de Weixiao, China

Când eram mică, familia mea era foarte săracă. Rudele și vecinii noștri ne priveau cu toții de sus, iar copii vecinilor noștri nu se jucau cu mine. Îmi amintesc că odată am mers veselă s-o întreb pe fiica vecinilor dacă voia să se joace, dar când eram pe cale să ajung la intrarea în casa ei, ea a închis brusc ușa. Această scenă este imprimată ca o ștampilă în aminitirile din copilăria mea. Mi-a rănit foarte tare stima de sine. Odată ce am început școala, colegii și profesorii mei mă priveau și ei cu dispreț. Când am văzut cum ceilalți copii, din alte familii, aveau ghiozdane și penare frumoase și haine drăguțe, știind că eu nu aveam nimic din toate acestea, mă gândeam în fiecare zi cât de grozav ar fi dacă familia mea ar putea avea la fel de mulți bani ca alte familii. Atunci, oamenii nu m-ar mai privi de sus. Când aveam 10 ani, familia mea avea mari datorii din cauza unui accident de circulație, iar tatăl meu a mers să împrumute bani de la rude. Întrucât eram foarte săraci, acestea nu au avut curaj să ne împrumute. După aceea, tatăl meu a devenit atât de posomorât încât deseori ofta cu disperare și adesea îmi spunea: „Rudele și vecinii noștri ne privesc de sus pentru că nu avem bani. Când vei crește, trebuie să aduci onoare numelui familiei; numai atunci când vei câștiga mai mulți bani oamenii te vor admira.” Cuvintele tatălui meu și amintirea faptului că am fost hărțuită în copilărie mi-au fost gravate în minte și am hotărât să fac foarte mulți bani când voi crește, să duc o viață prosperă, să scap de eticheta de „persoană săracă” odată pentru totdeauna și să-i fac pe toți cei care m-au privit cândva de sus să observe acest lucru.

În 1996, tatăl meu a început să lucreze ca intermediar în domeniul transportului de marfă. Câțiva ani mai târziu, afacerea familiei noastre înflorea tot mai mult. Nu numai că ne-am plătit datoriile, dar am cumpărat, totodată, un camion de marfă și ne-am luat telefoane și dispozitive mobile. Odată ce familia mea a avut bani, rudele și vecinii care ne priviseră cu dispreț în trecut au început să ne viziteze. Oriunde mergeam, eram admirați de ceilalți. Puteam, în sfârșit, să merg ținând capul sus. Acest lucru m-a făcut să cred și mai ferm că, trăind pe această lume, o persoană trebuie să câștige mai mulți bani. Oamenii vor respecta o persoană doar când aceasta are bani în mână. Prin ceea ce am văzut și auzit în jurul meu, am învățat treptat cum să conduc o afacere. În 1999, chiar când mă pregăteam să-mi investesc toată energia în afacere, mântuirea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu a venit asupra mea. La început, am fost foarte entuziasmată în credința mea în Dumnezeu. Am văzut că mulți oameni tot nu veniseră înaintea lui Dumnezeu și astfel am intrat în rândul celor care răspândeau Evanghelia. Ulterior, mergeam deseori să răspândesc Evanghelia, ceea ce a afectat afacerea familiei mele. Familia mea a început să mă certe, spunând: „De ce crezi în Dumnezeu la o vârstă atât de fragedă? Dacă vei continua să alergi încoace și încolo, nu-ți vom da niciun ban de cheltuială.” M-am gândit: „Dacă nu am bani, atunci oare nu voi fi discriminată exact ca atunci când eram tânără?” În final, nu am învins această ispită și am renunțat la a-mi face îndatoririle și participam doar din când în când la adunări. Cu cât trebuia să lucrez mai mult, cu atât inima mea se îndepărta de Dumnezeu. Ulterior, tatăl meu mi-a predat gestionarea întregii afaceri și aveam propria carieră la numai douăzeci și ceva de ani. Pe atunci, eram extrem de fericită. Ca să fac mai mulți bani și să devin o femeie cu o carieră de succes, îmi frământam zilnic creierii ca să iau legătura cu diverși furnizori buni. Zi și noapte, primeam mai multe apeluri telefonice decât puteam prelua. Când îmi era sete, nu reușeam să beau apă, iar când eram răgușită, nu eram dispusă să mă odihnesc. Prin această trudă, am strâns în final aproape 100000 de yuani. Deși am suferit mai mult decât o persoană obișnită pe parcursul acelor câțiva ani, a meritat văzând că poșeta mea începea să se umfle treptat.

Ulterior, am văzut că majoritatea clienților care veneau la mine acasă pentru a discuta afaceri conduceau mașini și trăiau în zgârie-nori, în timp ce eu aveam închiriată o casă veche cu două camere și vedere la stradă. Eu păleam în comparație cu acești oameni bogați. Mi-am spus în gând: „Nu merge așa, trebuie să continui să lucrez din greu și să mă străduiesc pentru ca într-o zi să conduc o mașină, să trăiesc într-un apartament spațios și să am propria companie.” Pentru a-mi îndeplini cât mai repede posibil dorința, am lucrat chiar mai mult decât înainte. În acei ani, abia dacă am avut o singură noapte de somn bun și am fost deseori într-o stare de epuizare totală. Eram încă tânără când am început să am dureri de cap din cauza tensiunii. Când aveam aceste dureri de cap, se simțeau de parcă aș fi fost înțepată cu un mănunchi de ace. În plus, îmi era deseori greață și vomitam din cauza radiațiilor de la computerul și telefonul meu. Pentru a atenua durerea, îmi ciupeam cu forță scalpul sau mă dădeam cu capul de perete, însă aceste metode nu-mi domoleau deloc durerea. Când capul mă durea insuportabil, mă gândeam să merg la spital să-mi fac analize, dar vedeam toate bancnotele de 100 de yuani curgându-mi în poșetă și nu mă înduram să mă duc. „Lasă”, mă gândeam, „oportunitățile de a face bani sunt rare acum. Cât sunt încă tânără, ar trebui să profit de această ocazie și să fac ceva mai mulți bani.” Câțiva ani mai târziu, aveam o mașină și o casă și înregistrasem o firmă de transport în containere. De fiecare dată când mergeam cu mașina spre alte companii pentru a discuta afaceri, șefii mă priveau cu ochi aprobatori și mă lăudau pentru că aveam propria carieră la o vârstă atât de tânără, spunând că aveam abilități grozave. Mulți clienți îmi spuneau „manageră” atunci când mă vedeau, iar prietenii mă lăudau pentru că eram o femeie de succes. În perioada sărbătorilor, când ne întorceam cu mașina, în familie, la casa noastră de la țară, mulți dintre vecinii noștri veneau să ne vadă și spuneam că părinții soțului meu erau norocoși să aibă o noră atât de capabilă. Auzind aceste cuvinte de laudă, am fost foarte mulțumită de mine. În acei câțiva ani, în fiecare zi mă gândeam la cum aș putea câștiga mai mulți bani și am devenit din ce în ce mai apatică față de credința în Dumnezeu. Uneori, când nu participam la o adunare, surorile veneau să mă caute. Însă eu nu aveam deloc starea psihică necesară penrru a le asculta părtășia. Câteodată, deși mergeam la o adunare, pe tot parcursul acesteia mă gândeam tot la chestiuni ce țineau de afacere. Deși eram extrem de ocupată în fiecare zi, afacerea nu mergea atât de lin cum îmi imaginasem. Accidentele de circulație aveau loc unul după altul și mulți clienți rămâneau în urmă cu plățile pentru marfă. În acei câțiva ani, am pierdut mai mult de câteva sute de mii de yuani. Pentru a face din nou banii pe care-i pierduserăm, am investit chiar și mai mult timp și energie decât înainte. Cu un volum de muncă zilnic extrem de mare, corpul meu era suprasolicitat grav, iar durerile mele de cap deveneau tot mai severe. În fiecare zi, simțeam că mi-ar fi fost mai bine dacă muream. De când am început să avem bani, soțul meu ieșea zilnic din casă pentru a căuta plăcere și a sta în oraș toată noaptea. Ba chiar a pariat și a risipit foarte mulți bani. Ne certam zilnic pe această temă, iar fața îmi era deseori roșie de la plâns. Simțeam că era prea dureros să trăiesc. Mă simțeam extrem de neajutorată și, totodată, foarte derutată. Acum, îmi realizasem deja visul. Aveam o mașină, o casă și o companie. Dar de ce nu mă simțeam câtuși de puțin fericită? Oare ce se întâmpla? Când am fost îndurerată și neajutorată, m-am gândit la cartea cuvintelor lui Dumnezeu pe care o pusesem înainte în biroul meu. Am deschis la capitolul intitulat „Suspinul Celui Atotputernic” și am început să citesc. În momentul acela, era foarte liniște în birou și am continuat să citesc, luând-o de la început. Când am citit ultimul pasaj, cuvintele lui Dumnezeu mi-au atins inima. Dumnezeu spune: „Omenirea, după ce s-a abătut de la provizia de viață a Celui Atotputernic, nu cunoaște scopul existenței, dar se teme, totuși, de moarte. Nu are niciun ajutor sau sprijin, dar totuși ezită să-și închidă ochii și se călește pentru a sprijini saci de carne fără niciun simț al propriilor suflete, în vreme ce prelungesc o existență dezonorantă în această lume. Tu trăiești astfel, fără speranță, la fel ca ceilalți, fără scop. Doar Cel Sfânt din legendă va mântui oamenii care, gemând în mijlocul suferinței lor, tânjesc cu disperare după sosirea Lui. Până acum, o astfel de credință nu a luat ființă în aceia cărora le lipsește conștiința. Cu toate acestea, oamenii încă tânjesc mult după ea. Cel Atotputernic are milă de acești oameni care au suferit profund; în același timp, El se simte scârbit de acești oameni care nu au conștiință, fiindcă a trebuit să aștepte prea mult timp un răspuns din partea omenirii. El dorește să caute, să caute inima ta și duhul tău, să-ți aducă apă și mâncare și să te trezească, ca să nu-ți mai fie sete și foame. Când ești epuizat și când începi să simți puțin din dezolarea sumbră a acestei lumi, nu te pierde, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, va întâmpina cu brațele deschise sosirea ta în orice moment. El stă de veghe lângă tine, așteptând să te întorci înapoi. El așteaptă ziua în care îți vei recăpăta brusc memoria: când vei realiza că ai venit de la Dumnezeu, că, la un moment dat, fără să-ți dai seama, ți-ai pierdut direcția, că, fără să-ți dai seama, ți-ai pierdut conștiința pe drum și că, fără să-ți dai seama, ai dobândit un «tată»; când realizezi, de asemenea, că Cel Atotputernic a stat întotdeauna de veghe, așteptând acolo mult, mult timp întoarcerea ta. El a vegheat cu dorință intensă, așteptând o reacție, dar fără a primi răspuns. Veghea și așteptarea Lui sunt dincolo de orice preț și sunt de dragul inimii omului și al duhului omului. Poate această veghe și această așteptare sunt nedeterminate și poate sunt pe sfârșite. Dar tu ar trebui să știi exact unde îți sunt inima și duhul în acest moment” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”). Când am citit cuvintele „așteptând o reacție, dar fără a primi răspuns”, inima mea, care fusese într-un somn adânc, s-a trezit brusc, iar eu am început să chibzuiesc: „Cine poate să aștepte o reacție, fără a primi un răspuns? Numai Dumnezeu! Numai Dumnezeu stă mereu în liniște alături de oameni în acest fel.” Cuvintele lui Dumnezeu mi-au consolat sufletul rănit, iar eu nu mi-am putut stăpâni lacrimile. În acel moment, am simțit că inima mea era foarte aproape de Dumnezeu. În toți acei ani de credință în Dumnezeu, nu citisem niciodată cu seriozitate cuvintele Sale, iar creierul meu a fost mereu plin de gânduri despre cum să câștig mai mulți bani și să-i fac pe oameni să mă admire. În fiecare zi, mi-am supus trupul epuizat la gestionarea unei afaceri. În final, am câștigat plăceri materiale generoase și respectul celorlalți, dar asta mi-a adus trădări repetate din partea soțului meu, precum și boli. Nu simțisem nici cea mai mică fărâmă de fericire. În schimb, mă simțeam pustiită, îndurerată și neajutorată. Toată această durere a fost cauzată de faptul că mă țineam departe și mă ascundeam de grija și protecția lui Dumnezeu. Acum zece ani, am auzit glasul lui Dumnezeu, dar nu I-am prețuit harul mântuitor, nici nu am mâncat și băut cum se cuvine cuvintele Sale și nici nu am început să-mi îndeplinesc îndatoririle. Am fost atât de răzvrătită, dar Dumnezeu nu m-a abandonat și mi-a stat mereu alături, așteptând să-mi schimb părerea. Când am fost confuză și neajutorată, cuvintele lui Dumnezeu mi-au consolat neîntârziat sufletul rănit. Când nu m-am dus în mod regulat la adunări și m-am ținut departe de Dumnezeu, El le-a făcut pe surori să mă ajute în repetate rânduri, dar eu am fost nerecunoscătoare și m-am împotrivit. Am respins în mod repetat mântuirea lui Dumnezeu pentru mine; chiar nu am pic de conștiință sau rațiune. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât regretam și-mi reproșam mai mult. Plângând, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am greșit. Urăsc faptul că nu am citit atunci cuvintele Tale cu atenție și că m-am dedicat complet câștigării banilor. Am crezut că, dacă aveam bani, aveam totul. Însă după ce am câștigat bani și bucurii materiale, m-am simțit de fapt atât de pustiită, îndurerată și neajutorată. Dumnezeule, calea pe care am ales-o în trecut a fost cea greșită. De acum înainte, vreau să urmăresc adevărul și să merg din nou pe calea credinței în Dumnezeu.” După rugăciune, m-am simțit extrem de ușurată și împăcată. Eram ca o barcă în derivă, care găsise un port în care să ancoreze, ca un fiu risipitor care se întorsese în braţele mamei sale, după ce rătăcise ani de zile. Am avut un sentiment de siguranță pe care nu-l simțisem niciodată înainte. După aceea, oricând era timpul pentru adunare, îmi programam mereu afacerea dinainte. Treptat, am fost capabilă să fiu liniștită când participam la adunări și mi-am putut face, de obicei, ceva timp să citesc cuvintele lui Dumnezeu și să-mi fac datoria în biserică. Însă, uneori, când afacerea mea intra în conflict cu datoria mea, alegeam afacerea și amânam datoria fără să vreau. Din această cauză, eram chinuită pe dinăuntru. Uneori, mă gândeam, de asemenea: „Oare când voi fi capabilă să nu fiu afectată de muncă și să-mi fac liniștită datoria?” Când am văzut că mulți frați și surori erau capabili să-și abandoneze familiile și să renunțe la cariere pentru a răspândi Evanghelia, am fost foarte emoționată. M-am gândit că suntem cu toții oameni, așa că, dacă frații și surorile pot să-și lase la o parte grijile și să se sacrifice pentru Dumnezeu, atunci eu de ce nu pot renunța? Am sperat atât de mult că într-o zi voi putea să mă dedic cu toată inima îndeplinirii datoriei mele; cât de grozav ar fi acest lucru! De nenumărate ori, I-am repetat acest gând lui Dumnezeu în rugăciune, sperând ca El să-mi dea mai multă credință și să lase să vină ziua în care voi putea să renunț la afacerea mea și să mă sacrific cu toată inima pentru El.

În vara lui 2011, durerile mele de cap au devenit tot mai grave. Chiar nu mai puteam suporta, așa că m-am dus la spitalul din oraș pentru o consultație. Doctorul mi-a spus: „Durerile tale de cap s-ar putea să aibă legătura cu munca pe care o faci acum. Dacă vrei să-ți îmbunătățești starea, cea mai bună cale ar fi să ieși din această afacere. Altminteri, starea ta se va agrava tot mai mult.” Auzind cuvintele doctorului, mi-a fost clar că Acesta era Dumnezeu care-mi oferea o cale de scăpare. Am vrut să folosesc această ocazie ca să-i spun familiei mele că nu mai puteam continua să țin afacerea, dar nu am reușit să mă decid, pentru că mi-au trebuit 10 ani de efort și management minuțios pentru a culege roadele din ziua de azi și, în plus, afacerea era înfloritoare în acel an, iar uneori puteam câștiga cinci sau șase mii de yuani într-o zi. Dacă renunțam, clienții cu care am colaborat în toți acești ani aveau să fie furați de alții din industrie. În final, nu am putut să biruiesc seducția banilor și am îndurat tortura bolii mele pentru a continua cu munca vreme de câteva luni. Deși câștigam mulți bani, nu eram deloc fericită și mi-am amintit când mă rugasem lui Dumnezeu și fusesem dispusă să renunț la afacerea mea și să mă sacrific pentru El. Însă acum, mă țineam încă de bani și nu renunțam. În sufletul meu, mă simțeam foarte vinovată. Așadar, m-am rugat din nou lui Dumnezeu, cerându-I să mă ajute să renunț la afacerea mea și să mă sacrific pentru El. Într-o zi, am văzut cuvintele lui Dumnezeu care spuneau: „Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră, atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Cei mai buni dintre voi ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, în timp ce alții, nehotărâți, ar lua banii într-o mână și adevărul în cealaltă. Oare adevărata voastră fire nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altă valoare căreia îi sunteți loiali, ați face această alegere și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Nu sunt mulți printre voi care au ezitat între bine și rău? În competiția dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru, sunteți cu siguranță conștienți de alegerile pe care le-ați făcut între familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, pace și tulburare, bogăție și sărăcie, statut social și normalitate, a fi susținuți și a fi marginalizați și așa mai departe. Între o familie liniștită și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm; între lux și sărăcie, ați ales prima opțiune; când alegeți între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiune și adevăr, ați ales-o, încă o dată, pe cea dintâi. Fiind confruntat cu toate faptele voastre rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi. Sunt pur și simplu uimit că inimile voastre se împotrivesc atât de mult să fie înmuiate. Mulți ani de dăruire și de efort nu Mi-au adus aparent decât resemnarea și deznădejdea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost deja dezvăluită tuturor. Cu toate acestea, insistați să căutați lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Așadar, care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot prima? Mi-ați mai aduce dezamăgire și întristare jalnică? Ar mai avea inimile voastre un minimum de căldură? Tot n-ați ști ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima? În acest moment, ce alegeți? Vă veți supune cuvintelor Mele sau veți fi scârbiți de ele?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). În fața întrebării lui Dumnezeu, am intrat într-o stare de reflecție. M-am gândit cum m-am rugat de multe ori lui Dumnezeu spunând că eram dispusă să-mi abandonez afacerea și că aveam să mă sacrific mereu pentru El. Însă, când m-am uitat la venitul meu zilnic de câteva mii de yuani, n-am mai fost dispusă să-l abandonez. Oare nu Îl înșelam pe Dumnezeu? M-am gândit că, deși am crezut în Dumnezeu pe parcursul acestor ani, îmi consumasem aproape tot timpul și energia făcând afaceri. Mintea mea era plină de gânduri despre cum puteam câștiga mai mulți bani și nu am prețuit niciodată datoria pe care ar trebui să o fac. Ori de câte ori a fost un conflict între datoria mea și afacerea mea, am ales mereu să satisfac mai întâi partea de afaceri, punându-mi datoria în plan secund, fără să o iau în serios. În acești câțiva ani, am devenit o sclavă a banilor pentru a ieși în evidență între semenii mei și în fiecare zi mă chinuiam în mijlocul pustiiri și al durerii, scufundându-mă din ce în ce mai mult. Deși m-am răzvrătit în repetate rânduri împotriva lui Dumnezeu, El nu a renunțat niciodată la mântuirea mea. Când n-am putut participa la adunări de dragul afacerii mele, El a rânduit ca surorile să mă sprijine și să mă ajute. Când m-am confruntat cu trădarea din partea soțului meu, cu provocările afacerii mele și, totodată, cu bolile mele și când am trăit într-o stare de durere și neajutorare, Dumnezeu Și-a folosit cuvintele pentru a mă conduce și a mă îndruma și m-a făcut să tânjesc după lumină și să am voința de a urmări cum se cuvine adevărul. Când n-an vrut să renunț la afacerea mea, Dumnezeu a folosit cuvintele doctorului pentru a mă sfătui. El a fost mereu neliniștit și îngrijorat cu privire la viața mea și a făcut eforturi atât de minuțioase pentru mine, dar eu mă gândeam constant cum să câștig mai mulți bani și nu țineam deloc cont de datoria mea. Am fost într-adevăr atât de egoistă! Acum, Dumnezeu îmi oferea încă o șansă de a-mi face datoria, iar eu trebuia să o prețuiesc. Trebuia să mă sacrific pentru răspândirea Evangheliei Împărăției și să-mi fac datoria de ființă creată. După ce mi-am făcut alegerea, au avut loc câteva evenimente neașteptate care m-au făcut să înțeleg, într-o anumită măsură, răul și consecințele urmăririi bogăției.

Într-o zi din iarna anului 2011, cineva i-a dat un telefon amenințător soțului meu, spunând că ofensaserăm pe cineva și i-a cerut soțului meu să-i trimită 100000 yuani ca să-i asigure protecția. Altminteri, avea să-i taie soțului meu mâinile și picioarele. Auzind aceste cuvinte, inima a început să-mi galopeze de frică. Până atunci, văzusem astfel de scene doar la TV și nu m-am gândit niciodată că aveam să le experimentez direct în viața reală. De ce era lumea într-un asemenea haos în zilele noastre? Cum puteau fi inimile noastre atât de sinistre? În acel moment, m-am gândit brusc la faptul că, de continuam cu afacerea, asta chiar ar fi dus la un dezastru fatal. M-am gândit că, de când familia mea avea bani, n-am petrecut nici măcar o zi în pace, iar acum mă confruntasem cu acest ghinion neașteptat – banii nu aduceau fericire și bucurie. Ulterior, am auzit succesiv despre mai mulți șoferi de camion, care ne livrau bunuri acasă, că muriseră în accidente de mașină. Când am auzit veștile despre moartea lor, pur și simplu n-am putut să cred că era adevărat. Dintre ei, cei tineri aveau abia douăzeci și ceva de ani, iar cei de vârstă mijlocie aveau doar în jur de patruzeci. Cei care m-au impresionat cel mai mult au fost un cuplu, soț și soție, care nu au angajat un șofer, ca să facă economie, și lucrau toată ziua și toată noaptea. În final, au avut un accident de mașină din cauza oboselii și atât soțul, cât și soția, au murit. Deși au câștigat câțiva bani, și-au pierdut viața făcând asta. La ce le-au folosit banii aceia? M-am gândit la cuvintele Domnului Isus: „Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Amintindu-mi de anii aceia în care m-am dedicat complet urcării pe scara socială, zilnic eram ca un robot, lucrând zi și noapte. Deși am câștigat câțiva bani și am obținut și laude și eram privită cu admirație de oameni, nu am obținut nicio bucurie sau plăcere din asta, ci, în schimb, m-am simțit tot mai pustiită și îndurerată. De dragul câștigării banilor, m-am îmbolnăvit, iar când capul m-a durut atât de tare încât am vrut să mă dau cu el de un perete, tot nu am fost dispusă să mă opresc din a face bani. Am văzut că banii mă țineau strâns legată. Banii sunt ca un cuțit care omoară oamenii cu sânge rece. Dacă tot încercam să câștig bani cu toată puterea mea, ca înainte, poate într-o zi aveam să fiu și eu torturată până la moarte de bani, la fel ca acești oameni. După această zi, în niciun caz nu mi-aș mai da viață pentru bani. Mi-a trecut prin minte că acum încă erau mulți oameni care nu puteau înțelege această chestiune și încă se lăsau purtați de curentul banilor. Ei nu vedeau o direcție în viața lor și nu știau cum să trăiască o viață cu sens. Am vrut să răspândesc mai multor oameni Evanghelia din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, să-i ajut pe oameni să-I audă mai curând glasul și să înțeleagă adevărul și să nu mai sufere din cauza corupției și răului Satanei. I-am spus familiei mele că acum durerile mele de cap erau foarte severe și că, pe viitor, nu voi mai lua parte la chestiunile legate de afacere. Familia mea a fost de acord și mi-a permis să mă recuperez. Am fost foarte fericită. I-am mulțumit din inimă lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit o cale de scăpare.

În 2012, după Festivalul Primăverii, i-am predat soțului meu întreaga afacere ca s-o gestioneze și ca eu să pot să citesc cuvintele lui Dumnezeu și să-mi fac datoria în liniște. M-am simțit extrem de ușurată și împăcată în sufletul meu. Starea mea psihică s-a îmbunătățit și ea treptat. Chiar mai miraculos de atât a fost faptul că, fără niciun tratament, durerile mele de cap au dispărut ca prin magie. Inima îmi era foarte emoționată și eram foarte conștientă că Acesta era Dumnezeu care îmi vindecă boala și mă elibera de tortura bolii mele și de distrugerea spiritului meu. M-am hotărât să-mi fac cum se cuvine datoria și să-L răsplătesc pe Dumnezeu pentru harul Său mântuitor. Atunci când soțul meu a văzut că durerile mele de cap se ameliorau, m-a presat să continui să fac afaceri, iar eu i-am spus clar că nu mai voiam să fac afaceri. Când a văzut că nu-l ascultam, m-a amenințat cu divorțul și a spus că, de continuam să cred în Dumnezeu, avea să nu-mi mai dea bani de cheltuială. Văzând cât de lipsit de inimă era soțul meu, am fost atât de furioasă încât tot corpul a început să-mi tremure. Mi-au apărut din nou în gând scene din copilăria mea în care oamenii mă priveau cu dispreț. Chiar nu mai voiam să trăiesc din nou acel tip de viață. M-am simțit foarte slabă. Dacă nu credeam în Dumnezeu, puteam să continui să mă bucur de o viață prosperă și de respectul celorlalți. Dacă alegeam să-mi fac tot timpul datoria, urma să pierd tot ce aveam. Inima îmi era foarte îndurerată și extrem de chinuită, iar lacrimile îmi curgeau neîncetat pe față. Într-o parte era datoria mea, iar în cealaltă parte era cariera pe care o gestionasem mulți ani de zile. Nu știam cum să fac o alegere. Plângând, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Sunt foarte slabă acum și nu știu ce ar trebui să aleg. În cazul în care continui să-mi fac datoria, îmi voi pierde cariera și familia. Dacă-mi aleg familia și cariera și-mi abandonez credința în Dumnezeu și îndeplinirea datoriei mele, voi fi o persoană lipsită de conștiință și rațiune. Dumnezeule, nu vreau să Te părăsesc. Dacă nu mă îndrumai pas cu pas până-n ziua de azi, nu aș fi mers pe calea corectă în viață. În trecut, nu am urmărit adevărul și nu m-am sacrificat pentru Tine. Astăzi, nu mai pot să fiu nevrednică de grija Ta. Vreau să urmăresc cum se cuvine adevărul și să continui să Te urmez înainte. Dumnezeule! Te rog, dă-mi credința și puterea de a face alegerea corectă.” După rugăciune, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale de dragul unei desfătări de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). Cititnd cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit de parcă El mi se adresa direct: „În viitor, ar trebui să urmărești cum se cuvine adevărul. Nu duce acea viață vulgară pe care ai trăit-o în trecut.” Înainte, nu am urmărit adevărul și nu am citit destul cuvintele lui Dumnezeu. Mi-am investit timpul și eforturile în afaceri, pierzând atât de mult din timpul meu. Acum, trebuia să prețuiesc timpul pe care-l mai aveam și, indiferent în ce fel mă reținea familia mea, nu puteam să abandonez această ocazie grozavă de a urmări adevărul. I-am spus soțului meu: „În acești câțiva ani, m-am îmbolnăvit încercând să câștig bani. Dacă nu credeam în Dumnezeu, muream de mult. În calitate de credincioasă în Dumnezeu, merg pe o cale luminoasă și corectă în viață. Acum, că am ales această cale, trebuie să o urmez până la final. Tu nu crezi în Dumnezeu, dar nu-mi poți afecta libertatea.” Văzând că nu mă putea ține pe loc, începând cu acel moment, soțul meu nu m-a mai deranjat cu asta. După ce am făcut această alegere, inima mea s-a simțit atât de eliberată. După aceea, mi-am îndeplinit tot timpul datoria.

Ulterior, când vedeam cunoscuți trecând cu mașinile lor, tot simțeam un soi de pierdere: când făceam afaceri în trecut și conduceam o mașină, oamenii mă admirau oriunde mergeam. Acum, în schimb, conduceam o bicicletă electrică. Când cunoștințele și clienții din trecut mă vedeau, nu mă salutau și aproape toți pe care îi știam mă tratau cu răceală. Nu numai că pierdusem nimbul pe care-l aveam cândva, dar m-am confruntat și cu certuri din partea familiei mele: „Timp de 10 ani obositori, ți-ai condus afacerea și apoi ai predat-o în mod voluntar altora. Dacă nu faci afaceri, hai să vedem cine îți va mai da bani de cheltuială în viitor. Ce-o fi fost în capul tău? Ești într-adevăr prea nesăbuită!” Aceste cuvinte jignitoare și iscoditoare m-au făcut să mă simt extrem de tulburată. În acele zile, mă simțeam zilnic neliniștită și deprimată. Mă gândeam: „Dacă aș fi continuat să fac afaceri, i-aș fi făcut pe ceilalți să mă admire în continuare. Însă acum, fără afacerea mea, dacă nu mai am bani pe viitor, cum se presupune că voi trăi?” Înainte să-mi dau seama, devenisem din nou prinsă în ispitele Satanei și, fără să vreau, am început să mă gândesc la un plan de rezervă. În liniștea mormântală a nopții, mă răsuceam și mă foiam deseori și nu puteam să dorm. Am început să reflectez: „Cum se face că de fiecare dată când mă confrunt cu ispita banilor, faimei și a statutului, inima mea devine se tulbură mereu?” Voiam foarte mult să găsesc răspunsul la această întrebare. Ulterior, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? […] Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios? Pe măsură ce treci de la a te opune acestei zicale populare la a o accepta în cele din urmă ca adevăr, inima ta cade întru totul în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi să trăiești, necugetat, după aceasta” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). Prin ceea ce au expus cuvintele lui Dumnezeu, am descoperit cauza principală pentru care nu am reușit niciodată să mă eliberez de cătușele banilor și faimei. Mi-am amintit ce mă învăța tatăl meu deseori când eram mică: „Familia noastră este săracă, așa că, atunci când vei crește, trebuie să câștigi mai mulți bani și să ne onorezi numele. Numai dacă avem bani, oamenii vor avea o părere bună despre noi.” Cuvintele tatălui meu îmi erau imprimate în memorie. M-am gândit că, pe parcursul acestor ani, otrăvurile satanice precum „Banii fac lumea să se învârtă” și „Banii nu reprezintă totul, dar fără ei nu poți face nimic”, determinau cum ne trăiam viața. Am crezut că doar dacă aveam bani puteam să vorbesc ținându-mi capul sus și să fiu privită cu respect de ceilalți. Pentru a fi admirată de ceilalți, am lucrat neobosit, zi și noapte, ca un robot de făcut bani. Când eram obosită sau adormită, nu voiam să mă odihnesc, iar când eram bolnavă, nu voiam să merg la doctor. De frică să nu pierd puțin din afacere, m-am dedicat complet banilor. Ori de câte ori afacerea mea și adunările se suprapuneau, mă ocupam mai întâi de chestiunile legate de afacere și apoi mergeam la adunare. Nu am pus niciodată pe primul loc urmărirea adevărului și îndeplinirea datoriei mele, iar când eram ocupată cu afacerea, pur și simplu, nu mă duceam la adunări. Mă împotmolisem în bani și nu puteam să mă eliberez și am devenit tot mai lacomă și degenerată. Din ceea ce au expus cuvintele lui Dumnezeu, am văzut, în sfârșit, clar motivul sinistru al Satanei de a folosi aceste otrăvuri ca să rănească oamenii. Voia să profite de ambițiile și dorințele oamenilor de a urmări banii și faima pentru a-i răni și a-i înghiți cu totul. Dacă Dumnezeu n-ar fi expus motivul sinistru al Satanei, chiar mi-ar fi fost greu să-i deslușesc uneltirile viclene și aș fi continuat să fiu atrasă în vârtejul banilor, dându-mi viața Satanei. După ce am experimentat asta, am înțeles pe propria piele că oricâți bani, oricâte plăceri materiale și oricât respect aveam din partea celorlalți, inima mea era tot pustiită și îndurerată. Viața mea nu avea niciun strop de valoare sau sens. Dacă tot nu puteam renunța la interesele din fața mea și mă agățam strâns de bani, în final, banii m-ar fi torturat până la moarte. În această viață, am fost destul de norocoasă ca să-L urmez pe Dumnezeu și să-I aud cuvintele Creatorului cu propriile urechi și să-mi îndeplinesc datoria de ființă creată. Acesta era lucrul din viața mea care avea cea mai mare valoare și însemnătate. Nu puteam să abandonez adevărul pentru a urmări plăcerile materiale și respectul celorlalți. În schimb, obiectivul pe care îl urmăream era să cred în Dumnezeu și să-L venerez. Era vremea marii expansiuni a Evangheliei Împărăției și, ca ființă creată, trebuia să-mi îndeplinesc responsabilitatea și datoria și să răspândesc Evanghelia și să fiu mărturie pentru ea, astfel încât mai mulți oameni să fie mântuiți de Dumnezeu. Acest lucru reprezenta valoarea și sensul vieții mele. După ce am înțeles intenția lui Dumnezeu, nu am mai fost influențată de bani. Când am mers acasă la părinții mei, nu m-au mai certat pe motiv că nu făceam afaceri și, uneori, chiar îmi dădeau câțiva bani pentru cheltuielile de trai. Știam foarte bine că toate acestea reprezentau harul și mila lui Dumnezeu și eram plină de recunoștință față de El în inima mea.

M-am gândit că, în această călătorie, dacă n-ar fi fost îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, nu aș fi scăpat de controlul otrăvii Satanei cunoscută ca „Banii fac lumea să se învârtă” și cu atât mai puțin nu aș fi renunțat la afacerea mea și nu aș fi ales să-mi fac datoria. Am înțeles că banii, faima, statutul, mașinile, casele și așa mai departe – toate acele lucruri materiale erau la fel de trecătoare ca un nor plutitor. Omul ar putea să trăiască o viață care să aibă cel mai mult sens și valoare doar urmărind adevărul, trăind conform cuvintelor lui Dumnezeu și făcându-și datoria de ființă creată. Exact cum spun cuvintele lui Dumnezeu: „Când oamenii se angajează în cariere în lume, nu se gândesc decât să urmărească lucruri precum tendințe lumești, prestigiu și profit, cât și desfătare trupească. Care este implicația acestui fapt? Că energia, timpul și tinerețea ta sunt ocupate și consumate de aceste lucruri. Sunt ele semnificative? Ce vei câștiga de pe urma lor în cele din urmă? Chiar dacă vei câștiga prestigiu și profit, tot vor fi lipsite de conținut. Dar dacă îți schimbi modul de viață? Dacă timpul, energia și mintea ta sunt ocupate doar de adevăr și principii, dacă te gândești doar la lucruri pozitive, de exemplu, cum să-ți îndeplinești datoria bine și cum să vii înaintea lui Dumnezeu, și dacă îți sacrifici energia și timpul pentru aceste lucruri pozitive, atunci ceea ce câștigi va fi diferit. Ce vei câștiga vor fi cele mai substanțiale beneficii. Vei ști cum să trăiești, cum să te comporți, cum să te confrunți cu fiecare tip de persoană, eveniment și lucru. Odată ce vei ști să te confrunți cu fiecare tip de persoană, eveniment și lucru, asta îți va îngădui în mare măsură să te supui în mod natural orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Când te vei putea supune în mod natural orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, fără să-ți dai măcar seama, vei deveni tipul de persoană pe care Dumnezeu o acceptă și o iubește. Gândește-te la asta: nu e un lucru bun? Poate nu știi încă asta, dar în timp ce-ți trăiești viața și accepți cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii, vei ajunge pe nesimțite să trăiești, să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu. Asta înseamnă că te vei supune fără să-ți dai seama cuvintelor lui Dumnezeu, te vei supune cerințelor Sale și le vei împlini. Atunci vei fi devenit deja tipul de persoană pe care Dumnezeu o acceptă, în care are încredere și pe care o iubește, fără să știi măcar acest lucru. Nu este minunat? (Ba da.) Prin urmare, dacă îți sacrifici energia și timpul pentru a urmări adevărul și a-ți îndeplini datoria bine, ce vei dobândi în final vor fi cele mai valoroase lucruri” (Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (18)”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles mai bine valoarea și semnificația urmăririi adevărului. Deși acum nu eram la fel de bogată ca înainte, iar hainele mele nu erau la fel de strălucitoare și drăguțe, mă bucuram de darul vieții oferit de Dumnezeu. Acesta era un lucru pe care cineva nu l-ar putea obține la schimb cu nicio sumă de bani. M-am gândit cum, de-a lungul anilor, mă răzvrătisem în repetate rânduri împotriva lui Dumnezeu și-I rănisem inima și cum respinsesem de multe ori mântuirea din partea Sa pentru a urmări banii. Nu am prețuit grozava ocazie de a-mi face datoria, dar Dumnezeu a rămas alături de mine și a așteptat ca eu să mă răzgândesc; El nu a renunțat la mântuirea mea. După ce am încetat să fac afaceri, Dumnezeu nu m-a lăsat să-mi fie frig sau foame și a continuat să mă aprovizioneze în fiecare mod posibil. Harul mântuitor al lui Dumnezeu nu poate fi calculat, cu atât mai puțin răsplătit. Nu voi regreta niciodată că am ales să-L urmez pe Dumnezeu în această viață. Slavă lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa. Slavă Ție, Dumnezeule!