de Zhao Yan, China

În 1987, am început să cred în Domnul Isus împreună cu mama mea. În scurt timp, am intrat în cor și, indiferent cât de ocupată eram cu munca, am continuat să particip la adunări. Diaconul a văzut cât de bine urmăream și m-a cultivat ca să predau la școala duminicală și, astfel, m-am consumat și am lucrat și mai intens pentru Domnul. În 1995, am observat că numărul de credincioși care veneau la adunări scădea treptat. De asemenea, existau invidii și aveau loc conflicte între colegii mei, iar predicile și-au pierdut actualitatea și au devenit banale. M-am neliniștit și am mers cu surorile mele din cor pentru a căuta în alte biserici. Un prezbiter a spus: „Domnul Se va întoarce în curând, trebuie să-L așteptăm cu vigilență.” Un alt pastor de la o biserică diferită a spus și el: „Domnul vine în curând, golește-te și pregătește-ți vasul, mărturisește și căiește-te în fața Domnului.” Răspunsurile lor m-au dezamăgit. Am văzut că bisericile erau pustii, predicatorii nu aveau ce să predice, iar credința credincioșilor se răcise, așa că m-am dus să studiez teologia, intenționând să mă întorc într-un final și să păstoresc turma, readucând biserica la viață. Trei ani mai târziu, am absolvit cursul de teologie, m-am întors la biserică și am devenit profesoară, plină de ambiție și de dorința de a revitaliza biserica. Am început să predic pretutindeni. Odată, un pastor m-a invitat să predic la o biserică mare și la slujbă au participat peste o mie de oameni. În dependință exista o conexiune la o televiziune cu circuit închis, așa că toată lumea îmi putea urmări predica pe un ecran. Eram extrem de fericită. Frații și surorile îmi spuneau cu căldură Profesoara Zhao și veneau la mine în grup, să-mi pună întrebări. Inima îmi era plină de bucurie, gândindu-mă: „Să fii profesor e diferit de a fi doar un frate sau o soră de rând. Biserica nu numai că-mi plătește un salariu, dar oriunde merg, oamenii mă privesc cu admirație și mă întâmpină zâmbind. Când plec să predic, biserica îmi acoperă și cheltuielile de deplasare. Mă bucur de un asemenea tratament bun chiar înainte să devin pastor, așa că, dacă voi deveni pastor și voi predica în biserici mari, frații și surorile mă vor privi cu admirație și mă vor venera și mai mult.” În scurt timp, am fost aleasă vicepreședinta Comitetului Local al Mișcării Patriotice Chineze și m-am gândit: „Se pare că felul în care urmăresc eu este mai bun și la fel este și modul în care predic. Dacă aș fi hirotonisită ca pastor în viitor, zona mea de gestionare s-ar extinde, ar auzi mai mulți oameni de mine și, oriunde aș merge, aș fi respectată și lăudată și toți m-ar cunoaște sub numele de renumita Pastor Zhao.” Însă, după o vreme, am predat cea mai mare parte din cunoștințele teoretice pe care mi le însușisem la cursul de teologie și fiecare predică a devenit doar o repetiție a acelorași vechi subiecte aride și plictisitoare. Am început să caut peste tot diverse materiale și cărți pentru a alcătui din ele o predică, recurgând chiar și la notițele mele de la cursul de teologie, dar a fost în zadar. Am văzut că biserica devenea tot mai pustie, că la predicile mele veneau tot mai puțini oameni, iar unii care participau la adunări se prăbușeau pe scaunele lor, adormiți. Eram foarte derutată, gândindu-mă: „Lucrez în mod activ pentru Domnul pentru a readuce la viață biserica și pentru a-i sprijini pe frați și pe surori, prin urmare, de ce a devenit biserica, în schimb, chiar mai pustie?”

În septembrie 1999, am mers să-mi vizitez tatăl în altă zonă. Sora mea mai mică a adus o soră pentru a-mi predica Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. M-am gândit că această soră era o credincioasă de rând și că înțelegea Biblia mai puțin decât mine și am crezut că fusese indusă în eroare, așa că nu am ascultat-o. Mai târziu, am auzit că un predicator pe care îl cunoșteam convinsese 120 de oameni care lucrau pentru Domnul să creadă în Dumnezeu Atotputernic și că aproape 100 de oameni de la un loc de adunare dintr-un sat îl acceptaseră și ei pe Dumnezeu Atotputernic. Aceste vești chiar m-au șocat și m-am gândit: „Dacă o persoană este dezorientată și nu înțelege adevărata cale, s-ar putea să fie indusă în eroare, dar atât de mulți oameni care sunt serioși în ceea ce urmăresc L-au acceptat pe Dumnezeu Atotputernic – e oare posibil să fi fost cu toții induși în eroare? Nu se poate! Predicatorul pe care-l cunosc este un bun cunoscător al Bibliei și are discernământ, dar el, împreună cu atât de mulți colegi, a început să creadă în Dumnezeu Atotputernic. Oare au dreptate să creadă în Dumnezeu Atotputernic?” Mă simțeam derutată, așa că mă rugam adesea Domnului: „Doamne, de ce au început atât de mulți oameni să creadă în Dumnezeu Atotputernic? Aceste oi bune și acești conducători buni sunt cu toții sârguincioși în ceea ce urmăresc și buni cunoscători ai Bibliei, așadar, cum au putut cu toții să înceapă să creadă în Dumnezeu Atotputernic? De ce prosperă Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, în timp ce biserica noastră devine atât de pustie? E posibil ca Tu să te fi întors cu adevărat? O, Doamne, sunt atât de derutată! Te rog, îndrumă-mă.” În aprilie 2000, am mers acasă la sora mea mai mică și ea mi-a predicat, încă o dată, Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. A avut părtășie despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu: Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției, toate acestea fiind duse la îndeplinire de un singur Dumnezeu. În Epoca Legii, Dumnezeu s-a numit Iahve și El a emis legile și i-a călăuzit pe oameni în viețile lor; în Epoca Harului, Dumnezeu s-a numit Isus, care a dus la îndeplinire lucrarea de răscumpărare; în Epoca Împărăției, lucrarea lui Dumnezeu este să-Și exprime cuvintele pentru a-i curăți în profunzime pe oameni, rezolvând sursa păcatului omului, iar Dumnezeu se numește Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu a făcut lucrări diferite în fiecare epocă, de fiecare dată sub un alt nume. După ce fiecare etapă a lucrării își atinge efectul, Dumnezeu o începe pe următoarea, fiecare etapă fiind legată de cea dinainte și mergând mai în profunzime, în timp ce fiecare verigă e conectată de următoarea, până când, în cele din urmă, El încheie întreaga epocă și îi conduce pe oameni spre o destinație minunată. La momentul respectiv, am putut să accept primele două etape ale lucrării, fiindcă toate aceste chestiuni erau consemnate în Biblie, dar nu am putut accepta sub nicio formă această a treia etapă a lucrării Epocii Împărăției. Consideram că orice nu era consemnat în Biblie nu era lucrarea lui Dumnezeu. Atunci, sora mea a avut părtășie cu mine: „Biblia este o consemnare a primelor două etape ale lucrării lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu a venit prima, urmată de consemnările făcute de oameni. Când a fost redactată Biblia, încă nu avusese loc lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, prin urmare, cum ar fi putut să fie deja consemnată în Biblie?” Avea sens, oarecum. Sora mea a avut părtășie cu mine mult mai mult și ceea ce a spus se alinia la Biblie și suna foarte bine, dar tot mă temeam să nu fac alegerea greșită, așa că nu am fost dispusă să accept. Sora mea mi-a dat o carte intitulată „Judecata începe de la casa lui Dumnezeu” și a găsit câteva capitole din cuvintele lui Dumnezeu, pe care să le citesc. M-am gândit că, de când Îl acceptase sora mea pe Dumnezeu Atotputernic, înțelesese Biblia mai bine decât mine și avea o credință extraordinară. A avut părtășie despre faptul că Dumnezeu a dezvăluit taina întrupării și a desfăcut sulul cel mic și despre felul cum lucrează Dumnezeu pentru a-i curăți pe oameni. Ceea ce a împărtășit era revigorant și luminător, iar în toți anii mei de credință în Domnul, nu mai auzisem niciunul dintre aceste lucruri. Nu mă așteptasem ca ea să crească atât de mult într-un singur an. Eu nu aveam atâtea cunoștințe câte avea ea nici măcar după ce studiasem teologia. Sora mea mi-a spus că dobândise o înțelegere asupra tuturor acestor lucruri din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. M-am întrebat: „Oare Dumnezeu Atotputernic este cu adevărat întoarcerea Domnului Isus?” În trecut, mama mă îndemnase în mod repetat să caut și să cercetez și să nu ratez șansa unică în viață de a obține mântuirea de la Dumnezeu. Gândindu-mă la asta, am decis să caut și să cercetez.

Ulterior, am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Aceasta este o parte din ceea ce s-a zis: „Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care e însetat de adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia. Vă sfătuiesc să umblați cu grijă pe calea credinței în Dumnezeu. Nu trageți concluzii pripite; mai mult, nu fiți superficiali sau necugetați în credința voastră în Dumnezeu. Ar trebui să știți, cel puțin, că aceia care cred în Dumnezeu ar trebui să fie smeriți și să aibă inimi cu frică de Dumnezeu. Cei care au auzit adevărul și totuși strâmbă din nas, sunt nesăbuiți și ignoranți. Cei care au auzit adevărul și totuși trag concluzii pripite fără grijă sau îl condamnă, sunt plini de aroganță. Nimeni dintre cei care cred în Isus nu este în măsură să blesteme sau să-i condamne pe alții. Ar trebui să fiți toți persoane cu rațiune și care acceptă adevărul. Poate că, auzind calea adevărului și citind cuvântul vieții, crezi că numai unul din 10000 dintre aceste cuvinte se aliniază punctelor tale de vedere și Bibliei, și atunci ar trebui să continui să cauți în cel de-al 10000-lea dintre aceste cuvinte. Încă te sfătuiesc să fii smerit, să nu fii prea încrezător și să nu te înalți pe tine însuți prea mult. Cu o părticică din inima ta cu frică de Dumnezeu, vei dobândi mai mare lumină. Dacă examinezi cu atenție și contempli în mod repetat aceste cuvinte, vei înțelege dacă ele reprezintă sau nu adevărul, și dacă sunt sau nu sunt viață. Poate că, citind numai câteva propoziții, unii oameni vor condamna orbește aceste cuvinte, spunând: «Asta nu este nimic mai mult decât o luminare din partea Duhului Sfânt» sau: «Este un hristos fals venit să-i inducă în eroare pe oameni.» Cei care spun asemenea lucruri sunt orbiți de ignoranță! Înțelegi prea puține din lucrarea și înțelepciunea lui Dumnezeu, iar Eu te sfătuiesc să începi din nou, de la zero! Nu trebuie să condamnați orbește cuvintele exprimate de Dumnezeu din cauza arătării hristoșilor mincinoși în zilele de pe urmă și nu trebuie să fiți unii care blasfemiază împotriva Duhului Sfânt pentru că vă temeți să nu fiți induși în eroare. Nu ar fi acesta un mare păcat? Dacă, după multă examinare, tu totuși crezi că aceste cuvinte nu sunt adevărul, că nu sunt calea și că nu sunt exprimarea lui Dumnezeu, atunci vei fi în cele din urmă pedepsit și vei rămâne fără binecuvântări. Dacă nu poți accepta un asemenea adevăr spus atât de simplu și de clar, nu ești atunci nepotrivit pentru mântuirea de la Dumnezeu? Nu ești tu unul dintre aceia care nu sunt destul de binecuvântați să se reîntoarcă în fața Tronului lui Dumnezeu? Gândește-te la asta! Nu te pripi și nu fi impetuos, și nu trata credința în Dumnezeu ca pe un joc. Gândește-te de dragul destinației tale, de dragul perspectivelor tale, de dragul vieții tale și cu tine însuți, nu te juca. Poți accepta aceste cuvinte?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”). După ce am citit acest fragment, am fost imediat impresionată de cuvintele „unul din 10000”. Atât timp cât aceste cuvinte puteau să înlăture confuzia și să aducă beneficii în viața mea, nu-mi permiteam să ratez ocazia. A doua zi dimineața, i-am spus surorii mele: „Pot să accept în jur de 60 sau 70 la sută din lucrurile despre care ai avut părtășie. Nu am auzit niciodată de multe dintre lucrurile despre care ai vorbit, iar cuvintele din această carte au mare impact. Ar trebui să cercetez în mod serios și să văd dacă este, într-adevăr, lucrarea lui Dumnezeu.” Slavă lui Dumnezeu! După o perioadă de cercetare, m-am convins că Dumnezeu Atotputernic este, într-adevăr, întoarcerea Domnului Isus. Gândindu-mă la faptul că Domnul Isus, pe care Îl așteptam de mult, S-a întors, m-am simțit incredibil de entuziasmată și de impresionată. Totuși, în bucuria mea, am și ezitat. Biserica se opune cu tărie Fulgerului de la Răsărit. Așadar, dacă îl acceptam, nu aș fi respinsă și exclusă din biserică, odată ce credincioșii ar afla? Fără postul meu, ce ar crede despre mine frații și surorile? Dar apoi m-am gândit: „Fulgerul de la Răsărit este adevărata cale. Dumnezeu Atotputernic este, într-adevăr, Domnul Isus, după care am tânjit în toți acești ani. Această etapă este lucrarea lui Dumnezeu pentru a încheia epoca în zilele de pe urmă și, dacă nu o accept, în cele din urmă, voi pieri cu duhul, sufletul și trupul și voi rata pentru totdeauna șansa de a fi mântuită. Dar am plătit un preț mare pentru a obține postul de profesoară. Ca să învăț la școala de teologie, am renunțat la o slujbă bună în cadrul guvernului și mi-am abandonat familia și am depus foarte mult efort pentru a studia Biblia. Sunt deja vicepreședinta CCC & TSPM (Consiliul Creștin al Chinei și Comitetul Mișcării Patriotice Chineze sunt cunoscute în mod colectiv sub numele de CCC & TSPM) și în curând pot deveni pastor. Până atunci, chiar mai mulți frați și mai multe surori mă vor privi cu respect și admirație și mă voi bucura de toate beneficiile pe care mi le va aduce postul meu. Dacă părăsesc biserica acum, nu voi avea nimic.” Dar apoi m-am gândit din nou: „Deja știu că Dumnezeu a venit să facă o lucrare nouă și dacă știu de lucrarea Lui, dar nu o accept, nu voi fi lăsată în urmă? Nu vor fi fost în zadar mulții mei ani de credință în Domnul? Dacă renunț la adevărata cale, voi fi abandonată de Domnul, dar dacă renunț la postul meu, asta înseamnă că frații și surorile mă vor respinge și mă vor exclude din biserică.” Indiferent cât de mult am cântărit lucrurile, pur și simplu nu am putut să renunț la postul meu de profesoară. M-am gândit în sinea mea: „Lucrarea Domnului Isus a durat două mii de ani, așa că lucrarea lui Dumnezeu în această etapă nu se va încheia imediat, nu-i așa? Voi sluji drept pastor doi ani – nu pot să las să se irosească acești ani de muncă grea. Apoi, mă voi întoarce la Dumnezeu Atotputernic.” În final, am decis să predic în continuare la biserica mea inițială, participând, în același timp, la adunări la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic; astfel, simțeam că aș putea împăca și capra, și varza.

După asta, am început să particip la adunările Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Am putut auzi că în părtășia fraților și surorilor despre cuvântul lui Dumnezeu e lumină, iar modurile de a înțelege bazate pe experiență despre care aveau părtășie erau foarte practice. De asemenea, reflectau asupra propriilor firi corupte și ajungeau să și le cunoască pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și descopereau căi de practică din cuvintele Lui. Toți aveau părtășie în mod deschis și liber și am găsit adunările foarte tonice. Mă simțeam însă puțin nelalocul meu, fiindcă în biserica mea inițială, eu eram cea care predica de la amvon, iar ceilalți ascultau de jos, dar în biserica lui Dumnezeu Atotputernic, eram doar o simplă adeptă, iar aici, îmi era greu să am puțină părtășie despre experiențele mele adevărate și puteam doar să ascult părtășia altora. Am simțit o pierdere în inimă, gândindu-mă: „Odată ce voi părăsi biserica inițială, cine mă va mai lua în serios? Mai bine rămân acolo încă doi ani!” Așadar, am continuat să predic în biserica mea inițială, în timp ce, în privat, citeam cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Odată, după ce mi-am terminat predica, a venit o soră la mine și m-a întrebat: „Profesoară Zhao, de ce a fost predica dvs. atât de seacă? Nu mi-a plăcut deloc.” Am simțit imediat cum mă înroșesc la față de rușine și nu am putut decât să zâmbesc stânjenită. În acea perioadă, m-am simțit destul de nefericită. De fiecare dată când am pregătit câte o predică, am descoperit că doar repetam lucruri despre care mai predicasem, fără pic de perspectivă sau de luminare nouă. Mai târziu, am descoperit că sunt foarte practice și inedite cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, fiindcă dezvăluiau tainele Bibliei și furnizau adevăruri cu privire la practică, de exemplu, cum să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu și cum să te rogi. Furnizau căi clare de urmat. În timpul unei predici, am integrat cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, iar frații și surorile s-au înviorat și nu au mai fost atât de somnoroși. După adunare, frații și surorile s-au adunat în jurul meu. Unii au spus: „Profesoară Zhao, predica dvs. de astăzi a fost grozavă.” Alții au spus: „Studiile dvs. teologice nu au fost în zadar, chiar înțelegeți mai mult decât noi.” O soră chiar a zis: „Profesoară Zhao, ați putea să reveniți și să ne predicați data viitoare?” În sinea mea, eram cu adevărat fericită, gândindu-mă: „Dacă voi continua să predic în acest fel, nu voi fi privită cu dispreț de către frați și surori.” Dar mă simțeam neliniștită, întrebându-mă: „Sunt sigură că nu mai există nicio lucrare a Duhului Sfânt în biserică și că nu mai am ce să predic. Așa că am integrat cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic în predica mea, făcându-i pe toți să creadă, în mod eronat, că așa înțeleg eu lucrurile. A fost corect să fac asta?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai neliniștită, așa că am sunat-o pe sora mea mai mică. Sora mea mi-a zis pe un ton sever: „Știi că pur și simplu furi predici? Aceasta este o ofensă împotriva firii lui Dumnezeu! Întreaga comunitate religioasă a încetat de mult să aibă lucrarea Duhului Sfânt. Nu mai are nimic de predicat. Dacă nu-L accepți pe Dumnezeu Atotputernic, cum poate exista lucrarea Duhului Sfânt? Cum poți să ai ceva de predicat? Dacă aduci cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic în biserică și le prezinți ca fiind ale tale și-i faci pe toți să te venereze, nu îi induci pe oameni în eroare și-i împiedici să accepte noua lucrare? Surioară, trebuie să mărturisești și să te căiești!” Apoi m-a întrebat: „Știi cum a fost întemnițat Ioan Botezătorul? La momentul respectiv, când Domnul Isus a venit și i-a botezat pe oameni, boteza și Ioan oameni, în alt loc. Când a venit Domnul Isus, Ioan ar fi trebuit să-i conducă pe toți la El, dar în schimb, le-a îngăduit oamenilor să-l urmeze pe el. Astfel, el perturba și tulbura lucrarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, Ioan a fost întemnițat și și-a pierdut viața. Azi, Dumnezeu Atotputernic a venit și a exprimat foarte multe adevăruri. S-ar cuveni să-i conduci pe toți cei care cred în Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu Atotputernic, să mănânce și să bea cuvintele Lui și să se întoarcă la El – asta ar trebui să facă o persoană cu rațiune. Dar tu nu numai că refuzi să-L accepți pe Dumnezeu Atotputernic, ci Îi mai și furi cuvintele pentru predicile tale, astfel încât ceilalți să vadă că predicile tale sunt înălțătoare și să vină cu toții să te admire și să te urmeze. Asta înseamnă să îi induci pe oameni în eroare. Îi împiedici pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu Atotputernic și furi cuvintele Lui pentru predicile tale, clădindu-ți propriul prestigiu și ținându-i pe aleșii lui Dumnezeu sub controlul tău. Acesta este un act grav de opoziție împotriva lui Dumnezeu și nu este cu nimic diferit de ceea ce au făcut fariseii. Dacă nu te căiești, vei fi blestemată și pedepsită de Dumnezeu!” Auzind aceste cuvinte din partea surorii mele, m-am simțit atât neliniștită, cât și temătoare. Începând din acel moment, nu am mai îndrăznit să integrez cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic în predicile mele.

După aceea, Biserica patriotică, în complicitate cu PCC, și-a intensificat persecuția împotriva Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. La momentul respectiv, încă nu părăsisem Biserica patriotică și nici nu participam la viața bisericească a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. În acele zile, mă simțeam epuizată după fiecare predică, iar inima mea era cuprinsă de întuneric și nu reușeam să-mi adun energia pentru nimic din ceea ce făceam. Mă gândeam la adunările din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, unde frații și surorile vorbeau liber și găseau soluții pentru orice dificultăți prin părtășii, și mi-am amintit cât de mult îmi plăcea acel sentiment de eliberare. Mă gândeam la faptul că Biserica patriotică a conspirat cu guvernul pentru a persecuta Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și la faptul că Biserica patriotică era marele oraș Babilon. Nu voiam să mă alătur Bisericii patriotice pentru a face rău și a mă împotrivi lui Dumnezeu, iar rămânerea mea acolo nu ar fi făcut decât să mă ducă la pierire alături de ei în iad. Dar dacă aș fi părăsit Biserica patriotică, nu aș mai fi putut să fiu pastor. Acest gând mi-a stârnit sentimente ambivalente și m-a îndurerat. M-am gândit cum renunțasem la slujba mea guvernamentală și îmi lăsasem copilul mic acasă pentru a crede în Domnul. Am simțit că, dacă aș părăsi Biserica patriotică, atunci toate acele sacrificii și consumări vor fi fost în zadar. Nu numai că nu aș mai putea să fiu pastor, dar aș pierde și sprijinul fraților și surorilor mele. Gândindu-mă la asta, am avut un sentiment indescriptibil de suferință și de durere în inimă. M-am gândit, de asemenea: „Biserica patriotică îi reclamă pe acei predicatori ai Evangheliei de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, dar dacă nu mă implic în asta, nu mă voi împotrivi lui Dumnezeu. În plus, nu intenționez să rămân mult în Biserica patriotică, vreau doar să mă bucur vreme de doi ani de prestigiul asociat funcției de pastor și apoi să plec. Astfel, Dumnezeu nu mă va critica.” I-am împărtășit gândurile surorii mele. A spus: „De ce crezi tu, mai precis, în Dumnezeu? Te va mântui poziția ta, sau Dumnezeu?” Și mama mea a spus: „Este ultima oară când Dumnezeu mântuiește omenirea. Dezastrele care vor veni vor fi insuportabile pentru trupul omenesc, iar aceste dezastre nu vor viza doar trupul, ci și sufletul.” Mama și sora mea au avut părtășie cu mine de multe ori, iar acest lucru m-a făcut să mă simt destul de tulburată. Eram pe deplin conștientă că aceasta era adevărata cale și ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu și că ar trebui să părăsesc biserica imediat, dar dacă aș fi plecat, mi-aș fi pierdut poziția și nimeni nu m-ar mai fi admirat și nu m-ar mai fi privit cu respect. Mi-aș fi ratat și șansa de a fi pastor. În fiecare an, de Crăciun, de Paște sau de Ziua Recunoștinței, toți mă desemnau mereu pe mine să predic și să organizez festivitățile și mă bucuram de admirația fraților și surorilor mele, ceea ce îmi făcea multă plăcere. Dar dacă aș fi acceptat această nouă etapă a lucrării și aș fi părăsit biserica, nu aș mai fi avut nicio poziție. Dacă s-ar întâmpla asta, aș mai avea ocazia să mă bucur de astfel de momente? M-ar mai admira frații și surorile mele? Pe de o parte, aveam calea adevărată, iar pe de altă parte, aveam poziția mea. Aveam sentimente ambivalente.

Într-o zi, mama m-a întrebat, neliniștită: „Știi că Domnul a venit să facă o lucrare nouă, așadar, de ce nu ai plecat de la biserica ta?” I-am zis mamei: „Vreau să fiu pastor!” Mama a avut părtășie sincer cu mine, spunând: „Domnul Isus a spus: «Nu oricine-Mi spune: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care respectă voia Tatălui Meu, Care e în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?” Atunci le voi spune limpede: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!”» (Matei 7:21-23). «Intrați pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea! Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o găsesc» (Matei 7:13-14). Doar invoci numele Domnului, dar nu accepți noua lucrare a lui Dumnezeu. Domnul spune că aceasta este fapta răufăcătorilor care nu pot intra în Împărăția Cerurilor și că nu te va salva faptul că ești pastor.” Și sora mea mai mică a avut părtășie cu mine, spunând: „E clar că nu ai nimic de predicat, totuși, de dragul poziției tale, predici și îi induci în eroare pe oamenii din biserică. Nu ești exact ca acei farisei ipocriți?” Mi-a citit și un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Există cei care citesc Biblia în bisericile grandioase și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui «Dumnezeu». Ei sunt oameni care poartă stindardul lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, I se împotrivesc voit, care poartă eticheta credinței în Dumnezeu, în timp ce mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi tulbură pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). După ce a citit cuvintele lui Dumnezeu, sora mea a spus: „Tu doar te bucuri de beneficiile pe care ți le aduce postul tău de profesoară în biserică, iar prin asta, I te împotrivești lui Dumnezeu! Banii pe care credincioșii Îi oferă lui Dumnezeu sunt folosiți pentru a vă plăti salariile vouă, profesorilor și pastorilor, dar în realitate, banii aceia Îi sunt oferiți lui Dumnezeu și nimeni nu are dreptul de a se bucura de ei. Să te bucuri de acești bani este echivalent cu a fura jertfele! Știi că Domnul s-a întors, totuși, te agăți de postul tău și de mijloacele tale de trai ca profesoară și continui să predici în biserică pentru a-i induce pe alții în eroare. Nu ești exact ca acei farisei care mănâncă trupul și beau sângele omului?” A spus și mama: „În trecut, nu înțelegeam ce însemna «să mănânci trupul și să bei sângele omului», dar acum, înțeleg că oricine primește un salariu în biserică se bucură de jertfele lui Dumnezeu și fură jertfe. Jertfele sunt ceea ce frații și surorile au păstrat din traiul lor modest pentru a-I oferi lui Dumnezeu, dar vă bucurați de ele voi, pastorii și profesorii. Mâncați trupul și beți sângele credincioșilor. Poți da socoteală pentru acest lucru înaintea lui Dumnezeu?” Ascultându-le pe mama și pe sora mea, m-am simțit extrem de necăjită. În special când am auzit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „mâncați trupul și beți sângele omului”, m-am simțit foarte tulburată. Nu era adevărat că salariul pe care îl primeam cuprindea jertfele pe care frații și surorile I le ofereau lui Dumnezeu? Chiar „mâncam trupul și beam sângele omului”! Sora mea a continuat: „Domnul Isus i-a dojenit pe farisei, spunând: «Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!» (Matei 23:15). La momentul respectiv, fariseii își doreau să vină Mesia. Dar când a venit Mesia – Domnul Isus –, chiar dacă știau că Domnul Isus rostea cuvinte cu autoritate și putere, pentru a-și păstra funcțiile și mijloacele de trai, nu numai că L-au respins ei înșiși, dar I s-au și împotrivit și L-au condamnat, împiedicându-i pe credincioși să-L accepte. Apoi L-au răstignit pe Domnul Isus și au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu. Biblia spune: «Așa că Domnul va tăia din Israel capul și coada, ramura de palmier și trestia, într-o singură zi. Bătrânii și demnitarii sunt capul, iar profeții care învață minciuni sunt coada. Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire, iar cei ce sunt conduși de ei sunt pierduți» (Isaia 9:14-16). Cine este capul? Acest lucru se referă la pastorii și prezbiterii care cunosc adevărata cale, dar nu o acceptă. Așadar, de ce sunt tăiate capul și coada? Pentru că, în mod evident, cunosc calea adevărată, dar nu o acceptă, neputând renunța la funcțiile și la mijloacele lor de trai, și se împotrivesc lucrării lui Dumnezeu și o condamnă, împiedicându-i pe credincioși să accepte calea adevărată. Nu te lăsa păcălită de postul tău actual de profesoară. Știi că Domnul a venit, și totuși, nu ai plecat de la biserica ta inițială. În schimb, încerci să joci pe două fronturi și te agăți de postul tău, predicând în acea biserică pentru a-i induce în eroare pe oameni și bucurându-te de faptul că alții te venerează și te stimează. Nu ai devenit o păcătoasă veșnică, împiedicându-i pe alții să accepte calea adevărată? Dacă perseverezi în a te agăța de poziția ta și nu ții pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu, în cele din urmă, vei fi respinsă de Dumnezeu. Până la urmă, de ce credem în Domnul? Nu o facem doar ca să așteptăm ca Domnul să vină să ne mântuiască? Dacă noi credem în Domnul doar pentru funcția de pastor, atunci există un singur final, și anume să ajungem în iad și să înfruntăm pedeapsa! Îi mai ții minte pe Petru și pe Matei, așa cum sunt consemnați în Biblie? Când Domnul Isus l-a chemat pe Petru, acesta și-a lăsat imediat năvoadele și L-a urmat pe Domnul. Matei era vameș, încasa dări la vamă, iar când a auzit chemarea Domnului Isus, a lăsat imediat lucrul și L-a urmat. Iar acum, uită-te la tine, eziți și nu poți să renunți nici la una, nici la alta. Domnul Isus a spus: «Oricine dintre voi care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu» (Luca 14:33). Atât Proverbele 14:12, cât și 16:25 ne amintesc că: «Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte» Când Dumnezeu vine să facă o lucrare nouă, ar trebui să-I urmăm pașii, deoarece aceia care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și, în schimb, îi împiedică pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu pentru a-și menține posturile sau funcțiile și mijloacele de trai, vor fi condamnați și pedepsiți de Dumnezeu. Gândește-te la asta!” Ascultându-le pe mama și pe sora mea, am fost cu adevărat impresionată și am simțit o oarecare teamă, gândindu-mă: „Fariseii erau buni cunoscători ai Bibliei, predicau în biserică și păreau evlavioși, dar, în esență, făceau toate acestea pentru funcțiile și mijloacele lor de trai și pentru a fi admirați și respectați de alții. Aceasta nu era o slujire adevărată a Domnului. Ei I s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus de dragul funcțiilor și al mijloacelor lor de trai, împiedicându-i pe credincioși să accepte Evanghelia Domnului. L-au slujit pe Dumnezeu, dar I s-au împotrivit și au fost condamnați și blestemați de Domnul Isus.” M-am gândit la predicatorul din biserica mea inițială, care, sub pretextul protejării turmei, a închis biserica și i-a împiedicat pe credincioși să cerceteze calea adevărată și care, de asemenea, i-a arătat cu degetul pe cei care predicau Evanghelia Împărăției, spunând: „De acum înainte, să nu mai veniți la biserica noastră să predicați Evanghelia. Dacă vă întoarceți, o să sun la poliție și o să vă aresteze pe toți!” De asemenea, președintele Comitetului Patriotic Chinez colaborează cu Departamentul de Muncă al Frontului Unit pentru a-i aresta pe cei care cred în Dumnezeu Atotputernic și, atunci când găsesc oameni care predică Evanghelia, sună la poliție. Reflectând din nou asupra mea, știam clar că Domnul s-a întors, dar pentru a mă bucura de binecuvântările statutului și pentru a fi admirată, am refuzat să părăsesc biserica și am furat cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic pentru predicile mele, preamărindu-mă, exagerându-mi propria importanță și făcându-i pe oameni să mă aprecieze și să mă venereze. Nu cumva mergeam pe calea fariseilor? Domnul Isus a rostit șapte mustrări la adresa fariseilor. Dacă nu părăseam biserica, aș fi săvârșit cu bună știință un păcat și mai mare, iar finalul meu ar fi fost același ca al fariseilor!

Într-o zi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic care m-a impresionat profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră, atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Cei mai buni dintre voi ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, în timp ce alții, nehotărâți, ar lua banii într-o mână și adevărul în cealaltă. Oare adevărata voastră fire nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altă valoare căreia îi sunteți loiali, ați face această alegere și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Nu sunt mulți printre voi care au ezitat între bine și rău? În toate luptele dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru – dintre familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, armonie și ruptură, bogăție și sărăcie, statut social și normalitate, a fi susținuți și a fi marginalizați și așa mai departe – sunteți cu siguranță conștienți de alegerile pe care le-ați făcut. Între o familie armonioasă și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm; între lux și sărăcie, ați ales prima opțiune; când alegeți între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiune și adevăr, ați ales-o, încă o dată, pe cea dintâi. Fiind confruntat cu toate faptele voastre rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi. Sunt pur și simplu uimit că inimile voastre sunt atât de nepregătite pentru a fi înmuiate. În mod surprinzător, sângele inimii pe care l-am consumat vreme de atâția ani nu Mi-a adus decât renunțarea și resemnarea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost deja dezvăluită tuturor. Cu toate acestea, insistați să căutați lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Așadar, care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot prima? Mi-ați mai aduce dezamăgire și întristare jalnică? Ar mai avea inimile voastre un minimum de căldură? Tot n-ați ști ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima? În acest moment, ce alegeți? Vă veți supune cuvintelor Mele sau veți fi scârbiți de ele? Ziua Mea a fost dezvăluită chiar în fața ochilor voștri, iar ceea ce vă așteaptă este o viață nouă și un nou punct de plecare. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că acest punct de plecare nu este începutul unei lucrări noi din trecut, ci încheierea celei vechi. Adică, acesta este actul final. Cred că toți puteți să înțelegeți ce este neobișnuit cu privire la acest punct de plecare. Totuși, într-o zi apropiată, veți înțelege adevăratul sens al acestui punct de plecare, așa că haideți să trecem de el împreună și să întâmpinăm finalul ce va să vină! Cu toate acestea, ceea ce continuă să Mă neliniștească în privința voastră este faptul că, atunci când vă confruntați cu injustiția și justiția, o alegeți întotdeauna pe cea dintâi. Dar toate acestea sunt de domeniul trecutului. Și Eu sper să uit evenimentele din trecutul vostru, cu toate că acest lucru este foarte greu de înfăptuit. Totuși, am o metodă foarte bună de a face asta: lăsați viitorul să înlocuiască trecutul și permiteți umbrelor din trecutul vostru să fie înlocuite cu sinele vostru adevărat de astăzi. Așadar, trebuie să vă deranjez să faceți din nou alegerea: cui, mai exact, îi sunteți loiali?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au atins inima și m-am simțit ca și cum Dumnezeu îmi punea întrebări față în față, lăsându-mă fără cuvinte. M-au copleșit regretele și vinovăția și nu m-am putut abține să nu plâng. Știam că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și că ar fi trebuit să accept lucrarea lui Dumnezeu și să fi plecat de la biserica inițială. Dar mă temeam că, dacă aș fi exclusă din ea, nu aș mai putea fi pastor, așa că am jucat pe două fronturi, plănuind să plec după ce slujeam ca pastor vreme de doi ani. Deoarece nu mai era nimic de predicat în biserică, m-am temut că-mi voi pierde poziția, așa că am furat cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic pentru a le predica, sperând să câștig sprijinul și admirația tuturor. Am văzut cum Biserica patriotică s-a unit cu guvernul pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu, arestând lucrători evanghelici ai Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Știam că ar trebui să plec rapid, dar am rămas în biserica mea inițială pentru a-mi păstra postul. De fiecare dată, am ales statutul meu în defavoarea adevărului. Am văzut că, de-a lungul multor ani, loialitatea mea fusese față de statutul meu și față de admirația oamenilor. Familia mea a avut părtășie cu mine de multe ori, dar eu m-am împotrivit cu încăpățânare lui Dumnezeu de dragul statutului meu. Nu am crezut cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă eram doar o persoană care căuta statutul și să se bucure de beneficiile postului său. Eram un fariseu ipocrit din creștet până-n tălpi. Ceea ce făcusem a frânt cu adevărat inima lui Dumnezeu. Am decis să părăsesc biserica mea inițială și să practic predicarea Evangheliei alături de frații și de surorile de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Câteva zile mai târziu, supraveghetorii și colegii de la biserica mea inițială au venit să mă caute, spunând: „Profesoară Zhao, biserica v-a cultivat timp de mulți ani și v-a susținut studiile teologice. Trebuie să vă treziți degrabă și să lucrați pentru Domnul. Nu puteți dezamăgi dragostea Domnului pentru dvs. și trăda încrederea fraților și surorilor!” După ce le-am auzit cuvintele, m-am gândit: „Am citit cuvintele exprimate de Dumnezeu Atoputernic și sunt sigură că El este Domnul Isus întors și că a exprimat adevărul pentru a îndeplini lucrarea de judecare și de curățire a omenirii în zilele de pe urmă. Biserica nu mai are lucrarea Duhului Sfânt. Chiar dacă devin pastor, fără lucrarea și întreținerea Duhului Sfânt, acest lucru nu are valoare sau semnificație. Nu pot să rămân în biserică, deoarece, dacă aș mai rămâne, asta ar duce la distrugerea mea și, la fel ca fariseii, aș fi condamnată de Dumnezeu. Ar trebui să urmez pașii lui Dumnezeu și să predic Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă mai multor oameni care tânjesc după apariția lui Dumnezeu.” În acel moment, am fost complet neabătută și i-am refuzat.

După aceea, am început să îmi îndeplinesc datoria de a predica Evanghelia în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Mai târziu, am auzit despre un pastor care a citit „Cuvântul Se arată în trup” și a recunoscut că Dumnezeu exprimă cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, dar el nu a acceptat acest lucru pentru că nu putea renunța la funcția sa de pastor, pierzând astfel șansa de a fi mântuit. Mi-a devenit și mai clar că urmărirea statutului duce doar la împotrivirea față de Dumnezeu și la autodistrugere. Dacă Dumnezeu nu ar fi folosit familia mea și pe frați și surori ca să aibă părtășie cu mine în mod repetat, aș fi fost la fel ca acel pastor, cunoscând calea adevărată, dar neacceptând-o și, în cele din urmă, aș fi ajuns să fiu pedepsită în duh, în suflet și în trup, exact ca fariseii. Acum, deși am ratat șansa de a fi pastor, am câștigat calea vieții veșnice și am primit mântuirea de la Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar asta este ceva ce nu poate fi schimbat cu nicio funcție înaltă. În inima mea, sunt și mai recunoscătoare pentru harul mântuirii de la Dumnezeu Atotputernic.