de Su Yi, China

În 2011, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, iar în mai puțin de doi ani, viața soțului meu a fost curmată de o boală. Deși copilul meu era mic și familia se confrunta cu dificultăți financiare, am continuat totuși să-mi îndeplinesc îndatoririle. Mai târziu, am fost aleasă conducătoare a bisericii și m-am gândit: „A putea îndeplini datoria de conducătoare este o înălțare din partea lui Dumnezeu, doar îndeplinindu-mi îndatoririle pot să pregătesc mai multe fapte bune și doar făcând asta voi primi aprobarea lui Dumnezeu și voi intra în împărăția Sa.” Așa că mi-am încredințat copilul socrilor și mi-am dedicat tot timpul îndatoririlor mele. Mă consumam cu entuziasm în îndatoririle mele și, indiferent ce îmi rânduia biserica să fac, nu refuzam niciodată. Indiferent de vreme, am persistat în îndeplinirea îndatoririlor mele. După o vreme, lucrarea de care eram responsabilă a început să dea roade. Mai târziu, am fost aleasă predicatoare, iar sfera responsabilităților mele s-a extins din ce în ce mai mult; am fost cuprinsă de mulțumire de sine, crezând că pot să îndur suferința, să plătesc un preț, să fac sacrificii și să mă consum și că obțineam unele rezultate în îndatoririle mele. Credeam că Dumnezeu mă va binecuvânta cu siguranță. Cu acest gând în minte, am devenit și mai motivată în îndeplinirea îndatoririlor mele. Mai târziu, am început să simt ocazional niște dureri surde în stomac, dar nu le-am acordat prea multă atenție și am continuat să-mi fac îndatoririle.

Într-o dimineață, după micul dejun, am mers cu bicicleta la un loc de adunare și în timp ce urcam scările, valuri de durere mi-au străbătut stomacul, dar am strâns din dinți și am dus adunarea până la capăt. După aceea, am mers la spital pentru un control, iar doctorul mi-a spus pe un ton grav: „Ai gastrită erozivă cu sângerare gastricǎ, iar această afecțiune trebuie tratată la timp. Dacă nu este tratată corespunzător, există riscul de a face cancer la stomac.” Auzindu-l pe doctor spunând asta, m-am simțit puțin speriată, temându-mă că, dacă afecțiunea mea nu era tratată la timp și chiar făceam cancer la stomac și muream, aș fi ratat mântuirea din partea lui Dumnezeu și toate eforturile și consumările mele ar fi fost în zadar. În sinea mea, m-am simțit puțin slăbită, dar apoi mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Apariția bolii se datorează iubirii lui Dumnezeu și cu siguranță intenția Lui bună se află în spatele acesteia. Deși s-ar putea ca trupul tău să îndure un pic de suferință, nu pleca urechea la Satana. Preamărește-L pe Dumnezeu în toiul bolii și bucură-te de Dumnezeu în toiul laudelor tale. Nu te descuraja în fața bolii, continuă să cauți și nu renunța, iar Dumnezeu te va ilumina și lumina. Cum era credința lui Iov? Dumnezeu Atotputernic este un doctor omnipotent! Să trăiești în boală înseamnă să fii bolnav, dar să trăiești în spirit înseamnă să fii bine. Câtă vreme mai ai suflare, Dumnezeu nu te va lăsa să mori” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 6). Reflectând asupra cuvintelor lui Dumnezeu, parcă zăream o rază de speranță și mi-am dat seama că această boală conținea intenția lui Dumnezeu. Nu puteam să mă plâng. Mai întâi trebuia să mă supun și să am credință în Dumnezeu și să cred că, atât timp cât mai aveam suflare în mine, Dumnezeu nu mă va lăsa să mor. M-am gândit cum, în ultimii ani, făcusem întotdeauna sacrificii și mă consumasem în îndatoririle mele; când copilul meu era încă foarte mic și familia se confrunta cu dificultăți, chiar și atunci când soțul meu a murit, nu am renunțat la îndatoririle mele, așa că am crezut că Dumnezeu va lua în considerare eforturile și consumările pe care le făcusem în îndatoririle mele și că mă va proteja și mă va vindeca de boală.

Mai târziu, am mers la spital pentru a lua niște medicamente tradiționale chinezești și mi s-au făcut și perfuzii intravenoase și am continuat să-mi fac îndatoririle în mod normal. Totuși, stomacul încă mă durea frecvent și aveam o digestie proastă, așa că nu puteam să mănânc decât terci și, uneori, aveam reflux gastric. După ce am luat medicamente o vreme, starea mea nu numai că nu s-a ameliorat, ci, dimpotrivă, s-a agravat. După ce mâncam, aveam indigestie și simțeam mereu ca și cum îmi rămăsese mâncare în gât și adesea aveam o senzație de greață. Chiar și noaptea, simțeam o arsură în stomac în timp ce dormeam. Confruntată cu chinul bolii, simțeam o mare slăbiciune lăuntrică și m-am gândit: „Mi-am dedicat tot timpul îndatoririlor mele, sunt ocupată în fiecare zi și nici măcar atunci când mă îmbolnăvesc nu îmi neglijez îndatoririle, așadar, de ce nu m-a protejat Dumnezeu și nu m-a vindecat de boală, în ciuda eforturilor și a consumării mele?” Trăiam cu neînțelegere și cu plângeri față de Dumnezeu și mă simțeam foarte negativă. Nu aveam motivație să fac nimic și nu voiam nici să mănânc sau să beau din cuvintele lui Dumnezeu, nici să mă apropii de El. De asemenea, nici nu mai aveam un simț al poverii pentru îndatoririle mele, ceea ce a afectat toate aspectele lucrării. Sora care mă găzduia mi-a observat starea proastă și m-a invitat să ascultăm împreună o lectură a cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Dumnezeu îl poate desăvârși pe om atât în aspectele pozitive, cât și în cele negative. Depinde dacă ești capabil să experimentezi și dacă urmărești să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă tu cauți cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci negativul nu te poate face să suferi pierderi, ci îți poate aduce lucruri care sunt mai reale și te poate face mai capabil de a ști ce lipsește în interiorul tău, mai capabil de a pricepe starea ta reală și de a vedea că omul nu are nimic și nu este nimic; dacă nu experimentezi încercări, nu știi, și vei simți întotdeauna că ești deasupra altora și mai bun decât toți ceilalți. Prin toate acestea, vei vedea că tot ceea ce a venit înainte a fost făcut de Dumnezeu și protejat de Dumnezeu. Intrarea în încercări te lasă fără iubire sau credință, îți lipsește rugăciunea și nu ești capabil să cânți imnuri și, fără să realizezi, în toiul acestora, ajungi să te cunoști pe tine însuți. Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile de medii pentru a emonda firea coruptă a omului și utilizează diverse lucruri pentru a da în vileag omul; într-o privință, El îl emoneadză pe om, în alta, îl dă în vileag, iar în alta, El îl dezvăluie pe om, săpând și dezvăluind «tainele» din adâncurile inimii omului și arătându-i omului natura sa prin dezvăluirea multora din stările lui. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin dezvăluire, prin emondarea omului, prin rafinarea omului și prin mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”). În timp ce ascultam și cugetam, am fost profund impresionată. Cuvintele lui Dumnezeu îmi reflectau în mod direct starea. Când nu sufeream de nicio boală, eram plină de râvnă și activă în îndeplinirea îndatoririlor mele, dar acum, când eram bolnavă și starea nu mi se ameliorase de ceva timp, îmi pierdusem credința și simțul poverii față de îndatoririle mele. Îmi pierdusem și motivația de a mă ruga. În trecut, credeam că Îl iubesc foarte mult pe Dumnezeu și că, fiind capabilă să îmi las familia deoparte pentru a-mi face îndatoririle, eram, prin urmare, o persoană care căuta și practica adevărul. Acum vedeam că statura mea era destul de mică și că îmi lipseau o credință și o iubire autentice pentru Dumnezeu. Dumnezeu folosea această boală pentru a mă rafina și a mă dezvălui, ca să mă ajute să-mi cunosc corupția și neajunsurile și ca să-mi desăvârșească sinceritatea și supunerea față de El. Nu mai puteam să Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu sau să fiu negativă și am fost dispusă să îmi încredințez boala lui Dumnezeu și să pun suflet în îndatoririle mele. Dându-mi seama de acest lucru, starea mea s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură.

Pe la sfârșitul anului 2014, boala mea de stomac s-a agravat și, chiar și după ce mâncam puțin, mă simțeam balonată și durerea venea în valuri. Simțeam o mare slăbiciune lăuntrică, îngrijorându-mă cu privire la ce s-ar întâmpla dacă această boală s-ar prelungi, s-ar transforma în cancer de stomac și aș muri. Dacă aș muri și nu aș putea fi mântuită de Dumnezeu, atunci nu vor fi fost în zadar toate eforturile și consumările mele? Întotdeauna îmi făcusem îndatoririle, îndurând suferințe și plătind un preț; îmi făcusem îndatoririle chiar și când eram bolnavă. Atunci, de ce nu văzusem binecuvântările și protecția lui Dumnezeu? Trăiam în întuneric și nu voiam să îmi fac îndatoririle, așa că i-am spus conducătorului superior că voiam să mă întorc acasă pentru tratament. Conducătorul a avut părtășie cu mine despre intenția lui Dumnezeu și a sugerat că ar trebui să-mi tratez boala și să mă îngrijesc de trupul meu, în timp ce îmi fac îndatoririle. M-am gândit că boala mea nu era suficient de gravă încât să mă împiedice să fac chiar și cea mai mică parte din îndatoririle mele și, de asemenea, fiind conducătoare a bisericii, era greu să găsesc o persoană potrivită căreia să-i predau lucrarea mea. Dacă mi-aș abandona îndatoririle, asta ar arăta că îmi lipsește cu adevărat conștiința, dar dacă aș continua să le îndeplinesc, aș fi constrânsă de boala mea. În suferința mea, am strigat către Dumnezeu: „Dumnezeule, nu știu cum să trăiesc experiența acestei boli, Te rog, îndrumă-mă să trag învățăminte din această situație și să înțeleg intenția Ta.” În acea seară, am vorbit despre starea mea cu frații și cu surorile. Frații și surorile mi-au citit cuvintele lui Dumnezeu, iar două fragmente chiar m-au emoționat. Dumnezeu spune: „Atât de mulți cred în Mine doar ca să-i vindec. Atât de mulți cred în Mine doar ca să Îmi folosesc puterea pentru a alunga spiritele necurate din trupurile lor, și atât de mulți cred în Mine doar pentru a putea primi pace și bucurie de la Mine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a pretinde de la Mine mai multă bogăție materială. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a-și petrece această viață în pace și pentru a fi teferi și nevătămați în lumea care vine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a evita suferința iadului și pentru a primi binecuvântările cerești. Atât de mulți cred în Mine doar pentru confort temporar, totuși nu caută să câștige nimic în lumea care vine. Când Îmi revărs mânia asupra oamenilor și le iau toată bucuria și pacea pe care o aveau cândva, aceștia devin plin de îndoieli. Când revărs asupra oamenilor suferința iadului și iau înapoi binecuvântările cerești, ei se înfurie. Când Îmi cer să îi vindec, Eu nu le acord atenție și simt dezgust față de ei; aceștia pleacă de lângă Mine ca să caute în schimb calea leacurilor rele și a vrăjitoriei. Când retrag tot ceea ce oamenii Îmi ceruseră, dispar cu toții fără nicio urmă. Din acest motiv, spun că oamenii au credință în Mine deoarece harul meu este prea îmbelșugat și pentru că se obțin prea multe beneficii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). „Relația omului cu Dumnezeu este doar una de pur interes personal. Este o relație dintre o persoană care primește și una care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, este relația dintre un angajat și un angajator. Angajatul lucrează din greu numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o astfel de relație bazată pe interese, nu există nicio afecțiune, ci doar o tranzacție. Nu există a iubi sau a fi iubit, numai caritate și milă. Nu există înțelegere, doar o neputincioasă indignare reprimată și înșelătorie. Nu există intimitate, numai o prăpastie de netraversat” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, o soră a avut părtășie mult cu mine. Ea mi-a amintit că a-I cere mereu lui Dumnezeu să îmi ia boala era un comportament irațional. Citind cuvintele lui Dumnezeu și ascultând părtășia ei, m-am luminat deodată. Mi-am dat seama că eu credeam în Dumnezeu doar pentru a primi binecuvântări. La început, am reușit să-mi las deoparte familia și copilul pentru a-mi face îndatoririle, dar totul era pentru a primi protecția și binecuvântările lui Dumnezeu și pentru a putea să fiu mântuită de Dumnezeu și să intru în Împărăția Cerurilor. Când m-am confruntat cu boala, am sperat că Dumnezeu va lua în considerare efortul și consumarea pe care le dedicasem îndatoririlor mele și că mă va vindeca de boală, dar pe măsură ce trecea timpul și starea mea nu se ameliora, ci mai degrabă se agrava, am devenit negativă și m-am plâns, întrebându-L pe Dumnezeu de ce nu mă vindeca. Atunci când boala mea s-a agravat, chiar am început să mă gândesc la o cale de scăpare pentru mine, dorind să renunț la îndatoririle mele și să mă întorc acasă, pentru a mă recupera. Mi-am dat seama că scopurile mele în felul în care mă consumam pentru Dumnezeu în îndatoririle mele nu erau corecte și că doream să obțin binecuvântările lui Dumnezeu prin suferința și consumarea mea și, când nu am reușit să îmi ating scopurile, m-am gândit să mă îndepărtez de Dumnezeu. În ce fel îmi făceam eu îndatoririle? În ce fel Îi eram loială sau supusă lui Dumnezeu? Încercam să-L influențez pe Dumnezeu și să mă tocmesc cu El. Nu L-am tratat pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu; în schimb, L-am tratat ca pe un corn al abundenței, ca pe un instrument bun la toate. Am fost cu adevărat egoistă și detestabilă! Atunci am înțeles că faptul că mă confruntam cu această boală purta cu adevărat intenția lui Dumnezeu și că acest lucru dezvăluia opiniile, motivele și dorințele mele incorecte. Fără aceasta, aș fi continuat să cred că mă lepădam de familia și de cariera mea pentru a-mi face îndatoririle și că demonstram o mare iubire față de Dumnezeu. În realitate, nu îmi făceam datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci o făceam cu intenții impure și cu motive tranzacționale. Dacă aș fi continuat să cred în Dumnezeu și să-mi fac îndatoririle cu acest punct de vedere, aș fi ajuns doar să fiu disprețuită și respinsă de Dumnezeu!

În căutarea mea, am văzut și că nu cunoșteam atotputernicia și suveranitatea lui Dumnezeu. În fața bolii mele, mă îngrijoram constant că starea mea s-ar putea agrava și că aș putea muri. Aveam prea puțină credință. Dumnezeu spune: „Toate ale omului sunt controlate de Dumnezeu și pentru că dacă omul trăiește sau moare este decis de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”). „Cine din întreaga omenire nu este îngrijit în ochii Celui Atotputernic? Cine nu trăiește în mijlocul predestinării Atotputernicului? Oare viața și moartea omului sunt rezultatul propriei alegeri? Își controlează omul propria lui soartă? Mulți oameni strigă după moarte, totuși, ea este departe de ei; mulți oameni vor să fie cei care sunt puternici în viață și se tem de moarte, totuși, necunoscută lor, ziua morții lor se apropie, aruncându-i în abisul morții; mulți oameni se uită la cer și suspină profund; mulți oameni strigă grozav, plângând cu suspine; mulți oameni cad în mijlocul încercărilor; și mulți oameni cad pradă ispitei” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 11). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că El controlează și este suveran peste toate lucrurile, iar viața și moartea omului sunt în mâinile Sale. Tot Dumnezeu decidea și dacă boala mea se va ameliora sau nu. În această perioadă, eram constant constrânsă de boala mea, temându-mă că afecțiunea mea se va agrava și se va transforma în cancer și că îmi va pune viața în pericol, așa că m-am gândit să renunț la îndatoririle mele pentru a mă concentra asupra sănătății. Susțineam de formă că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, dar în viața reală, nu aveam cu adevărat credință în Dumnezeu. Când mă confruntam cu dificultăți, nu mă bizuiam pe Dumnezeu și nici nu priveam către El, ci trăiam în îngrijorare și anxietate, căutându-mi o cale de scăpare. Nu credeam că de Dumnezeu depindea dacă mă simțeam mai bine sau nu, ci mă gândeam, mai degrabă, că boala mea va trece doar dacă mă voi baza pe mine însămi pentru a căuta tratament medical și dacă mă voi concentra asupra recuperării. Nu era acesta punctul de vedere al unui neîncrezător? Când soțul meu era bolnav, l-am dus peste tot pentru a căuta tratament, iar doctorii au spus că boala lui era netratabilă. Prietenii și familia m-au sfătuit să nu continui să fac eforturi inutile, dar eu tot am refuzat să accept soarta. Pentru a-i trata boala, am epuizat toate economiile noastre și chiar am făcut datorii. Deși m-am dedicat îngrijirii lui și i-am stat alături, în final, nu i-am putut salva viața. Din această experiență, mi-am dat seama că viața și moartea sunt prestabilite de către Dumnezeu. Oamenii nu își pot controla soarta și nici nu pot schimba destinul altora. De fapt, fie că îmi făceam îndatoririle în biserică, fie că mergeam acasă, tot puteam să urmez tratamente medicale și să am grijă de corpul meu ca de obicei, dar Dumnezeu decidea dacă boala mea avea să se amelioreze sau să se agraveze. Și durata vieții unei persoane este decisă tot de Dumnezeu, iar dacă îmi venise sorocul, chiar dacă aș fi renunțat la îndatoririle mele și aș fi stat acasă, pentru a mă recupera, starea mea tot avea să se înrăutățească după cum era rânduit, iar eu aveam să mor când îmi venea sorocul. Dar dacă nu venise momentul și misiunea mea nu se încheiase, atunci Dumnezeu nu avea să mă lase să mor înainte de vreme. Am văzut că nu cunoscusem atotputernicia și suveranitatea lui Dumnezeu și că îmi petrecusem zilele trăind în îngrijorare și anxietate, întrebându-mă îngrijorată dacă boala mea se va agrava sau dacă voi muri. Fusesem cu adevărat nesăbuită și ignorantă! În realitate, aceste griji erau inutile și nu schimbau nimic. Singurul lucru pe care îl puteam face era să încredințez totul lui Dumnezeu, supunându-mă suveranității și rânduielilor Sale. În același timp, puteam să solicit îngrijiri medicale, să mă recuperez în mod normal și să îmi fac îndatoririle cât de bine puteam. Indiferent cât timp aveam să trăiesc sau dacă boala mea avea să se amelioreze, trebuia să mă supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu.

Mai târziu, am mai citit din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu există o corelare între datoria omului și dacă primește binecuvântări sau îndură nenorociri. Datoria este ceea ce omul se cuvine să îndeplinească; reprezintă vocația sa de la ceruri și nu ar trebui să depindă de recompensă, condiții sau motive. Doar atunci el își face datoria. A primi binecuvântări se referă la binecuvântările de care se bucură când este desăvârșit după ce a experimentat judecata. A îndura nenorociri se referă la pedeapsa pe care o primește cineva atunci când nu-și schimbă firea după ce trece prin mustrare și judecată, adică atunci când nu experimentează desăvârșirea. Dar, indiferent dacă primesc binecuvântări sau îndură nenorociri, ființele create ar trebui să-și facă datoria, să facă ceea ce se cuvine să facă și ceea ce sunt capabile să facă; acesta este minimul pe care o persoană, o persoană care-L caută pe Dumnezeu, ar trebui să-l facă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”). Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că sunt o ființă creată și că a-mi face îndatoririle este perfect firesc și justificat, așa că nu ar trebui să încerc să mă tocmesc cu Dumnezeu sau să-I cer recompense. Indiferent cum mă va trata Dumnezeu în viitor, dacă voi fi binecuvântată sau voi suferi necazuri, ar trebui să stau cum se cuvine în poziția unei ființe create, să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și să îmi îndeplinesc îndatoririle. Dacă o persoană va fi în cele din urmă mântuită de Dumnezeu depinde de faptul dacă poate să accepte judecata și purificarea de către Dumnezeu, să se elibereze de firea ei coruptă și să obțină compatibilitatea cu Dumnezeu. Nu prin trudă, suferință sau sacrificiu câștigi binecuvântările lui Dumnezeu. De când Îl găsisem pe Dumnezeu, mă mulțumeam doar cu entuziasmul exterior și să mă mențin ocupată și nu urmăream adevărul, nici nu mă concentram asupra intrării mele în viață și rareori reflectam asupra mea și mă cunoșteam prin cuvintele lui Dumnezeu. După ce am făcut unele sacrificii și m-am consumat de câteva ori, m-am crezut îndreptățită să mă bucur de binecuvântările lui Dumnezeu. Când speranțele mele de a fi binecuvântată s-au spulberat, am început să-L înțeleg greșit pe Dumnezeu și să mă plâng în legătură cu El, ba chiar mi-am regretat sacrificiile anterioare și nu am mai fost dispusă să îmi fac îndatoririle. Dumnezeu este sfânt și drept, iar cineva ca mine, egoist și detestabil, care căuta mereu binecuvântări și încerca să facă tocmeli cu Dumnezeu și să-L manipuleze și să-L înșele, dorindu-și, în același timp, să primească binecuvântări și să intre în Împărăția Cerurilor, pur și simplu trăia într-o fantezie! Nu urmăream adevărul și, după ani de credință în Dumnezeu, opiniile mele despre lucruri și despre viața-fire nu se schimbaseră. Chiar dacă sufeream mult sau îmi petreceam zilele alergând de colo-colo, aveam să rămân cineva care I se împotrivește lui Dumnezeu și, în cele din urmă, aveam să fiu eliminată și pedepsită. Sunt o ființă creată și este firesc și corect să mă consum pentru Dumnezeu. Nu am niciun drept să-I cer lui Dumnezeu binecuvântări. În schimb, ce ar trebui să fac este să mă supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să îmi fac bine îndatoririle, cât despre care îmi vor fi finalul și destinația, aceasta este o chestiune pe care Dumnezeu o va rândui. Dându-mi seama de acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, dacă nu ar fi fost această boală, nu mi-aș fi cunoscut intenția impură de a căuta binecuvântări în credința mea. Sunt dispusă să renunț la intenția mea de a căuta binecuvântări și, indiferent dacă mă voi simți mai bine sau nu, atât timp cât am suflare, mă voi consuma pentru Tine și îmi voi face îndatoririle. Chiar dacă, într-o zi, această boală se va agrava atât de tare încât voi muri, nu mă voi plânge și mă voi supune suveranității și rânduielilor Tale.”

Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am citit cuvintele lui Dumnezeu care spun: „Uneori, Dumnezeu va rândui unele situații pentru tine, emondându-te prin intermediul oamenilor din jurul tău și făcându-te să suferi, să înveți lecții și permițându-ți să înțelegi adevărul și să vezi lucrurile așa cum sunt. Dumnezeu face această lucrare chiar acum, făcând ca trupul tău să fie însoțit de suferință, astfel încât să-ți poți învăța lecția, să-ți înlături firea coruptă și să-ți îndeplinești bine datoria. Pavel spunea adesea că avea un spin în carne. Ce era acest spin? Era o boală, iar el nu putea scăpa de ea. Știa prea bine ce era acea boală, că era îndreptată împotriva firii și naturii lui. Dacă nu ar fi fost înțepat de acest spin, dacă nu ar fi fost urmărit de această boală, ar fi putut, oriunde și oricând, să-și întemeieze propria împărăție, dar, fiind bolnav, nu a avut energia necesară. Prin urmare, în cele mai multe cazuri, boala este un fel de «umbrelă protectoare» pentru oameni. Dacă nu ești bolnav, ci plin de energie, e foarte posibil să faci rău în vreun fel și să atragi vreun necaz. Oamenii își pot pierde cu ușurință rațiunea atunci când sunt extrem de aroganți și de desfrânați. Vor regreta atunci când au făcut rău, dar până atunci vor fi incapabili să se stăpânească. De aceea e bine să fii puțin bolnav, este o protecție pentru oameni” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, dobândirea adevărului este cea mai importantă”). Gândindu-mă la cuvintele lui Dumnezeu, am fost cuprinsă de recunoștință față de El. Dacă nu m-ar fi lovit această boală, intenția mea impură de a căuta binecuvântări în credința mea nu ar fi fost expusă, iar eu aș fi continuat să-mi folosesc truda drept capital pentru a încerca să mă tocmesc cu Dumnezeu. Pe măsură ce mi-aș fi asumat mai multe responsabilități și aș fi îndurat mai multă suferință, aș fi devenit tot mai arogantă, crezând că aveam capital pentru a câștiga aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă această boală n-ar fi venit să-mi dezvăluie opiniile greșite despre ce ar trebui să urmăresc, nu mi-aș fi cunoscut intenția impură în credința mea în Dumnezeu și aș fi continuat să merg pe calea greșită, exact ca Pavel, care I-a cerut lui Dumnezeu o cunună a dreptății, I s-a împotrivit și, în cele din urmă, a fost eliminat și pedepsit de Dumnezeu. Privind retrospectiv, boala care m-a lovit a fost într-adevăr ca un fel de umbrelă protectoare pentru mine. A fost modul lui Dumnezeu de a mă proteja și, deși am suferit fizic, mi-a corectat perspectiva greșită despre ce ar trebui să urmăresc. Aceste lucruri nu ar fi putut fi dobândite într-un mediu confortabil. Dumnezeu a îngăduit să trec prin boală nu ca să-mi facă viața grea, ci mai degrabă cu intenția de a mă transforma, ca să mă ajute să caut adevărul și să reflectez asupra mea și să mă cunosc prin intermediul bolii și, astfel, să mă pocăiesc în fața Lui. Prin boala mea, am ajuns să înțeleg intenția minuțioasă a lui Dumnezeu și să pricep că orice face Dumnezeu asupra oamenilor este întotdeauna pentru mântuire și iubire. Îi eram cu adevărat recunoscătoare lui Dumnezeu!

După aceasta, am pus suflet în îndatoririle mele. Chiar dacă uneori mă gândeam: „Ce frumos ar fi să am un corp sănătos, mă întreb când mi se va ameliora boala”, îmi dădeam seama rapid că încă Îi mai ceream lucruri lui Dumnezeu și nu mă supuneam, așa că mă rugam în liniște lui Dumnezeu: „Dumnezeule, indiferent cât timp va mai dura boala, chiar dacă nu se va ameliora, sunt dispusă să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Tale și, atât timp cât am suflare, îmi voi respecta îndatoririle.” Prin rugăciune, inima mea a devenit mult mai liniștită. Reflectând la cum mă lăsasem copleșită de boala mea înainte și întârziasem lucrarea bisericii și la faptul că Dumnezeu mi-a oferit totuși ocazia să mă pocăiesc prin îndatoririle mele, am fost dispusă să-mi schimb atitudinea de până atunci față de îndatoririle mele și să compensez datoria pe care o aveam față de Dumnezeu. Mai târziu, am rezumat împreună cu sora cu care cooperam abaterile și problemele din lucrare, am notat sarcinile care trebuiau puse în aplicare una câte una, am avut părtășie cu frații și cu surorile pentru a le pune în aplicare și chiar am rezolvat problemele pe care frații și surorile le întâmpinau în îndatoririle lor. După ceva timp, lucrarea bisericii s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură, în toate domeniile, iar frații și surorile erau și ei activi în îndatoririle lor. Am fost și eu foarte încurajată și nu mai eram atât de constrânsă de boala mea ca înainte. Într-o zi, am dat peste un remediu care putea trata problemele mele de stomac și după ce am luat medicamentul de câteva ori, durerea de stomac a dispărut, iar corpul meu și-a revenit treptat. I-am mulțumit lui Dumnezeu și L-am lăudat din adâncul inimii și am văzut cât de înțelept și de atotputernic este El. Tot ce face Dumnezeu este pentru a mă schimba și a mă curăți!

Trecând prin această boală, chiar dacă am suferit fizic, am ajuns să-mi corectez opiniile greșite despre credința în Dumnezeu, iar impuritățile din credința mea au ajuns să fie curățite într-o oarecare măsură. Am ajuns să înțeleg și că este absolut firesc și justificat ca o ființă creată să-și facă îndatoririle și că, indiferent dacă ai parte de binecuvântări sau de suferință, ar trebui să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să-ți îndeplinești îndatoririle. Aceste înțelegeri și schimbări pe care le-am dobândit au fost toate rezultate obținute prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu.