de Zhang Yi, China

În luna aprilie a anului 2023, slujeam ca diacon de udare în biserică. La acea vreme, mulți frați și multe surori care își făceau îndatoririle fuseseră arestați de PCC, iar lucrarea bisericii ajunsese într-o stare de paralizie. Cu toate că eu cooperam cu câțiva frați și cu câteva surori ca să ne ocupăm de lucrarea de urmărire, progresul continua să fie foarte lent. După un timp, sora Chen Ping a fost aleasă conducătoare de biserică și m-am gândit: „Este grozav, având o conducătoare, lucrarea va progresa mult mai repede.”

Într-o zi, conducătorii de nivel superior au trimis o scrisoare prin care ne cereau să scriem evaluări despre sora Su Jing, o predicatoare. Deoarece Su Jing era responsabilă de lucrarea din biserica noastră, toți o cunoșteam chiar bine, dar Chen Ping nu era dispusă să scrie nimic și chiar a spus că nu o cunoștea bine pe Su Jing. Am fost nedumerit, întrebându-mă: „Ce se întâmplă cu Chen Ping? A interacționat destul de mult cu Su Jing înainte, așa că ar putea să ofere o evaluare obiectivă pe baza înțelegerii dobândite din interacțiunile cu aceasta. De ce nu vrea să scrie nimic?” Câteva zile mai târziu, m-am întâlnit cu Chen Ping, care mi-a spus: „Știi de ce nu am vrut să scriu în acea zi o evaluare pentru Su Jing? Nu știu ce datorie intenționează conducătorii să îi atribuie lui Su Jing, dar nu cred că ea este persoana potrivită.” I-am cerut mai multe detalii și Chen Ping a spus, cu supărare: „Nu ai habar, în 2012 Su Jing slujea în calitate de conducătoare și nu făcea niciodată nicio lucrare reală. Odată, am întocmit cu toată silința materiale de expulzare pentru un antihrist, dar Su Jing a întrerupt procesul fără niciun motiv. Acea persoană crease un adevărat haos în biserică, dar Su Jing nu ne-a lăsat să pregătim materialele despre el. Nu împiedica acest lucru lucrarea de curățire a bisericii? Nu era ea o conducătoare falsă?” Temându-se că nu aș crede-o, Chen Ping chiar s-a lăudat că mai făcuse lucrare de curățire și că avea ceva discernământ în ceea ce privește oamenii. Însă, pe baza înțelegerii mele referitoare la Su Jing, aceasta nu era tipul de persoană descrisă de Chen Ping. Am avut un sentiment vag că ar putea exista o ranchiună personală între Chen Ping și Su Jing, altfel, de ce ar fi Chen Ping atât de părtinitoare față de Su Jing? Dar nu știam ce se întâmplase, așa că nu am spus nimic. Chen Ping a continuat: „În ultimul timp, i-am raportat lui Su Jing probleme din biserică, dar ea nu a răspuns. Ca predicatoare, ea nu rezolvă probleme reale!” Am fost oarecum surprins să aud acest lucru, deoarece simțeam că o parte din cele spuse de Chen Ping nu erau conforme cu realitatea. Cooperasem cu Su Jing mai bine de un an și, cu toate că ea avea un calibru destul de scăzut, totuși era capabilă să facă lucrare reală, într-o oarecare măsură. Mai mult, am fost prezent când Chen Ping a raportat problemele și, cu toate că Su Jing nu găsise o soluție la momentul respectiv, ea mersese să discute cu toată lumea, să caute soluții și rezolvase unele probleme reale. Situația nu era cum zicea Chen Ping – că Su Jing nu a făcut nicio lucrare reală. După o vreme, Chen Ping m-a întrebat, ezitant: „Este posibil ca părerile mele să nu fie în întregime corecte. O cunoști pe Su Jing de multă vreme, deci ar trebui să o înțelegi mai bine. Tu ce crezi?” Astfel, am menționat atât punctele forte, cât și punctele slabe ale lui Su Jing. Când am amintit despre punctele slabe ale lui Su Jing, Chen Ping a părut foarte încântată, dar când am vorbit despre punctele forte ale lui Su Jing, Chen Ping a părut supărată și nu a vrut să asculte. În cele din urmă a spus, fără tragere de inimă: „Poate că sunt părtinitoare față de ea.” După aceea, Chen Ping nu a mai abordat această chestiune în fața mea. Am simțit că Chen Ping era părtinitoare față de Su Jing. Atunci când îmi spusese acele lucruri, părea că o judeca pe Su Jing pe la spate și că încerca să semene vrajbă. M-am gândit: „Ar trebui să raportez acest lucru conducătorilor de nivel superior, ca să îl rezolve? În caz contrar, lipsa unei cooperări armonioase între cele două va afecta lucrarea.” Însă apoi m-am gândit: „Nu înțeleg pe deplin situația și, dacă raportez acest lucru, iar Chen Ping află, oare mă va acuza că sunt un turnător și îmi va face viața grea?” Având în vedere aceste lucruri, nu am îndrăznit să raportez situația.

Câteva zile mai târziu, Chen Ping a răspândit prejudecățile ei față de Su Jing unei conducătoare dintr-o altă biserică, Wu Xin, și a convins-o chiar și pe Li Yun, care era diaconiță de evanghelizare, să i se alăture, spunându-le că Su Jing era o lucrătoare falsă. Am fost puțin surprins, gândindu-mă: „Cum a ajuns Li Yun să fie târâtă în această poveste? Acum îi ia partea lui Chen Ping. Se pare că această chestiune nu este lipsită de importanță. Ar trebui să raportez prompt această situație conducătorilor de nivel superior; în caz contrar, lucrarea bisericii va fi aruncată în haos.” În același timp, îmi făceam griji, întrebându-mă: „Chen Ping răspunde de lucrarea mea, dacă raportez problemele ei și ea află, oare mă va reduce la tăcere sau mă va chinui?” Gândindu-mă la acest lucru, m-am simțit puțin speriat, așa că nu am îndrăznit să raportez situația.

Câteva zile mai târziu, sora Danchun, care se ocupa de lucrarea de curățire, mi-a trimis o scrisoare, în care spunea că Chen Ping îi comunicase și ei prejudecățile față de Su Jing, că Chen Ping susținea că nu putea să coopereze bine cu Su Jing și că Su Jing nu accepta niciuna dintre sugestiile pe care le primea. Mai mult, Chen Ping îi ceruse lui Danchun să cerceteze cum se comporta Su Jing în general. Am fost foarte surprins. Inițial, crezusem că Chen Ping avea doar o prejudecată personală împotriva lui Su Jing, dar, după ce am aflat despre aceste aspecte, mi-am dat seama că această chestiune nu era atât de simplă, Chen Ping încerca în mod intenționat să formeze clici și să stârnească haos. Am găsit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Fenomenul ca o persoană să fie condamnată, etichetată și chinuită în mod arbitrar apare adesea în fiecare biserică. De exemplu, unii oameni nutresc prejudecăți împotriva unui anumit conducător sau lucrător și, pentru a se răzbuna, comentează despre acesta pe la spatele său, dându-l în vileag și disecându-l sub pretextul părtășiei despre adevăr. Intenția și scopurile de la baza unor astfel de acțiuni sunt greșite. Dacă o persoană chiar are părtășie despre adevăr pentru a da mărturie pentru Dumnezeu și pentru a aduce beneficii altora, ar trebui să aibă părtășie despre propriile experiențe adevărate și să le aducă beneficii altora disecându-se și cunoscându-se pe sine. O astfel de practică dă rezultate mai bune și aleșii lui Dumnezeu vor fi de acord cu ea. Dacă părtășia cuiva dă în vileag, atacă și înjosește o altă persoană în încercarea de a o lovi sau de a se răzbuna pe ea, atunci intenția părtășiei este greșită, este nejustificată, detestată de Dumnezeu și nu este edificatoare pentru frați și surori. Dacă intenția cuiva este să-i condamne pe ceilalți sau să-i chinuie, atunci este o persoană rea și face rău. Toți aleșii lui Dumnezeu ar trebui să aibă discernământ când vine vorba de oameni răi. Dacă o persoană lovește, dă în vileag sau înjosește oamenii voit, atunci aceasta ar trebui ajutată cu iubire, ar trebui să aibă cineva părtășie cu ea și ar trebui disecată sau emondată. Dacă este incapabilă să accepte adevărul și refuză cu încăpățânare să-și ajusteze metodele, atunci aceasta este o chestiune complet diferită. Când vine vorba de oameni răi care-i condamnă, îi etichetează și îi chinuie adesea în mod arbitrar pe ceilalți, aceștia ar trebui să fie dați întru totul în vileag, pentru ca toată lumea să învețe să-i deslușească, și apoi ar trebui să le fie restricționat accesul în biserică sau să fie excluși. Acest lucru este esențial, întrucât astfel de oameni perturbă viața bisericească și lucrarea bisericii și este posibil să-i inducă în eroare pe oameni și să provoace haos în biserică. […] Comportamentul acestor oameni nu numai că are un impact asupra vieții bisericești, ci dă naștere și la conflicte în biserică. Poate chiar să aibă un impact asupra lucrării bisericii în ansamblu și asupra răspândirii Evangheliei. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii trebuie să avertizeze acest tip de oameni și trebuie, de asemenea, să îi restricționeze și să se ocupe de ei” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (15)”]. Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Judecarea și condamnarea altora în mod arbitrar înseamnă să faci rău. Tulbură lucrarea bisericii și oamenii care fac acest lucru trebuie să fie imediat restricționați. Reflectând asupra evenimentelor recente, m-am întrebat: „Su Jing are niște probleme, totuși poate face lucrare reală, într-o oarecare măsură. Prin urmare, de ce continuă Chen Ping să se concentreze pe defectele și pe problemele ei? Dacă Chen Ping vede că Su Jing face ceva nepotrivit, ar putea să îi atragă atenția asupra acelui lucru sau să raporteze conducătorilor de nivel superior, dar de ce îmi spune Chen Ping mie aceste lucruri și chiar se plânge de nemulțumirile pe care le are la adresa lui Su Jing de mulți ani? Nu înseamnă asta că seamănă vrajbă? Nu o subminează pe Su Jing? Mai mult, nu o judecă pe Su Jing doar în fața mea, ci încearcă să le coopteze și pe conducătoarea și pe diaconița de evanghelizare de la o altă biserică, răspândind prejudecățile ei chiar și surorii responsabile cu lucrarea de curățire. Cu siguranță, ceea ce face Chen Ping nu are ca scop să protejeze lucrarea bisericii, nici să o ajute pe Su Jing. Ea încercă să formeze clici și să stârnească haos, cu scopul de a atrage oamenii de partea ei, ca să o judece și să o izoleze pe Su Jing, astfel încât să o înlăture.” Aceste gânduri m-au îngrijorat: „Biserica tocmai a fost ținta reprimării PCC, mulți frați și multe surori nu pot să trăiască o viață bisericească normală și toată lucrarea bisericii este încă în faza de redresare. Dacă, în acest moment, apare haosul, atunci atât lucrarea bisericii, cât și viețile fraților și ale surorilor vor avea mult de suferit.” M-am gândit să scriu o scrisoare ca să raportez chestiunea. Dar, când eram pe punctul de a o scrie, am ezitat din nou, gândindu-mă: „Chen Ping răspunde de lucrarea mea, dacă află că am scris scrisoarea, mă va ataca și mă va exclude? Îmi va face viața grea sau chiar se va folosi de defectele mele ca să mă chinuie ori ca să mă excludă? Dacă se întâmplă acest lucru, nu va fi distrusă șansa mea la mântuire?” Acest gând m-a speriat și mi-am spus: „Când te afli sub acoperișul altei persoane, nu ai de ales, trebuie să pleci capul! Chen Ping este responsabilă de lucrarea mea și dacă o jignesc, iar ea mă chinuie, cine ar ști? Cine m-ar ajuta? Las-o baltă, mai bine nu mă implic sau îmi voi face singur greutăți.” Prin urmare, am mers mai departe fără să raportez problema, însă, apoi, am simțit în interior o vinovăție constantă.

Într-o zi, în timpul unui devoțional, am găsit cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai sentimentele la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie îndeplinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care urmează voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). „Mintea unei persoane încă este mai agilă decât o mașinărie: oamenii știu cum să se adapteze, când întâmpină situații, știu care acțiuni contribuie la propriile interese și care nu contribuie și aplică rapid fiecare metodă de care dispun. Prin urmare, de fiecare dată când te confrunți cu anumite lucruri, puțina ta încredere în Dumnezeu nu poate să rămână neclintită. Ești viclean în comportamentul tău față de Dumnezeu, recurgi la tactici împotriva Lui și apelezi la șiretlicuri, ceea ce-ți dezvăluie lipsa de credință sinceră în Dumnezeu. Crezi că Dumnezeu nu este demn de încredere, că ar putea fi incapabil să te protejeze sau să-ți garanteze siguranța și chiar că te-ar putea lăsa să mori. Simți că nu te poți baza pe Dumnezeu și că poți fi sigur doar bazându-te pe tine. Ce se întâmplă în cele din urmă? Indiferent de circumstanțele sau de chestiunile cu care te confrunți, le abordezi folosind aceste metode, tactici și strategii și ești incapabil să rămâi ferm în mărturia ta față de Dumnezeu. Indiferent de circumstanțe, nu poți să fii un conducător sau un lucrător care corespunde standardului, nu poți să dai dovadă de calitățile sau acțiunile unui administrator și să dovedești o loialitate deplină, pierzându-ți astfel mărturia. Indiferent cu câte chestiuni te confrunți, nu reușești să fii loial și să-ți îndeplinești responsabilitatea prin credința ta în Dumnezeu. În consecință, rezultatul final este că nu dobândești nimic” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (19)”]. Cuvintele lui Dumnezeu au expus starea mea. Când lucrurile mergeau bine, am proclamat suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și faptul că soarta mea era în mâinile lui Dumnezeu, însă, când am văzut că Chen Ping încerca să formeze clici și să stârnească haos, am știut că trebuia să raportez această situație conducătorilor de nivel superior, ca să fie rezolvată rapid, dar mi-a lipsit credința adevărată în Dumnezeu și inima mea a fost copleșită de griji și de neliniște. Mi-era teamă că, dacă Chen Ping afla că am raportat-o, ar căuta oportunități ca să mă chinuie și ca să se răzbune pe mine, și poate chiar ar face să fiu exclus. Ca să mă protejez, nu am raportat problemele lui Chen Ping. Am susținut că aveam credință în Dumnezeu, dar nu m-am încrezut în suveranitatea Lui. Am crezut chiar că soarta mea era în mâinile conducătorilor și că, dacă o conducătoare mă chinuia, nu era sigur că Dumnezeu m-ar proteja. Cum era această perspectivă diferită de cea a unui neîncrezător? Am văzut clar natura problemei, dar nu am fost dispus să o raportez. Mi-am protejat mereu interesele proprii, fiindu-mi teamă să nu fiu redus la tăcere sau exclus de conducătoare. Nu protejam deloc interesele casei lui Dumnezeu. Fusesem atât de egoist și de detestabil!

Mai târziu, am citit încă un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de intențiile lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost extrem de rușinat. Cerințele lui Dumnezeu pentru oameni nu sunt mari, El doar speră că, atunci când se întâmplă ceva, oamenii pot să protejeze interesele casei Sale și să își facă datoria cât mai bine posibil. În acest mod, Dumnezeu va fi mulțumit. Confirmasem deja faptul că Chen Ping îi submina pe alții, perturbând biserica și stârnind haos, și, de asemenea, știam că, dacă această problemă nu era rezolvată prompt, ar îngreuna teribil de mult lucrarea bisericii. Însă, de teamă să nu fiu chinuit, nu am fost dispus să raportez această situație. În schimb, am ales să o evit și să ignor problema. Unde erau conștiința și rațiunea mea? Prin atitudinea mea, îi permiteam Satanei să tulbure lucrarea bisericii, ceea ce însemna că Îl trădam pe Dumnezeu! Nu mai puteam încerca să mă protejez. Trebuia să pun pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept și adevărul stăpânește în casa lui Dumnezeu. Dacă aș raporta problema în mod corect, Chen Ping nu mi-ar putea face nimic. Chiar dacă aș fi chinuit și redus la tăcere, ar fi o experiență pe care ar trebui să o trăiesc și ar fi învățăminte pe care ar trebui să le trag. De asemenea, am citit mărturiile bazate pe experiențe ale unor frați și ale unor surori. Când s-au confruntat cu antihriști și cu oameni răi, inițial, unii dintre ei au intrat într-o stare în care încercau să se protejeze, făcându-și griji că vor fi chinuiți, dar, după ce au înțeles intenția lui Dumnezeu prin rugăciune și căutare, au raportat faptele rele ale acestor antihriști și oameni răi, iar după cercetări și verificări, acești antihriști și oameni răi au fost în cele din urmă excluși și lucrarea bisericii a revenit la normal. După ce am citit aceste mărturii, m-am simțit foarte încurajat. M-am gândit: „Trebuie să mă bazez pe Dumnezeu ca să raportez această problemă, astfel încât conducătorii de nivel superior să înțeleagă situația, să rânduiască o persoană care să rezolve rapid acest haos și să restabilească ordinea firească a lucrării bisericii. Acest lucru este responsabilitatea mea și datoria mea și nu mă pot eschiva.” Astfel, am scris tot ce se întâmplase și am trimis raportul conducătorilor de nivel superior. Practicând în acest mod, m-am simțit liniștit.

Mai târziu, am reflectat: „De ce nu am avut curajul să expun sau să raportez încercările lui Chen Ping de a forma clici? Care a fost motivul din spatele acestui lucru?” Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci, care e sursa incapacității tale de a te ocupa de oamenii răi și de a-i aborda? Este faptul că umanitatea ta e în mod inerent fricoasă, timidă și temătoare? Aceasta nu e nici cauza principală, nici esența problemei. Esența problemei este că oamenii nu sunt loiali față de Dumnezeu; se protejează pe ei înșiși, își protejează siguranța personală, reputația, statutul și calea lor de ieșire. Lipsa lor de loialitate se manifestă prin modul în care se protejează mereu pe ei înșiși, retrăgându-se ca o țestoasă în carapace oricând se confruntă cu ceva și așteptând să treacă pericolul înainte de a-și scoate din nou capul. Indiferent ce întâmpină, merg mereu în vârful picioarelor, dau dovadă de multă anxietate, griji și temeri și sunt incapabili să se ridice și să apere lucrarea bisericii. Care e problema aici? Nu este oare lipsa de credință? Nu ai credință adevărată în Dumnezeu, nu crezi că El este suveran peste toate lucrurile și nu crezi că viața ta și tot ce ține de tine se află în mâinile Lui. Nu crezi ce spune El: «Fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu îndrăznește să se atingă de niciun fir de păr de pe corpul tău.» Te bazezi pe ochii tăi și judeci faptele pe baza calculelor tale, protejându-te mereu pe tine însuți. Nu crezi că soarta unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu; te temi de Satana, de forțele rele și de oamenii răi. Nu este aceasta o lipsă de credință sinceră în Dumnezeu? (Ba da.) De ce nu există credință sinceră în Dumnezeu? Oare pentru că experiențele oamenilor sunt superficiale și ei nu-și pot da seama de aceste lucruri sau pentru că înțeleg prea puțin din adevăr? Care este motivul? Are vreo legătură cu firile corupte ale oamenilor? Este din cauză că oamenii sunt prea vicleni? (Da.) Indiferent cât de multe lucruri experimentează, indiferent cât de multe fapte sunt așezate în fața lor, ei nu cred că aceasta e lucrarea lui Dumnezeu sau că soarta unei persoane este în mâinile Lui. Acesta este un aspect. O altă problemă fatală este că oamenilor le pasă prea mult de ei înșiși. Nu sunt dispuși să plătească niciun preț sau să facă vreun sacrificiu pentru Dumnezeu, pentru lucrarea sau interesele casei Lui, pentru numele sau slava Lui. Nu sunt dispuși să facă nimic din ce presupune chiar și cel mai mic pericol. Oamenilor le pasă prea mult de ei înșiși! Din cauza fricii lor de moarte, de umilire, de a fi prinși în capcană de cei răi și de a ajunge în orice tip de necaz, oamenii își dau toată osteneala să-și apere trupul, străduindu-se să nu intre în vreo situație periculoasă. Într-o anumită privință, acest comportament arată că toți oamenii sunt prea vicleni, iar în alta, le dezvăluie instinctul de autoconservare și egoismul” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (19)”]. Prin expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că motivul pentru care nu am putut să practic adevărul sau să protejez lucrarea bisericii a fost, în special, faptul că natura mea era cu adevărat egoistă și înșelătoare. Otrăvurile Satanei, „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „Oamenii înțelepți se pricep să se auto-protejeze, căutând doar să nu facă greșeli”, ajunseseră să mă controleze. Astfel, atunci când s-au întâmplat lucruri, primul lucru la care m-am gândit a fost dacă interesele mele ar suferi. Eram dispus să fac lucruri care îmi aduceau foloase, dar dacă ceva dăuna intereselor mele sau îmi punea în pericol siguranța, chiar dacă ar proteja lucrarea bisericii, nu l-aș fi făcut. Știam foarte bine că Chen Ping încerca să formeze clici și să creeze haos și că, dacă această situație nu era rezolvată prompt, ar tulbura și ar îngreuna foarte mult lucrarea bisericii. Dar eram cuprins de frici permanente. Îmi făceam griji că, după raportarea problemei, Chen Ping s-ar răzbuna pe mine, m-ar chinui sau chiar ar face să fiu exclus, astfel că nu îndrăzneam să întocmesc raportul și, în schimb, mă comportam ca o broască țestoasă care își ascunde capul în carapace. Nu aveam deloc credință sinceră în Dumnezeu. Eram atât de laș! Credeam în Dumnezeu de mulți ani și îmi făcusem îndatoririle în cadrul bisericii pentru că El mă înălțase. Intenția lui Dumnezeu era ca eu să protejez interesele casei lui Dumnezeu în momentele cruciale, dar când Chen Ping a încercat să formeze clici și să stârnească haos, iar acest lucru a amenințat să paralizeze lucrarea bisericii, am ținut cont doar de interesele mele. Am fost atât de egoist și de detestabil! Ca să mă protejez, nu eram dispus nici măcar să practic adevărul pe care îl înțelegeam – nu duceam în acest mod o existență josnică? Dacă nu schimbam acest lucru, aș fi cu siguranță disprețuit, respins și eliminat de Dumnezeu. Mai ales pentru că biserica tocmai fusese ținta reprimării PCC și diferite aspecte ale lucrării nu fuseseră restabilite, dacă ar fi să aibă loc încă un episod de haos, pe lângă faptul că ar fi perturbată lucrarea bisericii, și intrarea în viață a fraților și a surorilor ar suferi pierderi foarte mari. Având în vedere aceste lucruri, nu am mai putut să-mi stăpânesc lacrimile. Mi-am spus: „Nu pot să Îl mai dezamăgesc pe Dumnezeu. Trebuie să practic adevărul ca să protejez lucrarea bisericii și să rezolv această problemă cât mai repede posibil.”

Mai târziu, am cooperat cu cei din conducerea superioară la cercetarea și verificarea situației. După efectuarea cercetărilor, am descoperit că Chen Ping îi purta pică lui Su Jing din anul 2012. La acea vreme, Su Jing fusese conducătoare și Chen Ping, dornică să obțină statut, a vrut să devină conducătoare și s-a raliat cu alte persoane ca să încerce să o elimine pe Su Jing. Dar planurile lor nu au avut succes. Mai târziu, Chen Ping a fost demisă, dar i-a purtat mereu ranchiună lui Su Jing și a continuat să încerce să se agațe de defectele acesteia. Majoritatea acuzațiilor făcute de Chen Ping împotriva lui Su Jing erau neîntemeiate. După ce a fost evaluat totul, a fost evident că Su Jing reușea să facă lucrare reală, dar Chen Ping se agăța constant de defectele lui Su Jing și le amplifica, încercând chiar să coopteze mai multe persoane la excluderea lui Su Jing. Chen Ping a dat dovadă de firea gravă a unui antihrist și a fost demisă. Conducătorii de nivel superior au disecat natura și prejudiciul adus de acțiunile ei și i-au dat un avertisment. Prin părtășie și discernământ, diaconița de evanghelizare Li Yun și-a dat seama că fusese manipulată de Chen Ping. De asemenea, și-a dat seama că perturbase și tulburase lucrarea bisericii și, ulterior, a scris o scrisoare de pocăință. Conform principiilor, biserica i-a dat lui Li Yun o șansă să se pocăiască și a menținut-o în funcție.

După ce am trecut prin această situație, am simțit cu adevărat în inima mea că adevărul stăpânește în casa lui Dumnezeu și că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează nicio jignire. Antihriștii și oamenii răi care nu practică adevărul și care i se împotrivesc și sunt scârbiți de acesta vor fi în cele din urmă dezvăluiți și eliminați de Dumnezeu. De asemenea, am văzut că înțelegerea adevărului și deținerea unui simț al dreptății sunt cruciale. Dacă nu îi expunem și nu raportăm prompt oamenii răi și antihriștii din biserică, pe lângă faptul că lucrarea bisericii va fi grav tulburată, viața și progresul fraților și surorilor vor fi de asemenea îngreunate. Prin acest mediu concret, am văzut cât de profunde erau corupția și lipsurile mele, precum și cât de egoist și de înșelător am fost. În același timp, această chestiune m-a ajutat să dobândesc un oarecare discernământ. Din adâncul inimii mele, Îi mulțumesc lui Dumnezeu!