de Wang Ju, China

După mai mult de un an de credință în Dumnezeu, am slujit drept conducătoare de grup în biserică. Ye Ping era conducătoarea bisericii noastre. Am văzut că avea un calibru bun, își făcea datoria cu entuziasm și rânduia lucrarea într-un mod ordonat și clar. Oricând cineva avea o problemă, putea să găsească rapid cuvintele potrivite ale lui Dumnezeu pentru a avea părtășie și a oferi ajutor. Toată lumea o admira și credea că înțelege adevărul. În timpul adunărilor, Ye Ping spunea adesea: „Biserica este foarte ocupată cu lucrarea acum, iar eu trebuie să mă ocup atât de lucrarea de predicare a Evangheliei, cât și de udare. Majoritatea oamenilor din biserică sunt credincioși noi care nu înțeleg adevărul, așa că trebuie să acord atenție intrării lor în viață.” Toți frații și surorile credeau că poartă o povară și, când întâmpinau dificultăți, așteptau ca Ye Ping să aibă părtășie. Și eu o admiram și credeam că este o bună conducătoare a bisericii noastre. Pe atunci, toți cei din biserică aveau o părere bună despre Ye Ping și spuneau deseori că știe să aibă părtășie și este o lucrătoare capabilă. Când Ye Ping auzea acestea, avea o expresie mulțumită și spunea cu mândrie: „M-am ocupat suficient de toate aspectele lucrării în cadrul bisericii și îmi amintesc circumstanțele fiecărui frate și fiecărei surori.” Am crezut că era arogant din partea ei să spună așa ceva. Dar m-am gândit că, întrucât oamenii de calibru înalt și cei înzestrați sunt cu toții relativ aroganți, era suficient doar să facă bine lucrarea bisericii, așa că nu am luat problema în serios.

După aceea, am descoperit că Ye Ping era responsabilă de lucrarea de evanghelizare, dar nu avusese niciodată părtășie despre principiile predicării Evangheliei sau despre intenția lui Dumnezeu. Ea nu rezolva probleme reale, ci doar le dădea ordine oamenilor și făcea o lucrare superficială. Odată, Ye Ping a rânduit să merg să predic Evanghelia unui potențial destinatar al Evangheliei. În timp ce vorbeam, destinatarul Evangheliei m-a hărțuit fizic de multe ori. Am văzut că natura acestei persoane era foarte ticăloasă și că el nu investiga deloc cu sinceritate adevărata cale. I-am raportat imediat acest lucru lui Ye Ping. Spre surprinderea mea, a fost ursuză și mi-a făcut morală: „Ai fost doar de câteva ori și deja renunți? Ce lecții ai învățat?” A terminat de vorbit și a plecat. Pe atunci, nu înțelegeam de ce mă dojenise subit și mă simțeam nedreptățită: „Am fost hărțuită de cineva și nu m-ai consolat, nici nu ai rezolvat problema, ci m-ai mustrat în schimb. Unde sunt simțul răspunderii și compasiunea ta în privința asta?” Mai târziu, am continuat să caut și am confirmat că natura acestei persoane era ticăloasă, că nu iubea adevărul și nu era un destinatar demn al Evangheliei, așa că am renunțat la el. Dar, după aceasta, Ye Ping îmi găsea mereu câte o vină fără niciun motiv. De exemplu, îmi punea în mod premeditat câteva întrebări și, când nu puteam să răspund, îmi spunea că sunt zăpăcită. În plus, m-a trimis să ajut pe cineva care nu urmărea câtuși de puțin adevărul. Când n-am putut să-l ajut, ea a profitat de ocazie să-mi facă morală. Nu am îndrăznit să raportez această problemă conducătorilor superiori, fiindcă am crezut că, la urma urmei, era conducătoare și mulți frați și surori aveau o părere bună despre ea, pe când eu eram doar conducătoare de grup și ar trebui să fac tot posibilul să nu o jignesc. Dar nu m-am așteptat ca Ye Ping să-mi oprească în mod irezonabil datoria de conducătoare de grup și să rânduiască să merg la adunări cu două persoane care nu urmăreau deloc adevărul. În timpul adunărilor, una ațipea mereu, iar cealaltă mă agasa mereu ca să bârfească. După două luni, nu câștigasem nimic din aceste adunări și eram într-o stare de confuzie. M-am gândit la adunările de dinainte, când toți se destăinuiau și aveau părtășie despre cunoașterea lor bazată pe experiență, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Dar acum sufeream foarte mult și eram, de asemenea, foarte negativă și slabă. M-am gândit că, participând la adunări aici, pierderea suferită pentru viața mea era prea mare. Dacă aș continua așa, aș putea câștiga adevărul și dobândi mântuirea? Abia după aceea am aflat că, de fapt, Ye Ping mă izola, punându-mă să merg la adunări cu două persoane care urmau să fie îndepărtate. După ce am aflat adevărul, am fost supărată și furioasă. Chiar nu credeam că este atât de perfidă și răutăcioasă. Faptul că mă chinuia așa pentru că nu am ascultat-o nu era genul de lucru pe care îl făceau oamenii răi? La momentul respectiv, chiar am vrut să raportez situația lui Ye Ping conducătorilor și lucrătorilor și să am părtășie cu frații și surorile ca să o discernem. Dar, întrucât Ye Ping fusese mereu o conducătoare în biserică și mulți frați și surori aveau o părere bună despre ea, dacă aș avea părtășie cu frații și surorile și aș discerne-o, m-ar crede oare cu toții? Dacă Ye Ping ar afla, cu siguranță ar continua să se răzbune și să mă chinuie. Dacă aducea o acuzație împotriva mea și mă îndepărta, oare calea credinței mele în Dumnezeu n-ar ajunge atunci la capăt? Gândindu-mă la asta, mi-am înghițit nemulțumirile. Nu după mult timp, din motive de siguranță, Ye Ping nu s-a putut ocupa de lucrarea bisericii și s-a rânduit ca o soră să preia temporar conducerea. În timpul unei adunări cu această soră, ea a văzut că există o oarecare luminare și lumină în părtășia mea despre cuvintele lui Dumnezeu și că eram dispusă să-mi fac datoria, așa că, după ce mi-a înțeles situația, m-a lăsat să-mi reiau datoria.

După aceea, am auzit că și alte două surori erau izolate în mod constant din motive încă necunoscute. După ce am aflat detaliile, am descoperit că aceste două surori au fost izolate de Ye Ping deoarece au luat apărarea unui frate. Pentru că fratele întârziase lucrarea de evanghelizare, Ye Ping îl emonda necontenit. Cele două surori i-au amintit: „Știe deja că a greșit. Nu ar trebui doar să-l emondezi; ar trebui și să ai părtășie despre adevăr ca să rezolvi problema.” După ce a auzit aceasta, Ye Ping a fost foarte iritată și le-a izolat imediat. Dacă frații și surorile erau neascultători față de ea sau o provocau, ea profita de fărădelegile și neajunsurile lor pentru a-i chinui. Aceasta era o faptă rea! În timpul unei adunări, am avut părtășie și am discernut-o, iar o soră m-a întrerupt și a spus: „Ne ceri să o discernem pe Ye Ping fiindcă vrei să te răzbuni pe ea pentru că te-a izolat mai devreme? Dacă e așa, chiar trebuie să reflectezi asupra ta.” Auzind aceasta, mi-am dat seama că majoritatea fraților și surorilor erau induși în eroare de Ye Ping și o admirau. Eu eram doar o conducătoare de grup, deci cum ar putea să creadă spusele mele și să discearnă pe cineva care era conducătoare de mulți ani? În acel moment, mi-am pierdut brusc elanul. Mi-am spus în sinea mea: „Înțelegerea mea privind adevărul este superficială și nu pot să disec dintr-o dată, pe deplin, problema lui Ye Ping. Dacă vorbesc în continuare, ar putea să înțeleagă greșit și să creadă că mă răzbun în numele intereselor mele personale. Dacă Ye Ping ar afla despre asta, ar putea să mă declare vinovată că m-am răzbunat pe un conducător și să mă excludă. Nu mi-aș pierde atunci chiar și șansa de a crede în Dumnezeu? Las-o baltă. Mai bine fac concesii ca să nu intru în necazuri și să nu atrag dezastrul asupra mea.” Ulterior, biserica a ales noi conducători și lucrători, iar eu am fost aleasă diacon de udare. Xin Ya și Li Ru au fost aleși conducători ai bisericii, iar Ye Ping a devenit responsabilă de lucrarea bazată pe text. Ye Ping nutrea resentimente în inima ei pentru că nu a fost aleasă conducătoare. După un timp, le-a cooptat în secret pe sora ei și pe Wang Jing, a denaturat binele și răul și a răspândit zvonuri în fața fraților și surorilor. Ea a spus că liderii care au fost aleși de data aceasta au fost numiți în avans, inducând astfel în eroare frații și surorile și făcându-i să o susțină în răsturnarea rezultatelor alegerilor. Din fericire, conducătorii au avut părtășie dinainte cu toată lumea despre principiile alegerilor, așa că frații și surorile cunoșteau dedesubturile acestei chestiuni și nu au fost păcăliți. Auzind despre această problemă, am fost furioasă și îngrijorată și le-am spus conducătorilor: „Înainte, Ye Ping îi chinuia pe oameni, dar acum îi induce în eroare, îi atrage de partea ei pe frați și surori și tulbură lucrarea bisericii. Natura acestui lucru este prea rea! Trebuie raportată imediat conducătorilor de nivel superior!” Conducătorii au fost de aceeași părere ca mine și au raportat situația conducătorului de nivel superior, Liu Ruo. Liu Ruo a expus faptele rele săvârșite de Ye Ping, de sora ei și de Wang Jing, dar, după ce Liu Ruo a plecat, Ye Ping nu s-a abținut deloc și a continuat să-și răspândească vorbele în biserică: „Conducătorii și lucrătorii nu pot face o lucrare reală și nu au lucrarea Duhului Sfânt; toți sunt conducători falși. Conducătorii falși nu pot face lucrarea bisericii și nu știu să aibă părtășie despre adevăr ca să rezolve probleme. Nu pot decât să le facă rău oamenilor.” Ye Ping și ceilalți le-au vorbit și celor care erau izolați: „Îți făceai datoria cu loialitate și acei conducători falși au fost cei care te-au oprimat și te-au izolat.” În plus, i-au spus unei surori care făcea datoria de găzduire: „E inutil să-ți faci datoria cu loialitate. O anume persoană făcea îndatoriri de găzduire, la fel ca tine, iar acum a fost deja izolată. La fel se va întâmpla și cu tine.” După ce unii oameni fără discernământ au fost stârniți și induși în eroare de Ye Ping și complicii ei, aceștia au început să aibă idei preconcepute despre conducători și nu au avut părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu în timpul adunărilor, emițând mereu judecăți despre greșelile conducătorilor, atacându-i și judecându-i drept incapabili să facă o lucrare reală. În plus, o stimau foarte mult pe Ye Ping, spunând că știe să aibă părtășie și să facă lucrarea bisericii și că este potrivită să fie conducătoare. I-au indus în eroare și pe niște frați și surori, făcându-i să-i raporteze pe actualii conducători. Ye Ping a aruncat viața bisericii într-o dezordine totală și a transformat-o într-un haos, iar lucrarea nu a putut progresa. Văzând cum se transformă biserica, în inima mea era un sentiment pe care nu-l puteam explica. Ca să lupte pentru titlul de conducător, Ye Ping a făcut atât de mult rău. Era pur și simplu un diavol și se opunea lui Dumnezeu!

După aceea, i-am raportat predicatoarei situația lui Ye Ping. Predicatoarea a mers repede să aibă părtășie cu Ye Ping și ceilalți. A spus doar câteva cuvinte în părtășie, când Ye Ping și complicii ei au atacat-o, zicând că ia partea conducătorilor falși și nu protejează lucrarea bisericii. Acest atac verbal a făcut-o pe predicatoare să plângă, iar după aceea, pentru a calma haosul cât mai curând posibil, i-a demis fără niciun motiv pe cei doi conducători ai bisericii și pe un diacon de evanghelizare. Văzând o astfel de rânduială, inima mea a fost copleșită și m-am gândit: „Nu s-au întors lucrurile cu susul în jos? Nu a tratat persoana care a făcut rău, ci i-a demis în schimb pe cei care erau capabili să facă o lucrare reală. Cât de lipsit de principii a fost acest lucru! Nu a urmat-o pe Ye Ping în săvârșirea răului?” Am întrebat-o pe predicatoare: „Pe care dintre comportamentele lor și pe care dintre principii s-a bazat decizia ta de a-i demite pe acești oameni?” Ea a spus că acești conducători și diaconul de evanghelizare nu puteau rezolva problemele fraților și surorilor, nu vorbeau despre corupția proprie în timpul adunărilor și nu aveau lucrarea Duhului Sfânt, apoi m-a numit responsabilă temporar de lucrarea bisericii. Auzind că motivele date de predicatoare și atacurile împotriva conducătorilor de către Ye Ping și complicii ei erau foarte asemănătoare, m-am înfuriat foarte tare. În drum spre casă, pur și simplu nu puteam să accept. Acum, chiar și predicatoarea îi lua partea lui Ye Ping. Toți conducătorii bisericii fuseseră demiși, iar eu eram doar un diacon de udare. Nu aveam principiile de discernământ și nu puteam să am părtășie despre adevăr în mod clar. Dacă nu mi-aș face bine lucrarea, n-ar profita Ye Ping de acest lucru pentru a mă condamna și raporta? Mai mult, Ye Ping și ceilalți erau cu toții vorbitori iscusiți, iar frații și surorile fuseseră deja induși în eroare de ei, deci cine mi-ar lua partea? Gândindu-mă la aceasta, mi-am pierdut tot curajul și m-am simțit foarte slabă în inima mea. Deoarece credeam că trebuie să fiu responsabilă de lucrarea bisericii, eram oarecum timidă. Ye Ping urmărea funcția de conducere și, dacă urma să fiu responsabilă de lucrarea bisericii, ar crede că-i ocup funcția și m-ar viza cu siguranță. M-ar lăsa ea să scap, ținând cont că are o umanitate așa rea? Ar folosi metode și mai răuvoitoare ca să mă chinuie? Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât eram mai îngrijorată și neliniștită și am plănuit să o pun pe sora Li Ru să se ocupe de lucrarea bisericii în numele meu. În acest fel, Ye Ping și complicii ei nu și-ar îndrepta atacurile asupra mea. După aceea, când lucram în grupuri mici, am rugat-o pe Li Ru să meargă în grupul din care făcea parte Ye Ping. Ca urmare, Li Ru a fost atacată de ei. Lucrarea nu a putut fi realizată, iar starea lui Li Ru a fost și ea afectată. M-am învinovățit și am detestat cât de egoistă fusesem. Dar, dacă ar trebui într-adevăr să mă ocup eu de problemă, n-aș avea credința necesară. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, există oameni răi care tulbură biserica și ar trebui să iau atitudine și să protejez lucrarea bisericii, dar mi-e teamă că Ye Ping și complicii ei se vor folosi de acest lucru ca să mă oprime și să mă chinuie, făcându-mă să-mi pierd datoria. Mă ascund în spate ca o lașă și nu mi-am îndeplinit responsabilitatea. Dumnezeule, Te implor să-mi dai curaj și credință.” După ce m-am rugat, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care m-a făcut să mă simt foarte umilită. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Dacă oamenii nu pot exprima ceea ce ar trebui să exprime în timpul slujirii sau să împlinească ceea ce le este posibil în mod inerent și, în schimb, fac totul mecanic, atunci ei au pierdut funcția pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Astfel de oameni sunt cunoscuți drept «mediocrități»; ei sunt gunoaie fără folos. Cum pot astfel de oameni să fie numiți în mod corespunzător ființe create?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”). Dumnezeu a spus că aceia care nu fac toate lucrurile de care sunt capabili sunt „mediocrități” și „gunoaie fără folos”. Eram o astfel de persoană. Am văzut că Ye Ping era deosebit de preocupată de reputația și statutul ei și că îi ataca și se răzbuna pe cei care nu o ascultau, folosind șiretlicuri murdare pentru a-i chinui. Ca să lupte pentru funcția de conducere, chiar a ticluit un plan pentru a-i induce în eroare și a-i determina pe oameni să răstoarne rezultatele alegerilor cu ea. Alături de complicii ei, a semănat discordie între frați, surori și conducători. I-am văzut comportamentul rău intenționat foarte clar și fără urmă de îndoială, dar, când am avut părtășie și am discernut-o pe Ye Ping, iar frații și surorile au bănuit că mă răzbun pe ea, m-am temut că, dacă aș continua să o discern, mai mulți oameni s-ar ridica în cele din urmă să mi se opună. Ca să mă protejez și să evit să fiu rănită și atacată de Ye Ping și de complicii ei, mi-am pierdut chiar și puținul curaj pe care îl aveam de a o discerne. Când mi s-a încredințat lucrarea bisericii după demiterea celor doi conducători și a diaconului, m-am gândit mai întâi la scenele în care Ye Ping și complicii ei îi atacă pe conducători și m-am temut că, dacă aș fi responsabilă de lucrarea bisericii, Ye Ping ar crede că-i ocup funcția și s-ar folosi de acest lucru pentru a se răzbuna pe mine. Îmi doream întruna să scap de această răspundere și nu îndrăzneam să mă ocup de lucrarea bisericii. Știam prea bine că Ye Ping și complicii ei erau extrem de cruzi. Și Li Ru fusese atacată de ei de multe ori. Am vrut doar să mă protejez pe mine însămi. Așadar, când am repartizat lucrarea, am pus-o intenționat pe Li Ru să meargă să-i confrunte. M-am folosit de Li Ru ca de un scut. Cum am putut să fiu atât de egoistă și detestabilă? În fața forțelor rele ale antihriștilor care tulburau biserica, nu am respectat principiile și n-am putut să stau de partea dreptății. Cum aș putea să fiu considerată o ființă creată? Am fost cu adevărat inutilă; L-am dezamăgit foarte mult pe Dumnezeu! Cu cât încercam mai mult să mă gândesc la cuvintele lui Dumnezeu, cu atât sporeau reproșurile și remușcările mele. Nu mai puteam să rănesc inima lui Dumnezeu și nici să fiu atât de egoistă și lașă, gândindu-mă doar la mine. Trebuia să mă supun circumstanțelor pe care le rânduise Dumnezeu și să-mi dau toată silința să fac mai întâi de toate lucrarea bisericii. După aceea, am avut curajul de a-i înfrunta pe Ye Ping și complicii ei. Chiar dacă tot aș fi atacată de Ye Ping și de ceilalți când mergeam să realizez lucrarea, indiferent cât de irezonabili ar fi, nu mai aveam de gând să-i evit. M-aș gândi numai să am părtășie despre adevărurile-principii și să nu fiu influențată de ei.

După aceea, am cugetat la mine însămi, gândindu-mă: „De ce mă tem atât de mult de ei și nu îndrăznesc să-i înfrunt?” În toiul acestei căutări, am văzut două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu care m-au mișcat foarte mult. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când dreptatea se ciocnește cu răutatea, omul nu se va pierde cu firea pentru apărarea existenței dreptății sau pentru a o susține; dimpotrivă, când sunt amenințate, persecutate și atacate forțele dreptății, atitudinea omului este una de nepăsare, evitare sau eschivare. Totuși, când se confruntă cu forțele ticăloșiei, atitudinea omului este una de curtenie, plecăciune și reverență” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”). „Dumnezeu a spus: «Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu.» În ce măsură ești capabil să crezi în aceste cuvinte? Lupta împotriva antihriștilor și a oamenilor răi dezvăluie măsura credinței tale. Dacă ai credință sinceră în Dumnezeu, atunci ai credință adevărată. Dacă ai doar puțină credință în Dumnezeu și această credință e vagă și falsă, atunci nu ai credință adevărată. Dacă nu crezi că Dumnezeu poate fi suveran asupra tuturor acestor lucruri și că Satana este sub stăpânirea Lui și continui să te temi de antihriști și de oameni răi, poți tolera relele pe care le comit în biserică, tulburarea și distrugerea lucrării bisericii și poți face compromisuri cu Satana sau îi poți implora mila ca să te aperi, fără să îndrăznești să li te opui și să lupți împotriva lor și ai devenit un dezertor, o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor și un spectator, atunci îți lipsește credința sinceră în Dumnezeu. Credința ta în Dumnezeu devine un semn de întrebare, ceea ce o face teribil de jalnică!” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”]. Era ca și cum cuvintele lui Dumnezeu mă judecau direct, ceea ce m-a întristat profund și m-a speriat. Am constatat că Dumnezeu chiar scrutează adâncul inimii oamenilor și că El a văzut limpede ce era în inima mea. Chibzuind cu atenție, mi-am dat seama că, oricât de puternice ar fi forțele rele ale Satanei, ele nu puteau depăși limitele trasate de Dumnezeu pentru ele și că nu puteau și nu îndrăzneau în niciun caz să facă lucrurile pe care Dumnezeu nu le-a îngăduit. Cauza principală a fricii mele de Ye Ping și de acoliții ei era faptul că nu credeam în suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Credeam că nu am statut în biserică și cuvintele mele nu au greutate, pe când Ye Ping fusese întotdeauna conducătoare și o vorbitoare iscusită care îi indusese în eroare și pe câțiva frați și surori. A atras-o de partea ei chiar și pe predicatoare. Eram slabă și vulnerabilă, iar cuvintele mele nu aveau multă greutate; nu aveam nicio șansă în fața ei. Așadar, chiar și când am fost izolată și chinuită de ea, chiar și când am văzut-o oprimându-i pe frați și surori în timp ce făcea rău și tulbura lucrarea bisericii, tot nu am fost suficient de curajoasă să o raportez. Credeam că voi fi demisă și îndepărtată, pierzându-mi astfel șansa de a obține mântuirea. Preferam să duc o existență lipsită de sens, fără să mă implic în timp ce ea continua să facă rău, și fără să-i expun faptele rele. Pur și simplu eram complice la faptele ei rele și îmi dădeam tacit consimțământul ca Satana să prejudicieze lucrarea bisericii. Gândindu-mă la diversele mele experiențe din timpul credinței în Dumnezeu, am văzut că El mă călăuzea și mă conducea la fiecare pas. M-am confruntat cu oprimarea și asuprirea de către Ye Ping și am crezut că voi fi izolată pentru totdeauna, dar apoi, din motive de siguranță, Ye Ping nu a putut să facă lucrarea bisericii, iar noua soră responsabilă cu lucrarea mi-a încredințat din nou datoria după ce a înțeles situația. Tot ceea ce am experimentat în mod direct a fost sub controlul lui Dumnezeu; nu avea El ultimul cuvânt și în privința planurilor și sorții mele? Am experimentat toate aceste medii pe care le-a rânduit Dumnezeu și am primit atâtea adevăruri, dar de ce nu am avut deloc credință în Dumnezeu până acum? Când mi s-a întâmplat ceva, nu m-am rugat, nu L-am strigat pe Dumnezeu și nu am practicat adevărul. În schimb, m-am temut de statutul și puterea Satanei. Am considerat că aceste forțe rele ale Satanei sunt mai presus decât Dumnezeu Însuși. Nu mă predam eu în fața Satanei? Ce loc I-am lăsat lui Dumnezeu în inima mea? Am văzut că eu credeam doar în teorie că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și că este drept, dar când mi s-a întâmplat ceva, am făcut compromisuri cu Satana și am devenit o dezertoare. Aveam atât de puțină credință în Dumnezeu! Atunci am înțeles în cele din urmă că, deși forțele rele ale antihriștilor puteau să se dezlănțuie un timp, oprimându-i pe frați și surori și inducând în eroare unii oameni confuzi și fără discernământ, Dumnezeu le-a folosit în serviciul Său, pentru a-i ajuta pe oameni să învețe să discearnă. Mai devreme sau mai târziu, antihriștii aveau să fie dezvăluiți și eliminați. Era la fel ca pe vremuri, când biserica noastră avea un antihrist care săvârșea multe rele în timp ce-și făcea datoria. În cele din urmă, toate faptele ei rele au fost dezvăluite, iar ea a fost abandonată de frați și surori și exclusă din biserică. Am văzut că biserica este locul unde domnește dreptatea lui Dumnezeu. Dacă nu experimentăm acest lucru singuri cu sârguință, cum am putea ajunge să cunoaștem faptele lui Dumnezeu? Am văzut doar ce era la suprafață și, când s-a abătut ceva asupra mea, am cedat forțelor Satanei; nu am avut loc pentru Dumnezeu în inima mea. Am fost întru totul neîncrezătoare! Nu am înțeles adevărul; eram o creatură deplorabilă! Gândindu-mă la asta, mi-a fost rușine de cât de lașă și egoistă am fost. Eram dispusă să practic conform principiilor casei lui Dumnezeu și să mă bazez pe El pentru a-i expune și alunga pe antihriști. M-am grăbit să mă întâlnesc cu colegii mei lucrători și să discutăm cum să ne ocupăm de Ye Ping și complicii ei.

După ce ne-am întâlnit, am mâncat și am băut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Dacă în biserică nu este niciun om dispus să practice adevărul și nimeni care să poată rămână ferm în mărturia sa pentru Dumnezeu, atunci acea biserică ar trebui să fie complet izolată, iar legătura sa cu alte biserici ar trebui tăiată. Lucrul acesta se numește «îngroparea morții»; înseamnă lepădarea de Satana. Dacă într-o biserică există mai mulți tirani locali, urmați de niște «muște mărunte» care nu au niciun fel de discernământ, și dacă oamenii dintr-o asemenea biserică tot nu pot să respingă constrângerile și manipularea acestor tirani după ce au văzut adevărul, atunci toți acești nesăbuiți vor fi eliminați în final. Deși se poate ca aceste muște mărunte să nu fi făcut nimic teribil, ele sunt și mai înșelătoare, și mai șirete și evazive, și toți cei asemenea lor vor fi eliminați. Nu va rămâne niciunul!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am simțit că El își dezlănțuia mânia asupra mea. „Îngroparea morții” și „Nu va rămâne niciunul”, aceste cuvinte mi-au străpuns inima asemenea unui pumnal. Am simțit că firea lui Dumnezeu este dreaptă și că nu tolerează nicio ofensare și am tremurat de frică. Ye Ping și ceilalți antihriști și oameni răi au tulburat biserica timp de aproape un an cu scopul de a lupta pentru putere și statut și au făcut atât de mult rău. Aveam în mod clar un oarecare discernământ în privința lor și văzusem deja natura-esență a acestor oameni răi, dar am întârziat să-i expun și să-i raportez, permițându-le să facă rău; ofensasem deja firea lui Dumnezeu. Văzând că Dumnezeu a spus că toți oamenii șireți și vicleni trebuie eliminați în cele din urmă, m-am gândit că înainte, ca să-mi protejez propriile interese, văzusem faptele rele ale lui Ye Ping, dar nu am expus-o și nu am raportat-o, provocând o pierdere pentru intrarea în viață a fraților și surorilor. Am simțit mustrări profunde de conștiință. În toiul reflecțiilor mele, am realizat că eram sub controlul otrăvii satanice care spune că „Pasărea care iese din cuib este împușcată”, așa că am procedat într-un mod foarte viclean și înșelător. După ce m-a chinuit Ye Ping, am vrut de câteva ori să-i raportez faptele rele, dar imediat ce m-am gândit că Ye Ping ar putea să mă oprime și să mă chinuie din nou, punându-mi în pericol perspectivele și destinația, am dat înapoi de frică. După ce am preluat lucrarea bisericii, am trimis-o pur și simplu pe Li Ru drept scut, în timp ce m-am ascuns în spate, fără să jignesc pe nimeni. Am văzut că trăiam conform otrăvurilor satanice și că devenisem egoistă și detestabilă. Când m-am confruntat cu o criză, doar m-am ascuns în cochilia mea ca un melc. N-am avut nicio fărâmă de curaj ca să o înfrunt, cu atât mai puțin simțul dreptății! De fapt, cu cât făceam mai multe concesii ca să evit necazurile, cu atât le permiteam mai mult antihriștilor și oamenilor răi să tulbure biserica și cu atât îi predam mai mult pe frați și surori cruzimii Satanei și a diavolilor. Acum eram responsabilă de lucrarea bisericii și intenția lui Dumnezeu era să respect principiile, să-i protejez pe frați și surori și să nu-i las pe antihriști să afecteze lucrarea bisericii. Trebuia să-mi îndeplinesc obligația și responsabilitatea. Înainte, mă protejam în toate privințele și nu eram capabilă să practic adevărul și să-L mulțumesc pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu mi-a interzis să-mi fac datoria; în schimb, Și-a folosit cuvintele pentru a mă judeca și avertiza. Aceasta e dragostea supremă a lui Dumnezeu! De data aceasta, trebuia să o raportez pe Ye Ping și să lupt împotriva forțelor rele ale antihriștilor până la capăt. Trebuia măcar acum să fiu o persoană adevărată! După aceea, le-am raportat conducătorilor de nivel superior faptele rele săvârșite de Ye Ping și complicii săi, precum și manifestarea predicatoarei de a-i urma în săvârșirea răului. După ce au înțeles manifestările lui Ye Ping, conducătorii ne-au pus întâi să avem părtășie cu frații și surorile, să o discernem și să oferim cât mai curând mai multe detalii despre faptele rele ale lui Ye Ping și ale complicilor ei. Având părtășie o perioadă de timp, frații și surorile au început să o discearnă pe Ye Ping și au fost cu toții dispuși să ofere dovezi ale faptelor rele săvârșite de Ye Ping și complicii ei. Ulterior, după ce le-au verificat manifestările prezentate de noi, conducătorii au văzut că dovezile erau concludente și Ye Ping și ceilalți au fost îndepărtați din biserică.

Ulterior, am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am analizat de ce le-a permis Dumnezeu în zilele de pe urmă antihriștilor și răufăcătorilor să facă rău și să provoace tulburări în biserică, care era intenția Lui aici și ce lecții ar trebui să învățăm. Dumnezeu Atotputernic spune: „Antihriștii și oamenii răi apar în anumite biserici și creează tulburări și, făcând asta, induc în eroare anumiți oameni – este acesta un lucru bun sau un lucru rău? Este aceasta iubirea lui Dumnezeu sau se joacă El cu oamenii și-i dezvăluie? Nu poți înțelege asta, nu-i așa? Dumnezeu aduce toate lucrurile în slujba Lui, pentru a-i desăvârși și a-i mântui pe cei pe care vrea să-i mântuiască, iar cei care caută realmente adevărul și îl practică, dobândesc, în final, adevărul. Cu toate acestea, cei care nu caută adevărul se plâng, spunând: «Nu-i corect ca Dumnezeu să lucreze în felul acesta. Asta mă face să sufăr foarte mult! Aproape am urmat antihriștii. Dacă acest lucru chiar a fost rânduit de Dumnezeu, cum le poate El permite oamenilor să urmeze antihriștii?» Ce se întâmplă aici? Faptul că nu ai urmat antihriștii dovedește că ai protecția lui Dumnezeu; dacă îi urmezi, atunci Îl trădezi pe Dumnezeu, iar El nu te mai vrea. Așadar, este un lucru bun sau unul rău că acești antihriști și oameni răi provoacă tulburări în biserică? Din exterior, pare a fi un lucru rău, dar când acești antihriști și oameni răi sunt dezvăluiți, dobândești mai mult discernământ, ei sunt înlăturați, iar statura ta sporește. În viitor, când vei mai întâlni astfel de oameni, vei avea discernământ în privința lor, chiar înainte să-și dea arama pe față, și îi vei respinge. Asta îți va permite să tragi învățăminte și să ai beneficii; vei știi cum să identifici antihriștii și nu vei mai fi indus în eroare de Satana. Așadar, spune-Mi, nu este un lucru bun ca antihriștii să tulbure și să inducă în eroare oamenii? Numai experimentând până în acest stadiu pot oamenii să vadă că Dumnezeu nu a acționat conform noțiunilor și închipuirilor pe care le au, și că Dumnezeu îi permite marelui balaur roșu să provoace frenetic tulburări și le permite antihriștilor să-i inducă în eroare pe aleșii Lui, astfel încât El să-l poată folosi pe Satana în slujba Sa, pentru a-Și desăvârșii aleșii, și doar atunci înțeleg oamenii intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu. Unii spun: «Am fost indus în eroare de antihriști de două ori și tot nu-i pot discerne. Dacă apare un antihrist și mai viclean, voi fi indus în eroare din nou.» Atunci lasă să se întâmple din nou, așa încât să poți experimenta acest lucru și să înveți lecția – Dumnezeu trebuie să facă lucrurile astfel pentru a putea mântui omenirea de influența Satanei” [Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin înlăturarea noțiunilor poți porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (1)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să simt că El este cu adevărat atotputernic și înțelept în lucrarea Sa! Tulburarea bisericii de către oameni răi și antihriști nu era un lucru bun la suprafață și nu era în acord cu noțiunile și închipuirile omului, dar s-a întâmplat cu permisiunea lui Dumnezeu și conținea înțelepciunea Lui. Dumnezeu S-a folosit de acțiunile Satanei și ale diavolilor din biserică pentru a-i dezvălui și elimina și, de asemenea, pentru a ne ajuta să căpătăm discernământ. Dumnezeu știa că statura noastră e prea mică și că era ușor să fim induși în eroare de antihriști și oameni răi, așadar, prin faptele lor rele din biserică, El ne-a făcut să dobândim mai mult discernământ. Totodată, i-a dezvăluit pe cei care erau confuzi și lipsiți de discernământ și care îi urmau orbește pe alții. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu). Am văzut mai clar în inima mea că sunt mulți oameni care cred în Dumnezeu și Îl urmează și, la început, grâul și neghina sunt amestecate, așa încât nu se poate vedea cine este bun și cine este rău. Totuși, pe măsură ce progresează lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, cei care pot accepta și urmări adevărul sunt capabili să accepte judecata lui Dumnezeu și să scape de corupție. În schimb, neîncrezătorii, oamenii răi și antihriștii sunt dați în vileag și îndepărtați temeinic, iar biserica devine tot mai curată. Acesta este rezultatul inevitabil al încheierii cu succes a lucrării de judecată a lui Dumnezeu!

Pe 4 decembrie 2018, biserica a fost înștiințată despre excluderea lui Ye Ping și a celorlalți. Frații și surorile s-au bucurat cu toții și au lăudat din tot sufletul dreptatea lui Dumnezeu. Haosul din biserică s-a potolit în cele din urmă, iar frații și surorile s-au întors la viața lor bisericească normală. I-am mulțumit din adâncul inimii lui Dumnezeu pentru călăuzirea Sa!