-a schimbat întrucâtva. Ulterior, am luat iar legătura cu persoana care fusese îndepărtată și a fost dispusă să coopereze. Am contactat-o și am descoperit că avea înțelegeri absurde și mai ales se agăța de noțiunile și închipuirile ei. A trebuit să renunțăm. Însă am dobândit o anumită cunoaștere de sine datorită acestor circumstanțe – aceasta este iubirea lui Dumnezeu.

După aceea, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am reușit să-mi cunosc puțin propria stare. Dumnezeu Atotputernic spune: „Indiferent ce identitate și statut ai, toate sunt prestabilite de Dumnezeu. Indiferent ce fel de familie sau trecut familial a prestabilit Dumnezeu pentru tine, identitatea pe care o moștenești de la aceasta nu este nici rușinoasă, nici onorabilă. Principiul după care trebuie să-ți tratezi identitatea nu ar trebui să se bazeze pe principiul onoarei sau al rușinii. Indiferent în ce fel de familie te plasează Dumnezeu, indiferent din ce fel de familie îți permite să provii, înaintea lui Dumnezeu, ai o singură identitate, iar aceea este identitatea unei ființe create. Înaintea lui Dumnezeu, ești o ființă creată, așadar, în ochii Lui, ești egal cu oricine din societate care are o identitate sau un statut social diferit. Toți sunteți membri ai omenirii corupte și toți sunteți oameni pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască. Și, bineînțeles, înaintea lui Dumnezeu, toți aveți aceeași oportunitate să vă îndepliniți îndatoririle de ființe create, să urmăriți adevărul și să obțineți mântuirea. La acest nivel, pe baza identității unei ființe create, așa cum ți-a fost dată de Dumnezeu, nu ar trebui să-ți admiri propria identitate și nici să o desconsideri. În schimb, ar trebui să-ți tratezi corect identitatea care vine de la Dumnezeu – care este aceea de ființă creată – și să fii capabil să te înțelegi armonios cu oricine, pe picior de egalitate și conform principiilor pe care Dumnezeu le predă oamenilor și cu care îi admonestează. Indiferent care este statutul social sau identitatea socială a altor oameni și indiferent care este statutul tău social sau identitatea ta socială, oricine vine în casa lui Dumnezeu și înaintea Lui are o singură identitate, aceea de ființă creată. Prin urmare, cei cu un statut și o identitate socială modeste nu ar trebui să se simtă inferiori. Indiferent dacă ai sau nu talent, indiferent cât de înalt este calibrul tău și indiferent dacă ești sau nu abil, ar trebui să renunți la statutul tău social. De asemenea, ar trebui să renunți la ideile și părerile tale despre evaluarea, notarea sau clasificarea oamenilor drept distinși sau umili pe baza trecutului lor familial și a istoriei familiei lor. Nu ar trebui să te simți inferior din cauza identității tale sociale și a statutului tău social modest. Ar trebui să te bucuri că, deși trecutul familiei tale nu este atât de puternic și spectaculos, iar statutul pe care l-ai moștenit este modest, Dumnezeu nu te-a abandonat. El ridică oamenii umili din bălegar și din praf și îți dă aceeași identitate, cea de ființă creată, la fel ca altor oameni. În casa lui Dumnezeu și înaintea Lui, identitatea și statutul tău sunt egale cu cele ale tuturor celorlalți oameni aleși de Dumnezeu. Odată ce realizezi asta, ar trebui să renunți la complexul tău de inferioritate și să nu te mai agăți de el” (Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (13)”). După ce-am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost foarte emoționată. În trecut, credeam că oamenii cu statut social și condiții familiale bune aveau o poziție nobilă, că aparțineau unei clase superioare de oameni și că aceia fără statut și poziție erau umili și inferiori. Părerea mea nu era în conformitate cu adevărul. De când eram mică, familia mea trăia în condiții proaste. Nu am avut o educație bună, nu am deprins nicio aptitudine și am fost desconsiderată de ceilalți, de-a lungul copilăriei și până la maturitate. După ce m-am căsătorit, întrucât soțul meu era și el sărac și lipsit de orice statut social, consideram că statutul și poziția mea erau prea umile și mă simțeam inferioară. Îi invidiam și îi respectam mai ales pe cei cu statut și poziție. După ce am crezut în Dumnezeu, pentru că eram o muncitoare, potențiala destinatară a Evangheliei nu voia să mă lase să i-o împărtășesc, așa că m-am simțit și mai constrânsă. Consideram că aveam o proveniență săracă, un statut umil, că aveam să fiu înjosită de ceilalți și că ar fi dificil să răspândesc Evanghelia, așa că mi-am dorit să scap și să mă retrag. De fapt, în ochii lui Dumnezeu, toți sunt ființe create, au același statut și aceeași poziție și nu există nicio distincție între înalt și umil. Oamenii se împart în diferite clase, pe baza mediului familial și al statutului social, dar Dumnezeu îi tratează corect pe toți. Oamenii trebuie doar să accepte adevărul pentru ca Dumnezeu să-i mântuiască. Sunt o ființă creată, așadar ar trebui să-mi îndeplinesc datoria, nu să fiu constrânsă de statut și poziție.

După aceea, un frate mi-a arătat un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a emoționat foarte mult. Dumnezeu Atotputernic spune: „Gândiți-vă la următoarele – cum ar trebui să abordați valoarea, statutul social și mediul familial al omului? Care este atitudinea corectă pe care ar trebui să o aveți? Mai întâi, ar trebui să vedeți din cuvintele lui Dumnezeu cum abordează El această chestiune; numai așa veți ajunge să înțelegeți adevărul și să nu faceți nimic contrar adevărului. Așadar, cum privește Dumnezeu mediul familial, statutul social, educația primită și averea pe care o deține cineva în societate? Dacă nu vezi lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și nu poți să stai de partea Lui și să accepți lucrurile de la Dumnezeu, atunci modul în care vezi lucrurile va fi cu siguranță departe de ceea ce intenționează El. Dacă nu există o mare deosebire, ci doar o mică discrepanță, atunci nu este o problemă; dacă modul în care vezi lucrurile contrazice în totalitate intențiile lui Dumnezeu, atunci e în dezacord cu adevărul. În ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, ceea ce le dă oamenilor și cât de mult le dăruiește depinde de El, iar statutul pe care îl au oamenii în societate este, de asemenea, rânduit de Dumnezeu, nefiind în niciun caz planificat de oameni. Dacă Dumnezeu face așa încât cineva să sufere durere și sărăcie, înseamnă că nu are nicio speranță să fie mântuit? Dacă are puțină valoare și o poziție socială modestă, nu-l va mântui Dumnezeu? Dacă are un statut modest în societate, oare are un statut modest în ochii lui Dumnezeu? Nu neapărat. De ce depinde acest lucru? Depinde de calea pe care merge această persoană, de ceea ce urmărește și de atitudinea sa față de adevăr și de Dumnezeu. Dacă statutul social al cuiva este foarte modest, dacă familia sa este foarte săracă și nu are multă educație, dar el crede în Dumnezeu într-un mod realist și iubește adevărul și lucrurile pozitive, atunci, în ochii lui Dumnezeu, are o valoare mare sau mică, este valoros sau lipsit de valoare? Este valoros. Privind din această perspectivă, de ce depinde valoarea cuiva, fie că este mare sau mică, nobilă sau măruntă? Depinde de modul în care te vede Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te vede ca pe cineva care urmărește adevărul, atunci ai valoare și ești valoros – ești o făptură valoroasă. Dacă Dumnezeu vede că nu urmărești adevărul și nu te sacrifici sincer pentru El, ești inutil și lipsit de valoare – ești o făptură măruntă. Indiferent câte studii ai sau cât de înalt e statutul tău în societate, dacă nu urmărești sau nu înțelegi adevărul, valoarea ta nu poate fi niciodată mare; chiar dacă mulți oameni te susțin, te laudă și te adoră, ești tot un mizerabil vrednic de dispreț. Așadar, de ce îi vede Dumnezeu pe oameni în acest mod? De ce o persoană atât de «nobilă», cu un statut atât de înalt în societate, lăudat și admirat de atât de mulți oameni, având chiar și un prestigiu atât de mare, este văzută de Dumnezeu ca fiind măruntă? De ce modul în care îi vede Dumnezeu pe oameni este total opus opiniilor pe care le au ei despre ceilalți? Se opune Dumnezeu oamenilor în mod intenționat? Categoric nu. Cauza este că Dumnezeu e adevărul, Dumnezeu e dreptatea, în timp ce omul este corupt și nu are adevăr sau dreptate, Dumnezeu evaluează omul după propriul standard, iar standardul Său pentru evaluarea omului este adevărul” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea întâi)”). Datorită cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că locurile și familiile în care se nasc oamenii sunt toate predestinate de Dumnezeu, nu lucruri pe care oamenii le pot alege, așa că aceștia ar trebui să se supună suveranității și rânduielilor Sale. Dumnezeu nu Se uită la statutul social sau la educația oamenilor, dacă sunt înalte sau umile; Se uită dacă oamenii pot să-I pună cuvintele în practică și să-și facă datoria conform adevărurilor-principii. Dacă un om are un statut social înalt și provine dintr-o familie bună, dar nu urmărește sau nu acceptă adevărul, Dumnezeu nu-l va mântui. Dacă cineva nu are cunoștințe sau statut, dar iubește lucrurile pozitive, poate să accepte adevărul și acționează conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci El îl va prețui. Dumnezeu Se uită la inimile oamenilor și la atitudinea lor față de adevăr. Oricât de înalt ar fi statutul social al cuiva, dacă poate să vină înaintea lui Dumnezeu, să citească din cuvintele Lui, să caute să-L cunoască și să îndeplinească datoria unei ființe create, este nobil în ochii lui Dumnezeu. Toți cei care nu vin înaintea lui Dumnezeu sunt josnici și fără valoare. De vreme ce aș putea fi înălțată de Dumnezeu și I-aș putea primi harul, îndeplinind datoria unei ființe create, ar trebui să prețuiesc șansa dată de El, cea de a-mi îndeplini datoria.

Ulterior, am citit alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent dacă familia ta îți aduce glorie sau rușine sau dacă identitatea și statutul social pe care le moștenești de la familia ta sunt nobile sau umile, în ceea ce te privește, această familie nu este mai mult de atât. Nu determină dacă poți înțelege adevărul, dacă-l poți urmări sau dacă poți păși pe calea urmării adevărului. Prin urmare, oamenii nu ar trebui să vadă asta drept o chestiune foarte importantă, fiindcă nu determină soarta unei persoane, nici viitorul acesteia și cu atât mai puțin calea pe care aceasta merge. Identitatea pe care o moștenești de la familia ta poate să-ți determine numai sentimentele și percepțiile, când te afli printre ceilalți. Indiferent dacă identitatea pe care o moștenești de la familia ta este un lucru pe care îl disprețuiești sau un lucru cu care merită să te lauzi, nu poate determina dacă vei fi capabil să pășești pe calea urmăririi adevărului. Așa că, atunci când vine vorba despre urmărirea adevărului, nu contează ce identitate sau ce statut social moștenești de la familia ta. Chiar dacă identitatea pe care o moștenești te face să te simți superior și onorat, nu merită să fie menționată. Sau, dacă-ți dă sentimente de rușine, inferioritate și stimă de sine scăzută, nu va afecta modul în care urmărești adevărul. Nu-i așa? (Ba da.) Nu va afecta deloc modul în care urmărești adevărul și nici identitatea ta de ființă creată, înaintea lui Dumnezeu. Din contră, indiferent ce identitate și statut social moștenești de la familia ta, din perspectiva lui Dumnezeu, fiecare are aceeași șansă de a fi mântuit și își îndeplinește datoria și urmărește adevărul cu același statut și aceeași identitate. Identitatea pe care o moștenești de la familia ta, fie onorabilă sau rușinoasă, nu-ți determină umanitatea și nici calea pe care o alegi. Totuși, dacă îi dai multă importanță și o vezi ca pe o parte esențială a vieții și a ființei tale, atunci te vei ține strâns de ea, n-o vei lăsa să scape niciodată și vei fi mândru de ea. Dacă identitatea pe care o moștenești de la familia ta este nobilă, atunci o vei vedea ca pe un soi de capital, pe când dacă este umilă, o vei privi ca pe un lucru rușinos. Indiferent dacă identitatea moștenită de la familia ta este nobilă, glorioasă sau rușinoasă, asta este doar înțelegerea ta și rezultatul privirii acestui lucru din perspectiva umanității tale corupte. Este doar sentimentul tău, percepția și înțelegerea ta, care nu sunt conform adevărului și nu au nimic de-a face cu acesta. Nu este capital pentru felul în care urmărești adevărul și, desigur, nu este o piedică pe calea urmăririi adevărului. Dacă statutul tău social este nobil și elevat, asta nu înseamnă că este capital pentru mântuirea ta. Dacă statutul tău social este modest și umil, asta nu înseamnă că este o piedică pe calea urmăririi adevărului și cu atât mai puțin o piedică pe calea urmăririi mântuirii” (Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (12)”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că familia și statutul social nu au nicio legătură cu credința oamenilor în Dumnezeu, cu urmărirea adevărului și primirea mântuirii. În plus, răspândirea Evangheliei nu are nicio legătură cu statutul și poziția cuiva, dar are legătură cu atitudinea față de datoria sa. De asemenea, contează dacă poate să aibă părtășie clară și să mărturisească despre lucrarea lui Dumnezeu în timp ce răspândește Evanghelia și dacă potențialii destinatari ai Evangheliei cred sincer în Dumnezeu, pentru că doar cei care cred sincer în Dumnezeu sunt oile Sale și doar ei Îi pot auzi și înțelege glasul. M-am gândit la un frate dintr-un film evanghelic, care era un preot catolic, cu un statut și o poziție destul de înalte. Când frații și surorile i-au împărtășit Evanghelia, el nu s-a uitat care erau statutul și poziția lor, ci a auzit cuvintele lui Dumnezeu și a fost dispus să caute și să cerceteze. A stabilit că era glasul lui Dumnezeu și a acceptat. Am descoperit că acei credincioși sinceri vor să audă cuvintele lui Dumnezeu și adevărul. Motivul pentru care mă simțeam adesea constrânsă de statutul și poziția mea umilă era că nu aveam loc pentru Dumnezeu în inima mea și nu priveam lucrurile pe baza cuvintelor Sale. În acel moment, am înțeles că eram o ființă creată și că răspândirea Evangheliei era responsabilitatea și obligația mea. Indiferent dacă statutul și poziția unui potențial destinatar al Evangheliei erau înalte sau umile, toți erau oameni corupți, care aveau nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Responsabilitatea mea era să fiu martoră pentru lucrurile pe care Dumnezeu le spune și le face; iar dacă ei erau oile lui Dumnezeu, puteau să accepte asta. Dacă erau, ar fi fost capabili în mod firesc să audă și să înțeleagă glasul lui Dumnezeu.

În august 2023, o soră mi-a cerut să-i împărtășesc Evangheliei unei potențiale destinatare a acesteia. Când am aflat că familia ei era bogată și influentă și că unul dintre membrii familiei era cadru militar, primul meu gând a fost că statutul și reputația mea erau umile, că între noi era o prăpastie prea mare și că nu puteam coopera. Dacă mă desconsidera și nu era dispusă să mă asculte mărturisind? M-am gândit la felul în care m-am simțit când am fost luată în râs și desconsiderată, așa că nu prea voiam să iau legătura cu aceia care aveau un statut înalt. Apoi m-am gândit la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Așadar, cum privește Dumnezeu mediul familial, statutul social, educația primită și averea pe care o deține cineva în societate? Dacă nu vezi lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și nu poți să stai de partea Lui și să accepți lucrurile de la Dumnezeu, atunci modul în care vezi lucrurile va fi cu siguranță departe de ceea ce intenționează El” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea întâi)”). Mi-am dat seama că încă eram constrânsă de statut și poziție, că ar trebui să privesc lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Oricât de înalte ar fi statutul și poziția potențialului destinatar al Evangheliei, în ochii lui Dumnezeu, toți suntem ființe create, firea noastră coruptă este la fel și cu toții avem nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Trebuia doar să mă bazez pe Dumnezeu și să fac tot posibilul pentru a coopera. Iar dacă potențiala destinatară a Evangheliei putea sau nu să o accepte, asta era în mâinile lui Dumnezeu. Când m-am gândit la asta, nu m-am mai simțit constrânsă. Ulterior, când am mers să-i împărtășesc Evanghelia acestei destinatare a ei, m-am simțit foarte împăcată, gândindu-mă doar cum să o conving. Am fost surprinsă de primirea ei călduroasă. I-am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, având părtășie și mărturisind despre lucrarea Lui din zilele de pe urmă. A ascultat și a fost capabilă să înțeleagă. Când am avut părtășie a patra oară, a spus: „Soră, îmi place să-ți ascult predicile; ești binevenită la mine în fiecare zi. Dacă aduci oameni la adunare, atunci vino la mine, la etajul cinci. O să-ți arăt împrejurimile acum.” Când am văzut că nu numai că nu m-a tratat cu răceală, dar era chiar dispusă să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu, am fost foarte emoționată. Am văzut că aceia care cred sincer în Dumnezeu aud cuvintele Lui și adevărul și că noi trebuie doar să avem părtășie clară și să mărturisim despre lucrarea lui Dumnezeu, ca ei să obțină rezultate. Dacă sunt oile lui Dumnezeu, atunci Îi pot auzi și înțelege glasul și pot veni înaintea Lui. Nu conteză care ar putea fi statutul și poziția lor în societate. Ulterior, când am răspândit Evanghelia și am întâlnit potențiali destinatari ai acesteia care aveau statut și poziție înalte, am evaluat dacă erau oameni cărora li se putea împărtăși Evanghelia, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a principiilor. Dacă erau oameni care credeau sincer în Dumnezeu, am cooperat din toată inima, având părtășie și mărturisind despre lucrarea lui Dumnezeu. Nu m-am mai simțit constrânsă de status și poziție, iar inima mea a fost eliberată. Slavă lui Dumnezeu!