de Chen Yang, China

Când eram mică, familia mea era foarte săracă. Părinții mei erau țărani și trăiau din agricultură, iar tata mergea adesea să care saci ca să câștige un ban. Ca să ne fie viața un pic mai ușoară, în timpul secerișului, eu și mama mergeam pe câmp să adunăm grâul rămas și să îl vindem pentru un ban în plus. De fiecare dată, auzeam oameni batjocorindu-ne, spunând: „Iar aduni grâu cu maică-ta? Taică-tău nu poate să vă întrețină?” Mă simțeam groaznic, și mi-am jurat în sinea mea că, în viitor, voi munci din greu să câștig bani și să ajung cineva, ca nimeni să nu mai râdă de noi. La 7 ani, culegeam kaki din copacii noștri și îi vindeam pe stradă. La liceu, am încercat să organizez o clasă de meditații de vară și, deși s-a sfârșit cu un eșec, am refuzat să renunț. La facultate, în timpul vacanțelor, am amenajat o tarabă stradală pentru a face bani și, de asemenea, am lucrat cu jumătate de normă. De fapt, în 2006, când eram la gimnaziu, am început să cred în Dumnezeu împreună cu mama și să particip la adunări. La vremea aceea, mă concentram pe școală și pe muncă, lăsând credința deoparte. Uneori, când ajungeam acasă, mama îmi arăta cuvintele lui Dumnezeu, dar refuzam iritată să le citesc, gândindu-mă că participarea la adunări și citirea cuvintelor lui Dumnezeu erau o pierdere de timp. Toată atenția mea se îndrepta către a-mi construi o carieră, crezând că numai prin eforturile mele puteam câștiga mai mulți bani. La urma urmei, oare succesul în lumea de azi nu se măsoară în case, mașini și bani? Toate acestea necesită să faci bani. Doar cu bani poți câștiga admirația altora. În plus, părinții au și ei de câștigat, prin asociere.

Cum specializarea mea a fost interpretarea muzicală, după absolvirea facultății în 2016, am lucrat ca profesoară suplinitoare. În 2018, mi-am deschis propria afacere și am înființat o școală de artă. Pentru a atrage elevi, ziua împărțeam fluturași din ușă în ușă sub soarele arzător, iar seara, colindam orașul cu instrumentul meu, ajungând adesea acasă în jurul orei unsprezece. Toată presiunea și faptul că ajungeam acasă seara târziu mi-au provocat dureri de cap frecvente, dar gândul de a înscrie mai mulți elevi și de a face mai mulți bani făcea ca totul să merite. Prin eforturile mele minuțioase, am deschis două campusuri operate direct deodată. Asta mi-a adus prima sumă semnificativă de bani din viața mea. Văzând că școala mea prospera, vecinii și părinții elevilor mă lăudau pentru că eram capabilă și competentă. Auzind aprobarea lor, m-am simțit mândră și, în sfârșit, puteam să țin capul sus.

Pentru o școală de artă, luna iulie este perioada de aur a anului. Deoarece elevii sunt în vacanța de vară, dacă înscrierile sunt numeroase, această lună poate aduce un profit de zeci de mii. În iulie 2021, pentru a profita de această ocazie de a câștiga mai mulți bani, am adăugat mai multe cursuri și m-am ocupat de mesele elevilor. Faptul că mă ocupam de mesele atâtor elevi mi-a crescut considerabil volumul de muncă și trebuia să ies în fiecare zi să cumpăr ingrediente. Îmi amintesc că, într-o dimineață, când ploua cu găleata, am cărat coșuri cu legume, fiecare cântărind zeci de kilograme, până la mașină, prin ploaie, unul câte unul. Eram udă până la piele, dar nu simțeam deloc că era greu. M-am gândit în sinea mea: „E doar luna asta; dacă rezist, se va termina curând. Apoi, după o lună, va fi timpul să număr banii și voi fi cu un pas mai aproape de viața de înaltă calitate după care am tânjit.” Doar gândul la asta mă făcea fericită.

În a treia săptămână din iulie, am primit brusc vestea că, din cauza pandemiei, toate școlile trebuiau să suspende cursurile! Vestea aceasta a fost ca un trăsnet din senin! Făcusem eforturi uriașe ca să mă pregătesc pentru aceste cursuri de vară, investind multă muncă, materiale și bani. Conform planului meu, atâta timp cât aș fi trecut cu bine de această lună, aș fi putut băga banii în buzunar fără probleme, dar în acel moment, doar jumătate din lecții fuseseră finalizate și încă trebuia să restitui banii pentru cele nefinalizate. Văzând cum banii pe care aproape îi aveam în mână îmi alunecau printre degete, îmi venea să plâng, dar nu puteam face nimic. După restituiri, mi-am dat seama că în vara aceea am muncit aproape degeaba și m-am simțit destul de supărată din cauza asta. Mi-am petrecut zilele simțindu-mă abătută. Cum cursurile fuseseră suspendate din cauza pandemiei, am avut brusc timp liber. În perioada aceea, o soră a venit la mine acasă și a avut părtășie cu mine, spunându-mi că Dumnezeu este Suveran peste toate lucrurile și că El a rânduit deja soarta fiecăruia dintre noi. Mi-a mai spus că, în anii în care nu participasem la adunări, frații și surorile se gândiseră mereu la mine, dorind să mă ajute și să mă sprijine. M-am gândit la faptul că nu mai citisem cuvintele lui Dumnezeu de atâta timp și că mă îndepărtasem de El, și totuși El încă Se îngrijora de mine și a rânduit ca sora să mă mângâie. Am simțit o căldură profundă în inima mea. De data aceasta, nu am mai refuzat și, după treisprezece ani, m-am întors în sfârșit la casa lui Dumnezeu și am reluat viața de biserică.

Odată, în timpul devoționalelor mele, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Ce ocupație își alege cineva, din ce trăiește cineva: au oamenii vreun control asupra faptului de a face o alegere bună sau una proastă în privința acestor lucruri? Sunt aceste lucruri în concordanță cu dorințele și deciziile oamenilor? Majoritatea oamenilor își doresc următoarele: să poată munci mai puțin și câștiga mai mult, să nu trudească în arșiță și ploaie, să se îmbrace bine, să strălucească și să lucească oriunde, să se ridice deasupra celorlalți și să aducă onoare strămoșilor lor. Oamenii speră la perfecțiune, dar când fac primii pași în călătoria vieții lor, ei ajung treptat să-și dea seama cât de imperfect este destinul omenesc și, pentru prima oară, înțeleg cu adevărat faptul că, deși o persoană își poate face planuri îndrăznețe de viitor și deși poate nutri fantezii temerare, nimeni nu are abilitatea sau puterea de a-și realiza propriile visuri și nimeni nu este în postura de a-și controla propriul viitor. Va exista mereu o oarecare distanță între visurile cuiva și realitățile cu care trebuie să se confrunte; lucrurile nu sunt niciodată așa cum și-ar dori cineva să fie și, confruntați cu asemenea realități, oamenii nu pot obține niciodată satisfacție sau mulțumire. Unii oameni vor merge până în pânzele albe, vor face eforturi imense și mari sacrificii de dragul traiului și al viitorului lor, în încercarea de a-și schimba propriul destin. Dar, în final, chiar dacă își pot realiza visurile și dorințele prin propria lor muncă grea, ei nu-și pot nicicând schimba destinul, și indiferent cât de stăruitor încearcă, nu pot nicicând depăși ceea ce le-a alocat destinul. Indiferent de diferențele de abilități, inteligență și voință, oamenii sunt cu toții egali în fața destinului, care nu face deosebire între cei măreți și cei mărunți, cei superiori și cei inferiori, cei elevați și cei mediocri. Ce ocupație își alege cineva, din ce își câștigă existența și câtă avere acumulează în viață nu sunt lucruri decise de părinții acelei persoane, de talentele sale, de eforturile sau de ambițiile sale, ci sunt predestinate de către Creator” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au trezit ca dintr-un vis și am înțeles că soarta mea, dacă voi avea sau nu bogăție, se află sub suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Indiferent cât de mult mă străduiesc și mă zbat, în cele din urmă, nu pot schimba calea sorții pe care mi-a stabilit-o Dumnezeu. Înainte, nu cunoșteam suveranitatea lui Dumnezeu și am vrut mereu să mă bazez pe propriile eforturi pentru a-mi schimba soarta. Când eram mică, familia mea era săracă și eram mereu luată în râs de alții, așa că am visat că, într-o zi, voi putea trăi o viață de bogăție care mi-ar aduce admirația altora. De aceea, de mică, am învățat de la adulți și am început să vând lucruri. Înainte de a absolvi liceul, am organizat o clasă de meditații în timpul vacanței de vară. La facultate, am continuat să țin o tarabă stradală și să lucrez cu jumătate de normă, iar apoi, după absolvire, am început o afacere deschizând o școală, totul doar pentru a face mai mulți bani. Dar când a lovit brusc pandemia, toate planurile mele s-au năruit. A trebuit să privesc cum banii care intraseră deja în buzunarul meu erau returnați și am simțit cu adevărat că munca asiduă nu aduce neapărat recompense, și că nu totul se desfășoară conform planurilor umane. Soarta unei persoane este în întregime în mâinile lui Dumnezeu. Câtă bogăție am în această viață nu depinde de eforturile și planurile mele, ci de predestinarea și de suveranitatea Creatorului. Planurile și eforturile unei persoane sunt doar idealuri și aspirații, și nu pot determina niciun rezultat final, nici nu pot schimba viața pe care Dumnezeu a predestinat-o pentru ea. Dumnezeu mi-a dat talente ca să mă pot întreține, iar acesta a fost harul și binecuvântarea Lui. Cu toate acestea, am rămas nemulțumită, dorind mereu să mă bazez pe propriile eforturi pentru a trăi o viață de bogăție și abundență, și nu m-am putut supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. În cele din urmă, nu numai că nu mi-am îndeplinit dorințele, dar au avut de suferit atât trupul, cât și sufletul meu. Am fost cu adevărat neghioabă! M-am gândit la faptul că unii oameni câștigă milioane doar cumpărând un bilet la loterie, în timp ce alții muncesc din greu toată viața și totuși nu realizează nimic și rămân săraci lipiți pământului. Toate acestea confirmă că soarta omului este dictată de Dumnezeu și rânduită de mâinile Lui. Apoi am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „După ce recunoști acest lucru, sarcina ta este să-ți lași deoparte vechile perspective asupra vieții, să stai departe de diferitele capcane, să-L lași pe Dumnezeu să-Și asume răspunderea asupra vieții tale și să facă aranjamente pentru tine; să cauți doar să te supui orchestrărilor și călăuzirii lui Dumnezeu, să trăiești fără nicio alternativă individuală și să devii o persoană care Îl venerează pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o cale de practică. Nu mai doream să lupt împotriva predestinărilor lui Dumnezeu; eram dispusă să mă supun suveranității și rânduielilor Sale și am încredințat dezvoltarea școlii mele în mâinile lui Dumnezeu. După aceea, am participat activ la adunări, am mâncat și am băut cuvintele lui Dumnezeu și am început, de asemenea, să mă instruiesc în udarea nou-veniților. Inima mea s-a simțit liniștită și eliberată și am văzut binecuvântările lui Dumnezeu. În timpul pandemiei, când toate industriile erau în criză, majoritatea instituțiilor de învățământ au suferit pierderi uriașe. Cu toate acestea, școala mea nu numai că a putut funcționa normal, dar alte două instituții chiar m-au abordat pentru colaborări la cursuri, ajutându-mă să trec peste această perioadă dificilă.

În iunie 2022, am preluat datoria de lideră a echipei de udare. Mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că, în acest moment, Dumnezeu Își desfășoară lucrarea finală de mântuire a omenirii și că, la sfârșit, El va folosi diverse catastrofe pentru a pune capăt acestei epoci, răsplătind binele și pedepsind răul după faptele fiecăruia. Doar cei care practică adevărul, își îndeplinesc datoria și au firile corupte curățite pot fi mântuiți de Dumnezeu și pot supraviețui. Cât despre mine, pe lângă cursurile cu program neregulat din fiecare săptămână, trebuia să mă ocup și de diverse probleme la campusurile partenere, așa că pur și simplu nu aveam suficient timp sau energie pentru a urmări adevărul și a-mi face bine datoria. M-am gândit deci să renunț la o parte dintre sarcinile mele ca să am mai mult timp pentru datoria mea. Dar aveam un conflict interior, gândindu-mă: „Datoria mea este mai importantă decât predarea, dar cursurile nu sunt prea obositoare, iar campusurile partenere se dezvoltă constant. Dacă renunț la aceste lucruri, voi câștiga semnificativ mai puțin!” Întrucâtva, simțeam că nu eram dispusă să renunț la aceste lucruri. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă călăuzească, astfel încât să pot renunța la aceste poveri și să am mai mult timp să mănânc și să beau cuvintele Sale și să-mi fac datoria. Mai târziu, m-am gândit la versurile imnului cuvintelor lui Dumnezeu, „Cântecul biruitorilor”: „Împărăția se extinde în mijlocul omenirii, se formează în mijlocul omenirii și se ridică în mijlocul omenirii; nu există nicio forță care să poată să-Mi distrugă Împărăția. Oamenii Mei, care sunteți în Împărăția de astăzi, care dintre voi nu este membru al rasei umane? Care dintre voi se află în afara condiției umane? Când noul Meu punct de plecare va fi făcut public, cum vor reacționa oamenii? Ați văzut cu ochii voștri starea lumii omenești; încă nu v-ați alungat gândurile de a trăi pentru totdeauna în această lume?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 19). Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu a fost răspândită în toate națiunile lumii, diverse catastrofe și războaie au venit deja, iar lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii este pe cale să se încheie. Dacă nu mi-aș face bine datoria și aș continua să urmăresc banii din toată inima mea, mi-aș distruge șansa de a dobândi adevărul și de a fi mântuită. În final, dacă voi cădea în dezastru, nicio sumă de bani nu-mi va putea salva viața, iar urmărirea adevărului și îndeplinirea datoriei mele sunt cele care contează cu adevărat. Așa că am început prin a renunța la cursurile mele de la școala privată, iar apoi, unul după altul, am încheiat colaborarea cu cele două campusuri. Acest lucru mi-a eliberat programul de luni până vineri pentru a-mi face datoria și însemna că predam doar în weekenduri. Deși acum aveam mai puține școli partenere și câștigam mai puțini bani, aveam mai mult timp să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu și să-mi fac datoria, iar inima mea se simțea liniștită și împăcată. Credeam că renunțasem întrucâtva la atașamentul meu față de bani, dar nu știam că mă aștepta o altă mare ispită.

În aprilie 2023, cumnata mea mi-a vorbit despre o afacere cu un magazin online și mi-a spus că aș putea câștiga 500.000 de yuani în 3 până la 6 luni. Am fost destul de tentată, gândindu-mă: „Să câștig 500.000 într-un timp atât de scurt… ar fi mult mai mult decât câștig din predare. Am deja o casă, dar dacă aș putea să-mi înlocuiesc mașina cu un Mercedes, aș face o impresie și mai bună plimbându-mă prin oraș.” Mă simțeam, de asemenea, neliniștită, îmi-era teamă să nu fiu înșelată, și îmi făceam griji și că implicarea în această afacere mi-ar afecta datoria. Așa că am refuzat. Mai târziu, cumnata mea a deschis un magazin și a devenit manager. Am văzut cum venitul ei a crescut treptat de la zeci de yuani pe zi la o mie sau două mii. Unii oameni mai puțin capabili decât mine au urmat-o și ei, deschizând magazine și devenind manageri, și câștigau mii de yuani pe zi. Toate acestea m-au tentat și mai mult. M-am gândit: „Par bani ușor de făcut. Dacă și eu aș putea câștiga mii pe zi și să fac 500.000 în trei luni, atunci dorința mea de a avea o mașină nouă s-ar îndeplini curând.” Gândul că alții mă vor admira și mă vor invidia după ce îmi voi cumpăra mașina nouă m-a motivat și, fără să mai ezit, am investit câteva mii de yuani. Mai târziu, pentru a câștiga mai mulți bani, am prezentat afacerea prietenilor și rudelor pentru a-i convinge să se alăture, promițându-le că vor face sigur bani și că, dacă vor pierde bani, voi acoperi eu pierderile. Am continuat să-mi extind echipa, iar rezultatele mele erau în continuă creștere. Până în iunie, am devenit și eu manager de magazin, iar venitul meu zilnic era de aproape 2.000 de yuani. În iulie, am deschis o altă filială. Afacerea a devenit mai aglomerată decât înainte, iar eu câștigam și mai mulți bani în acel moment.

În august 2023, frații și surorile m-au ales diacon de udare. Pentru a nu-mi fi afectate îndatoririle, le îndeplineam mereu pe acestea în timpul zilei și mă ocupam de magazinele online seara, după ce ajungeam acasă. Uneori, când mă întorceam târziu, lucram peste program pentru a rezolva lucrurile și, adesea, încă eram la telefon sau în ședințe la 1 sau la 2 dimineața. Eram adesea atât de ocupată, încât nici nu aveam timp să mănânc. Foarte repede, în doar trei luni, deschisesem opt magazine, și realizasem vânzări de peste 2 milioane. Dar, cum continuam să stau trează până târziu, aveam adesea dureri de cap și eram epuizată în timpul zilei, simțindu-mă amețită și lipsită de energie. Acest lucru a afectat grav starea în care îmi îndeplineam îndatoririle. La adunări, făceam totul mecanic, și nu puteam să găsesc probleme sau să rezolv dificultățile fraților și surorilor mele. De îndată ce ajungeam acasă, mă așteptau probleme cu magazinele online și mă simțeam complet epuizată. Dar pentru a câștiga bani, mă simțeam neputincioasă să mă smulg de acolo, ca și cum aș fi fost ținută pe loc. Am întrebat-o pe cumnata mea: „Când voi putea câștiga 500.000 și nu va mai trebui să gestionez magazinele online?” Ea a răspuns: „Când rezultatele echipei tale vor ajunge la 5 milioane, te poți detașa de această industrie și poți înceta să mai gestionezi magazinele. Până atunci, vei fi câștigat suficient pentru a ajunge la 500.000.” Când am auzit asta, mi-a vâjâit capul și am realizat brusc că fusesem înșelată. Crezusem că va dura doar trei luni până să fac 500.000, și că până atunci aș fi câștigat banii și nu mi-aș fi întârziat îndatoririle. Nu mă așteptasem niciodată să existe o condiție de performanță a echipei de 5 milioane de yuani. Când aș putea ajunge la 5 milioane și să mă eliberez? Acest număr părea atât de departe și mă simțeam ca și cum aș fi fost controlată. Eram atât de îngrijorată, încât nu puteam mânca sau dormi. La vremea aceea, câștigam peste 8.000 de yuani pe zi, dar nu eram deloc fericită. Mi-am dat seama că o luasem pe o cale greșită și sufeream foarte mult, așa că m-am rugat: „Dumnezeule, acum știu că am căzut în vârtejul banilor. Am crezut că era doar o mică afacere de câteva mii de yuani și nu m-am așteptat niciodată să devină un lanț atât de greu care acum mă leagă. Cum pot scăpa de asta? Dumnezeule, Te rog, ajută-mă și călăuzește-mă.” După ce m-am rugat, am decis să nu mai câștig cei 500.000. Am sunat-o pe cumnata mea și i-am explicat decizia mea. Cumnata mea a văzut că eram hotărâtă și a fost de acord. La scurt timp după ce m-am retras, într-o zi, am primit brusc vestea că această afacere cu magazine online era de fapt un nou tip de înșelătorie populară pe internet. Scopul era să-i lase să câștige bani mai întâi, iar apoi, când lăsau garda jos, escrocii fugeau cu toți banii investiți. Mi-am dat în sfârșit seama că fusesem înșelată. Am fost uluită și toată puterea m-a părăsit, pentru că persoanele pe care le introdusesem nu-și puteau recupera banii. Pentru a crește echipa, promisesem fiecărei persoane că voi fi responsabilă pentru orice pierderi, iar acum că magazinele online se prăbușiseră, toți cei pe care îi recomandasem au început să vină la mine pentru bani. Și uite așa am fost târâtă într-o înșelătorie din cauza lăcomiei mele pentru bani. Văzându-mă nevoită să plătesc sute de mii drept despăgubiri, nu știam ce să fac. Timp de o săptămână întreagă, am fost asaltată de amenințări, abuzuri și interogări; eram bombardată cu telefoane și mesaje în care mi se cereau bani. Eram atât de speriată, încât nici nu îndrăzneam să mă uit la telefon și nu aveam nicio idee cum să fac față la toate acestea. Inima mea era plină de frustrări și de suferință, iar durerea a ajuns la un punct în care m-am gândit chiar să sar de pe o clădire pentru a pune capăt la tot. M-am gândit că, deși fusesem înșelată, nu puteam evita să suport consecințele, și, în cele din urmă, am plătit aproape 200.000 de yuani drept despăgubiri. Am slăbit aproximativ zece kilograme într-o săptămână. În durerea și disperarea mea, am îngenuncheat în fața lui Dumnezeu în rugăciune, plângând amarnic: „Dumnezeule, am greșit. Știu că ambiția și dorințele mele m-au ruinat și, în această situație, sufăr foarte mult, dar știu că aceste lucruri mi s-au întâmplat cu permisiunea Ta. Te rog, călăuzește-mă să-Ți înțeleg intenția.” După ce m-am rugat, inima mea s-a calmat treptat și am devenit dispusă să caut adevărul.

În căutarea mea, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile și, purtând aceste lanțuri, ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? […] Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Ce anume este? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu pentru a obține bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios? Pe măsură ce treci de la a te opune acestei zicale populare la a o accepta în cele din urmă ca adevăr, inima ta cade întru totul în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi să trăiești, necugetat, după aceasta. În ce măsură te-a afectat această expresie? S-ar putea să cunoști adevărata cale și s-ar putea să știi adevărul, dar nu ai putere s-o urmărești. Ai putea să știi clar cum cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, însă nu ești dispus să plătești prețul sau să suferi pentru a dobândi adevărul. În schimb, ai prefera să-ți sacrifici propriul viitor și destin pentru a te împotrivi lui Dumnezeu chiar până la sfârșit. Indiferent ce spune sau ce face El, indiferent cât de profundă și cât de mare este iubirea pe care o are Dumnezeu pentru tine, în măsura în care ești capabil să o înțelegi, ai insista cu încăpățânare să faci cum vrei și să plătești prețul pentru această zicală” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). Cugetând la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Satana este cel care a insuflat oamenilor multe gânduri și idei greșite, făcându-i să venereze banii, faima, câștigul și dorințele materiale, să urmărească cu înverșunare banii, faima și câștigul, și să devină incapabili să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a urmări adevărul și pentru a primi mântuirea Sa. Trăiam după otrăvurile insuflate de Satana, precum: „Banii fac lumea să se învârtă”, „Banii nu reprezintă totul, dar fără ei nu poţi face nimic”, „Să te distingi” și „Să ocupi o poziție deasupra celorlalți”. Credeam că banii sunt răspunsul la toate, că o persoană nu poate supraviețui fără ei și că, dacă o persoană are bani, statutul ei devine respectabil, iar alții nu mai îndrăznesc să o privească de sus sau să o batjocorească. Când eram mică, am fost ridiculizată pentru că familia mea era săracă, așa că am vrut să devin bogată și să trăiesc o viață de prosperitate, făcându-i astfel pe alții să mă admire. Pentru a câștiga bani, am încercat tot felul de metode și chiar am încetat să mai particip la adunări și să citesc cuvintele lui Dumnezeu. Chiar și atunci când mama venea la mine cu cartea cuvintelor lui Dumnezeu, o împingeam iritată. După ce am deschis o școală de artă, mă gândeam mereu cum să fac marketing și să recrutez mai mulți elevi pentru a face mai mulți bani. În fiecare zi, mintea mea era încordată și eram obosită până la insomnie și dureri de cap. În cele din urmă, din cauza pandemiei, totul a fost închis și abia atunci m-am întors în prezența lui Dumnezeu. Mai târziu, citind cuvintele lui Dumnezeu, am realizat că soarta vieții mele și câtă bogăție voi avea sunt toate în mâinile lui Dumnezeu și că nu depind de eforturile și de planurile mele. Dar, pentru că dorința mea de bani, faimă și câștig era prea puternică, nu am recunoscut mijloacele rele pe care le folosește Satana pentru a face rău oamenilor. Așadar, când am fost din nou ademenită de bani, pentru a câștiga încă 500.000 de yuani ca să-mi cumpăr o mașină de lux și să obțin admirația și invidia mai multor oameni, am ajuns să mă rătăcesc și să fiu prinsă într-o înșelătorie online, transformându-mă dintr-o directoare de școală respectată într-o escroacă ce înșală oamenii și-i face să-și piardă banii. Confruntată cu despăgubiri uriașe și cu critici și abuzuri verbale nesfârșite din partea prietenilor și a rudelor, m-am simțit ca un șobolan hăituit de toți. Atât mental, cât și fizic, am suferit lovituri și chinuri enorme și chiar m-am gândit să-mi pun capăt vieții pentru a scăpa de toate acestea. Am văzut că banii, faima și câștigul erau ca o funie invizibilă care mă lega strâns și că trăisem după aceste otrăvuri satanice, tratând obținerea banilor, a faimei și a câștigului drept scopul vieții mele, și, ca urmare, am fost înșelată de Satana, suferind nespus. Am văzut că urmărirea bogăției, a faimei și a câștigului nu putea decât să-mi facă viața mai dureroasă, să mă determine să mă îndepărtez de Dumnezeu și să-mi pierd șansa la mântuirea Sa. Apoi m-am gândit la câți oameni, după ce au pierdut bani în afaceri, dezvoltă depresie, iar unii, neputând suporta, chiar se sinucid. Am văzut că urmărirea banilor este o cale spre distrugere. Am fost foarte bucuroasă că ajunsesem să-L urmez pe Dumnezeu, pentru ca, în astfel de circumstanțe, să pot accepta aceste împrejurări din partea lui Dumnezeu și să caut adevărul; altfel, și eu aș fi fost una dintre acele persoane care s-au sinucis. Deși am pierdut bani în această chestiune, am ajuns să văd intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu de a mă mântui. Din adâncul inimii, I-am mulțumit lui Dumnezeu!

Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu nu-ți cere să-ți folosești toată puterea doar pentru a supraviețui și a continua să trăiești. El nu are nevoie ca tu să duci o viață strălucitoare și să-L slăvești prin asta, nici nu-ți cere să faci fapte mărețe în această lume, să săvârșești miracole, să contribui cu ceva la omenire, să oferi asistență unui număr oarecare de oameni sau să rezolvi problemele de angajare ale unui număr oarecare de oameni. Nu e necesar să ai o carieră măreață, să devii faimos în toată lumea și apoi să folosești aceste lucruri ca să slăvești numele lui Dumnezeu, proclamând întregii lumi: «Sunt creștin, cred în Dumnezeu Atotputernic.» Dumnezeu speră doar să poți fi o persoană obișnuită și un individ de rând în această lume. Nu e nevoie să săvârșești vreun miracol; nu e nevoie să excelezi în diverse profesii sau domenii ori să devii o persoană faimoasă sau o mare personalitate. Nu e nevoie să câștigi admirația sau respectul oamenilor, nici să ai succese sau distincții în diverse domenii. Cu siguranță, nu e nevoie să aduci vreo contribuție în diverse profesii pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Cerința Sa pentru tine este, pur și simplu, să-ți trăiești viața bine, să ai necesitățile de bază, să nu suferi de foame, să te îmbraci călduros iarna și adecvat vara. Atât timp cât viața ta e normală și ai capacitatea de a supraviețui, este suficient – asta e cerința lui Dumnezeu pentru tine. Indiferent ce înzestrări, talente sau abilități speciale ai, Dumnezeu nu dorește să le folosești pentru a dobândi succesul lumesc. În schimb, dorește să aplici orice înzestrări sau ce calibru ai pentru îndeplinirea datoriei tale, pentru ceea ce îți încredințează El, precum și pentru urmărirea adevărului, dobândind în cele din urmă mântuirea. Acesta e cel mai important lucru și Dumnezeu nu cere nimic altceva” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (21)”]. „Zilele de pe urmă sunt, de asemenea, o perioadă specială. Într-o privință, treburile bisericii sunt aglomerate și complicate; în altă privință, în fața acestui moment când Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se extinde, este nevoie de mai mulți oameni care să-și dedice timpul și energia, să contribuie cu eforturile lor și să-și îndeplinească îndatoririle pentru a satisface nevoile diverselor proiecte din casa lui Dumnezeu. Așadar, indiferent de ocupația ta, dacă pe lângă satisfacerea nevoilor tale elementare de trai, ești în stare să-ți dedici timpul și energia pentru a-ți îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu, cooperând la diverse proiecte, atunci, în ochii lui Dumnezeu, nu e doar ceva de dorit, ci și deosebit de prețios. Este demn de lauda lui Dumnezeu și, desigur, merită ca oamenii să investească și să se dedice atât de mult. Aceasta deoarece, deși ți-ai sacrificat bucuriile trupului, ceea ce câștigi este viața neprețuită a cuvintelor lui Dumnezeu, o viață nepieritoare, o comoară neprețuită, ce nu poate fi schimbată cu nimic în lume, cu bani sau cu nimic altceva. Și această comoară neprețuită, lucrul pe care-l câștigi investind timp și energie, prin propriile eforturi și strădanii – aceasta este o favoare specială și ceva ce ai fost norocos să primești, nu-i așa? Cuvintele lui Dumnezeu și adevărul devenind viața cuiva – aceasta e o comoară neprețuită, în schimbul căreia merită să oferi totul. […] După ce ai hrană și îmbrăcăminte, dacă dedici mai mult timp și energie, câștigi mai mulți bani, dobândești mai multe plăceri materiale și îți satisfaci trupul, însă, procedând astfel, ți-ai spulberat speranța de a fi mântuit, acesta nu este fără nicio îndoială un lucru bun pentru tine. Ar trebui să fii supărat și îngrijorat în privința asta; ar trebui să-ți ajustezi munca sau atitudinea față de viață și cerințele privind calitatea vieții fizice; ar trebui să renunți la anumite dorințe, planuri și proiecte pentru viața în trup care nu se conformează realității. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu, să vii în prezența Sa și să te hotărăști să-ți îndeplinești propria datorie, dedicându-ți mintea și trupul diverselor sarcini din casa lui Dumnezeu, străduindu-te ca, în viitor, în ziua în care se va termina lucrarea lui Dumnezeu, când El va examina lucrarea tuturor tipurilor diferite de oameni și va măsura statura tuturor acestor tipuri diferite de oameni, tu să faci parte din ele. Când măreața lucrare a lui Dumnezeu va fi înfăptuită, când Evanghelia Împărăției Lui va fi răspândită în tot universul, când se va desfășura această scenă plină de veselie, acolo vor fi truda, investiția și sacrificiul tău. Când Dumnezeu va primi slavă, când lucrarea Sa va fi răspândită în tot universul, când toată lumea va sărbători realizarea cu succes a măreței lucrări a lui Dumnezeu, în timpul desfășurării acelui moment de veselie, tu vei fi cel conectat cu această veselie. Vei fi unul dintre cei care iau parte la această veselie, nu cel care va plânge și va scrâșni din dinți, care se va bate peste piept și își va lovi spatele în timp ce toți ceilalți strigă și sar în sus de bucurie, nu cel care primește o pedeapsă, care va fi pe deplin disprețuit și respins de Dumnezeu și eliminat de El” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (20)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El nu are nevoie ca oamenii să devină faimoși sau măreți pentru a-L slăvi sau a-I aduce mărturie. Dumnezeu doar speră că, atâta timp cât oamenii au haine și mâncare, își vor petrece mai mult timp urmărind adevărul și făcându-și bine îndatoririle, pentru a fi mântuiți. M-am gândit la faptul că am avut un talent pentru muzică încă de mică. După absolvire, mi-am câștigat existența cu talentul meu și, în viața mea, nu numai că am avut haine și mâncare, dar chiar și un oarecare surplus. Cu toate acestea, nu am fost mulțumită cu asta. În loc să dedic mai mult timp și mai multă energie îndeplinirii îndatoririlor mele și urmăririi adevărului, am vrut să câștig mai mulți bani și să obțin admirația mai multor oameni. Am crezut că a face bani și a te remarca era mai important decât orice altceva. Gândindu-mă în urmă, înainte de a crede în Dumnezeu, am câștigat niște bani și m-am bucurat de admirația oamenilor, dar în interior, nu simțeam liniște, cu atât mai puțin vreo fericire reală. În fiecare zi, în afară de muncă, doar mâncam, beam și mă distram cu prietenii pentru a alunga plictiseala și nu înțelegeam deloc scopul, sensul și valoarea vieții. Deși banii mi-au adus o bucurie materială temporară, nu au putut schimba golul din adâncul meu. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că urmărirea banilor, a faimei și a câștigului duce tot la deșertăciune, și că nu are niciun sens. Doar urmărind adevărul și îndeplinind îndatoririle unei ființe create viața poate să aibă sens și valoare. M-am gândit la ce a spus Domnul Isus: „Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). În trecut, când nu aveam bani, credeam mereu că, odată ce voi avea bani, voi fi mulțumită, dar chiar și după ce am avut bani, tot m-am simțit goală și fără sens. Banii nu reprezintă adevărata nevoie a oamenilor. De exemplu, cineva din orașul meu natal… El suferea de o boală în fază terminală, s-a dus pe un pod, și-a aruncat toți banii, iar apoi a sărit în râu pentru a pune capăt la toate. În fața bolii și a morții, oricâți bani, oricâtă faimă și oricât câștig ai sau oricâți oameni te admiră, totul este complet inutil. Aceste lucruri nu pot cumpăra viața, iar a nu-L urma pe Dumnezeu, a nu urmări adevărul sau a nu-ți îndeplini îndatoririle duce în cele din urmă la deșertăciune. Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns acum în etapa finală, iar oportunitățile și timpul pentru a urmări adevărul se epuizează. Ar trebui să profit la maximum de timpul meu, să mănânc și să beau mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și să-mi îndeplinesc îndatoririle de ființă creată. Acesta este lucrul cel mai plin de sens. M-am gândit la soția lui Lot. Ea a fost salvată de îngeri și scăpase deja din cetatea Sodoma, dar pentru că nu a putut renunța la bunurile și bogățiile ei, s-a uitat înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare, devenind un simbol al rușinii. Acum ne aflăm pe ultima sută de metri a drumului și ar trebui să învăț de la soția lui Lot. Trebuia să renunț la urmărirea bogăției, a faimei și a câștigului, să-mi îndeplinesc corespunzător îndatoririle și să urmăresc adevărul. Aceasta este viața cea mai plină de sens pe care o aprobă Dumnezeu.

Acum îndeplinesc datoria de conducătoare în biserică. Pentru a avea mai mult timp și mai multă energie să mă înzestrez cu adevărul și să-mi îndeplinesc îndatoririle, am păstrat doar vreo 12 elevi, și lucrez 6 ore pe săptămână pentru a-mi acoperi cheltuielile zilnice. Îmi folosesc cea mai mare parte a timpului pentru a-mi îndeplini îndatoririle. Îndeplinindu-mi îndatoririle, am învățat, printre altele, cum să interacționez corect cu ceilalți, cum să tratez însărcinarea dată de Dumnezeu, cum să-mi îndeplinesc îndatoririle conform standardului, și cum să-mi cunosc firile corupte. Acum, citesc cuvintele lui Dumnezeu și îmi îndeplinesc îndatoririle în fiecare zi. Nu mai sunt înrobită și otrăvită de bani, faimă și câștig, și simt ușurare și împăcare în inima mea. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a mântuit!