de Chongxin, China

La sfârșitul anului 2016, am colaborat cu sora Yi Xin la lucrarea bisericii. După ce am lucrat un timp împreună, am descoperit că Yi Xin avea un calibru bun și înțelegea rapid cuvintele lui Dumnezeu. Reușea să priceapă punctele esențiale în părtășia despre adevăr și să rezolve unele dificultăți ale fraților și surorilor. Mă gândeam: „Cred în Dumnezeu de puțin timp și nu înțeleg mult adevăr, așadar, cooperând cu Yi Xin, lucrarea bisericii va fi cu siguranță bine făcută.” Eram foarte fericită, foarte hotărâtă și plină de entuziasm. Ori de câte ori nu înțelegeam ceva, o întrebam pe Yi Xin. Ea prelua conducerea lucrării, iar eu nu mă opuneam niciodată, pentru că simțeam că era mai bună decât mine.

După o vreme, am auzit frați și surori spunând că Yi Xin avea un calibru bun, putea vedea lucrurile clar și le rezolva problemele și că părtășia ei era cu adevărat edificatoare. La început, am reușit să tratez corect această situație, însă, auzind des aceste lucruri, am început să mă simt puțin jenată și supărată, gândindu-mă: „Suntem amândouă conducătoare și ne facem lucrarea împreună. Dacă toți frații și toate surorile o laudă pe ea, oare nu par eu incompetentă?” Eram de acord cu frații și surorile, zicând: „Da, calibrul lui Yi Xin este bun”, dar în sufletul meu, nu puteam suporta acest lucru, gândindu-mă: „Și eu organizez multe adunări pentru frați și surori și sunt capabilă să rezolv unele dintre problemele și dificultățile lor. De ce nu mă laudă nimeni? Îi sunt eu chiar atât de inferioară lui Yi Xin? Așa nu merge. Trebuie să citesc mai mult din cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie mai clar la adunări și trebuie să mă străduiesc s-o ajung din urmă pe Yi Xin, astfel încât frații și surorile să vadă că nu-i sunt inferioară!” După aceea, am început să muncesc din greu, mergând la adunări în timpul zilei și citind și înzestrându-mă cu cuvintele lui Dumnezeu noaptea. Din cuvintele lui Dumnezeu, notam orice pasaje care puteau rezolva anumite stări, astfel încât să le pot găsi rapid atunci când rezolvam probleme. Când conducătorii superiori se adunau cu noi, îi consultam în legătură cu orice nu înțelegeam, pentru că voiam să înțeleg mai mult, să fiu mai bine pregătită și s-o depășesc pe Yi Xin.

Odată, în timpul unei adunări a conducătorilor de echipă, Yi Xin a avut ceva de rezolvat și m-a trimis pe mine înainte. Eram foarte fericită, pentru că înainte, Yi Xin venise mereu cu mine și preluase conducerea la fiecare adunare, dar astăzi, în sfârșit, era rândul meu să am părtășie cu frații și surorile, singură. Trebuia să folosesc această oportunitate ca să mă descurc bine și să demonstrez că, din punct de vedere al calibrului, nu-i eram inferioară lui Yi Xin. În timpul adunării, am început prin a înțelege starea recentă a fiecărui conducător de echipă și dificultățile cu care se confrunta în îndeplinirea îndatoririlor sale. Am ascultat cu atenție când a vorbit o soră, iar mintea mea a lucrat rapid, gândindu-mă bine ce pasaje din cuvintele lui Dumnezeu puteam găsi pentru a mă ocupa de starea ei. Mă gândeam: „În niciun caz nu trebuie să mă fac de râs. Dacă nu pot rezolva această problemă, voi fi mereu în umbra lui Yi Xin. Ar fi atât de jenant și umilitor!” După ce sora a terminat de descris starea ei, am găsit pasajele relevante din cuvintele lui Dumnezeu și am avut părtășie, urmărind reacțiile ei. Văzând că sora dădea din cap în semn de aprobare, am simțit brusc un sentiment de satisfacție și am crezut că mă descurc bine. Dar tocmai când mă implicam în părtășie, a venit Yi Xin, fiindcă își terminase sarcina. Toți frații și surorile, care se uitaseră la mine, și-au îndreptat atenția către Yi Xin. Am simțit din privirile lor că toți o așteptau cu nerăbdare pe Yi Xin. Am fost puțin dezamăgită. După aceea, Yi Xin a început să găsească și să aibă părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu referitoare la problemele conducătorului de echipă. Părtășia lui Yi Xin era într-adevăr foarte clară și am fost foarte invidioasă. Mă gândeam: „Ai venit și ai preluat conducerea și mi-ai furat momentul de glorie. Imposibil! Nu pot să stau deoparte și să te las să acaparezi toată atenția. Trebuie să găsesc o ocazie să am părtășie.” Mi-am stors creierii, gândindu-mă ce pasaje din cuvintele lui Dumnezeu să folosesc și cum să am părtășie mai clar decât Yi Xin. Pentru că eram atât de dornică să ies în evidență, când Yi Xin s-a oprit pentru o clipă, am intervenit pentru a prelua conversația cu conducătorul echipei, spunând: „Soră, și eu am găsit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu referitor la starea ta; hai să avem părtășie despre el.” Am început apoi să citesc, dar, pe măsură ce citeam, am descoperit că pasajul pe care l-am ales nu prea se potrivea cu starea surorii. Capul a început să-mi vâjâie și m-am gândit: „Vai de mine! Oare am greșit? Speram să fiu admirată de frați și surori, dar faptul că fac o greșeală atât de elementară nu dovedește că sunt incapabilă? E așa de umilitor!” Mă simțeam extrem de stânjenită și jenată, fața îmi ardea și nu voiam decât să mă ascund într-o groapă în pământ. Yi Xin și-a continuat părtășia, iar frații și surorile au ascultat-o cu atenție. Mă simțeam ca și cum am fost dată la o parte, sufeream foarte tare și mă simțeam jenată, de parcă aș fi stat pe jar. M-a cuprins un sentiment de nemulțumire și m-am gândit: „Ce rol joc eu? Sunt aici doar ca s-o felicit Yi Xin? Par atât de incapabilă doar pentru că Yi Xin este aici! Umilința pe care o simt astăzi se datorează doar ei. Dacă ea n-ar fi fost aici, oare aș fi fost atât de neliniștită încât să nu pot găsi pasajele potrivite din cuvintele lui Dumnezeu? Aș fi fost umilită în felul acesta?” Mă simțeam ca un clovn stând acolo și nu voiam decât să plec imediat. După ce, în sfârșit, s-a terminat adunarea, m-am dus acasă și m-am întins în pat, dar, când m-am gândit la ce s-a întâmplat la adunare, sufletul mi-a fost cuprins de un val de durere și am fost foarte supărată și frustrată. Mă gândeam la tot efortul pe care îl depusesem în ultima vreme pentru a-mi îmbunătăți abilitățile de rezolvare a problemelor, cum participasem la adunări în timpul zilei, mă înzestrasem cu cuvintele lui Dumnezeu noaptea și stăteam trează până la miezul nopții, dar oricât de mult m-am străduit, tot am rămas în urma lui Yi Xin. Reflectând asupra acestui lucru, am început s-o detest pe Yi Xin și n-am mai vrut să cooperez cu ea în adunări. Nici măcar nu voiam s-o văd. A doua zi, când eu și Yi Xin am mers la adunare, am stat îmbufnată și am păstrat tăcerea, gândindu-mă: „Nu pot concura cu ea, așa că o să tac din gură și o să ascult!” Dar dacă nu concuram, tot eram supărată, frustrată și furioasă. Mintea mi s-a golit când am încercat să am părtășie și nu am știut ce să spun. Așa că am început să mă plâng, gândindu-mă: „De ce i-a dat Dumnezeu un calibru atât de bun? De ce mi-a dat El mie un calibru atât de slab și a rânduit să ne facem îndatoririle împreună? Cu ea prin preajmă, parcă nici n-aș fi prezentă.” Speram că, într-o zi, curând, ne vom despărți. Am vorbit mai puțin la următoarele adunări și am participat mai puțin la discuțiile de lucru. Starea mea a continuat să se înrăutățească, iar eu eram din ce în ce mai îndurerată și mai reprimată. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Sunt mereu invidioasă pe Yi Xin și mă compar mereu cu ea. Este atât de dureros să trăiesc în această stare! Dumnezeule! Fie ca Tu să mă luminezi și să mă călăuzești să-mi înțeleg firea coruptă.”

După aceea, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Când vine vorba de tot ceea ce implică reputația, statutul sau o oportunitate de a străluci – de exemplu, când auziți cum casa lui Dumnezeu plănuiește să educe diverse tipuri de indivizi talentați – inima fiecăruia dintre voi tresare de nerăbdare, fiecare dintre voi își dorește mereu să își facă un renume și să pășească în lumina reflectoarelor. Toți vreți să vă luptați pentru statut și reputație. Vă este rușine de acest lucru, dar v-ați simți prost dacă nu o faceți. Simțiți invidie, ură și vă plângeți oricând vedeți pe cineva remarcându-se și credeți că acest lucru este nedrept: «De ce nu pot să mă remarc? De ce alți oameni sunt mereu în lumina reflectoarelor? De ce mie nu-mi vine niciodată rândul?» Iar după aceea aveți resentimente, încercați să le reprimați, dar nu puteți. Vă rugați lui Dumnezeu și vă simțiți mai bine pentru o vreme, dar când întâlniți din nou acest gen de situație, tot nu o puteți depăși. Nu este aceasta o manifestare a unei staturi imature? Când oamenii sunt prinși în astfel de stări, nu cumva au căzut în capcana Satanei? Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu au expus starea în care mă aflam. Am văzut că atunci când frații și surorile o admirau toți pe Yi Xin, parcă mă simțeam nepotrivită, invidia mea ieșea la iveală și începeam să concurez cu ea. Ca să mă admire toți, mă trezeam devreme și mergeam la culcare târziu ca să citesc cuvintele lui Dumnezeu și să mă înzestrez cu adevăruri, dorind să dovedesc că nu-i eram inferioară lui Yi Xin. La adunarea conducătorilor de echipă, când a sosit Yi Xin, frații și surorile și-au îndreptat atenția către ea, și părtășia ei a fost foarte bună. Am fost invidioasă și nu am vrut să accept acest lucru și mi-am frământat mintea ca să găsesc pasaje mai potrivite din cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie. Dar pasajele pe care le-am găsit nu s-au potrivit deloc cu starea conducătorului de echipă. M-am simțit umilită și mi-am vărsat ranchiuna pe Yi Xin, gândindu-mă că atât timp cât ea era acolo, nu ieșeam în evidență și, de aceea, nu eram dispusă să cooperez cu ea. Eram prea preocupată de reputația și statutul meu. Ori de câte ori era vorba de mândrie sau statut, nu voiam decât să concurez și, dacă nu reușeam, simțeam ranchiună și ură față de ea și aveam idei preconcepute în ceea ce o privea, gândindu-mă că a fost doar vina ei. Eram o persoană atât de meschină, detestabilă și mizerabilă! M-am gândit la Zhou Yu din „Cronica celor trei regate”, care era atât de invidios pe talentele lui Zhuge Liang, încât a murit tânăr din cauza furiei sale. Și eu mi-am petrecut zilele furioasă și plină de resentimente din cauza invidiei mele față de Yi Xin, trăind în întuneric și durere, și chiar nereușind să-mi îndeplinesc îndatoririle. Oare asta nu urma să mă dezvăluie și să mă elimine mai repede? În realitate, Yi Xin putea înțelege rapid problemele, avea părtăție despre adevăr cu iluminare și rezolva dificultățile fraților și surorilor. Acest lucru era benefic atât pentru lucrarea bisericii, cât și pentru frați și surori și îmi compensa și neajunsurile. Era un lucru bun. Cu toate acestea, eram invidioasă pe talentele surorii mele și nu suportam s-o văd depășindu-mă. Mă gândeam doar să concurez cu sora mea pentru faimă, câștig și statut și, dacă nu puteam să câștig, deveneam negativistă și delăsătoare, vărsându-mi frustrarea pe datoria mea. Fusesem cu adevărat egoistă! M-am rugat în tăcere lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu mai vreau să trăiesc în această stare de gelozie, a trăi așa este prea dureros și represiv! Sunt dispusă să mă pocăiesc și să caut adevărul pentru a rezolva această fire coruptă, Te rog să mă călăuzești!”

În căutarea mea, mi-am amintit de unele cuvinte ale lui Dumnezeu: „De mulți ani, gândurile pe care oamenii s-au bazat pentru supraviețuirea lor le-au corodat inimile până în punctul în care au devenit înșelători, josnici și lași. Nu numai că le lipsesc voința și hotărârea, dar au devenit și lacomi, aroganți și încăpățânați. Le lipsește cu desăvârșire orice hotărâre care să depășească sinele și, cu atât mai mult, nici măcar nu au curaj să scape de constrângerile acestor influențe întunecate. Gândurile și viețile oamenilor sunt atât de putrede încât perspectivele lor despre credința în Dumnezeu sunt încă insuportabil de hidoase și, chiar și atunci când oamenii vorbesc despre perspectivele asupra credinței în Dumnezeu, este pur și simplu ceva insuportabil de auzit. Oamenii sunt toți lași, incompetenți, josnici și fragili. Ei nu simt dezgust față de forțele întunericului și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr; în schimb, ei fac tot posibilul pentru a le elimina” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „De ce nu ești dispus să fii un contrast?”). „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile și, purtând aceste lanțuri, ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Cugetând la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că durerea în care trăiam fusese cauzată de corupția și răul Satanei. Am reflectat asupra modului în care fusesem influențată de societate și învățată de familia mea de la o vârstă fragedă, trăind după otrăvuri satanice precum „Sunt propriul meu domn în cer și pe întregul pământ”, „Poate exista un singur mascul alfa” și „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”. Fusesem extrem de egoistă, detestabilă, arogantă și îngâmfată. Dacă cineva mă depășea sau îmi amenința reputația sau statutul, mă supăram și deveneam geloasă și răuvoitoare, eram extrem de reprimată și simțeam o durere insuportabilă. Îmi amintesc de o colegă de clasă care îmi era apropiată și care era mai bună la învățătură decât mine. Când am văzut alți colegi adunându-se în jurul ei și punându-i întrebări, m-am simțit neglijată, am început să o invidiez și am vrut s-o depășesc. Mai târziu, când n-am putut s-o ajung din urmă prin eforturile depuse pentru a studia, am încetat să mai fim prietene și relația noastră s-a destrămat. După ce m-am căsătorit, când am văzut că vecinii mei câștigau mai mult și trăiau mai bine, am fost invidioasă și am muncit din greu pentru a câștiga mai mulți bani, dar, în cele din urmă, tot n-am putut concura și n-am mai vrut să interacționez cu ei. Chiar și după ce am ajuns să cred în Dumnezeu, am continuat să trăiesc după aceste otrăvuri. Când am văzut că calibrul și înțelegerea lui Yi Xin erau mai bune decât ale mele, am fost invidioasă și m-am străduit s-o depășesc, și când n-am reușit, am simțit un disconfort insuportabil și n-am vrut s-o văd și chiar m-am plâns lui Dumnezeu pentru că mi-a dat un calibru atât de slab, vărsându-mi frustrarea pe îndatoririle mele și neparticipând la lucrarea bisericii. Mi-am dat seama că eram irațională și că nu aveam deloc umanitate. Reputația și statutul mă prinseseră într-o suferință insuportabilă, nu doar provocându-mi durere, ci și rănindu-i pe alții. Intrarea mea în viață era, de asemenea, afectată, și am pierdut multe oportunități de a câștiga adevărul. Mi-am dat seama că urmărirea faimei, a câștigului și a statutului nu era calea corectă și că a continua să urmăresc aceste lucruri m-ar îndepărta și mai mult de Dumnezeu și, în cele din urmă, El m-ar elimina. Recunoscând acest lucru, am devenit dispusă să mă schimb și să nu mai urmăresc reputația sau statutul.

Mai târziu, am citit mai multe cuvinte ale lui Dumnezeu: „Funcțiile nu sunt aceleași. Există un singur trup. Fiecare își îndeplinește datoria, fiecare în dreptul său și făcând tot ce-i stă în putință – pentru fiecare scânteie există un fulger de lumină – și căutând maturitatea în viață. Astfel, Eu voi fi mulțumit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 21). „Trebuie să atingeți o cooperare armonioasă în scopul lucrării lui Dumnezeu, pentru folosul bisericii și pentru a vă îmboldi frații și surorile. Ar trebui să vă coordonați unul cu altul, corectându-l pe celălalt și ajungând la un rezultat mai bun al lucrării, astfel încât să arătați considerație față de intențiile lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata cooperare și numai cei care se implică în ea vor câștiga adevărata intrare. În timp ce cooperați, unele cuvintele pe care le spuneți pot fi nepotrivite, dar asta nu contează. Să aveți părtășie despre asta mai târziu și să obțineți o înțelegere clară în această privință; nu neglijați asta. După acest fel de părtășie, puteți compensa neajunsurile fraților și surorilor voastre. Numai mișcându-vă astfel tot mai profund în lucrarea voastră puteți dobândi rezultate mai bune. Fiecare dintre voi, ca oameni care Îl slujesc pe Dumnezeu, trebuie să fie capabil să apere interesele bisericii în tot ceea ce face, în loc să se gândească pur și simplu la propriile interese. Este inacceptabil să acționați singuri, sabotându-vă unul pe altul. Oamenii care se comportă astfel nu sunt potriviți să-L slujească pe Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujiți așa cum au slujit israeliții”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El dă fiecărei persoane un calibru diferit și are cerințe diferite pentru fiecare. Indiferent dacă e bun sau rău calibrul unei persoane, atât timp cât își îndeplinește îndatoririle cu intenții corecte, caută adevărul, acționează potrivit principiilor și face tot ce poate, Dumnezeu va aproba. Dumnezeu îmi dăduse acest calibru, care era predestinarea și suveranitatea Lui, așa că trebuia să mă supun, să profit cât mai mult de ceea ce aș putea realiza și să-mi îndeplinesc bine îndatoririle. Mă gândeam la cum crezusem în Dumnezeu doar de puțin timp și cum intrarea mea în viață era superficială, că nu reușeam să fac treaba bine de una singură. Părtășia lui Yi Xin despre adevăr era mai clară și punctele ei forte compensau neajunsurile mele. Cooperarea ne permitea să facem treaba bine; nu era un lucru bun? Trebuia să renunț la invidie, să cooperez cum trebuie cu sora mea și s-o întreb mai mult despre lucrurile pe care nu le înțelegeam, astfel încât să pot crește rapid. Dându-mi seama de acest lucru, am încetat să mă plâng de calibrul meu slab și am devenit dispusă să mă supun și să-mi fac partea. În scurtă vreme, a venit timpul pentru o altă adunare și am vorbit despre corupția pe care i-o dezvăluisem lui Yi Xin și mi-am cerut scuze de la ea. Yi Xin a vorbit și ea și a avut părtășie cu mine, iar eu am simțit o mare eliberare în sufletul meu după această adunare. Prin luminarea și călăuzirea cuvintelor lui Dumnezeu am dobândit o oarecare înțelegere și mi-am schimbat firea coruptă. Slavă lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa!