14. Cum să rezolvăm problema neglijenței și a superficialității

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Ce dă naștere superficialității și neglijenței? Nu cumva firea ta coruptă, satanică? A fi neglijent și superficial este o manifestare a unei firi corupte; apare atunci când oamenii sunt constrânși de firile lor corupte. Aceasta afectează în mod direct rezultatele pe care le obțin ei în îndeplinirea îndatoririlor, determinându-i chiar să facă o treabă de mântuială, și afectând lucrarea bisericii. Această consecință este foarte gravă. Dacă ești în mod constant neglijent și superficial în îndeplinirea datoriei tale, ce fel de problemă este aceasta? Aceasta este o problemă care are legătură cu umanitatea ta. Doar oamenii fără conștiință sau umanitate sunt constant neglijenți și superficiali. Credeți că vă puteți baza pe acei oameni care sunt mereu neglijenți și superficiali? (Nu.) Sunt foarte nestatornici! Cineva care își face datoria în mod neglijent și superficial este o persoană iresponsabilă, iar cineva care este iresponsabil în acțiunile sale nu este o persoană onestă, ci una în care nu poți avea încredere. Indiferent ce datorie îndeplinește, o persoană în care nu te poți încrede este neglijentă și superficială deoarece caracterul ei nu se ridică la un nivel acceptabil, nu iubește adevărul și cu siguranță nu este onestă. Poate Dumnezeu încredința ceva unei persoane care nu este de încredere? Categoric nu. Pentru că Dumnezeu cercetează adâncul inimilor oamenilor, indiscutabil nu îi folosește pe cei înșelători ca aceștia să îndeplinească îndatoriri; Dumnezeu îi binecuvântează doar pe cei onești și lucrează doar asupra celor care sunt onești și iubesc adevărul. Ori de câte ori o persoană înșelătoare îndeplinește o datorie, este un aranjament făcut de om și o greșeală a omului. Oamenii cărora le place să fie neglijenți și superficiali nu au conștiință sau rațiune; umanitatea lor este săracă, nu sunt de încredere și nu te poți baza pe ei deloc. Va lucra Duhul Sfânt asupra acestor oameni? Categoric nu. Așadar, Dumnezeu nu îi va folosi și nici nu-i va desăvârși niciodată pe cei cărora le place să fie neglijenți și superficiali în îndatoririle lor. Toți cei cărora le place să fie neglijenți și superficiali sunt înșelători, plini de motive rele și lipsiți în totalitate de conștiință și rațiune. Ei acționează fără principii sau limite inferioare; acționează doar în baza propriilor preferințe și sunt capabili să facă tot felul de lucruri rele. Toate acțiunile lor se bazează pe starea lor de spirit: dacă au o stare de spirit bună și sunt mulțumiți, atunci se vor descurca puțin mai bine. Dacă au o stare de spirit proastă și sunt nemulțumiți, atunci vor fi neglijenți și superficiali. Dacă sunt furioși, atunci ar putea fi arbitrari și nesăbuiți și ar putea amâna chestii importante. Nu Îl au deloc pe Dumenezu în inimile lor. Ei doar lasă zilele să treacă, stând degeaba și așteptând moartea. Așadar, indiferent cum sunt încurajați cei care își îndeplinesc datoria în mod neglijent și superficial, nu are niciun rost și este inutil să ai părtășie cu ei despre adevăr. Ei refuză să-și îndrepte purtarea în ciuda admonestărilor repetate, sunt lipsiți de inimă; pot fi doar îndepărtați – acesta este cel mai potrivit mod de acțiune.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Omul este cel mai mare beneficiar al planului de gestionare al lui Dumnezeu”

Să lucrezi doar mecanic, de formă, când îți îndeplinești datoria e absolut interzis. Dacă întotdeauna lucrezi mecanic, de formă, în timp ce-ți îndeplinești datoria, nu ai cum să ți-o îndeplinești la un standard acceptabil. Dacă vrei să-ți îndeplinești loial datoria, mai întâi trebuie să-ți rezolvi problema lucrului mecanic, de formă. Ar trebui să iei măsuri să corectezi situația de îndată ce observi asta. Dacă ești confuz, nu ești niciodată capabil să observi problemele, lucrezi mereu mecanic, de formă, și faci lucrurile într-o manieră superficială, atunci nu vei avea cum să-ți faci datoria bine. De aceea, întotdeauna trebuie să-ți faci datoria din inimă. Oamenii au obținut foarte dificil această oportunitate! Când Dumnezeu le dă o șansă, dar ei nu profită de ea, atunci acea șansă este pierdută – și chiar dacă, mai târziu, își doresc să găsească o astfel de oportunitate, este posibil să nu mai apară din nou. Nici lucrarea lui Dumnezeu și nici șansele cuiva de a-și realiza datoria nu așteaptă pe nimeni. Unii oameni spun: „Nu mi-am realizat bine datoria înainte, dar acum tot vreau s-o îndeplinesc. Ar trebui doar să încerc din nou.” E minunat să fii atât de hotărât, însă trebuie să știi clar cum să-ți îndeplinești bine datoria și trebuie să te străduiești să ajungi la adevăr. Numai cei care înțeleg adevărul își pot îndeplini bine datoria. Cei care nu înțeleg adevărul nu sunt calificați nici măcar să facă servicii. Cu cât îți este mai limpede adevărul, cu atât vei deveni mai eficient în datoria ta. Dacă poți vedea chestiunea aceasta, atunci te vei strădui să ajungi la adevăr și ai o speranță de a-ți îndeplini bine datoria. În prezent, nu există multe oportunități de a îndeplini o datorie, așa că trebuie să te ții de ea atunci când poți. Exact atunci când te confrunți cu o datorie, tu trebuie să depui efort; atunci este momentul în care trebuie să te dăruiești, să te sacrifici pentru Dumnezeu și când ți se cere să plătești prețul. Nu ascunde nimic, nu unelti nimic, nu lăsa nicio marjă de libertate și nu-ți oferi o cale de scăpare. Dacă îți iei vreo libertate, ești calculat sau șiret și trădător, atunci sigur nu vei face o treabă de calitate. Să presupunem că spui: „Nimeni nu m-a văzut acționând cu viclenie. Ce grozav!” Ce fel de gândire este aceasta? Crezi că ai tras un văl de ceață peste ochii oamenilor și peste cei ai lui Dumnezeu? De fapt, cu toate acestea, știe sau nu Dumnezeu ce ai făcut? Știe. De fapt, oricine interacționează cu tine pentru o perioadă de timp va afla despre corupția și ticăloșia ta și, deși s-ar putea să nu spună direct acest lucru, va avea evaluările lui despre tine în inima lui. Au existat mulți oameni care au fost dați în vileag și alungați pentru că mulți alții au ajuns să-i înțeleagă. Odată ce toți le-au văzut esența, i-au dezvăluit pe acești oameni așa cum erau de fapt și i-au dat afară. Așadar, fie că urmăresc sau nu adevărul, oamenii ar trebui să-și îndeplinească bine datoria, făcând tot ce le stă în putință; ar trebui să-și folosească conștiința pentru a face lucruri practice. S-ar putea să ai defecte, dar dacă poți să fii eficient în îndeplinirea datoriei, acest lucru nu va fi atât de grav încât să fii alungat. Dacă te gândești mereu că ești bine, că ești sigur că nu vei fi alungat, dacă tot nu reflectezi sau nu încerci să te cunoști și îți ignori sarcinile proprii, dacă întotdeauna ești neglijent și superficial, atunci, când aleșii lui Dumnezeu chiar își pierd îngăduința față de tine, te vor expune așa cum ești și, cel mai probabil, vei fi alungat. Asta pentru că toată lumea te-a văzut așa cum ești de fapt, iar tu ți-ai pierdut demnitatea și integritatea. Dacă nimeni nu are încredere în tine, ar putea Dumnezeu să aibă încredere în tine? Dumnezeu Se uită la inima cea mai lăuntrică a omului: El nu ar putea sub nicio formă să aibă încredere într-o astfel de persoană.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pătrunderea în viață începe cu îndeplinirea datoriei”

Unii oameni nu își asumă nicio responsabilitate atunci când își îndeplinesc datoria, sunt întotdeauna neglijenți și superficiali. Deși pot să vadă problema, nu sunt dispuși să caute o soluție și se tem să ofenseze oamenii, așa că se pripesc când fac lucruri, astfel încât lucrarea trebuie refăcută. De vreme ce îndeplinești această datorie, ar trebui să-ți asumi responsabilitatea pentru aceasta. De ce nu o iei în serios? De ce ești superficial și neglijent? Și ești neatent în responsabilitățile tale atunci când îți îndeplinești datoria în acest fel? Indiferent cine își asumă responsabilitatea principală, toți ceilalți sunt responsabili pentru supravegherea lucrurilor, toată lumea trebuie să aibă această povară și acest simț al responsabilității – însă niciunul dintre voi nu acordă atenție, sunteți chiar superficiali, nu aveți loialitate, sunteți neatenți în îndatoririle voastre! Nu este vorba de faptul că nu puteți să vedeți problema, ci că nu sunteți dispuși să vă asumați responsabilitatea – și nici nu vreți să acordați vreo atenție acestei chestiuni atunci când vedeți problema, vă mulțumiți cu „destul de bine”. A fi neglijent și superficial în acest fel nu este oare o încercare de a-L înșela pe Dumnezeu? Dacă, atunci când am lucrat și am avut părtășie despre adevăr cu voi, aș fi crezut că „destul de bine” era acceptabil, atunci după cum se cuvine fiecăruia dintre calibrele și căutările voastre, ce ați putea câștiga din asta? Dacă aș fi avut aceeași atitudine ca voi, nu ați putea câștiga nimic. De ce spun acest lucru? Parțial este pentru că voi nu faceți nimic sincer și parțial pentru că aveți un calibru destul de redus, sunteți destul de amorțiți. Din cauză că vă văd pe toți amorțiți, fără dragoste de adevăr și că nu urmăriți adevărul, precum și din cauza calibrelor voastre slabe, trebuie să vorbesc detaliat. Trebuie să vă spun totul în detaliu, să descompun lucrurile și să le fragmentez în discursul Meu, să vorbesc despre lucruri din toate punctele de vedere, în toate modurile. Doar atunci înțelegeți puțin. Dacă aș fi superficial cu voi și aș vorbi puțin despre orice subiect, oricând aș avea chef, fără a chibzui la asta și fără a Mă deranja, fără a-Mi pune sufletul în asta, nevorbind când nu am chef, ce ați putea câștiga? Având calibre ca ale voastre, nu ați înțelege adevărul. Nu ați câștiga nimic, și cu atât mai puțin nu ați atinge mântuirea. Dar nu pot face asta; în schimb, trebuie să vorbesc în detaliu. Trebuie să dau exemple privind stările fiecărui tip de persoană, atitudinile pe care oamenii le au față de adevăr și fiecare fel de fire coruptă; numai atunci veți pricepe ceea ce spun și veți înțelege ceea ce auziți. Indiferent despre ce aspect al adevărului este părtășia, Eu vorbesc prin diferite mijloace, cu stiluri de părtășie pentru adulți și pentru copii și, de asemenea, sub formă de raționamente și povești, folosind teoria și practica și vorbind despre experiențe, pentru ca oamenii să poată să înțeleagă adevărul și să pătrundă în realitate. În acest fel, cei care au calibru și inimi vor avea șansa să înțeleagă și să accepte adevărul și să fie mântuiți. Dar atitudinea voastră față de datorie a fost întotdeauna una de nepăsare și superficialitate, de a tărăgăna lucrurile și nu sunteți preocupați de cât de multă întârziere cauzați. Nu vă gândiți la cum să căutați adevărul pentru a rezolva problemele, nu vă gândiți la modul în care să vă îndepliniți datoria cum trebuie pentru a fi capabili să fiți mărturie pentru Dumnezeu. Asta înseamnă să vă neglijați datoria. Prin urmare, viața voastră evoluează foarte încet, dar pe voi nu vă supără cât timp ați pierdut. De fapt, dacă v-ați îndeplini datoria în mod conștiincios și responsabil, nu ar dura nici măcar cinci sau șase ani până când ați putea să vorbiți despre experiențele voastre și să mărturisiți pentru Dumnezeu, iar diferitele lucrări ar fi realizate cu un mare efect – însă voi nu sunteți dornici să fiți atenți la voia lui Dumnezeu și nici nu tindeți spre adevăr. Sunt unele lucruri pe care nu știți cum să le faceți, așa că vă dau instrucțiuni exacte. Nu trebuie să vă gândiți, trebuie doar să ascultați și să-i dați drumul. Aceasta este singura și puțina responsabilitate pe care trebuie să v-o asumați – dar chiar și aceasta vă depășește. Unde este loialitatea voastră? Nu se vede nicăieri! Tot ceea ce faceți este să spuneți lucruri care sună plăcut. În inimile voastre, știți ce ar trebui să faceți, dar pur și simplu nu practicați adevărul. Aceasta este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și, la bază, stă o lipsă de iubire pentru adevăr. În inimile voastre, știți foarte bine cum să acționați în conformitate cu adevărul – pur și simplu nu îl puneți în practică. Aceasta este o problemă gravă; vă uitați la adevăr fără să-l puneți în practică. Nu sunteți deloc persoane care Îl ascultă pe Dumnezeu. Pentru a îndeplini o datorie în casa lui Dumnezeu, trebuie măcar să căutați și să practicați adevărul și să acționați conform principiilor. Dacă nu poți practica adevărul în îndeplinirea îndatoririlor tale, atunci unde poți să-l practici? Iar dacă nu practici nimic din adevăr, atunci ești un non-credincios. Care este scopul tău, cu adevărat, dacă nu accepți adevărul – cu atât mai puțin îl practici – și, pur și simplu, faci lucrurile de mântuială în casa lui Dumnezeu? Vrei să faci din casa lui Dumnezeu căminul tău de bătrâni sau o casă de caritate? Dacă da, te înșeli – casa lui Dumnezeu nu are grijă de profitori, de risipitori. Orice persoană cu o umanitate slabă, care nu își îndeplinește cu bucurie datoria, care este nepotrivit să îndeplinească o datorie, trebuie să fie înlăturat; toți non-credincioșii care nu acceptă deloc adevărul trebuie să fie îndepărtați. Unii oameni înțeleg adevărul, dar nu pot să îl pună în practică atunci când își realizează îndatoririle. Când văd o problemă, ei nu o rezolvă și, chiar dacă știu că este responsabilitatea lor, nu se dedică în totalitate acelui lucru. Dacă nici măcar nu duci la îndeplinire responsabilitățile de care ești capabil, atunci ce valoare sau efect ar putea avea realizarea datoriei tale? Are sens să crezi în Dumnezeu astfel? Cineva care înțelege adevărul, dar nu îl poate practica și care nu poate suporta greutățile pe care ar trebui să le suporte – o astfel de persoană nu este aptă să realizeze o datorie. Unii oameni care îndeplinesc o datorie o fac într-adevăr doar pentru a fi hrăniți. Sunt cerșetori. Ei cred că, dacă îndeplinesc câteva sarcini în casa lui Dumnezeu, casa și masa le vor fi asigurate și vor fi aprovizionați fără a fi nevoie să-și ia un loc de muncă. Există un astfel de chilipir? Casa lui Dumnezeu nu aprovizionează trântorii. Dacă o persoană care nu practică adevărul câtuși de puțin și care este în mod constant neglijentă și superficială în îndeplinirea datoriei sale spune că are credință în Dumnezeu, o va recunoaște Dumnezeu? Toți oamenii de acest fel sunt non-credincioși și, după cum îi vede Dumnezeu, făcători de rău.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, trebuie măcar să fii înzestrat cu o conștiință și cu rațiune”

Dacă nu îți pui inima în datoria ta și nici nu cauți principiile adevărului, dacă ești încurcat sau confuz, doar făcând lucrurile în cel mai ușor mod posibil, atunci ce fel de mentalitate este aceasta? Este una de a face lucrurile într-o manieră superficială. Dacă nu ești dedicat datoriei tale, dacă nu ai simțul responsabilității față de ea sau simțul misiunii, îți vei putea realiza datoria în mod corespunzător? Îți vei putea realiza datoria la un standard acceptabil? Și dacă nu ești capabil să îți realizezi datoria la un standard acceptabil, vei putea intra în realitatea adevărului? Categoric nu. Dacă, de fiecare dată când îți realizezi datoria, ești indiferent, nu depui niciun efort și doar te descurci cât de cât, la fel de nepăsător ca și cum ai juca un joc, nu e asta o problemă? Ce poți câștiga din realizarea datoriei în acest fel? În cele din urmă, oamenii vor vedea că, atunci când îți realizezi datoria, nu ai simțul responsabilității, ești neglijent și superficial și faci lucrurile doar de formă – caz în care ești în pericol de a fi alungat. Dumnezeu veghează de-a lungul întregului proces în timp ce tu îți realizezi datoria și ce va spune Dumnezeu? (Această persoană nu este demnă de însărcinarea dată de El sau de încrederea Lui.) Dumnezeu va spune că nu ești demn de încredere și că ar trebui să fii alungat. Și astfel, indiferent de datoria pe care o realizezi, fie că este una importantă sau una obișnuită, dacă nu îți pui inima în lucrarea care ți s-a încredințat și nu trăiești la înălțimea responsabilității tale și dacă nu o vezi ca pe însărcinarea dată de Dumnezeu sau nu ți-o asumi ca pe propria datorie și obligație, făcând întotdeauna lucrurile într-o manieră superficială, atunci va fi o problemă. „Nedemn de încredere” – aceste cuvinte vor defini modul în care îți îndeplinești datoria. Ceea ce înseamnă că realizarea datoriei tale nu atinge standardul, iar tu ai fost alungat și Dumnezeu spune că al tău caracter nu este la nivelul cerut. Dacă ți se încredințează o chestiune și totuși, aceasta e atitudinea pe care o adopți față de ea și felul în care o gestionezi, atunci oare ți se vor mai încredința alte îndatoriri în viitor? Ți se poate încredința ceva important? Categoric nu, doar dacă dai dovadă de pocăință adevărată. Totuși, în adâncul inimii Sale, Dumnezeu va nutri întotdeauna o urmă de neîncredere și nemulțumire față de tine. Aceasta va fi o problemă, nu e așa? S-ar putea să pierzi orice ocazie de a-ți realiza datoria și s-ar putea să nu fii mântuit.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai în citirea frecventă a cuvintelor lui Dumnezeu și în contemplarea adevărului există o cale de urmat”

Mulți oameni își îndeplinesc deseori îndatoririle cu superficialitate. Când se confruntă cu emondarea, refuză în continuare să accepte adevărul, își susțin cu încăpățânare punctul de vedere și chiar se plâng cât de nedreaptă este față de ei casa lui Dumnezeu, că este lipsită de milă și toleranță. Nu este acesta un lucru irațional? Obiectiv vorbind, aceasta este o fire arogantă și le lipsește cea mai mică urmă de conștiință și rațiune. Cei care cred cu adevărat în Dumnezeu trebuie să fie măcar capabili să accepte adevărul și să acționeze fără să încalce rațiunea și conștiința. Oamenii care nu sunt capabili să accepte emondarea sau să i se supună sunt prea aroganți, neprihăniți de sine și pur și simplu iraționali. Nu este o exagerare să îi numim animale, pentru că sunt total indiferenți față de orice fac. Acționează după bunul plac și fără să ia în considerare consecințele. Nu le pasă dacă apar probleme. Oamenii de acest fel nu sunt calificați să muncească. Din cauza faptului că își tratează astfel îndatoririle, ceilalți nu suportă să îi vadă și nu au încredere în ei. Atunci, poate avea Dumnezeu încredere în ei? Nefiind în stare să atingă nici măcar acest standard minim, ei nu sunt calificați să muncească și nu pot decât să fie eliminați. […] Cei care nu iubesc adevărul își îndeplinesc îndatoririle cu superficialitate – nu au atitudinea corectă, nu caută niciodată principiile adevărului și nu se gândesc la cerințele casei lui Dumnezeu și la ce rezultate ar trebui să obțină ei. Cum își pot îndeplini adecvat îndatoririle? Dacă ești cineva care crede sincer în Dumnezeu, când ești superficial, trebuie să te rogi Lui și să reflectezi asupra ta și să te auto-cunoști; trebuie să te răzvrătești împotriva firilor tale corupte, să lucrezi din greu la principiile adevărului și să te străduiești să atingi standardele cerute de El. Îndeplinindu-ți astfel datoria, treptat, vei satisface cerințele casei lui Dumnezeu. Adevărul e că nu este foarte greu să-ți îndeplinești bine datoria. Este doar o chestiune de a avea conștiință și rațiune, de a fi integru și sârguincios. Sunt mulți necredincioși care lucrează cu seriozitate și au, drept rezultat, succes. Ei nu știu nimic despre adevărurile-principii, prin urmare, cum de se descurcă atât de bine? Acest lucru se datorează faptului că sunt chibzuiți și sârguincioși, astfel încât pot să lucreze cu seriozitate și să fie meticuloși și, în acest mod, fac lucrurile cu ușurință. Niciuna dintre îndatoririle casei lui Dumnezeu nu este foarte dificilă. Atât timp cât îți pui toată inima în asta și faci tot posibilul, poți să faci o treabă bună. Dacă nu ești integru și nu ești sârguincios în nimic din ceea ce faci, dacă încerci mereu să nu te deranjezi, dacă ești mereu superficial și faci totul de mântuială, dacă nu-ți îndeplinești bine datoria, încurci lucrurile și, drept rezultat, dăunezi casei lui Dumnezeu, asta înseamnă că faci rău și va deveni o fărădelege care este detestată de Dumnezeu. În momentele-cheie ale răspândirii Evangheliei, dacă nu obții rezultate bune în datoria ta și nu joci un rol pozitiv sau dacă provoci perturbări și tulburări, firește că vei fi detestat și eliminat de Dumnezeu și-ți vei rata șansa la mântuire. Acesta va fi un regret etern al tău! Singura ta șansă la mântuire este ca Dumnezeu să te preamărească pentru că-ți îndeplinești datoria. Dacă ești iresponsabil, nu o iei în serios și ești superficial, aceasta este atitudinea cu care tratezi adevărul și pe Dumnezeu. Dacă nu ești câtuși de puțin sincer sau supus, cum poți obține mântuirea lui Dumnezeu? Timpul este atât de prețios acum; fiecare zi și fiecare secundă sunt cruciale. Dacă nu cauți adevărul, dacă nu te concentrezi pe intrarea în viață și dacă ești superficial și Îl înșeli pe Dumnezeu în datoria ta, acest lucru este într-adevăr nerațional și periculos! De îndată ce ești detestat și eliminat de Dumnezeu, Duhul Sfânt nu va mai lucra asupra ta și nu va mai exista cale de întoarcere.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Dacă doar faci lucrurile mecanic în îndeplinirea datoriei tale și nu cauți deloc să obții rezultate, ești un ipocrit, un lup deghizat în oaie. S-ar putea să-i păcălești pe oameni, dar nu poți să-L tragi pe sfoară pe Dumnezeu. Dacă nu există un preț real și loialitate atunci când îți îndeplinești datoria, atunci aceasta nu este la înălțimea standardului. Dacă nu depui într-adevăr efort în credința ta în Dumnezeu și în îndeplinirea datoriei tale; dacă mereu faci totul mecanic și ești superficial în acțiunile tale, ca un necredincios care lucrează pentru șeful său; dacă faci doar un efort simbolic, nu îți folosești mintea, faci lucrurile de mântuială de pe o zi pe alta, fără să raportezi problemele când le vezi, văzând ceva vărsat și să nu cureți și respingând fără discriminare tot ceea ce nu este în beneficiul tău – atunci nu este asta o problemă? Cum ar putea o astfel de persoană să fie membru al casei lui Dumnezeu? Astfel de oameni sunt necredincioși; nu aparțin casei lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu este recunoscut de către Dumnezeu. Dacă ești sau nu sincer și dacă ai depus vreun efort sau nu atunci când ți-ai îndeplinit datoria, Dumnezeu ține socoteală și tu, de asemenea, o știi prea bine. Deci, ați depus vreodată într-adevăr efort în îndeplinirea datoriei voastre? Ai luat-o vreodată în serios? Ai tratat-o ca pe responsabilitatea ta, ca pe obligația ta? Ți-ai însușit-o? Trebuie să reflectezi în mod corespunzător asupra acestor chestiuni și să le cunoști, ceea ce va face să-ți fie mai ușor să rezolvi problemele care există în îndeplinirea datoriei tale și vor fi benefice pentru intrarea ta în viață. Dacă ești întotdeauna iresponsabil atunci când îți îndeplinești datoria și nu raportezi conducătorilor și lucrătorilor problemele atunci când le descoperi, nici nu cauți adevărul pentru a le rezolva singur, gândindu-te mereu „cu cât mai puțină bătaie de cap, cu atât mai bine”, trăind mereu după filosofii de tratare a lumii, fiind mereu neglijent și superficial când îți îndeplinești datoria, neavând niciodată devotament și fără a accepta deloc adevărul atunci când ești emondat și tratat – dacă îți îndeplinești datoria în acest fel, ești în pericol; ești unul dintre făcătorii de servicii. Făcătorii de servicii nu sunt membri ai casei lui Dumnezeu, ci angajați, lucrători angajați. Când lucrarea se termină, ei vor fi izgoniți și, în mod natural, vor fi cufundați în catastrofă. Oamenii din casa lui Dumnezeu sunt diferiți; atunci când își îndeplinesc datoria, nu o fac pentru bani, ca să trudească sau să obțină binecuvântări. Ei se gândesc: „Sunt un membru al casei lui Dumnezeu. Chestiunile care privesc casa lui Dumnezeu mă preocupă. Treburile casei lui Dumnezeu sunt treburile mele. Ar trebui să-mi pun inima în casa lui Dumnezeu.” Din acest motiv, ei își pun inima în orice chestiune care privește casa lui Dumnezeu și își asumă responsabilitatea pentru aceasta. Își asumă responsabilitatea pentru toate lucrurile la care se pot gândi și pe care le pot vedea. Sunt atenți la lucrurile care trebuie rezolvate și își pun lucrurile la inimă. Aceștia sunt oamenii casei lui Dumnezeu. Voi sunteți la fel? (Nu.) Dacă râvniți doar la confortul trupului, nu dați atenție atunci când vedeți că în casa lui Dumnezeu sunt lucruri de care trebuie să vă ocupați, nu ridicați o sticlă de ulei care s-a răsturnat, iar inima voastră știe că acolo există o problemă, dar nu vreți să o rezolvați, atunci nu tratați casa lui Dumnezeu ca fiind a voastră. Așa sunteți? Dacă da, atunci ați căzut atât de departe încât nu există nicio diferență între voi și necredincioși. Dacă nu vă pocăiți, atunci trebuie să fiți socotiți ca fiind în afara casei lui Dumnezeu; trebuie să fiți abandonați și alungați. Realitatea este că Dumnezeu dorește, în inima Sa, să vă trateze ca pe membri ai familiei Sale și, totuși, voi nu acceptați adevărul și sunteți mereu neglijenți, superficiali și iresponsabili în îndeplinirea îndatoririlor voastre. Nu vă pocăiți, indiferent de modul în care vi se oferă părtășie despre adevăr. Voi sunteți cei care v-ați poziționat în afara casei lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește să vă mântuiască și să vă transforme în membri ai familiei Sale, dar voi nu acceptați. În acest caz, vă aflați în afara casei Lui; sunteți necredincioși. Cine nu acceptă nici cea mai mică fărâmă de adevăr poate fi tratat doar ca un necredincios. Tu ești cel care ți-ai stabilit finalul și poziția. Le-ai stabilit în afara casei lui Dumnezeu. Cine, în afară de voi, este de vină pentru acest lucru? […] Prin urmare, poți rămâne în casa lui Dumnezeu și să fii cruțat de dezastru doar prin îndeplinirea datoriei tale. Îndeplinirea datoriei tale este crucială. Măcar oamenii din casa lui Dumnezeu sunt cinstiți. Sunt inși care sunt demni de încredere în datoria lor, care pot să accepte însărcinarea dată de Dumnezeu și să își îndeplinească datoria cu loialitate. Dacă oamenii nu au credință adevărată, conștiință și rațiune și dacă nu au o inimă cu frică de Dumnezeu sau supusă Lui, atunci nu sunt potriviți pentru a îndeplini îndatoriri. Deși își fac datoria, o fac neglijent. Sunt făcători de servicii – oameni care nu s-au căit cu adevărat. Asemenea făcători de servicii vor fi alungați mai devreme sau mai târziu. Doar făcătorii de servicii loiali vor fi cruțați. Deși făcătorii de servicii loiali nu au adevărurile-realități, ei au conștiință și rațiune, sunt capabili să își îndeplinească îndatoririle cu sinceritate, iar Dumnezeu le permite să fie cruțați. Aceia care au adevăruri-realități și care pot să aducă o mărturie răsunătoare despre Dumnezeu sunt oamenii Săi și vor fi și ei cruțați și aduși în Împărăția Sa.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, trebuie măcar să fii înzestrat cu o conștiință și cu rațiune”

În acest moment, în îndeplinirea îndatoririlor personale, majoritatea oamenilor sunt capabili să le facă, fără a comite fapte rele, dar sunt ei devotați? Sunt capabili să-și facă îndatoririle la un nivel acceptabil? Ei încă lasă foarte mult de dorit. Capacitatea de a-și face îndatoririle bine sau nu are legătură cu umanitatea. Așadar, cum pot ei să-și facă bine îndatoririle? Ce trebuie să aibă ei ca să le facă bine? Indiferent ce datorie îndeplinesc sau ce treabă fac, oamenii trebuie să fie meticuloși și onești și să-și îndeplinească responsabilitățile; doar atunci inimile lor se vor simți statornice și în pace. Ce înseamnă să-ți îndeplinești responsabilitățile? Înseamnă să fii sârguincios, să-ți îndeplinești responsabilitățile cu toată inima și să faci toate lucrurile pe care se cuvine să le faci. De exemplu, să zicem că un conducător al bisericii ți-a atribuit o sarcină și ți-a comunicat principiile simple ale acesteia, dar nu ți-a dat prea multe detalii – cum ar trebui să acționezi ca să faci bine această datorie? (Să te bazezi pe conștiința ta.) Cel puțin, trebuie să te bazezi pe conștiința ta. „Bazează-te pe conștiința ta” – cum poți implementa aceste cuvinte? Cum aplici aceste cuvinte? (Gândindu-te la interesele casei lui Dumnezeu și nefăcând nimic din ce ar aduce rușine asupra lui Dumnezeu.) Acesta este un aspect. În plus, atunci când faci ceva, trebuie să te gândești la acel lucru în mod repetat, evaluându-l conform adevărurilor-principii. Dacă inima ta nu este împăcată după ce ai terminat și simți că parcă ar mai fi o problemă cu el, și după ce este analizat, se descoperă într-adevăr o problemă, ce ar trebui să faci în acest moment? Trebuie să o repari repede și să rezolvi problema. Ce fel de atitudine este aceasta? (Este meticulozitate și atenție la detalii.) Aceasta este meticulozitate și atenție la detalii, adică o atitudine onestă și riguroasă. Îndeplinirea datoriei trebuie să se bazeze pe o atitudine onestă, responsabilă, zicând așa: „Această lucrare mi-a fost dată mie, deci trebuie să fac tot ce îmi stă în putere să o fac bine în limitele a ceea ce știu și sunt capabil să realizez. Nu pot comite nicio greșeală.” Nu poți să ai mentalitatea potrivit căreia „suficient de aproape este suficient de bun.” Dacă ai întotdeauna un mod de gândire neglijent și superficial, îți poți face datoria bine? (Nu.)

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Omul este cel mai mare beneficiar al planului de gestionare al lui Dumnezeu”

Întrucât oamenii au firi corupte, ei sunt adesea superficiali când își realizează îndatoririle. Aceasta este una dintre cele mai grave probleme posibile. Ca oamenii să-și realizeze îndatoririle cum se cuvine, ei trebuie să se ocupe mai întâi de problema superficialității. Câtă vreme au o astfel de atitudine superficială, ei nu vor fi capabili să-și realizeze îndatoririle cum se cuvine, ceea ce înseamnă că este extrem de important să se rezolve problema superficialității. Așadar, cum ar trebui ei să practice? Mai întâi, ei trebuie să rezolve problema stării lor de spirit; trebuie să-și abordeze îndatoririle corect și să facă lucrurile cu seriozitate și cu un simț al răspunderii. Nu ar trebui să intenționeze să fie înșelători sau superficiali. Datoria unui om este îndeplinită pentru Dumnezeu, nu pentru o anumită persoană; dacă oamenii sunt capabili să accepte examinarea minuțioasă a lui Dumnezeu, vor avea starea de spirit corectă. În plus, după ce fac ceva, oamenii trebuie să examineze acel lucru și să reflecteze asupra lui, iar dacă se simt un pic neliniștiți în inimile lor și, după o inspecție detaliată, descoperă că există cu adevărat o problemă, atunci trebuie să facă schimbări; odată ce sunt făcute aceste schimbări, ei se vor simți liniștiți în inimile lor. Când oamenii se simt neliniștiți, asta dovedește că există o problemă, iar ei trebuie să examineze sârguincios ceea ce au făcut, mai ales în stadiile esențiale. Aceasta este o atitudine responsabilă față de îndeplinirea datoriei. Când un om poate să fie serios, să-și asume responsabilitatea și să-și dedice toată inima și forța, lucrarea va fi făcută cum se cuvine. Uneori ai starea de spirit greșită și nu poți găsi sau descoperi o greșeală care este limpede ca lumina zilei. Dacă ai avea starea de spirit corectă, atunci, cu luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt, ai fi capabil să identifici problema. Dacă Duhul Sfânt te-ar îndruma și ți-ar oferi o conștientizare, permițându-ți să simți claritate în inimă și să știi în ce constă eroarea, atunci ai fi capabil să corectezi abaterea și să te lupți pentru adevărurile-principii. Dacă te-ai afla în starea de spirit greșită, absent și nepăsător, ai fi capabil să observi greșeala? Nu ai fi. Ce vedem din acest lucru? Asta arată că, pentru a-și îndeplini bine îndatoririle, este foarte important ca oamenii să coopereze; stările lor de spirit sunt foarte importante și este foarte important încotro își direcționează gândurile și ideile. Dumnezeu scrutează și poate să vadă în ce stare de spirit sunt oamenii și câtă energie consumă în timp ce își realizează îndatoririle. Este crucial ca oamenii să își pună toată inima și puterea în ceea ce fac. Cooperarea lor este o componentă crucială. Oamenii vor acționa cu toată inima și puterea lor numai dacă se străduiesc să nu aibă niciun regret cu privire la îndatoririle pe care le-au dus la bun sfârșit și la lucrurile pe care le-au făcut și să nu fie datori lui Dumnezeu. Dacă nu reușești, în mod constant, să îți pui toată inima și toată puterea în îndeplinirea datoriei tale, dacă ești veșnic superficial și cauzezi un rău enorm lucrării și eșuezi cu privire la rezultatele cerute de Dumnezeu, atunci un singur lucru ți se poate întâmpla: vei fi eliminat. Și atunci va mai fi timp pentru regrete? Nu va mai fi. Aceste acțiuni vor deveni o lamentare eternă, o pată! A fi veșnic superficial este o pată, este o fărădelege gravă – da sau nu? (Da.) Trebuie să te străduiești să-ți îndeplinești obligațiile și tot ceea ce ar trebui să faci, cu toată inima și puterea ta, nu trebuie să fii superficial, sau să păstrezi vreun regret. Dacă poți face asta, Dumnezeu va comemora datoria pe care o îndeplinești. Acele lucruri pe care le comemorează Dumnezeu sunt fapte bune. Care sunt, așadar, lucrurile pe care Dumnezeu nu le comemorează? (Acestea sunt fărădelegile și faptele rele.) S-ar putea să nu accepți că sunt fapte rele dacă ar fi descrise astfel în prezent, dar, dacă va veni o zi în care aceste lucruri vor avea consecințe grave și vor provoca o influență negativă, atunci vei simți că aceste lucruri nu sunt simple fărădelegi comportamentale, ci fapte rele. Când îți vei da seama de acest lucru, vei fi plin de regrete și vei gândi: „Ar fi trebuit să aleg să fiu câtuși de puțin precaut! Dacă m-aș fi gândit mai mult și aș fi depus mai mult efort la început, această consecință ar fi putut fi evitată.” Nimic nu va șterge această pată veșnică din inima ta și, dacă asta te-ar lăsa veșnic îndatorat, atunci ai da de necaz. Așa că astăzi trebuie să te străduiești să-ți pui toată inima și puterea în însărcinarea dată de Dumnezeu, să îndeplinești fiecare datorie cu o conștiință curată, fără regrete și într-o manieră pe care Dumnezeu o va comemora. Orice ai face, nu fi superficial. Dacă greșești dintr-un impuls și este o fărădelege gravă, aceasta va deveni o pată eternă. Odată ce ai regrete, nu te vei putea revanșa pentru ele și vor fi regrete permanente. Ambele căi ar trebui să fie văzute clar. Care este cea pe care ar trebui să o alegi, pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu? Aceea de a-ți îndeplini datoria din toată inima și cu toată puterea, pregătind și adunând fapte bune, fără niciun regret. Orice ai face, nu face răul care va perturba realizarea îndatoririlor celorlalți, nu face nimic care să contravină adevărului și care se împotrivește lui Dumnezeu și nu-ți atrage regrete pe viață. Ce se întâmplă atunci când o persoană a comis prea multe fărădelegi? Atrage mânia lui Dumnezeu asupra sa în prezența Lui! Dacă tu comiți din ce în ce mai multe fărădelegi și mânia lui Dumnezeu față de tine tot sporește, atunci, în cele din urmă, vei fi pedepsit.

La suprafață, unii oameni nu par să aibă probleme serioase pe durata perioadei în care-și realizează îndatoririle. Ei nu fac fățiș nimic rău; nu provoacă perturbări sau tulburări și nu merg pe calea antihriștilor. În realizarea propriilor îndatoriri, nu lasă să apară vreo greşeală sau problemă de principiu majoră, totuși, peste puțini ani, sunt dezvăluiți ca neacceptând deloc adevărul, ca fiind unii dintre neîncrezători. De ce este așa? Alții nu pot vedea o chestiune, dar Dumnezeu scrutează profunzimile inimilor acestor oameni și vede problema. Mereu au fost superficiali și impenitenți în realizarea îndatoririlor lor. Odată cu trecerea timpului, sunt dezvăluiți în mod natural. Ce înseamnă a rămâne impenitent? Înseamnă că, deși ei și-au realizat pe deplin îndatoririle, au avut mereu atitudinea greșită față de ele, o atitudine de superficialitate, o atitudine nepăsătoare și nu sunt niciodată conștiincioși, cu atât mai puțin își dedică toată inima îndatoririlor proprii. Poate că depun un mic efort, însă doar fac lucrurile mecanic. Ei nu fac tot posibilul pentru propriile îndatoriri, iar fărădelegile lor sunt fără sfârșit. În ochii lui Dumnezeu, ei nu s-au căit niciodată; au fost superficiali dintotdeauna și în ei nu s-a petrecut nicio schimbare – adică, nu renunță la răul din mâinile lor și nu se căiesc față de El. Dumnezeu nu vede în ei o atitudine de căință și nu vede o schimbare în atitudinea lor. Ei insistă în a privi propriile îndatoriri și însărcinările date de Dumnezeu cu o astfel de atitudine și o astfel de metodă. De-a lungul timpului, nu există nicio schimbare în această fire încăpățânată și intransigentă și, în plus, ei nu s-au simțit niciodată îndatorați față de Dumnezeu, nu au simțit niciodată că superficialitatea lor reprezintă o fărădelege, un rău. În inimile lor, nu există nicio recunoștință, nicio vinovăție, niciun autoreproș și cu atât mai puțin există autoacuzare. Și, pe măsură ce trece mai mult timp, Dumnezeu vede că acest fel de persoană nu poate fi mântuită. Indiferent ce spune Dumnezeu și indiferent cât de multe predici aud ei sau cât de mult din adevăr înțeleg, inima lor nu e mișcată, iar atitudinea lor nu se modifică și nu se schimbă. Dumnezeu vede asta și spune: „Nu există nicio speranță pentru această persoană. Nimic din ce spun Eu nu îi atinge inima și nimic din ce spun nu o schimbă. Nu există niciun mijloc de a o schimba. Această persoană e inadecvată pentru a-și îndeplini datoria și e inadecvată pentru a munci în casa Mea.” De ce spune Dumnezeu asta? Deoarece, atunci când își îndeplinește datoria și lucrează, este în mod constant superficială. Oricât de mult este emondată și oricât de multă îngăduință și răbdare îi sunt acordate, acestea nu au niciun efect și nu o pot face să se căiască cu adevărat sau să se schimbe. Nu o pot forța să-și facă bine datoria, nu îi pot permite să pornească pe calea urmăririi adevărului. Așadar, această persoană este iremediabilă. Când Dumnezeu stabilește că o persoană nu poate fi îndreptată, va mai păstra aproape această persoană? Nu va face asta. Dumnezeu o va lăsa să plece. Unii oameni cerșesc întotdeauna: „Dumnezeule, dă-mi drumul, nu mă face să sufăr, nu mă disciplina. Dă-mi puțină libertate! Lasă-mă să fac lucrurile superficial! Lasă-mă să fiu un pic nesocotit! Lasă-mă să-mi fiu propriul stăpân!” Ei nu vor să fie constrânși. Dumnezeu spune: „Din moment ce nu dorești să mergi pe calea cea bună, te voi lăsa să pleci. Îți voi da frâu liber. Du-te și fă ce vrei. Nu te voi mântui, pentru că nu poți fi mântuit.” Oare cei care nu pot fi mântuiți au vreun simț al conștiinței? Au vreun simț al recunoștinței? Au vreun simț al învinovățirii? Sunt ei capabili să simtă reproșul, disciplina, lovirea și judecata lui Dumnezeu? Nu le pot simți. Ei nu sunt conștienți de niciunul dintre aceste lucruri; aceste lucruri sunt plăpânde în inimile lor sau chiar absente. Când o persoană a ajuns în stadiul acesta, fără ca Dumnezeu să mai fie în inima sa, mai poate atinge mântuirea? E greu de spus. Când credința cuiva a ajuns la un asemenea punct, acesta e în pericol. Știți cum ar trebui să urmăriți, cum ar trebui să practicați și ce cale ar trebui să alegeți pentru a evita această consecință și a vă asigura că o astfel de stare nu va apărea? Ceea ce este cel mai important e să alegeți mai întâi calea corectă și apoi să vă concentrați asupra bunei îndepliniri a datoriei pe care ar trebui să o îndepliniți în prezent. Acesta este standardul minim, standardul elementar. Pornind de la această bază, ar trebui să cauți adevărul și să te străduiești să atingi standardele pentru a-ți realiza datoria în mod adecvat. Asta deoarece lucrul care reflectă cel mai perceptibil legătura dintre tine și Dumnezeu e modul în care tratezi chestiunile pe care ți le încredințează Dumnezeu, datoria pe care El ți-o atribuie și atitudinea pe care o ai. Cea mai observabilă și mai practică este această problemă. Dumnezeu așteaptă; vrea să vadă atitudinea ta. În această conjunctură crucială, ar trebui să te grăbești și să-ți faci poziția cunoscută lui Dumnezeu, să accepți însărcinarea dată de El și să-ți realizezi bine datoria. Când ai priceput acest punct crucial și ai împlinit însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, relația ta cu Dumnezeu va fi normală. Atunci când Dumnezeu îți încredințează o sarcină sau îți spune să îndeplinești o anumită datorie, dacă atitudinea ta e pripită și apatică și nu o iei în serios, nu-i acesta tocmai opusul la a-ți da toată inima și toată puterea? Îți poți realiza datoria bine în acest fel? Cu siguranță nu. Nu-ți vei realiza datoria în mod corespunzător. Așadar, atitudinea ta când îți realizezi datoria este de o importanță crucială, la fel cum sunt metoda și calea pe care le alegi. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, cei care nu reușesc să-și realizeze bine îndatoririle vor fi eliminați.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Când oamenii își realizează datoria, aceștia fac, de fapt, ceea ce se cuvine să facă. Dacă o faci înaintea lui Dumnezeu, dacă-ți realizezi datoria și te supui lui Dumnezeu cu o atitudine de onestitate și cu inimă, nu va fi cu mult mai corectă această atitudine? Așadar, cum ar trebui să aplici această atitudine vieții tale de zi cu zi? Trebuie să faci din a te „închina la Dumnezeu cu inima și cu onestitate” realitatea ta. Ori de câte ori vrei să fii delăsător și să execuți mecanic mișcările, ori de câte ori vrei să acționezi folosind tertipuri și să fii leneș și ori de câte ori ești neatent sau ai prefera să te distrezi, ar trebui să iei în considerare următoarele: „Comportându-mă astfel, sunt eu nedemn de încredere? Asta înseamnă să-mi pun inima în îndatorirea mea? Nu cumva sunt neloial procedând astfel? Nu cumva dezamăgesc însărcinarea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o?” Iată cum ar trebui să reflectezi asupra ta. Dacă ajungi să îți dai seama că ești mereu neglijent și superficial în datoria ta, că ești neloial și că L-ai rănit pe Dumnezeu, ce ar trebui să faci? Ar trebui să spui: „Pe moment, am simțit că era ceva în neregulă aici, dar n-am tratat acest lucru ca pe o problemă; doar am trecut peste el cu nepăsare. Nu mi-am dat seama până acum că am fost cu adevărat neglijent și superficial, că nu mi-am îndeplinit responsabilitatea. Chiar sunt lipsit de conștiință și rațiune!” Ai găsit problema și ai ajuns să te cunoști puțin – așa că acum trebuie să te întorci! Atitudinea ta față de îndeplinirea datoriei era greșită. Ai fost nepăsător cu ea, de parcă ar fi fost o slujbă în plus și nu ți-ai pus inima în asta. Dacă mai ești neglijent și superficial în acest fel, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să-L lași să te disciplineze și să te mustre. Trebuie să ai o astfel de voință în realizarea datoriei tale. Numai atunci te poți pocăi cu adevărat. Poți să te schimbi numai atunci când conștiința ta este limpede și atitudinea ta față de realizarea datoriei tale este transformată. Iar pe măsură ce te pocăiești, trebuie, de asemenea, să reflectezi adesea dacă ți-ai pus cu adevărat toată inima, toată mintea și toată puterea în realizarea datoriei tale; apoi, folosind cuvintele lui Dumnezeu ca măsură și aplicându-le ție însuți, vei afla ce probleme se mai găsesc în realizarea datoriei tale. Rezolvând în mod constant problemele în acest fel, conform cuvântului lui Dumnezeu, nu faci o realitate din faptul de a-ți realiza datoria cu toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea ta? Să îți realizezi datoria în acest fel: nu ai făcut deja astfel cu toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea ta? Dacă nu mai există nicio învinuire din partea conștiinței tale, dacă ești capabil să întrunești calificările și să demonstrezi loialitate în realizarea datoriei tale, numai atunci va fi cu adevărat pace și bucurie în inima ta. Vei resimți realizarea datoriei tale ca pe o responsabilitate poruncită de Cer și recunoscută pe Pământ, mai degrabă decât ca pe o povară suplimentară și deloc ca pe o muncă făcută pentru altcineva. Realizând o datorie în acest fel, te simți împlinit și simți că trăiești în prezența lui Dumnezeu. A te comporta astfel îți aduce liniște sufletească. Nu te-ar face asta un pic mai uman și mai puțin ca un zombi? Este ușor să te comporți așa? Este, într-adevăr, dar nu pentru cei care nu acceptă adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai în citirea frecventă a cuvintelor lui Dumnezeu și în contemplarea adevărului există o cale de urmat”

Să spunem că vrei să fii neglijent și neatent când îți îndeplinești datoria. Încerci să lenevești și să eviți analiza atentă a lui Dumnezeu. În astfel de momente, grăbește-te înaintea lui Dumnezeu să te rogi și să reflectezi dacă acesta a fost modul corect în care să acționezi. Apoi gândește-te la asta: „De ce cred în Dumnezeu? O astfel de neatenție poate trece neobservată de oameni, dar va trece neobservată de Dumnezeu? Mai mult decât atât, credința mea în Dumnezeu nu este pentru a lenevi – este pentru a fi mântuit. Faptul că acționez astfel nu este expresia umanității normale, nici nu este un lucru iubit de Dumnezeu. Nu, aș putea lenevi și aș putea face după cum mă taie capul în lumea exterioară, dar acum sunt în casa lui Dumnezeu, sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu, sub analiza ochilor lui Dumnezeu. Sunt o persoană, trebuie să acționez conform conștiinței mele, nu pot face după cum mă taie capul. Trebuie să acționez conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu trebuie să fiu neglijent și superficial, nu pot lenevi. Așadar, cum ar trebui să acționez ca să nu lenevesc, să nu fiu neglijent și superficial? Trebuie să depun puțin efort. Adineaori am simțit că era o prea mare bătaie de cap să procedez în acest fel, voiam să evit greutățile, dar acum înțeleg: poate fi o mare bătaie de cap să procedez astfel, dar este eficient și, de aceea, așa ar trebui procedat.” Când lucrezi și încă te temi de greutăți, în astfel de momente trebuie să te rogi lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Sunt leneș și viclean, Te implor să mă disciplinezi, să mă cerți, astfel încât conștiința mea să simtă ceva și eu să am un simț al rușinii. Nu vreau să fiu neglijent și superficial. Te implor să mă îndrumi și să mă luminezi, să-mi arăți răzvrătirea și urâțenia mea.” Când te rogi astfel, reflectezi și încerci să te cunoști pe tine însuți, asta îți va produce un sentiment de regret și vei fi capabil să-ți urăști urâțenia, starea ta greșită va începe să se schimbe, iar tu vei fi capabil să meditezi la acest lucru și să-ți spui: „De ce sunt neglijent și superficial? De ce încerc întotdeauna lenevesc? Faptul că acționez în acest fel este lipsit de orice conștiință sau rațiune – oare încă sunt o persoană care crede în Dumnezeu? De ce nu iau lucrurile în serios? Nu trebuie doar să dedic puțin mai mult timp și efort? Nu este o povară mare. Asta este ceea ce ar trebui să fac; dacă nu pot face nici măcar asta, oare pot fi numit o ființă umană?” Drept urmare, vei lua o hotărâre și faci un jurământ: „O, Dumnezeule! Te-am dezamăgit, chiar sunt prea profund corupt, sunt fără conștiință sau rațiune, nu am umanitate, îmi doresc să mă căiesc. Te implor să mă ierți, cu siguranță mă voi schimba. Dacă nu mă căiesc, aș vrea să mă pedepsești.” Apoi, mentalitatea ta se va transforma și vei începe să te schimbi. Vei acționa și vei începe să îți îndeplinești îndatoririle cu conștiinciozitate, cu mai puțină nepăsare și superficialitate și vei fi capabil să suferi și să plătești un preț. Vei simți că a-ți realiza datoria astfel este minunat și vei avea pace și bucurie în inima ta. Când oamenii pot să accepte examinarea atentă din partea lui Dumnezeu, când pot să se roage Lui și să se bazeze pe El, stările lor se vor schimba în curând. Când starea negativă a inimii tale a fost inversată, iar tu te-ai lepădat de propriile intenții și de dorințele egoiste ale trupului, când ești capabil să renunți la confortul și desfătarea trupului și să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu și nu mai ești arbitrar și nechibzuit, vei avea pace în inimă, iar conștiința ta nu te va certa. Este ușor să te lepezi de trup și să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu în acest fel? Atât timp cât oamenii au o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, ei pot să se lepede de trup și să practice adevărul. Și atât timp cât ești capabil să practici în acest fel, atunci, cât ai clipi, vei intra în realitatea adevărului. Nu va fi deloc dificil.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”

Orice datorie îndeplinești, orice poți face, ia-o ca pe o responsabilitate și o datorie a ta, accept-o și fă-o bine. Cum să o faci bine? Procedând exact așa cum cere Dumnezeu – cu toată inima, cu toată mintea și cu întreaga ta putere. Ar trebui să meditezi la aceste cuvinte și să te gândești cum îți poți îndeplini datoria cu toată inima. De exemplu, dacă vezi pe cineva îndeplinindu-și datoria fără principii, cu nepăsare și după propria voință, iar tu gândești: „Nu-mi pasă, nu este responsabilitatea mea”, înseamnă că îți îndeplinești datoria din toată inima? Nu, înseamnă să fii iresponsabil. Dacă ești o persoană responsabilă, atunci când o astfel de situație se va ivi, vei spune: „Nu se poate așa ceva. Poate că nu se află în sfera mea de control, dar pot să raportez această problemă conducătorului și să îl las pe el să se ocupe de ea conform principiilor.” După ce vei face acest lucru, toată lumea va vedea că a fost o acțiune corectă, inima ta va fi liniștită și tu îți vei fi îndeplinit responsabilitatea. Abia atunci îți vei fi făcut datoria din toată inima. Dacă, indiferent de datoria pe care o îndeplinești, ești mereu neatent și îți spui: „Dacă fac această lucrare într-o manieră simplă și superficială, o scot eu la capăt doar cu o treabă de mântuială. În fond, nimeni nu va verifica. Am făcut tot ce am putut cu abilitățile și competențele profesionale limitate pe care le am. Este suficient pentru a mă descurca. În plus, nimeni nu mă va întreba despre asta sau nu o va lua în serios – nu este un lucru atât de important.” Oare a avea această intenție și acest mod de a gândi înseamnă că îți îndeplinești datoria din toată inima? Nu, acest lucru înseamnă să fii superficial și este o dezvăluire a firii tale satanice și corupte. Poți să-ți îndeplinești datoria din toată inima bazându-te pe firea ta satanică? Nu ar fi posibil așa ceva. Așadar, ce înseamnă să-ți faci datoria din toată inima? Vei spune: „Chiar dacă Cel de mai sus nu a întrebat despre această sarcină și nu pare foarte importantă printre toate lucrările din casa lui Dumnezeu, o voi face, totuși, bine – este datoria mea. Faptul că o sarcină este importantă sau nu este una; dacă o pot face bine sau nu, este altă treabă.” Ce este important? Dacă îți poți îndeplini bine și din toată inima datoria și dacă poți adera la principii și practica în conformitate cu adevărul. Asta este important. Dacă poți să practici adevărul și să faci lucrurile în conformitate cu principiile, atunci îți îndeplinești cu adevărat datoria din toată inima. Dacă ai îndeplinit bine un tip de datorie, dar nu ești încă mulțumit și-ți dorești să realizezi o datorie și mai importantă și ești capabil să o faci bine, asta înseamnă că îți faci datoria din toată inima, într-o măsură și mai mare. Așadar, ce înseamnă să fii capabil să îți faci datoria din toată inima? Pe de-o parte, înseamnă că îți faci datoria în conformitate cu principiile cuvintelor lui Dumnezeu. Pe de alta, înseamnă că ai acceptat examinarea atentă a lui Dumnezeu și Îl ai în inima ta; înseamnă că nu îți faci datoria doar de ochii lumii, cum îți place ție ori conform propriilor preferințe – în schimb, o consideri ca pe o însărcinare încredințată de Dumnezeu și o faci cu responsabilitate și din inimă, nu în funcție de propria voință, ci întru totul conform cerințelor lui Dumnezeu. Pui tot sufletul în datoria ta – acest lucru înseamnă să o îndeplinești din toată inima.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Ce trebuie să faci astfel încât să fii capabil să o realizezi cu toată inima și mintea? Trebuie să accepți adevărul și să-l pui în practică; adică, trebuie să accepți și să te supui la orice-ți solicită Dumnezeu; trebuie să te ocupi de datoria ta așa cum te-ai ocupa de treburile tale personale, fără a necesita ca altcineva să te urmărească, să te supravegheze, să controleze dacă faci bine, să se țină de tine, să verifice ce faci sau chiar să te emondeze. Trebuie să te gândești în sinea ta: „Îndeplinirea acestei datorii este responsabilitatea mea. Este partea mea și, din moment ce mi s-a dat s-o fac și mi s-au spus principiile și le-am înțeles, voi continua să o fac cu determinare. Voi face tot ce pot ca să mă asigur că este bine făcută.” Trebuie să perseverezi în a face această datorie și să nu fii constrâns de nicio persoană, de niciun eveniment sau lucru. Asta înseamnă să-ți susții datoria cu toată inima și mintea ta și este asemănarea pe care ar trebui să o aibă oamenii. Prin urmare, cu ce trebuie să fie înzestrat cineva pentru a-și susține datoria, cu toată inima și mintea? Mai întâi, trebuie să aibă conștiința pe care se cuvine să o aibă ființele create. Aceasta este cerința minimă. Dincolo de asta, trebuie să fie și loial. Ca om, pentru a accepta însărcinarea dată de Dumnezeu, trebuie să fii loial. O persoană trebuie să fie complet loială doar lui Dumnezeu și nu poate să fie fără tragere de inimă sau să eșueze în a-și asuma responsabilitatea; a acționa pe baza propriilor interese sau dispoziții este greșit – nu înseamnă a fi loial. Ce înseamnă a fi loial? Înseamnă că îți faci îndatoririle și nu ești influențat sau constrâns de dispoziția ta, de mediu sau de alți oameni, evenimente și lucruri. Trebuie să te gândești în sinea ta: „Am acceptat această însărcinare de la Dumnezeu; El mi-a dat-o mie. Asta e ce ar trebui să fac, așadar o voi face în același fel în care m-aș ocupa de treburile mele, în orice mod care va da rezultate bune, punând importanță pe mulțumirea lui Dumnezeu.” Când ești în această stare, nu doar că deține controlul conștiința ta, ci este prezentă în tine și loialitatea. Dacă te mulțumești doar să termini sarcina și gata, nu aspiri să fii eficient sau să obții rezultate și simți că e suficient să depui pur și simplu tot efortul tău, atunci asta înseamnă doar să îndeplinești standardul conștiinței omenești și nu poate fi considerat loialitate. A fi loial lui Dumnezeu reprezintă o cerință și un standard mai înalte decât standardul conștiinței. Nu e doar o chestiune de a depune tot efortul; de asemenea, trebuie să-ți pui toată inima în ea. În inima ta, trebuie să-ți consideri întotdeauna datoria ca pe propria muncă de îndeplinit, să-ți asumi poveri pentru această sarcină, să suferi reproșuri dacă faci cea mai mică greșeală sau dacă ești într-o stare de neglijență și trebuie să simți că nu poți să te comporți astfel, pentru că asta te face să-I datorezi atât de mult lui Dumnezeu. Oamenii care au cu adevărat conștiință și rațiune își fac datoria ca și cum trebuie să-și facă propria muncă, indiferent dacă-i privește sau îi supraveghează cineva. Indiferent dacă Dumnezeu este mulțumit de ei și indiferent de modul în care îi tratează Dumnezeu, ei pretind întotdeauna cu strictețe de la ei înșiși să-și realizeze bine îndatoririle și să ducă la bun sfârșit însărcinarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu. Asta se numește loialitate. Nu este acesta un standard mai înalt decât cel al conștiinței? Când acționează după standardul conștiinței, oamenii sunt adesea influențați de lucruri externe sau consideră că e pur și simplu suficient să depună tot efortul în datoria lor; nivelul purității nu este atât de înalt. Totuși, când se vorbește despre loialitate și a fi capabil să-ți susții loial datoria, nivelul purității este mai înalt. Nu e vorba doar despre a depune efort; îți cere să te dedici datoriei tale cu întreaga ta inimă și minte și întregul trup. Pentru a-ți realiza bine datoria, uneori trebuie să înduri puține greutăți fizice. Trebuie să plătești un preț și să-ți dedici toate gândurile îndeplinirii datoriei tale. Indiferent de circumstanțele cu care te confrunți, ele nu-ți afectează datoria și nu-ți întârzie îndeplinirea ei, iar tu ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu. Pentru a face acest lucru, trebuie să fii capabil să plătești un preț. Trebuie să-ți abandonezi familia trupească, chestiunile personale și interesul propriu. Vanitatea, mândria, sentimentele, plăcerile fizice și chiar lucruri precum cei mai buni ani ai tinereții tale, căsnicia, viitorul și destinul tău trebuie să fie lăsate în urmă și abandonate, iar tu trebuie să-ți îndeplinești bine datoria de bunăvoie. În acel moment, vei fi dobândit loialitatea și, trăind în acest fel, vei avea asemănare umană. Astfel de oameni nu numai că au o conștiință, dar folosesc standardul conștiinței drept temelie pentru a pretinde de la ei înșiși loialitatea pe care o pretinde Dumnezeu de la om și pentru a folosi această loialitate ca mijloc prin care să se evalueze. Ei tind cu sârguință spre acest scop. Oamenii ca aceștia sunt rari pe pământ. La fiecare o mie sau zece mii de aleși ai lui Dumnezeu, există doar unul. Trăiesc astfel de oameni vieți valoroase? Sunt ei oameni pe care Dumnezeu îi prețuiește? Bineînțeles că trăiesc vieți valoroase și sunt oameni pe care Dumnezeu îi prețuiește.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Astăzi, ceea ce vi se cere să îndepliniți nu sunt cerințe suplimentare, ci doar datoria omului și ceea ce trebuie făcut de către toți oamenii. Dacă nu sunteți vrednici nici măcar să vă îndepliniți datoria sau să o îndepliniți așa cum trebuie, atunci nu înseamnă că vă faceți singuri probleme? Nu dați voi târcoale morții? Cum mai puteți să vă așteptați să aveți un viitor și planuri? Lucrarea lui Dumnezeu este înfăptuită de dragul omenirii, iar colaborarea omului este oferită de dragul gestionării lui Dumnezeu. După ce Dumnezeu a înfăptuit tot ceea ce El trebuie să înfăptuiască, omului i se cere să fie generos în practica sa și să colaboreze cu Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu, omul trebuie să nu-și menajeze niciun efort, trebuie să își dăruiască loialitatea și nu trebuie să se lase târât în numeroase noțiuni sau să fie pasiv și să aștepte moartea. Dumnezeu Se poate sacrifica pe El Însuși pentru om, atunci de ce omul nu își poate oferi loialitatea lui Dumnezeu? Dumnezeu este cu inima și cu sufletul pentru om, de ce omul nu poate oferi puțină colaborare? Dumnezeu lucrează pentru omenire, așadar, de ce omul nu poate să împlinească o parte din datoria sa de dragul gestionării lui Dumnezeu? Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns până în acest punct, și, totuși, voi tot vedeți, dar nu acționați, auziți, dar nu vă mișcați. Nu sunt astfel de oameni obiectele pierzaniei? Dumnezeu S-a dedicat deja întru totul omului, atunci, de ce astăzi omul este incapabil să își împlinească datoria cu sinceritate? Pentru Dumnezeu, lucrarea Lui este principala Sa prioritate, iar lucrarea gestionării Sale este de cea mai mare importanță. Pentru om, a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și a împlini cerințele lui Dumnezeu reprezintă principala sa prioritate. Toți trebuie să înțelegeți acest lucru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

De fapt, îndeplinirea de către om a datoriei sale este realizarea a tot ceea ce e inerent omului, cu alte cuvinte, a ceea ce este posibil pentru om. Doar atunci este îndeplinită datoria sa. Defectele omului în timpul acestei slujiri sunt reduse treptat prin experiență progresivă și prin procesul prin care îndură judecata; acestea nu împiedică sau afectează datoria omului. Cei care încetează a mai sluji sau cedează și dau înapoi de teamă că ar putea exista obstacole în slujirea lor sunt cei mai lași dintre toți oamenii. Dacă oamenii nu pot exprima ceea ce ar trebui să exprime în timpul slujirii sau să împlinească ceea ce le este posibil în mod inerent și, în schimb, fac totul mecanic, atunci ei au pierdut funcția pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Astfel de oameni sunt cunoscuți drept „mediocrități”; ei sunt gunoaie fără folos. Cum pot astfel de oameni să fie numiți în mod corespunzător ființe create? Nu sunt ei ființe corupte care strălucesc din exterior, dar sunt putrede în interior? […] Dacă omul pierde ceea ce este realizabil în mod inerent de către el, nu mai poate fi considerat om și nu mai este vrednic de statutul de ființă creată sau să vină înaintea lui Dumnezeu și să-I slujească. În plus, nu este vrednic să primească harul lui Dumnezeu sau să fie vegheat, protejat și desăvârșit de Dumnezeu. Mulți care au pierdut încrederea lui Dumnezeu ajung să piardă harul lui Dumnezeu. Nu doar că nu-și urăsc faptele rele, ci răspândesc cu obrăznicie ideea conform căreia calea lui Dumnezeu este incorectă, iar cei răzvrătiți chiar neagă existența lui Dumnezeu. Cum pot astfel de oameni, care au o astfel de răzvrătire, să fie îndreptățiți să se bucure de harul lui Dumnezeu? Cei care nu-și îndeplinesc datoria se răzvrătesc foarte mult împotriva lui Dumnezeu și, deși Îi datorează mult, se întorc și-L critică pe Dumnezeu că nu are dreptate. Cum ar putea astfel de oameni să fie vrednici de a fi desăvârșiți? Nu este oare acesta precursorul eliminării și pedepsirii? Oamenii care nu-și fac datoria față de Dumnezeu sunt deja vinovați de cele mai atroce crime, pentru care nici măcar moartea nu este o pedeapsă suficientă, cu toate acestea au obrăznicia de a se certa cu Dumnezeu și de a se compara cu El. Ce folos este în a desăvârși astfel de oameni? Când oamenii nu reușesc să își facă datoria, ar trebui să simtă vinovăția și îndatorarea; ar trebui să-și urască slăbiciunile și inutilitatea, răzvrătirea și corupția și, mai mult decât atât, ar trebui să-ș Când oamenii nu reușesc să își facă datoria, ar trebui să simtă vinovăția și îndatorarea; ar trebui să-și urască slăbiciunile și inutilitatea, ucura de binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu și de a fi desăvârșiți de către El. Cât despre cei mai mulți dintre voi? Cum Îl tratați pe Dumnezeul care trăiește printre voi? Cum v-ați îndeplinit datoria înaintea Lui? Ați îndeplinit tot ceea ce ați fost chemați să îndepliniți, chiar și cu prețul vieții voastre? Ce ați sacrificat? Nu ați primit multe din partea Mea? Puteți discerne? Cât de loiali Îmi sunteți? Cum Mi-ați slujit? Și cum rămâne cu tot ce v-am acordat și am făcut pentru voi? Ați luat în calcul toate acestea? Ați judecat și comparat cu toții acest aspect cu puțina conștiință pe care o aveți în voi? De cine ar putea să fie demne cuvintele și acțiunile voastre? S-ar putea oare ca astfel de sacrificii minuscule din partea voastră să fie vrednice de tot ceea ce v-am dăruit? Nu am altă alternativă și, cu toate că v-am fost devotat din toată inima, tot nutriți intenții rele și sunteți fără tragere de inimă în privința Mea. Aceasta este dimensiunea datoriei voastre, singura voastră funcție. Nu e așa? Nu știți că ați eșuat complet să îndepliniți datoria unei ființe create? Cum puteți fi considerați o ființă creată? Nu vă este clar ce anume exprimați și trăiți? Ați eșuat în îndeplinirea datoriei voastre, dar căutați să obțineți toleranța și harul bogat al lui Dumnezeu. Un astfel de har nu a fost pregătit pentru unii atât de lipsiți de valoare și de josnici ca voi, ci pentru aceia care nu cer nimic și se sacrifică cu bucurie. Astfel de oameni ca voi, astfel de mediocrități, sunt total nevrednice să se bucure de harul cerului. Doar dificultățile și suferințele interminabile vă vor acompania zilele! Dacă nu-Mi puteți fi credincioși, soarta voastră va fi una a suferinței. Dacă nu puteți fi răspunzători față de cuvintele Mele și de lucrarea Mea, rezultatul vostru va fi unul al pedepsirii. Orice har, binecuvântare și viața minunată în Împărăție nu vor avea nimic de-a face cu voi. Acesta este finalul de care meritați să aveți parte și este consecința propriilor voastre fapte!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”

Mărturii similare bazate pe experiențe

Adevărul din spatele neglijenței

Pagubele provocate fiind superficială

Imnuri similare

Numai cei cinstiți își pot îndeplini datoria în mod satisfăcător

Este de o importanță majoră să practici adevărul în datoria ta

Anterior: 10. Cum să rezolvăm problema că ne păzim de Dumnezeu și-L înțelegem greșit

Înainte: 15. Cum să rezolvăm problema egoismului și a josniciei

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte