de Mei Hua, China

Când eram tânără, familia mea locuia într-o zonă montană izolată. Părinții mei își câștigau existența din agricultură și viața era foarte grea. Am auzit de la oameni întorși de la muncă din alte locuri că în oraș existau multe oportunități de a câștiga bani și că viața era mult mai bună acolo. Așa că tânjeam după o viață într-un oraș mare și speram ca într-o zi să plec din munți și să mă mut în oraș, ca să pot câștiga bani, să îmbunătățesc condițiile de trai ale familiei mele și să-i fac invidioși pe oamenii din satul nostru. Am studiat din greu și am avut mereu note bune, dar când am ajuns în primul an de gimnaziu, familia mea nu și-a mai permis să mă țină la școală, așa că a trebuit să renunț. Însă dorința mea de a părăsi munții nu se schimbase și încă speram să câștig mulți bani în oraș, să am o viață mai bună și să-i fac pe toți să mă invidieze.

În 2007, cineva mi-a prezentat un potențial partener care era din oraș. Am crezut că, dacă mă voi căsători cu el, viața mea se va îmbunătăți, dar după căsătorie am descoperit că familia lui era cea mai săracă din zonă. Soțul și socrii mei nu aveau niciun fel de studii și se puteau întreține doar prin muncă fizică grea. Casa pe care o construiseră singuri nici măcar nu avea un acoperiș corespunzător. Pereții și podelele erau din ciment și, când ploua torențial, apa se scurgea în casă. Ceea ce mă întrista cel mai mult era că unii vecini ne ignorau din cauza condițiilor noastre precare de trai, ceea ce m-a făcut să regret decizia nechibzuită pe care o luasem. Dar când mă gândeam la faptul că mă căsătorisem într-un oraș mare, unde erau mai multe oportunități de a câștiga bani decât la țară, credeam că, atât timp cât eu și soțul meu munceam din greu, viețile noastre se vor îmbunătăți cu siguranță, iar odată ce vom avea bani, vecinii noștri ne vor invidia.

După un an, soțul meu și-a găsit un loc de muncă solicitant într-o fabrică de utilaje, iar la scurt timp după ce l-am născut pe fiul nostru, am găsit și eu o slujbă; făceam țesături manual. Pentru a câștiga mai mulți bani, lucram adesea până la două sau trei dimineața, iar în timp am ajuns epuizată. Uneori, brațele mă dureau atât de tare, încât nici nu le puteam ridica, și ambele încheieturi îmi erau umflate. Dar când mă gândeam că, dacă mai făceam încă o piesă, mai câștigam câțiva bănuți în plus, simțeam că aceste greutăți meritau. Mai ales când foloseam banii câștigați prin munca mea asiduă pentru a cumpăra mâncare și cele necesare pentru a ne îmbunătăți viața, simțeam că aceste sacrificii aveau sens. Așa că am devenit și mai convinsă că, atât timp cât eu și soțul meu puteam îndura greutățile, viețile noastre cu siguranță nu vor fi mai rele decât ale altora.

Într-o zi, mătușa soțului meu a venit să îmi predice Evanghelia, spunând: „Mântuitorul a venit și El este Dumnezeu Atotputernic, care realizează lucrarea de mântuire a oamenilor în zilele de pe urmă. Doar acceptând mântuirea lui Dumnezeu și eliberându-se de păcat pot oamenii să fie protejați de Dumnezeu și să supraviețuiască marii catastrofe…” Credeam în Dumnezeu în inima mea, dar apoi m-am gândit: „Încă locuiesc într-o casă care se udă, copilul meu este foarte mic și avem nevoie de bani pentru tot felul de lucruri. Dacă devin o adevărată credincioasă în Dumnezeu, asta îmi va întârzia câștigarea banilor. Nu pot permite să se întâmple așa ceva. Câștigarea banilor este cel mai important lucru pentru mine acum, iar în ceea ce privește credința în Dumnezeu, voi fi nevoită să o amân până când condițiile mele de trai se vor îmbunătăți.” Așa că am refuzat.

În acea perioadă, copilul meu tocmai începuse să umble. Am auzit că la fabrica de alimente volumul de muncă era mare, însă salariul era de trei sau patru ori mai mare decât ceea ce câștigam eu atunci. Am fost oarecum tentată, gândindu-mă: „Atât timp cât nu mă tem de greutăți sau de oboseală, voi putea câștiga mai mulți bani la fabrica de alimente. Nu va duce asta la o viață mai bună?” Așa că mi-am lăsat copilul în grija soacrei și am mers să lucrez la fabrica de alimente. În acea perioadă, soțul meu spunea din când în când că îl doare rău spatele, dar nu l-am luat deloc în serios, gândindu-mă în sinea mea: „Cum poți să câștigi mai mulți bani fără să muncești din greu? Nu lucrez și eu adesea suplimentar, până la două sau trei dimineața? Doar perseverând vom fi capabili să câștigăm mai mulți bani.” Așa că eu și soțul meu am strâns din dinți și am perseverat pentru a câștiga mai mulți bani împreună. Nu după mult timp, am găsit un alt loc de muncă la o fabrică de utilaje, unde lucram cu polizoarele. Șlefuind unelte în fiecare zi, trebuia să-mi bag mâinile în apă cu diverși agenți chimici adăugați pentru a preveni ruginirea metalului. Deoarece nu puteam purta mănuși pentru multe dintre unelte, petreceam întreaga zi cu mâinile înmuiate în această apă. O colegă de-ale mele a făcut insuficiență renală din cauza acestui loc de muncă, și totuși am continuat să lucrez acolo timp de opt sau nouă ani. Eu și soțul meu am muncit din greu și am câștigat niște bani, iar hrana și îmbrăcămintea pe care ni le permiteam s-au îmbunătățit considerabil față de înainte; am reușit chiar să economisim pentru un avans la o casă. Vecinii noștri, care înainte ne ignorau pentru că eram săraci, au început să se apropie de noi, să ne salute zâmbind când treceau pe stradă, ba chiar vorbeau despre noi cu invidie, spunând că noi doi suntem conștiincioși și trăim mai bine datorită eforturilor noastre. M-am simțit oarecum mândră să aud asta, simțind că anii de muncă grea dădeau roade, în sfârșit, și eram cât se poate de fericită. Dar, într-o dimineață, când eu și soțul meu ne pregăteam de muncă, el a țipat brusc de durere din pat și m-a rugat agitat să-l duc la spital. Doctorul l-a consultat și a spus că avea multiple protruzii discale segmentare la coloana lombară. Doctorul a recomandat operația, altfel exista riscul să rămână paralizat. A spus că operația ar costa peste o sută de mii de yuani. Am rămas fără cuvinte. „Peste o sută de mii de yuani? Pentru asta eu și soțul meu am muncit din greu în toți acești ani, dar acum totul va dispărea din cauza unei boli. Nu ar însemna că toți acești ani de suferință au fost în zadar? Dar dacă nu se tratează și ajunge paralizat, cine va mai lupta alături de mine pentru această familie? Nu ne va fi viața și mai grea?” Și soțul meu era la fel de tulburat. Nu putea accepta ca banii lui, câștigați cu greu, să dispară pur și simplu, așa că a decis să meargă acasă și să se odihnească. În acea perioadă, eu eram singura din familie care aducea bani în casă, așa că am muncit și mai mult și, chiar și când mă simțeam rău, strângeam din dinți și perseveram.

Într-o zi, cam la trei luni după aceea, în timp ce mă pregăteam să plec la serviciu, am simțit brusc o durere cumplită în gât, într-atât încât nu mai puteam să-mi ridic capul, oriunde mă uitam, vedeam încețoșat și neclar, și simțeam că nu pot sta pe picioare. Soțul meu m-a îndemnat să merg imediat la spital. Doctorul mi-a spus că aveam trei hernii grave la vertebrele cervicale și lombare, iar hernia lombară deja comprima nervii din piciorul stâng. Operația ar fi costat peste două sute de mii de yuani, dar chiar și așa, era posibil ca boala mea să nu se poată vindeca. Dar, dacă nu o tratam, puteam rămâne paralizată. Când am auzit asta, am simțit că mă prăbușesc și m-am gândit: „Soțul meu încă este bolnav, iar acum și eu aș putea să rămân paralizată. Banii pentru care am muncit atât de mult și eu, și soțul meu, nici măcar nu sunt suficienți ca să ne tratăm amândoi! Atâția ani am muncit foarte mult pentru a câștiga bani, dar în final nu ne-am bucurat de nimic și am ajuns doar să ne îmbolnăvim amândoi. Oare chiar am muncit atâta degeaba? În plus, chiar dacă vom cheltui banii, nu există nicio garanție că mă voi vindeca și, când va veni momentul, banii vor fi pierduți, la fel și viața mea. Pentru ce am trăit eu toată viața mea?” Mă simțeam cu adevărat pierdută și îmi petreceam zilele într-o stare de deprimare. Mai târziu, printr-o rudă, eu și soțul meu am găsit locuri de muncă mai ușoare. Am primit și niște bani în urma demolării casei noastre, iar viața noastră părea că începe să se îmbunătățească. Totuși, durerile din corp îmi dădeau adesea un sentiment sumbru și mă gândeam: „Oare aș putea rămâne brusc paralizată? Dacă viața mea se va sfârși înainte de vreme?” Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mă temeam mai tare și regretam adesea cât de nechibzuită fusesem atâția ani, sacrificându-mi sănătatea doar pentru a câștiga bani; iar acum, chiar dacă aveam niște bani, aceștia nu-mi puteau vindeca boala. Eram îngrijorată: „Cum o să mai pot trăi așa?”

În mijlocul durerii și confuziei mele, mătușa mea mi-a predicat din nou Evanghelia. Mi-a pus să ascult un imn intitulat „Destinul omului este controlat de mâinile lui Dumnezeu”. Am ascultat versurile imnului, care spuneau: „Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți: în ciuda faptului că omul întotdeauna se agită și își găsește ocupații în nume propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, ai mai fi o ființă creată?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”). Această cântare a rezonat imediat cu inima mea. Atâția ani lucrasem neîncetat pentru a câștiga bani și îndurasem multe greutăți doar ca să duc o viață pe care alții s-o invidieze, dar, în cele din urmă, eu și soțul meu ne îmbolnăviserăm și ne păștea paralizia. Dacă ne-am fi pierdut viețile, la ce ne-ar fi folosit toți banii câștigați? Gândindu-mă la acest lucru, mi-am dat seama că, într-adevăr, soarta unei persoane nu se află în mâinile sale. În zilele următoare, mătușa mea a venit să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu cu mine și să aibă părtășie cu mine despre originea omenirii, tainele celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu și intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea. Am văzut că Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri, că ale Sale cuvinte au autoritate și putere, și am devenit sigură că Dumnezeu Atotputernic este adevăratul Dumnezeu și că poate mântui omenirea. I-am predicat Evanghelia și soțului meu, iar împreună am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.

După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, am citit multe fragmente din cuvintele Sale. Într-o zi, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci când oamenii nu înțeleg la ce se referă soarta sau nu înțeleg suveranitatea lui Dumnezeu, ei doar se chinuie și se poticnesc prin ceață conform propriei voințe, iar acea călătorie este prea anevoioasă, prea sfâșietoare. Așadar, când oamenii își dau seama că Dumnezeu este suveran asupra destinului omenesc, cei deștepți aleg să cunoască și să accepte suveranitatea lui Dumnezeu și să spună adio zilelor dureroase de «a încerca să-și construiască o viață bună cu propriile mâini», mai degrabă decât să continue să se lupte cu soarta și să-și urmărească așa-zisele «scopuri în viață» în felul lor. Când o persoană este fără Dumnezeu, când nu-L poate vedea, când nu poate cunoaște limpede suveranitatea lui Dumnezeu, fiecare zi este lipsită de sens, lipsită de valoare și nespus de dureroasă. Oriunde ar fi o persoană și orice meserie ar avea, mijloacele sale de supraviețuire și țelurile pe care le urmărește nu-i aduc decât durere nesfârșită și durere peste care este greu să treacă, în așa fel încât nu poate suporta să privească înapoi la propriul trecut. O persoană poate să se elibereze treptat de toată suferința și durerea și să scape treptat de toată deșertăciunea vieții omenești numai acceptând suveranitatea Creatorului, supunându-se orchestrărilor și rânduielilor Lui și urmărind obținerea vieții omenești adevărate” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, dacă oamenii nu vin înaintea Lui, nu pot decât să trăiască sub înșelăciunea Satanei, urmărind banii, faima și câștigul. Numai venind înaintea lui Dumnezeu, supunându-ne suveranității și rânduielilor Sale și urmărind conform căii pe care El ne-a îndrumat, putem fi protejați de Dumnezeu și putem scăpa de vătămările Satanei. Gândindu-mă mai bine, eram o persoană care a suferit mult din cauza Satanei. Nu recunoscusem suveranitatea lui Dumnezeu înainte și mereu am vrut să mă bazez pe mine însămi ca să scap din munți și să duc o viață bună, pe care alții s-o invidieze, într-un oraș mare. Dar situația familiei soțului meu nu îmi împlinea dorințele, așa că am vrut să mă bazez pe muncă pentru a câștiga bani și a-mi schimba soarta sărăcăcioasă, folosindu-mi propriile mâini ca să-mi creez o viață mai bună și să devin o persoană bogată, pe care alții s-o invidieze. Am muncit până la epuizare ca să fac bani și, deși munca mi-a afectat grav corpul, nu m-a oprit din urmărirea averii. În cele din urmă, nu doar că nu am câștigat mulți bani, dar am ajuns epuizată, bolnavă și chiar amenințată de paralizie. Aceste amintiri dureroase m-au făcut să simt cu adevărat că oamenii nu-și pot controla soarta deloc. Întotdeauna dorisem să mă bazez pe mine însămi ca să-mi schimb soarta, dar, în cele din urmă, am fost chinuită de înșelăciunile Satanei.

Mai târziu m-am întrebat: „De ce am fost dispusă să sufăr și să mă zbat pentru bani, dar nu am fost dispusă să cred în Dumnezeu și să vin înaintea Lui?” Am citit împreună cu soțul meu un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate oamenii nu înțeleg această zicală în aceeași măsură, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Ce anume este? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios? Pe măsură ce treci de la a te opune acestei zicale populare la a o accepta în cele din urmă ca adevăr, inima ta cade întru totul în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi să trăiești, necugetat, după aceasta” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii se îndepărtează de Dumnezeu și de adevăr pentru că sunt influențați și otrăviți de diverse concepții greșite insuflate de Satana. Satana folosește expresii precum „Banii fac lumea să se învârtă” și „Oamenii mor pentru avere cum păsările mor pentru hrană” pentru a atrage oamenii să urmărească banii, determinându-i să se lupte și să-și trăiască întreaga viață pentru a câștiga bani. Eu suferisem atât de mult trăind astfel! Credeam că doar câștigând bani îmi puteam îmbunătăți viața, mă puteam bucura de un trai material mai bun, puteam câștiga respectul celorlalți și puteam fi invidiată de ei. Când făceam lucru manual, stăteam trează zilnic până la două sau trei dimineața doar ca să mai câștig câțiva bănuți. Când lucram într-o fabrică de alimente, nu dormeam suficient, dar nu ratam nicio ocazie de a face ore suplimentare pentru mai mulți bani. Substanțele chimice folosite în procesul de polizare erau extrem de dăunătoare sănătății, dar, pentru că plata era bună, am fost dispusă să continui. De-a lungul anilor, singurul meu gând a fost cum să fac mai mulți bani. Chiar și atunci când munca extenuantă ne-a afectat sănătatea atât mie, cât și soțului meu, tot nu am fost dispusă să iau o pauză pentru a mă odihni, spunându-mi întruna: „Dacă vreau o viață bună, trebuie să strâng din dinți și să îndur.” În cele din urmă, prin muncă grea, am câștigat niște bani și am primit admirația vecinilor noștri, dar atât eu, cât și soțul meu ne distruseserăm sănătatea și, din păcate, banii pe care îi strânseserăm nici măcar nu erau suficienți pentru operațiile noastre. Trăisem conform otrăvii Satanei „Banii fac lumea să se învârtă” și aproape că ajunsesem paralizată. Cel mai mult regretam că, atunci când mătușa mea mi-a adus Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, am respins-o ca să câștig bani. Dacă Dumnezeu nu ar fi folosit-o pe mătușa mea ca să-mi predice Evanghelia din nou, aproape că aș fi pierdut șansa de a-L urma pe Dumnezeu, de a dobândi adevărul și de a fi mântuită. Fusesem cu adevărat nechibzuită! Abia în acel moment mi-am dat seama că Satana folosise banii pentru a-mi controla gândurile și a-mi domina viața, făcându-mi inima să se îndepărteze și mai mult de Dumnezeu. Tacticile Satanei de a induce oamenii în eroare sunt într-adevăr detestabile și ticăloase!

După șase luni am început să-mi fac îndatoririle în biserică. La început, îndatoririle mele erau destul de ușoare și nu-mi afectau meseria, putând să câștig bani, dar mai târziu, când am devenit conducătoare, volumul de muncă din biserică a crescut și am ajuns să nu mai am timp. De mai multe ori, în timpul adunărilor, mă suna șeful meu și mă temeam că, dacă aș continua așa, mi-ar afecta locul de muncă și venitul. La urma urmei, această slujbă nu era obositoare și, dacă o pierdeam, nu aș mai fi putut câștiga bani deloc! Dar știam că, încercând să echilibrez munca și îndatoririle, aș fi întârziat lucrarea bisericii. Mă simțeam foarte confuză, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Te rog, călăuzește-mă să nu fiu constrânsă de bani și să nu pierd șansa de a-mi face îndatoririle.”

Într-o zi, predicatorul a înțeles starea mea și a mâncat și a băut cu mine un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră, atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Cei mai buni dintre voi ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, în timp ce alții, nehotărâți, ar lua banii într-o mână și adevărul în cealaltă. Oare adevărata voastră fire nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altă valoare căreia îi sunteți loiali, ați face această alegere și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Nu sunt mulți printre voi care au ezitat între bine și rău? În toate luptele dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru – dintre familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, armonie și ruptură, bogăție și sărăcie, statut social și normalitate, a fi susținuți și a fi marginalizați și așa mai departe – sunteți cu siguranță conștienți de alegerile pe care le-ați făcut. Între o familie armonioasă și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm; între lux și sărăcie, ați ales prima opțiune; când alegeți între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiune și adevăr, ați ales-o, încă o dată, pe cea dintâi. Fiind confruntat cu toate faptele voastre rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi. Sunt pur și simplu uimit că inimile voastre sunt atât de nepregătite pentru a fi înmuiate. În mod surprinzător, sângele inimii pe care l-am consumat vreme de atâția ani nu Mi-a adus decât renunțarea și resemnarea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost deja dezvăluită tuturor. Cu toate acestea, insistați să căutați lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Așadar, care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot prima? Mi-ați mai aduce dezamăgire și întristare jalnică? Ar mai avea inimile voastre un minimum de căldură? Tot n-ați ști ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). Din expunerea cuvintelor lui Dumnezeu am văzut că, după ce am fost corupți de Satana, atunci când ni se oferă să alegem între bani și adevăr, alegem fără ezitare banii și abandonăm oportunitatea de a urmări adevărul. Deși venisem în casa lui Dumnezeu și, prin udarea cuvintelor Sale, ajunsesem să înțeleg unele adevăruri, când lucrarea bisericii intra în conflict cu interesele mele financiare, ezitam și consideram banii mai importanți decât adevărul. Nu continuam oare să-l urmez pe Satana? Conștientizând acest lucru, mi-am dat seama că Dumnezeu îmi oferea din nou o șansă să aleg: să văd dacă îl voi urma pe Satana și voi urmări banii sau dacă Îl voi urma pe Dumnezeu și voi urmări adevărul. Când m-am uitat la frații și la surorile din jurul meu, am văzut că, prin îndeplinirea îndatoririlor lor în biserică, ajungeau să înțeleagă tot mai multe adevăruri și am înțeles că biserica mă cultiva pentru a-mi face îndatoririle de conducătoare în speranța că, pe măsură ce contribuiam, aveam să dobândesc și eu mai multe adevăruri. Nu puteam pierde șansa de a dobândi adevărul pentru a face bani și nu puteam dezamăgi buna intenție a lui Dumnezeu. De asemenea, mă îngrijoram mereu că, dacă renunțam la slujbă și nu mai câștigam bani, condițiile noastre de trai ar fi fost mai rele decât ale altora. Dar în realitate, chiar dacă acum aveam o casă și niște bani puși deoparte, nimic din acestea nu fusese câștigat de mine, ci fusese oferit de Dumnezeu prin împrejurări precum demolarea casei noastre. Am conștientizat cu adevărat că bogăția pe care o poate avea cineva nu este determinată de propriile alegeri, ci este orânduită de Dumnezeu. Am înțeles că oricât m-aș fi străduit bazându-mă pe mine însămi, nu aș fi putut câștiga mai mulți bani decât mi-a fost destinat. Dar tot îmi făceam griji că, dacă nu puteam câștiga bani, viața mea ar fi fost sărăcăcioasă și nu aș fi fost respectată de alții, așa că oscilam între bani și îndatoririle mele. Nu mă aflam oare în aceeași stare ca atunci când am respins Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă de dragul banilor? Nu mai puteam să îmi irosesc timpul urmărind banii și plăcerile, deoarece asta m-ar fi făcut să pierd ocazia de a dobândi adevărul și m-ar fi condus la pieire.

Mai târziu am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te sacrifici pentru adevăr, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul de a te bucura de o viață de familie armonioasă și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea de o viață de dragul desfătărilor de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles. Dacă duci o asemenea viață lumească și pământească nu ai niciun obiectiv de urmărit, nu înseamnă oare irosirea vieții tale? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să te lepezi de toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au atins inima și am înțeles că lucrurile cu adevărat importante și valoroase sunt doar a veni înaintea lui Dumnezeu și a urmări dobândirea adevărului. Privind în urmă, mătușa mea îmi predicase Evanghelia lui Dumnezeu acum cincisprezece ani, dar eu am respins-o pentru a face bani și astfel am pierdut mântuirea lui Dumnezeu timp de cincisprezece ani! În toți acești ani, am muncit ca un robot, zi de zi, făcând muncă grea, fără să-mi permit nici măcar un moment de răgaz sau de respiro, și, în cele din urmă, epuizarea mi-a cauzat tot felul de boli. Cincisprezece ani de luptă pentru bani m-au lăsat, în cele din urmă, complet goală pe dinăuntru și am văzut că a trăi în acest fel este cu totul lipsit de sens. M-am gândit la o rudă a mea care câștigase mulți bani, era invidiată de toți cei din sat și devenise om de afaceri, însă socializa și bea adesea cu partenerii săi de afaceri, iar asta i-a cauzat, în cele din urmă, o boală hepatică din cauza intoxicației cu alcool. Doctorul l-a îndemnat să nu mai bea, dar, pentru a câștiga mai mulți bani, nu a ezitat să-și sacrifice sănătatea, continuând să bea și să socializeze; în cele din urmă, a dezvoltat cancer la ficat și a murit la o vârstă tânără. Mi-am amintit ce a spus Domnul Isus: „La ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Cuvintele lui Dumnezeu îmi spun că banii, faima și câștigul nu pot cumpăra viața, ci duc doar la distrugere. Dacă nu îmi făceam îndatoririle așa cum se cuvine și continuam pe calea urmăririi banilor, trupul meu ar fi cedat cu siguranță și atunci nu doar că mi-aș fi distrus viața, dar aș fi pierdut și șansa de a fi mântuită. Deși acum câștigam mai puțini bani decât înainte, puteam să mănânc și să beau mai des cuvintele lui Dumnezeu și să am părtășie despre experiențe cu frații și cu surorile, ceea ce reprezenta harul lui Dumnezeu! Am ajuns și să înțeleg că Dumnezeu îmi permitea să mă instruiesc în îndatoririle mele în biserică pentru a mă putea înzestra cu mai mult adevăr, a discerne mijloacele prin care Satana face rău oamenilor, a-mi cunoaște firea coruptă satanică și a găsi direcția corectă în viață prin cuvintele lui Dumnezeu. Adevărul pe care omul îl câștigă de la Dumnezeu este viața veșnică, ceva ce nimeni nu-i poate lua. Nu se compară cu banii și este cel mai prețios lucru din viață. Dându-mi seama de asta, m-am rugat lui Dumnezeu, spunându-I că sunt dispusă să renunț la slujba mea, să cred în El așa cum se cuvine și să-mi fac îndatoririle în zilele ce vor urma.

Ulterior am renunțat la slujbă și m-am dedicat pe deplin îndatoririlor mele. Acum, atât eu, cât și soțul meu suntem sănătoși, iar simptomele de amețeală, durerile de spate și disconfortul pe care le aveam odinioară au dispărut complet. Ceea ce mă face și mai fericită este că, prin instruirea în îndatoririle mele, am câștigat o oarecare înțelegere a firii mele corupte. Îi sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu că m-a eliberat din robia banilor, a faimei și a câștigului, că m-a adus înaintea Sa și că mi-a oferit mai multe oportunități de a dobândi adevărul.