Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

În primul rând, oamenii trebuie să înțeleagă de unde vin durerea nașterii, a bătrâneții, a bolii și a morții de-a lungul vieții lor și de ce omul suferă aceste lucruri. Existau acestea când a fost creat omul? De unde provin aceste dureri? Ele au apărut după ce omul a fost ispitit și corupt de Satana, și apoi a decăzut. Durerea, necazurile și deșertăciunea trupului omului și toate nenorocirile din lumea omului – toate au apărut după ce Satana l-a corupt pe om. După ce omul a fost corupt de Satana, Satana a început să chinuie omul, astfel încât acesta a căzut tot mai mult, bolile lui au devenit tot mai profunde, durerea tot mai mare și a avut tot mai mult sentimentul că lumea e goală și nefericită, că e imposibil să supraviețuiești în această lume și că viața în această lume e tot mai lipsită de speranță. Deci această durere a fost adusă asupra omului de către Satana și a venit după ce omul a fost corupt de Satana și a decăzut.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Însemnătatea experimentării suferinței lumești de către Dumnezeu”

Unii oameni se îmbolnăvesc des, dar oricât de mult s-ar ruga lui Dumnezeu, tot nu se fac bine. Oricât vor să scape de boală, nu reușesc. Uneori, s-ar putea să înfrunte stări care le pun viața în pericol și sunt forțați să le confrunte direct. De fapt, dacă cineva chiar are credință în Dumnezeu în inima sa, înainte de toate trebuie să știe că durata de viață a unei persoane e în mâinile lui Dumnezeu. Momentul nașterii și al morții cuiva sunt predestinate de Dumnezeu. Când Dumnezeu le dă oamenilor o boală, există un motiv – există un sens. Lor li se pare o boală, dar în realitate, ce li s-a dat este har, nu boală. În primul rând, oamenii trebuie să recunoască și să fie siguri de acest fapt și să îl ia în serios. Când oamenii suferă de boli, pot să vină adesea înaintea lui Dumnezeu și să se asigure că fac ceea ce ar trebui, cu prudență și băgare de seamă, și să-și trateze datoria cu mai multă grijă și sârguință decât ceilalți. În ceea ce-i privește pe oameni, aceasta e o protecție, nu o încătușare. Este modul negativ de a se ocupa de lucruri. În plus, durata de viață a fiecăruia a fost predeterminată de Dumnezeu. O boală poate părea a fi terminală din punct de vedere medical, dar, din punctul lui Dumnezeu de vedere, dacă viața ta trebuie să continue și nu ți-a sunat ceasul încă, atunci nu ai putea muri chiar dacă ai vrea. Dacă Dumnezeu ți-a dat o însărcinare și misiunea ta nu s-a încheiat, atunci nu vei muri nici măcar din cauza unei boli care se presupune că ar fi fatală – Dumnezeu nu te va lua încă. Chiar dacă nu te rogi și nu cauți adevărul sau nu te ocupi de tratarea bolii sau chiar dacă amâni tratamentul, nu vei muri. Acest lucru este valabil mai ales pentru cei care au primit o însărcinare de la Dumnezeu: când misiunea lor nu a fost încă îndeplinită, indiferent de boala care s-ar abate asupra lor, nu trebuie să moară imediat; trebuie să trăiască până în momentul final al îndeplinirii misiunii. Ai această credință? Dacă nu crezi, vei oferi lui Dumnezeu doar niște rugăciuni superficiale, spunând: „Dumnezeule! Trebuie să îndeplinesc însărcinarea pe care mi-ai dat-o. Vreau să-mi petrec ultimele zile fiindu-Ți loial, așa încât să nu las în urmă regrete. Trebuie să mă protejezi!” Deși te rogi așa, dacă nu iei inițiativa să cauți adevărul, atunci nu vei avea voința și puterea să-ți exerciți loialitatea. Din moment ce nu ești dispus să plătești prețul real, vei folosi deseori acest fel de scuză și această metodă ca să te rogi lui Dumnezeu și să te tocmești cu El – este aceasta o persoană care urmărește adevărul? Dacă boala ți-ar fi vindecată, ai putea cu adevărat să-ți îndeplinești bine datoria? Nu neapărat. Adevărul e că, indiferent dacă te tocmești ca să-ți vindeci boala și să nu mori, sau dacă ai vreo altă intenție sau scop prin asta, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, dacă-ți poți face datoria și încă ești folositor, dacă Dumnezeu a hotărât că ar trebui să fii folosit, atunci nu vei muri. Nu vei putea muri nici dacă vei vrea asta. Dar dacă faci probleme și comiți tot felul de fapte rele și exasperezi firea lui Dumnezeu, vei muri repede; viața ta va fi curmată brusc. Durata de viață a tuturor a fost determinată de Dumnezeu înainte de facerea lumii. Dacă pot asculta de rânduielile și orchestrările lui Dumnezeu, atunci indiferent dacă suferă de o boală sau nu și dacă sunt sănătoși sau nu, vor trăi numărul de ani predeterminat de Dumnezeu. Ai această credință? Dacă accepți acest lucru numai bazându-te pe doctrină, atunci nu ai credință adevărată și este inutil să rostești cuvinte care sună frumos. Dacă tu confirmi din adâncul inimii tale că Dumnezeu va face asta, abordarea și practica ta se vor schimba în mod firesc. Desigur, oamenii trebuie să aibă un oarecare bun simț în legătură cu menținerea sănătății de-a lungul vieții lor, indiferent dacă se îmbolnăvesc sau nu. Acesta este instinctul pe care Dumnezeu i l-a dat omului. Rațiunea și bunul simț ar trebui să facă parte din liberul arbitru primit de la Dumnezeu. Odată ce te îmbolnăvești, ar trebui să înțelegi ce înseamnă un oarecare bun simț în privința îngrijirii sănătății și a tratamentelor pentru a gestiona această boală – asta ar trebui să faci. Însă tratarea bolii tale în acest fel nu are menirea să schimbe durata de viață pe care ți-a hotărât-o Dumnezeu și nici nu este garantat că poți trăi pe toată durata de viață pe care ți-a hotărât-o El. Ce înseamnă asta? Se poate explica așa: din punct de vedere pasiv, dacă nu îți iei boala în serios, dacă îți faci datoria așa cum ar trebui și te odihnești puțin mai mult decât alții, dacă nu ai întârziat cu datoria ta, boala nu se va înrăutăți și nu te va ucide. Totul depinde de ce face Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă, în viziunea lui Dumnezeu, durata ta de viață predestinată încă nu și-a urmat cursul, atunci, chiar dacă te îmbolnăvești, El nu-ți va permite să mori. Dacă boala ta nu este fatală, dar ți-a sunat ceasul, atunci Dumnezeu te va lua oricând vrea El. Nu e acest lucru complet la mila și dispoziția lui Dumnezeu? Este la mila predeterminării Sale! Iată cum ar trebui să privești această chestiune. S-ar putea să-ți faci partea și să mergi la medic, să iei câteva medicamente, să-ți îngrijești sănătatea și să faci mișcare, dar trebuie să înțelegi, în profunzime, că viața unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu, durata de viață a unei persoane e predeterminată de Dumnezeu și nimeni nu poate transcende ceea ce Dumnezeu a predeterminat. Dacă nu deții nici măcar această mică măsură de înțelegere, atunci tu nu ai cu adevărat credință și, de fapt, nu crezi în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Dumnezeu Atotputernic, Conducătorul tuturor lucrurilor, Își exercită puterea regească de pe tronul Său. El stăpânește peste tot universul și toate lucrurile și ne călăuzește pe tot Pământul. Vom fi în fiecare clipă aproape de El și vom veni înaintea Lui în tăcere, fără să ratăm vreodată o clipă și mereu cu lecții pe care să le învățăm. Totul, de la mediul din jurul nostru, la oameni, situații și lucruri, există datorită permisiunii tronului Său. Să nu permiți, în niciun caz, ca nemulțumirile să se nască în inima ta, sau Dumnezeu nu-Și va pogorî harul asupra ta. Apariția bolii se datorează iubirii lui Dumnezeu și cu siguranță bunăvoința Lui se află în spatele acesteia. Deși s-ar putea ca trupul tău să îndure un pic de suferință, nu pleca urechea la Satana. Preamărește-L pe Dumnezeu în toiul bolii și bucură-te de Dumnezeu în toiul laudelor tale. Nu te descuraja în fața bolii, continuă să cauți și nu renunța, iar Dumnezeu te va ilumina și lumina. Cum era credința lui Iov? Dumnezeu Atotputernic este un doctor omnipotent! Să trăiești în boală înseamnă să fii bolnav, dar să trăiești în spirit înseamnă să fii bine. Câtă vreme mai ai suflare, Dumnezeu nu te va lăsa să mori.

Avem în noi viața lui Hristos cel înviat. Indiscutabil, în prezența lui Dumnezeu, credința ne lipsește: să sperăm că Dumnezeu ne va da credință adevărată. Cuvântul lui Dumnezeu este într-adevăr dulce! Cuvântul lui Dumnezeu este un remediu puternic! Îi face de rușine pe diavoli și pe Satana! Înțelegerea cuvântului Său ne oferă sprijin. Cuvântul Său acționează rapid ca să ne salveze inimile! Împrăștie toate lucrurile și aduce pacea în toate. Credința este ca un pod dintr-un singur buștean: cei care se agață în mod abject de viață vor avea dificultăți în a-l traversa, dar cei care sunt gata să se sacrifice pot să-l traverseze siguri pe picioare și fără griji. Dacă oamenii au gânduri sfioase și pline de frică, asta se datorează faptului că Satana i-a păcălit, de teamă că vom traversa podul credinței pentru a pătrunde în Dumnezeu. Satana încearcă prin orice mod posibil să ne transmită gândurile sale. În orice moment, ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ilumineze și să ne lumineze și să ne bizuim pe El să ne scape de otrava Satanei din noi, să practicăm mereu în duhurile noastre apropierea de Dumnezeu și să-L lăsam pe Dumnezeu să ne stăpânească întreaga ființă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 6

Cum ar trebui să experimentezi boala atunci când vine? Ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi, să cauți și să bâjbâi după intenția lui Dumnezeu; ar trebui să te analizezi ca să afli ce ai făcut împotriva adevărului și ce corupție din tine nu a fost înlăturată. Firea ta coruptă nu poate fi îndepărtată fără să treci prin suferință. Doar dacă sunt temperați prin suferință, pot oamenii să nu fie desfrânați și sunt capabili să trăiască tot timpul înaintea lui Dumnezeu. Când cineva suferă, se roagă mereu. Nu se gândește deloc la plăcerile culinare, vestimentare sau la alte desfătări; în inima lui, se roagă constant, analizându-se ca să vadă dacă a greșit cu ceva sau unde a acționat împotriva adevărului. În mod normal, când înfrunți o boală gravă sau o maladie ciudată care te face să suferi foarte mult, asta nu este o întâmplare. Fie că ești bolnav sau sănătos, intenția lui Dumnezeu este acolo, în acel lucru. Când Duhul Sfânt lucrează, iar tu ești bine din punct de vedere fizic, de obicei, Îl poți căuta pe Dumnezeu, dar atunci când te îmbolnăvești și suferi, nu-L mai cauți și nici nu știi cum s-o faci. Trăiești cuprins de boală, gândindu-te mereu ce tratament te va face să te simți mai bine cât mai repede. Îi invidiezi pe cei care nu sunt bolnavi în astfel de moment și vrei să scapi de boala și de durerea ta cât mai curând posibil. Acestea sunt sentimente negative și potrivnice. Când oamenii se îmbolnăvesc, uneori se gândesc: „Oare eu mi-am atras această boală, din cauza ignoranței mele, sau este intenția lui Dumnezeu?” Pur și simplu nu-și pot da seama. De fapt, unele boli sunt normale, cum ar fi frisoanele, inflamația sau gripa. Când ești afectat de o boală gravă, care te doboară dintr-odată, încât ai prefera să mori decât să suferi, o astfel de boală nu apare întâmplător. Când boala și suferința îți apar în cale, te rogi lui Dumnezeu și ceri de la El? Cum te îndrumă și te conduce lucrarea Duhului Sfânt? Doar te luminează și te iluminează? Aceasta nu este singura Sa metodă; în plus, te va testa și te va rafina. Cum testează Dumnezeu oamenii? Oare nu făcându-i să sufere? Suferința merge mână-n mână cu testarea. De ce ar suferi omul dacă nu ar fi un test? Cum se pot schimba oamenii fără suferință? Suferința merge mână-n mână cu testarea – aceea este lucrarea Duhului Sfânt. Uneori, Dumnezeu îi face pe oameni să sufere puțin pentru că, altfel, ei nu și-ar cunoaște locul în univers și ar deveni insolenți. O fire coruptă nu poate fi complet îndepărtată doar prin părtășie despre adevăr. Alții s-ar putea să-ți atragă atenția asupra problemelor pe care le ai și tu s-ar putea să știi de ele, dar nu le poți schimba. Indiferent cât de mult te bazezi pe voința ta ca să te stăpânești, chiar plesnindu-te peste față, lovindu-te în cap, izbindu-te de perete și rănindu-ți propriul trup, asta nu-ți va rezolva problemele. Întrucât există o fire satanică înlăuntrul tău, care te chinuie, te tulbură și îți dă constant tot felul de gânduri și idei, firea ta coruptă va fi dezvăluită. Așadar, ce faci dacă nu poți s-o înlături? Trebuie să fii rafinat prin boală. Unii suferă atât de mult în această rafinare, încât nu o pot suporta și încep să se roage și să caute. Când nu ești bolnav, ești foarte desfrânat și extrem de arogant. Când te îmbolnăvești, ajungi să îngenunchezi – mai poți fi atunci extrem de arogant? Când de-abia ai destulă energie ca să vorbești, mai poți să le faci morală altora sau să fii arogant? În astfel de momente, nu ai nicio cerință; îți dorești numai să scapi de suferința ta, fără să te gândești la mâncare, îmbrăcăminte sau desfătare. Majoritatea nu ați experimentat acel sentiment, dar veți înțelege când o veți face. În prezent, există unii care se luptă pentru funcție, pentru plăcerile trupului și pentru propriile interese. Asta pentru că se simt prea în largul lor, suferă prea puțin și sunt înjosiți. Pe acești oameni îi așteaptă greutăți și rafinare!

Uneori, Dumnezeu va rândui unele situații pentru tine, emondându-te prin intermediul oamenilor din jurul tău și făcându-te să suferi, să înveți lecții și permițându-ți să înțelegi adevărul și să vezi lucrurile așa cum sunt. Dumnezeu face această lucrare chiar acum, făcând ca trupul tău să fie însoțit de suferință, astfel încât să-ți poți învăța lecția, să-ți înlături firea coruptă și să-ți îndeplinești bine datoria. Pavel spunea adesea că avea un spin în carne. Ce era acest spin? Era o boală, iar el nu putea scăpa de ea. Știa prea bine ce era acea boală, că era îndreptată împotriva firii și naturii lui. Dacă nu ar fi fost înțepat de acest spin, dacă nu ar fi fost urmărit de această boală, ar fi putut, oriunde și oricând, să-și întemeieze propria împărăție, dar, fiind bolnav, nu a avut energia necesară. Prin urmare, în cele mai multe cazuri, boala este un fel de „umbrelă protectoare” pentru oameni. Dacă nu ești bolnav, ci plin de energie, e foarte posibil să faci rău în vreun fel și să atragi vreun necaz. Oamenii își pot pierde cu ușurință rațiunea atunci când sunt extrem de aroganți și de desfrânați. Vor regreta atunci când au făcut rău, dar până atunci vor fi incapabili să se stăpânească. De aceea e bine să fii puțin bolnav, este o protecție pentru oameni. Poți fi capabil să rezolvi problemele tuturor celorlalți oameni și poți rezolva toate problemele din propria gândire, dar nu poți face nimic când nu ți-ai revenit dintr-o boală. Să te îmbolnăvești nu este sub controlul tău. Dacă te îmbolnăvești și nu există leac, atunci aceea este suferința pe care ar trebui s-o înduri. Nu încerca să scapi de ea; mai întâi trebuie să te supui, să te rogi lui Dumnezeu și să-I cauți dorințele. Spune: „O, Dumnezeule, știu că sunt corupt și că natura mea e rea. Sunt capabil să fac lucruri care sunt răzvrătiri și împotriviri față de Tine, lucruri care Te rănesc și Îți provoacă durere. Este minunat că mi-ai dat această boală! Ar trebui să mă supun ei. Te rog să mă luminezi, să-mi permiți să înțeleg care este intenția Ta și ce anume dinlăuntrul meu vrei să schimbi și să desăvârșești. Îți cer doar să mă îndrumi, ca să pot înțelege adevărul și să pornesc pe calea cea dreaptă în viață.” Trebuie să cauți și să te rogi. Nu poți fi confuz, crezând că nu există nicio însemnătate în a fi bolnav, că nu poate fi disciplinarea pe care o înfrunți pentru că L-ai ofensat pe Dumnezeu. Nu face judecăți pripite. Dacă ești într-adevăr un om care-L poartă pe Dumnezeu în inima sa, atunci, orice întâlnești, nu lăsa să treacă pe lângă tine. Ar trebui să te rogi și să cauți, să dibui dorința lui Dumnezeu în orice chestiune și să înveți să te supui Lui. Când vede că te poți supune și că ai o inimă supusă lui Dumnezeu, El îți va alina suferința. Dumnezeu obține astfel de efecte prin intermediul suferinței și al rafinării.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, dobândirea adevărului este cea mai importantă”

Unii oameni sunt afectați de boli grave și suferințe insuportabile, unii chiar se confruntă cu moartea. Cum ar trebui să abordeze o astfel de situație? În multe cazuri, încercările de la Dumnezeu sunt poveri pe care El le dă oamenilor. Oricât de grea este povara dată ție de Dumnezeu, aceea este greutatea poverii pe care ar trebui să ți-o asumi, căci Dumnezeu te înțelege și știe că vei fi capabil să o duci. Povara dată ție de Dumnezeu nu-ți va depăși statura sau limitele rezistenței, așa că nu e nicio îndoială că o vei putea duce. Indiferent ce tip de povară, ce fel de încercare îți dă Dumnezeu, adu-ți aminte un singur lucru: indiferent dacă înțelegi voia lui Dumnezeu sau nu și indiferent dacă ești luminat și iluminat de Duhul Sfânt sau nu, după ce te rogi, indiferent dacă această încercare reprezintă faptul că Dumnezeu te disciplinează sau îți dă un avertisment, nu contează dacă tu nu înțelegi. Câtă vreme nu ai întârzieri în îndeplinirea datoriei și poți să i te conformezi cu fidelitate, Dumnezeu va fi satisfăcut și tu vei rămâne neclintit în mărturia ta. Văzând că suferă de o boală gravă și urmează să moară, unii oameni se gândesc în sinea lor: „Tocmai ca să evit moartea am început să cred în Dumnezeu – dar se pare că, și după toți acești ani în care mi-am realizat datoria, El o să mă lase să mor. Ar trebui să-mi văd de treaba mea, să fac lucrurile pe care mi-am dorit dintotdeauna să le fac și să mă bucur de lucrurile de care nu m-am bucurat în această viață. Pot să îmi amân datoria.” Ce atitudine e asta? Ți-ai realizat datoria în toți acești ani, ai ascultat toate aceste predici și tot nu ai înțeles adevărul. O încercare te dă peste cap, te pune în genunchi și te lasă dezgolit. Este o astfel de persoană demnă de a fi îngrijită de Dumnezeu? (Este nedemnă.) E total lipsită de loialitate. Deci, cu ce nume este cunoscută datoria pe care au petrecut toți acești ani să o realizeze? Este cunoscută sub numele de „a face serviciu” și nu au făcut decât să se străduiască. Dacă, în credința ta în Dumnezeu și în căutarea adevărului, ești în stare să spui: „Orice boală sau eveniment neplăcut permite Dumnezeu să se abată asupra mea – indiferent de ceea ce face Dumnezeu – trebuie să mă supun și să rămân în locul meu ca o ființă creată. Înainte de orice altceva, trebuie să pun în practică acest aspect al adevărului – ascultarea – trebuie să îl implementez și să trăiesc realitatea ascultării de Dumnezeu. Mai mult decât atât, nu trebuie să arunc deoparte ceea ce mi-a încredințat Dumnezeu și datoria pe care ar trebui să o îndeplinesc. Chiar și la ultima mea răsuflare, trebuie să rămân credincios datoriei mele”, nu înseamnă acest lucru a fi mărturie? Când ai acest gen de hotărâre și acest tip de stare, mai ești capabil să te plângi de Dumnezeu? Nu, nu ești. Într-un astfel de moment, te vei gândi: „Dumnezeu îmi dă această suflare, El m-a aprovizionat și protejat în toți acești ani, El a luat multă durere de la mine, mi-a dat mult har și multe adevăruri. Am înțeles adevăruri și taine pe care oamenii nu le-au înțeles de generații. Am câștigat atât de mult de la Dumnezeu, așa că trebuie să-L răsplătesc! Înainte, statura mea era prea mică, nu înțelegeam nimic și tot ceea ce făceam era vătămător pentru Dumnezeu. S-ar putea să nu mai am o altă șansă să-L răsplătesc pe Dumnezeu în viitor. Oricât mi-a mai rămas de trăit, trebuie să ofer puțina putere pe care o am și să fac ce pot pentru Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să vadă că toți acești ani de aprovizionare pentru mine nu au fost în zadar, ci au dat roade. Lasă-mă să aduc mângâiere lui Dumnezeu și să nu-L mai rănesc sau să-L dezamăgesc.” Ce părere ai despre o astfel de gândire? Nu te gândi cum să te salvezi sau să scapi, zicându-ți: „Când se va vindeca această boală? Când se va întâmpla, voi face tot posibilul să-mi îndeplinesc datoria și să fiu loial. Cum pot să fiu loial când sunt bolnav? Cum pot îndeplini datoria unei ființe create?” Atât timp cât ai o singură suflare, nu ești oare capabil să îți îndeplinești datoria? Atât timp cât ai o singură suflare, ești capabil să nu aduci rușine asupra lui Dumnezeu? Atât timp cât ai o singură suflare, atât timp cât mintea ta este lucidă, ești capabil să nu te plângi de Dumnezeu? (Da.) Este ușor să spui „Da” acum, dar nu va fi atât de ușor când acest lucru ți se va întâmpla cu adevărat. Și astfel, trebuie să urmăriți adevărul, să lucrați adesea din greu la adevăr și să petreceți mai mult timp gândindu-vă: „Cum pot satisface voia lui Dumnezeu? Cum pot răsplăti dragostea lui Dumnezeu? Cum pot îndeplini datoria unei ființe create?” Ce este o ființă creată? Este responsabilitatea unei ființe create doar de a asculta cuvintele lui Dumnezeu? Nu – este de a trăi după cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu ți-a dat atât de mult adevăr, atât de mult din cale și atât de multă viață, pentru ca tu să poți să trăiești aceste lucruri și să fii mărturie pentru El. Aceasta este ceea ce s-ar cuveni să facă o ființă creată și este responsabilitatea și obligația ta. Trebuie să meditezi frecvent la aceste lucruri; dacă meditezi mereu la ele, vei pătrunde mai adânc în toate aspectele adevărului.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai în citirea frecventă a cuvintelor lui Dumnezeu și în contemplarea adevărului există o cale de urmat”

Unii oameni fac tot posibilul, folosindu-se de tot felul de metode ca să-și trateze bolile, dar orice tratament folosesc, nu se pot vindeca. Cu cât se tratează mai mult, cu atât devine mai gravă boala. În loc să se roage lui Dumnezeu ca să afle exact ce e cu boala lor și să caute sursa ei, își rezolvă singuri problemele. Ajung să folosească multe metode și să cheltuiască destul de mulți bani, dar boala lor tot nu se vindecă. Apoi, odată ce au renunțat la tratament, pe neașteptate boala se vindecă de la sine după o vreme, iar ei nu știu cum s-a întâmplat. Unii oameni ajung să aibă o boală nesemnificativă și nu-și fac cu adevărat griji pentru ea, dar într-o zi starea lor se înrăutățește și mor brusc. Ce se întâmplă? Oamenii nu pot să înțeleagă asta. De fapt, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, asta se întâmplă fiindcă misiunea persoanei respective în această lume s-a încheiat, așa că El o ia de-aici. Oamenii spun deseori: „Oamenii nu mor dacă nu sunt bolnavi.” Oare chiar așa e? Au existat oameni care, după ce au fost consultați la spital, au aflat că n-aveau nicio boală. Erau extrem de sănătoși, dar după câteva zile au murit. Asta înseamnă să mori fără să fii bolnav. Sunt mulți astfel de oameni. Asta înseamnă că o persoană a ajuns la finalul vieții și a fost dusă înapoi în tărâmul spiritual. Unii oameni au supraviețuit cancerului și tuberculozei și tot au ajuns să trăiască până la șaptezeci sau optzeci de ani. Sunt destul de mulți astfel de oameni. Toate acestea ține de rânduielile lui Dumnezeu. Să înțelegi asta înseamnă credință adevărată în Dumnezeu. Dacă ești bolnav fizic și trebuie să iei medicamente ca să-ți îmbunătățești starea, atunci ar trebui să le iei sau să faci sport regulat, să te relaxezi și să tratezi situația cu calm. Ce fel de atitudine e asta? E o atitudine de credință adevărată în Dumnezeu. Să zicem că nu îți iei medicamentele, nu faci injecții, nu faci sport, nu ai grijă de sănătatea ta, dar apoi tot îți faci nenumărate griji și te rogi mereu: „O, Dumnezeule, trebuie să-mi îndeplinesc îndatoririle în mod adecvat, misiunea mea nu s-a încheiat, nu sunt gata să mor. Vreau să-mi îndeplinesc îndatoririle și însărcinarea dată de Tine. Dacă mor, nu voi putea îndeplini însărcinarea dată de Tine. Nu vreau să las regrete în urma mea. Dumnezeule, te rog ascultă-mi rugăciunile. Lasă-mă în viață ca să-mi pot îndeplini îndatoririle și însărcinarea dată de Tine. Vreau să Te laud veșnic și să-Ți văd ziua slavei cât mai curând posibil.” După toate aparențele, nu iei medicamente, nu faci injecții și pari foarte puternic și plin de credință în Dumnezeu. În realitate, credința ta e mai mică decât grăuntele de muștar. Ți-e cumplit de teamă și n-ai credință în Dumnezeu. Cum de nu ai credință? Cum s-a întâmplat asta? Ființele umane pur și simplu nu înțeleg atitudinea Creatorului, principiile și modurile în care tratează ființele create de El, așa încât își folosesc perspectivele, noțiunile și închipuirile limitate ca să ghicească ce va face Dumnezeu. Vor să parieze cu Dumnezeu ca să vadă dacă El îi va vindeca și îi va lăsa să trăiască o viață îndelungată. Nu e nesăbuit? Dacă Dumnezeu te lasă să trăiești, nu vei muri oricât te-ai îmbolnăvi. Dacă Dumnezeu nu te lasă să trăiești, atunci, chiar dacă nu ești bolnav, tot vei muri, dacă asta trebuie să te întâmple. Durata vieții tale e predeterminată de Dumnezeu. A ști acest lucru înseamnă adevărată cunoaștere și adevărată credință. Așadar, îi face Dumnezeu pe oameni să se îmbolnăvească la întâmplare? Nu este întâmplător; e o modalitate de a le rafina credința. Este o suferință pe care oamenii trebuie să o îndure. Dacă El te face să te îmbolnăvești, nu încerca să scapi de asta; dacă nu o face El, atunci nu o cere. Totul e în mâinile Creatorului, iar oamenii trebuie să învețe să lase natura să-și urmeze cursul. Ce este natura? Nimic din natură nu e întâmplător; totul vine de la Dumnezeu. Acest lucru este adevărat. Dintre cei care suferă de aceeași boală, unii mor, iar alții trăiesc; toate acestea au fost predeterminate de Dumnezeu. Dacă poți trăi, asta dovedește că nu ai dus încă la bun sfârșit misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Ar trebui să lucrezi din greu pentru a o duce la bun sfârșit și să prețuiești acest timp; nu-l risipi. Despre asta e vorba. Dacă ești bolnav, nu încerca să scapi, iar dacă nu ești bolnav, nu cere asta. În orice chestiune, nu poți obține ceea ce dorești cerând pur și simplu, nici nu poți scăpa de ceva doar pentru că dorești. Nimeni nu poate schimba ceea ce Dumnezeu a decis să facă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Unii oameni se îngrijorează mereu în legătură cu boala lor, spunând: „Oare voi fi capabil să o îndur dacă se agravează? Dacă starea mea se deteriorează, oare îmi va lua viața? Voi avea nevoie de o operație? Și dacă mă operez, oare voi muri pe masă? M-am supus. Oare Dumnezeu îmi va lua viața din cauza acestei boli?” Ce rost are să te gândești la aceste lucruri? Dacă nu te poți abține și te gândești la aceste lucruri, atunci ar trebui să te rogi lui Dumnezeu. Nu are rost să te bazezi pe tine însuți, sigur nu vei fi capabil să reziști. Nimeni nu vrea să fie nevoit să îndure boala și nimeni nu radiază, zâmbind, nu se bucură și nu sărbătorește când se îmbolnăvește. Nu există un astfel de om pentru că aceasta nu este o umanitate normală. Când oamenii normali se îmbolnăvesc, ei vor suferi mereu, se vor simți deprimați și au o limită la ceea ce pot îndura. Totuși, trebuie remarcat un lucru: dacă oamenii s-ar gândi întotdeauna să depindă de propriile forțe atunci când sunt bolnavi, ca să se elibereze de boală și să scape de ea, care ar fi rezultatul final? Pe lângă boala lor, nu ar suferi și s-ar simți și mai abătuți? De aceea, cu cât oamenii sunt mai acaparați de boală, cu atât mai mult ar trebui să caute adevărul și calea de a practica, pentru a fi în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Cu cât oamenii sunt mai acaparați de boală, cu atât mai mult ar trebui să vină înaintea lui Dumnezeu și să-și cunoască propria corupție și cerințele absurde pe care le au față de Dumnezeu. Cu cât ești mai acaparat de boala ta, cu atât mai mult îți este testată supunerea. Prin urmare, când ești bolnav, abilitatea ta de a continua să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva propriilor doleanțe și cerințe absurde arată că ești un om care urmărește realmente adevărul și se supune cu adevărat lui Dumnezeu, că ești mărturie, că loialitatea și supunerea ta față de Dumnezeu sunt reale și pot trece testul și că ele nu sunt doar sloganuri și doctrine. Astfel trebuie să practice astfel oamenii atunci când se îmbolnăvesc. Când te îmbolnăvești, asta se întâmplă ca toate cerințele tale absurde, toate închipuirile și noțiunile tale nerealiste despre Dumnezeu să fie dezvăluite și ca să-ți testeze credința în Dumnezeu și supunerea față de El. Dacă treci testul acestor lucruri, atunci ai o mărturie adevărată și o dovadă reală a credinței tale în Dumnezeu, a loialității și supunerii tale față de El. Asta vrea Dumnezeu și este ceea ce o ființă creată ar trebui să aibă și să trăiască. Nu sunt toate acestea lucruri pozitive? (Ba da.) Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le urmărească. Mai mult decât atât, dacă Dumnezeu permite să te îmbolnăvești, oare nu poate, de asemenea, să-ți ia boala oricând și oriunde? (Ba da.) Dumnezeu îți poate lua boala oricând și oriunde, așadar, nu poate face în așa fel încât boala ta să persiste și să nu te părăsească niciodată? (Ba poate.) Și dacă Dumnezeu face ca această boală să nu te părăsească niciodată, oare îți mai poți îndeplini datoria? Îți poți păstra credința în Dumnezeu? Nu este acesta un test? (Ba este.) Dacă te îmbolnăvești și apoi, după câteva luni, îți revii, atunci credința ta în Dumnezeu, loialitatea și supunerea ta față de El nu sunt testate, iar tu nu ai nicio mărturie. E ușor să înduri boala timp de câteva luni, dar dacă aceasta persistă timp de doi sau trei ani, iar credința ta și dorința de a fi supus și loial față de Dumnezeu nu se schimbă, ci devin tot mai reale, oare asta nu arată că ai crescut în viață? Nu culegi aceste roade? (Ba da.) Așadar, atunci când cineva care chiar urmărește adevărul este bolnav, el experimentează personal și este supus nenumăratelor beneficii aduse de boala lui. El nu încearcă, anxios, să scape de boala sa sau nu-și face griji dacă boala lui se prelungește în legătură cu finalul, ce probleme va provoca, dacă se va agrava sau dacă el va muri – el nu-și face astfel de griji. Pe lângă faptul că nu se îngrijorează cu privire la aceste lucruri, el este capabil să pătrundă în mod pozitiv, să aibă credință adevărată în Dumnezeu și să fie cu adevărat supus și loial față de El. Practicând în felul acesta, el ajunge să aibă mărturie, iar acest lucru aduce, de asemenea, mari beneficii pătrunderii sale în viață și schimbării firii și construiește o fundație solidă pentru obținerea mântuirii. Ce minunat este acest lucru! În plus, boala poate fi gravă sau ușoară, însă, oricum ar fi, ea rafinează mereu oamenii. După ce au trecut printr-o anumită boală, oamenii nu-și pierd credința în Dumnezeu, sunt supuși și nu se plâng, comportamentul lor este în principiu acceptabil și, ulterior, ei pot culege anumite roade după ce boala a trecut, iar ei sunt foarte mulțumiți – asta se întâmplă când oamenii întâmpină o boală obișnuită. Ei nu sunt bolnavi mult timp și sunt capabili să îndure, iar boala se încadrează practic în sfera a ceea ce pot ei îndura. Cu toate acestea, există unele boli care, deși se ameliorează după ce sunt tratate o vreme, recidivează și se agravează. Acest lucru se tot întâmplă până când, în cele din urmă, boala ajunge într-un asemenea stadiu încât nu mai poate fi tratată, iar toate mijloacele medicinii moderne nu mai sunt de niciun folos. În ce stadiu ajunge boala? Ajunge în stadiul în care persoana afectată poate muri oriunde și în orice moment. Ce semnifică acest lucru? Faptul că viața acelei persoane este limitată. Nu este un moment în care nu este bolnavă, iar moartea este îndepărtată și nu se simte, ci acea persoană simte ca ziua morții ei se apropie și că se confruntă moartea. Înfruntarea morții anunță sosirea celui mai greu moment crucial din viața unei persoane. Așadar, ce faci? […] Moartea este cel mai dureros lucru dintre toate, iar atunci când se gândesc la ea, ei simt că li se răsucește un cuțit în inimă și că toate oasele din trup se transformă în gelatină. Când se gândesc la moarte, sunt îndurerați și vor să plângă, vor să se jelească și chiar plâng, chiar se jelesc și se simt răniți că sunt pe cale să înfrunte moartea. Se gândesc: „De ce nu vreau să mor? De ce mă tem atât de mult de moarte? Înainte, când nu eram grav bolnav, nu credeam că moartea era înspăimântătoare. Cine nu va înfrunta moartea? Cine nu moare? Lăsați-mă să mor atunci! Acum, când mă gândesc la asta, nu este un lucru atât de ușor de spus, iar atunci când moartea vine cu adevărat, nu este un lucru atât de ușor de rezolvat. De ce sunt atât de trist?” Sunteți triști când vă gândiți la moarte? Oricând vă gândiți la moarte, sunteți triști și îndurerați, iar acest lucru care vă provoacă cea mai multă anxietate și îngrijorare sosește, în cele din urmă. Prin urmare, cu cât gândiți mai mult astfel, cu atât mai înfricoșați și neajutorați vă simțiți și cu atât mai mult suferiți. Inimile voastre sunt neconsolate, iar voi nu vreți să muriți. Cine poate rezolva această chestiune a morții? Nimeni. Și cu siguranță n-o puteți rezolva voi înșivă. Nu vreți să muriți, deci ce puteți face? Tot trebuie să muriți și nimeni nu poate scăpa de moarte. Moartea îi încătușează pe oameni; în inimile lor, ei nu vor să moară, însă nu se gândesc decât la moarte. Nu înseamnă asta că mor chiar înainte să fie morți? Chiar pot muri? Cine îndrăznește să spună cu certitudine când va muri sau în ce an? Cine poate ști aceste lucruri? Unii oameni spun: „Mi s-a citit viitorul și știu anul, luna și ziua morții mele și cum voi muri.” Îndrăznești să spui cu certitudine acest lucru? (Nu.) Nu poți ști sigur acest lucru. Nu știi când vei muri – acesta este un lucru secundar. Cel mai important este ce atitudine vei adopta atunci când boala ta te va aduce, cu adevărat, în pragul morții. Aceasta este o întrebare la care ar trebui să meditezi și să te gândești. Vei înfrunta moartea cu o atitudine de supunere sau o vei aborda cu o atitudine de împotrivire, respingere și reticență? Ce atitudine ar trebui să ai? (O atitudine de supunere.) Această supunere nu este realizabilă și practicabilă doar cu vorba. Cum poți obține această supunere? Ce înțelegere trebuie să ai înainte să poți obține supunerea de bunăvoie? Nu e un lucru simplu, nu-i așa? (Nu, nu este.) Așadar, spuneți ce este în inimile voastre. (Dacă m-aș îmbolnăvi grav, m-aș gândi că, și dacă aș muri, totul ar fi sub suveranitatea lui Dumnezeu și rânduit de El. Omul este atât de profund corupt încât, dacă ar fi să mor, ar fi prin dreptatea lui Dumnezeu. Nu e ca și cum ar trebui neapărat să trăiesc; omul nu este calificat să aibă astfel de cerințe de la Dumnezeu. În plus, consider că, acum că eu cred în Dumnezeu, orice s-ar întâmpla, am văzut calea corectă în viață și am înțeles atât de multe adevăruri încât, chiar dacă aș muri în curând, totul ar merita.) Este acesta modul corect de a gândi? Constituie aceasta o teorie pe care te poți baza? (Da.) Cine altcineva va vorbi? (Dumnezeule, dacă într-o zi chiar întâmpin o boală și e posibil să mor, atunci oricum nu am cum să evit moartea. Aceasta este predestinarea și suveranitatea lui Dumnezeu și, oricât de mult m-aș agita sau îngrijora, nu ar folosi la nimic. Ar trebui să-mi petrec puținul timp rămas axându-mă pe modul în care să-mi îndeplinesc bine datoria. Chiar dacă mor, nu voi avea regrete. Să fii capabil, în final, să te supui lui Dumnezeu și rânduielilor Sale este mult mai bine decât să trăiești în frică și teroare.) Ce credeți despre această înțelegere? Nu e puțin mai bună? (Ba da.) Așa e, acesta este modul în care ar trebui să privești chestiunea morții. Toți trebuie să înfrunte moartea în viața aceasta, adică moartea este lucrul pe care toți trebuie să-l înfrunte la sfârșitul călătoriei lor. Totuși, există multe atribute diferite ale morții. Unul dintre acestea este că, la momentul predestinat de Dumnezeu, tu ți-ai îndeplinit misiunea și Dumnezeu trage o linie sub viața ta trupească, iar aceasta ajunge la sfârșit, deși asta nu înseamnă că viața ta s-a încheiat. Când o persoană este lipsită de trup, viața ei s-a încheiat – așa stau lucrurile? (Nu.) Forma în care viața ta există după moarte depinde de felul în care ai tratat, în timpul vieții, lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu – acest lucru este foarte important. Forma în care exiști după moarte sau dacă vei exista sau nu va depinde de atitudinea pe care o ai față de Dumnezeu și adevăr în timpul vieții. Dacă, în timpul vieții, atunci când înfrunți moartea și tot felul de boli, atitudinea ta față de adevăr este una de răzvrătire, împotrivire și aversiune față de adevăr, atunci, când vine vremea ca viața ta trupească să se sfârșească, în ce fel vei exista după moarte? Cu siguranță vei exista într-un alt fel, iar viața ta sigur nu va continua. Dimpotrivă, dacă, în timpul vieții, atunci când ești conștient în trupul tău, atitudinea ta față de adevăr și de Dumnezeu este una de supunere și loialitate și ai credință adevărată, atunci, chiar dacă viața ta trupească ajunge la final, viața ta va continua să existe într-o altă formă, într-o altă lume. Aceasta este una dintre explicațiile morții. Mai există un lucru de care trebuie să se țină cont și anume că problema morții are aceeași natură ca alte chestiuni. Nu depinde de oameni să aleagă pentru ei înșiși și cu atât mai puțin poate fi schimbată prin voința omului. Moartea este la fel ca orice alt eveniment important din viață: se află în întregime sub predestinarea și suveranitatea Creatorului. Dacă cineva ar implora ca moartea să vină, e posibil să nu moară; dacă ar implora să trăiască, e posibil să nu trăiască. Toate acestea sunt sub suveranitatea și predestinarea lui Dumnezeu și sunt lucruri schimbate și hotărâte de autoritatea Sa, de firea Lui dreaptă și de suveranitatea și rânduielile Sale. Prin urmare, să spunem că faci o boală gravă, posibil fatală, nu vei muri neapărat – cine decide dacă vei muri sau nu? (Dumnezeu.) Dumnezeu decide. Și, de vreme ce Dumnezeu decide și oamenii nu pot hotărî un asemenea lucru, în legătură cu ce se simt ei anxioși și tulburați? Ca și părinții tăi, momentul și locul în care te-ai născut – nu poți alege nici aceste lucruri. Cea mai înțeleaptă alegere în aceste chestiuni este să lași lucrurile să-și urmeze cursul natural, să te supui și să nu alegi, să nu te gândești mult la asta sau să consumi energie în legătură cu această chestiune și să nu te simți tulburat, anxios sau îngrijorat în privința acestor lucruri. De vreme ce oamenii nu sunt capabili să aleagă pentru ei înșiși, să cheltuie atât de multă energie și să aibă atât de multe gânduri în privința acestei chestiuni reprezintă o nesăbuință și o lipsă de înțelepciune.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (4)”

Unii oameni se roagă tot timpul atunci când se îmbolnăvesc prima dată, dar, ulterior, când văd că rugăciunile lor nu i-au vindecat, se afundă în boala lor, se plâng mereu și, în inimile lor, spun: „Nu mi-a fost de niciun folos să cred în Dumnezeu. Sunt bolnav și Dumnezeu nu vrea să mă vindece!” Aceasta nu este credință adevărată. Nu există nicio supunere în ea, iar ceea ce rezultă din ea, odată ce nu se mai plâng, este moartea lor. Asta înseamnă că Dumnezeu le ia înapoi trupul și îi trimite în iad; este sfârșitul tuturor lucrurilor pentru ei. Nu au nicio șansă să câștige mântuirea în această viață, iar sufletul lor trebuie să meargă în iad. Aceasta este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii și dacă cineva este eliminat, nu va mai avea niciodată altă șansă! Dacă mori în timp ce Dumnezeu Își face lucrarea de mântuirea, această moarte este o pedeapsă, nu o moarte normală. Cei care mor ca pedeapsă nu au nicio șansă de a fi mântuiți. Nu este Pavel pedepsit constant în Hades? Au trecut două mii de ani și el este tot acolo, fiind pedepsit! Este și mai rău când faci ceva greșit cu bună știință, iar pedeapsa va fi și mai aspră!

Unii spun: „Întotdeauna am fost bolnav, am suferit și am avut dureri. În jurul meu, întotdeauna au existat anumite circumstanțe, dar nu am simțit niciodată lucrarea Duhului Sfânt.” Așa este. Acesta este felul în care Duhul Sfânt lucrează de cele mai multe ori – nu poți simți acest lucru. Aceasta este rafinarea. Uneori, Duhul Sfânt te va lumina și-ți va permite să înțelegi, prin părtășie, o parte din adevăr. Alteori te va face să realizezi ceva prin intermediul mediului tău și te va testa, tempera și instrui în acel mediu, făcându-te să crești – acesta este felul în care lucrează Duhul Sfânt. Înainte, nu ați avut cunoștințe când ați trecut prin anumite lucruri, pentru că, în inimile voastre, nu v-ați axat pe căutarea adevărului. Când un om nu înțelege adevărul, el nu poate vedea lucrurile așa cum sunt și are o comprehensiune denaturată. Este exact ca atunci când cineva se îmbolnăvește și crede că Dumnezeu îl disciplinează, când, de fapt, unele boli sunt create de om, provocate de o lipsă a înțelegerii regulilor de viață. Când mănânci în neștire și nu înțelegi cum să trăiești sănătos, faci tot felul de boli. Cu toate acestea, spui că este disciplinarea de la Dumnezeu, când, de fapt, asta s-a întâmplat din cauza ignoranței tale. Pe de altă parte, fie că o boală are o cauză umană, fie că este dată de Duhul Sfânt, aceasta este o bunăvoință specială din partea lui Dumnezeu; are scopul de a te face să înveți o lecție, iar tu ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu și să nu te plângi. Fiecare doleanță a ta lasă o pată și este un păcat care nu poate fi spălat! Când te plângi, cât va dura până să-ți schimbi starea? Dacă ești puțin negativ, s-ar putea să te schimbi după o lună. Când te plângi și dai glas unor sentimente negative, s-ar putea să nu te schimbi nici după un an, iar Duhul Sfânt nu va lucra asupra ta. Va fi groaznic pentru tine dacă te plângi mereu și-ți va fi și mai greu să câștigi lucrarea Duhului Sfânt. Omul trebuie să facă mari eforturi prin rugăciune, pentru a-și îndrepta mentalitatea și a primi puțin din lucrarea Duhului Sfânt. Nu este un lucru ușor să schimbi complet o mentalitate. Acest lucru se poate face numai prin căutarea adevărului și dobândirea luminării și iluminării de la Duhul Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, dobândirea adevărului este cea mai importantă”

Când vine vorba de acest trup bătrân al omului, nu contează ce boală fac oamenii, dacă se pot însănătoși sau în ce măsură suferă, niciunul dintre aceste lucruri nu ține de ei – toate sunt în mâinile lui Dumnezeu. Dacă, atunci când te îmbolnăvești, te supui orchestrărilor lui Dumnezeu și ești dispus să înduri și să accepți acest fapt, tot vei avea această boală; dacă nu accepți acest fapt, tot nu vei fi capabil să scapi de această boală – asta e realitatea. Într-o zi îți poți înfrunta boala în mod pozitiv și în alta în mod negativ. Adică, indiferent de atitudinea pe care o ai, nu poți schimba faptul că ești bolnav. Ce alegere fac oamenii inteligenți? […] Când oamenii care urmăresc adevărul dau piept cu boala, oare se vor împotmoli în sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare? (Nu.) Ce abordare vor avea față de boala lor? (Mai întâi, ei sunt capabili să se supună și apoi, cât sunt bolnavi, caută să înțeleagă voia lui Dumnezeu și reflectează asupra firilor corupte pe care le au.) Pot aceste câteva cuvinte să rezolve problema? Dacă nu fac decât să reflecteze, oare tot nu va trebui să-și trateze boala? (De asemenea, vor căuta tratament.) Da, dacă este o boală care ar trebui să fie tratată, o boală gravă sau una care s-ar putea agrava fără tratament, atunci trebuie să fie tratată – asta fac oamenii inteligenți. Când oamenii nesăbuiți nu sunt bolnavi, își fac mereu griji: „O, oare sunt bolnav? Și dacă sunt, oare se va agrava? Voi lua acea boală? Și dacă o voi lua, oare voi avea o moarte prematură? Voi suferi când voi muri? Voi duce o viață fericită? Dacă fac acea boală, atunci oare trebuie să fac pregătiri pentru moartea mea și să mă bucur de viață cât de curând posibil?” Oamenii nesăbuiți se vor simți adesea tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu astfel de lucruri. Nu caută niciodată adevărul sau adevărurile pe care ar trebui să le înțeleagă în legătură cu această chestiune. Cu toate acestea, oamenii inteligenți înțeleg într-o oarecare măsură și pătrund această chestiune, fie atunci când se îmbolnăvește altcineva sau atunci când ei înșiși nu sunt încă bolnavi. Așadar, ce ar trebui să înțeleagă și să pătrundă? În primul rând, oare boala va ocoli pe cineva pentru că se simte tulburat, anxios și îngrijorat? (Nu.) Spune-Mi, nu este sortit deja când cineva va face o anumită boală, cum va fi sănătatea lui la o anumită vârstă și dacă va face vreo boală majoră sau gravă? Ba da, și acest lucru este sigur, îți spun Eu. Nu vom discuta acum despre felul în care Dumnezeu predestinează aceste lucruri pentru tine; înfățișarea oamenilor, trăsăturile lor, forma corpului și data nașterii sunt lucruri știute clar de toți. Acei ghicitori și astrologi necredincioși și cei care pot citi în stele și în palmele, chipurile și datele de naștere ale oamenilor atunci când aceștia din urmă vor suferi un dezastru și vor întâmpina vreo nenorocire – aceste lucruri au fost deja stabilite. Așadar, când cineva se îmbolnăvește, poate părea că e din cauza epuizării, a sentimentelor de mânie sau pentru că a trăit prost și nu s-a hrănit suficient – așa poate părea la suprafață. Această situație se aplică tuturor, așadar, de ce unii oameni din același grup de vârstă fac această boală, în vreme ce alții, nu? E sortit să fie așa? (Da.) În termeni simpli, este sortit. Cum spunem asta în cuvinte care sunt în conformitate cu adevărul? Toate acestea țin de suveranitatea și de rânduielile lui Dumnezeu. Prin urmare, indiferent cum sunt hrana, băutura, locul și mediul în care trăiești, acestea nu au nicio legătură cu momentul în care te vei îmbolnăvi sau cu felul de boală care te va afecta. Oamenii care nu cred în Dumnezeu caută mereu motive din punct de vedere obiectiv și subliniază mereu cauzele bolii, spunând: „Trebuie să faci mai multă mișcare și să mănânci mai multe legume și mai puțină carne.” Chiar așa stau lucrurile? Oamenii care nu mănâncă niciodată carne tot pot avea tensiunea arterială ridicată și diabet, iar vegetarienii tot pot avea colesterolul mărit. Știința medicală nu a oferit o explicație precisă și rezonabilă pentru aceste lucruri. Dă-mi voie să-ți spun, toate alimentele diferite pe care Dumnezeu le-a creat pentru om sunt lucruri pe care omul trebuie să le mănânce; doar că nu în exces, ci cu moderație. Trebuie să înveți cum să ai grijă de sănătatea ta, dar e greșit să vrei mereu să studiezi cum să previi boala. Cum tocmai am spus, felul în care va fi sănătatea cuiva la o anumită vârstă sau dacă va face o boală gravă, toate sunt rânduite de Dumnezeu. Necredincioșii nu cred în Dumnezeu și se duc să caute pe cineva care să le vadă aceste lucruri în palmă, în datele de naștere și pe chipurile lor, și cred aceste lucruri. Crezi în Dumnezeu și asculți adesea predici și părtășii despre adevăr, așa că dacă nu crezi asta, atunci nu ești altceva decât un non-credincios. Dacă tu crezi cu adevărat că totul este în mâinile lui Dumnezeu, atunci ar trebui să crezi că aceste lucruri – boli grave, boli majore, boli minore și sănătatea – toate se supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Apariția unei boli grave și felul în care va fi sănătatea cuiva la o anumită vârstă nu sunt lucruri care se întâmplă accidental, iar înțelegerea acestui lucru înseamnă să ai o înțelegere pozitivă și precisă. Este acest lucru în conformitate cu adevărul? (Da.) Este conform adevărului, este adevărul, ar trebui să accepți asta, iar atitudinea și părerile pe care le ai față de această chestiune ar trebui să se schimbe. Și ce se rezolvă odată ce aceste lucruri se schimbă? Nu sunt îndepărtate sentimentele tale de tulburare, anxietate și îngrijorare? Cel puțin, emoțiile tale negative de tulburare, anxietate și îngrijorare față de boală sunt, teoretic, înlăturate. Întrucât înțelegerea ta ți-a transformat gândurile și părerile, pe cale de consecință, îți înlătură emoțiile negative. Acesta este un aspect: dacă cineva se va îmbolnăvi sau nu, ce boală gravă va face și cum va fi sănătatea lui în fiecare etapă a vieții, aceste lucruri nu pot fi schimbate prin voia omului, ci sunt toate predestinate de Dumnezeu. Unii spun: „Așadar este în regulă să nu vreau să mă îmbolnăvesc? E în regulă dacă vreau să-I cer lui Dumnezeu să-mi ia boala? E în regulă dacă vreau să-I cer să mă ferească de acest dezastru și de această nenorocire?” Voi ce credeți? Sunt aceste lucruri în regulă? (Nu.) Spuneți asta cu multă certitudine, dar nimeni nu este capabil să înțeleagă clar aceste lucruri. Poate că cineva își îndeplinește datoria cu loialitate și are determinarea de a urmări adevărul și este esențial pentru o anumită lucrare din casa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu poate că ia în serios boala care îi afectează datoria, lucrarea, energia și puterea fizică, fiindcă Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru lucrarea Sa. Dar există o astfel de persoană? Cine este așa? Nu știți, nu-i așa? Poate că există astfel de oameni. Dacă ar exista cu adevărat astfel de oameni, atunci oare Dumnezeu nu ar fi capabil să le ia boala și nenorocirea cu un singur cuvânt? N-ar fi capabil Dumnezeu s-o facă printr-un simplu gând? Gândul Lui ar fi: „Această persoană va întâlni o boală într-o anumită lună, la această vârstă. Acum este foarte ocupată cu datoria ei, așa că nu se va îmbolnăvi. Nu are nevoie să experimenteze această boală. Fie s-o ocolească!” Nu există niciun motiv pentru care să nu se întâmple asta și ar fi nevoie de un singur cuvânt de la Dumnezeu, nu-i așa? Dar cine ar putea primi o astfel de binecuvântare? Oricine posedă cu adevărat o astfel de determinare și loialitate și poate cu adevărat să îndeplinească această funcție în lucrarea lui Dumnezeu, acela este posibil să primească o astfel de binecuvântare. Nu acesta este subiectul despre care trebuie să vorbim, așa că nu-l vom discuta acum. Vorbim despre boală; acesta este un lucru pe care majoritatea oamenilor îl vor experimenta pe parcursul vieții. Prin urmare, felul de boală care va afecta trupurile oamenilor, momentul sau vârsta la care se va întâmpla asta și cum va fi sănătatea lor sunt toate lucruri rânduite de Dumnezeu, iar oamenii nu le pot decide singuri; exact ca data la care se naște cineva – oamenii nu sunt capabili să o decidă singuri. Așadar, nu este o nesăbuință să te simți tulburat, anxios și îngrijorat de lucruri pe care nu le poți decide singur? (Ba da.) Oamenii ar trebui să se apuce să rezolve lucrurile pe care le pot rezolva singuri, iar pentru acele lucruri pe care nu le pot face singuri, ar trebui să-L aștepte pe Dumnezeu; oamenii ar trebui să se supună în tăcere și să-I ceară lui Dumnezeu să-i protejeze – aceasta este mentalitatea pe care ar trebui s-o aibă oamenii. Atunci când boala chiar lovește și moartea e aproape, oamenii ar trebui să se supună, să nu se plângă și să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu sau să spună lucruri care Îl hulesc sau Îl atacă. În schimb, oamenii ar trebui să ia postura de ființe create și să experimenteze și să aprecieze tot ce vine de la Dumnezeu – nu ar trebui să încerce să aleagă lucruri pentru ei înșiși. Aceasta ar trebui să fie o experiență specială care îți îmbogățește viața și nu e neapărat un lucru rău, nu-i așa? Prin urmare, când vine vorba de boală, oamenii ar trebui mai întâi să-și înlăture gândurile și părerile greșite cu privire la originea bolii și apoi nu-și vor mai face griji în privința asta; în plus, oamenii nu au dreptul de a controla lucruri cunoscute sau necunoscute și nici nu sunt capabili să le controleze, întrucât toate aceste lucruri se supun suveranității lui Dumnezeu. Atitudinea și principiile de practică pe care ar trebui să le aibă oamenii sunt să aștepte și să se supună. De la înțelegere la practică, totul ar trebui să se facă în conformitate cu adevărurile-principii – asta înseamnă să urmărești adevărul.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (4)”

Fie că suferi sau ai dureri, atât timp cât ți-a mai rămas chiar și o suflare, atât timp cât încă trăiești, atât timp cât încă poți să vorbești și să mergi, înseamnă că ai energie să-ți îndeplinești datoria și ar trebui să te comporți bine în îndeplinirea datoriei tale, cu picioarele pe pământ. Nu trebuie să-ți abandonezi datoria de ființă creată sau responsabilitatea pe care ți-a dat-o Creatorul. Atât timp cât încă nu ești mort, ar trebui să-ți îndeplinești datoria și s-o îndeplinești bine. Unii zic: „Aceste lucruri pe care le spui Tu nu prea țin cont de oameni. Sunt bolnav și mi-e greu să suport!” Când îți este greu, poți să te odihnești, să ai grijă de tine și să primești tratament. Dacă tot vrei să-ți îndeplinești datoria, poți reduce volumul de muncă și poți îndeplini o datorie potrivită, una care să nu-ți afecteze recuperarea. Asta va dovedi că, în inima ta, nu ți-ai abandonat datoria, că inima ta nu s-a îndepărtat de Dumnezeu, că, în sufletul tău, nu ai negat numele lui Dumnezeu și nu ai abandonat dorința de a fi o ființă creată adecvată. Unii spun: „Am făcut toate astea, deci îmi va lua Dumnezeu boala?” O va face? (Nu neapărat.) Fie că Dumnezeu îți ia sau nu boala, fie că te vindecă sau nu, ceea ce faci este ceea ce se cuvine să facă o ființă creată. Fie că ești sau nu capabil fizic să-ți îndeplinești datoria, fie că poți sau nu să-ți asumi o parte din lucrare, fie că sănătatea îți permite sau nu să-ți îndeplinești datoria, inima ta nu trebuie să se îndepărteze de Dumnezeu, iar tu nu trebuie, în sufletul tău, să-ți abandonezi datoria. În felul acesta, îți vei îndeplini responsabilitățile, obligațiile și datoria – aceasta este loialitatea pe care trebuie să o păstrezi. Doar pentru că nu-ți mai poți folosi mâinile și nu mai poți vorbi, sau ți-ai pierdut vederea, sau nu te mai poți mișca, nu trebuie să te gândești că Dumnezeu trebuie să te vindece și, dacă nu o face, vrei să-L negi în adâncul inimii tale, să-ți abandonezi datoria și să-L lași în urmă pe Dumnezeu. Care este natura unei asemenea fapte? (Este o trădare a lui Dumnezeu.) Este o trădare! Când nu sunt bolnavi, unii vin adesea înaintea lui Dumnezeu pentru a se ruga, iar când sunt bolnavi și speră că Dumnezeu îi va vindeca, punându-și toate speranțele în El, tot vin înaintea Lui și nu-L abandonează. Totuși, după ce trece ceva timp și Dumnezeu tot nu-i vindecă, devin dezamăgiți de El, Îl abandonează adânc în inimile lor și-și abandonează îndatoririle. Când boala lor nu este atât de gravă și Dumnezeu nu-i vindecă, unii nu-L abandonează; totuși, când boala lor se agravează și ei privesc moartea în față, știu sigur că Dumnezeu chiar nu i-a vindecat, că în tot acest timp n-au așteptat decât moartea și astfel Îl abandonează și-L neagă pe Dumnezeu în inimile lor. Ei cred că, dacă Dumnezeu nu i-a vindecat, atunci înseamnă că nu există; dacă Dumnezeu nu i-a vindecat, atunci El nu e deloc Dumnezeu și nu merită să creadă în El. Pentru că Dumnezeu nu i-a vindecat, ei regretă că au crezut vreodată în El și încetează să mai creadă. Nu este aceasta o trădare a lui Dumnezeu? Aceasta este o trădare gravă a lui Dumnezeu. Prin urmare, nu trebuie să mergi sub nicio formă pe această cale – doar cei care I se supun lui Dumnezeu până la moarte au credință adevărată.

Când boala bate la ușă, care e calea pe care ar trebui să meargă oamenii? Cum ar trebui să aleagă? Oamenii nu ar trebui să se cufunde în tulburare, anxietate și îngrijorare și să-și contemple propriile perspective și căi de mers înainte. Cu cât se regăsesc mai mult în astfel de vremuri, în asemenea situații și contexte speciale și în asemenea dificultăți imediate, oamenii ar trebui, mai degrabă, să caute și să urmărească mai mult adevărul. Numai dacă faci asta, predicile pe care le-ai auzit în trecut și adevărurile pe care le-ai înțeles nu vor fi în zadar și vor avea efect. Cu cât te regăsești mai mult în asemenea dificultăți, cu atât mai mult ar trebui să renunți la propriile dorințe și să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu. Scopul Lui când creează o astfel de situație și rânduiește aceste condiții pentru tine nu este să te facă să te adâncești în emoțiile de tulburare, anxietate și îngrijorare și nici ca tu să-L poți testa pe Dumnezeu, ca să vezi dacă te va vindeca atunci când te îmbolnăvești, sau să descoperi adevărul în această privință; El creează aceste situații și condiții speciale pentru tine, ca să poți învăța lecțiile practice din acestea, să obții o pătrundere mai profundă în adevăr și în supunerea față de Dumnezeu și ca să știi mai clar și mai precis cum orchestrează Dumnezeu toți oamenii, toate evenimentele și toate lucrurile. Sorțile oamenilor sunt în mâinile lui Dumnezeu și, indiferent dacă oamenii pot simți sau nu asta, indiferent dacă sunt cu adevărat conștienți de lucrul acesta sau nu, ar trebui să I se supună și să nu I se împotrivească, să nu-L respingă și mai ales să nu-L testeze pe Dumnezeu. Poți muri oricum și, dacă te împotrivești, Îl respingi și-L testezi pe Dumnezeu, atunci este de la sine înțeles care va fi sfârșitul tău. Pe de altă parte, dacă în aceleași situații și condiții, ești capabil să cauți felul în care se cuvine ca o ființă creată să se supună orchestrărilor Creatorului, să cauți lecțiile pe care trebuie să le înveți și ce firi corupte trebuie să cunoști în situațiile pe care le creează Dumnezeu pentru tine, să înțelegi intențiile Lui în astfel de situații și să fii mărturie bună ca să răspunzi cerințelor lui Dumnezeu, atunci asta ar trebui să faci. Când Dumnezeu rânduiește ca un om să se îmbolnăvească, fie de o boală grea sau de una ușoară, scopul Lui nu este să te facă să cunoști amănuntele bolii, răul pe care ți-l face, greutățile și dificultățile pe care ți le provoacă și nenumăratele sentimente pe care te face să le ai – scopul Lui nu este ca tu să cunoști boala trecând prin ea. Scopul Lui este mai degrabă ca tu să tragi învățăminte din boală, să înveți cum să cauți intențiile lui Dumnezeu, să cunoști firile corupte pe care le dezvălui și atitudinile greșite pe care le adopți față de Dumnezeu atunci când ești bolnav și să înveți cum să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, astfel încât să poți ajunge la o supunere adevărată față de Dumnezeu și să fii capabil să rămâi ferm în mărturia ta – acest lucru este esențial. Dumnezeu Își dorește să te mântuiască și să te curățească prin boală. Ce anume vrea să curățească la tine? Vrea să curățească toate dorințele și cerințele tale extravagante de la Dumnezeu și chiar diversele planuri, judecăți și intrigi pe care le faci cu orice preț, ca să supraviețuiești și să rămâi în viață. Dumnezeu nu-ți cere să faci planuri și să judeci și nu-ți permite să ai dorințe extravagante față de El; îți cere doar să I te supui și, prin practicarea ta și experimentarea supunerii tale, să-ți cunoști atitudinea față de boală și față de aceste afecțiuni trupești pe care ți le dă, precum și propriile dorințe. Când ajungi să cunoști aceste lucruri, poți aprecia beneficiile pe care ți le aduce faptul că Dumnezeu a rânduit circumstanțele bolii pentru tine sau că ți-a dat aceste afecțiuni trupești; și poți aprecia cât de mult te ajută acestea să-ți schimbi firea, să obții mântuirea și să pătrunzi în viață. De aceea, atunci când boala îți bate la ușă, nu trebuie să te întrebi mereu cum poți să scapi, să fugi de ea sau s-o respingi. […] Când înfrunți boala, poți să cauți activ tratament, dar ar trebui și s-o abordezi cu o atitudine pozitivă. Cât despre măsura în care poate fi tratată boala ta sau dacă poate fi vindecată și ce s-ar putea întâmpla la sfârșit, ar trebui să te supui mereu și să nu te plângi. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui s-o adopți, fiindcă ești o ființă creată și nu ai altă opțiune. Nu poți să spui: „Dacă mă vindec de boala asta, atunci voi crede că este marea putere a lui Dumnezeu, dar dacă nu mă vindec, atunci nu voi fi mulțumit de Dumnezeu. De ce mi-a dat această boală? De ce nu vindecă această boală? De ce m-am îmbolnăvit eu și nu altcineva? Nu o vreau! De ce trebuie să mor atât de devreme, la o vârstă atât de fragedă? Cum se face că alți oameni pot continua să trăiască? De ce?” Nu întreba de ce, este orchestrarea lui Dumnezeu. Nu există niciun motiv și nu ar trebui să întrebi de ce. Dacă faci asta, sunt vorbe de răzvrătire, iar aceasta nu este o întrebare pe care ar trebui s-o pună o ființă creată. Nu întreba de ce, nu există un motiv. Dumnezeu a rânduit și a planificat lucrurile în felul acesta. Dacă întrebi de ce, atunci se poate spune doar că ești prea răzvrătit, prea intransigent. Când ceva te nemulțumește sau Dumnezeu nu face așa cum îți dorești sau nu te lasă să faci cum vrei tu, devii nefericit, ești nemulțumit și întrebi mereu de ce. Așadar, Dumnezeu te întreabă: „În calitate de ființă creată, de ce nu ți-ai făcut bine datoria? De ce nu ți-ai îndeplinit-o cu fidelitate?” Și tu cum vei răspunde? Spui: „Nu există un motiv, pur și simplu așa sunt eu.” Este acceptabil? (Nu.) Este acceptabil ca Dumnezeu să-ți vorbească în felul acela, dar nu este acceptabil ca tu să-I vorbești Lui așa. Punctul tău de vedere este greșit, iar tu ești prea absurd. Indiferent ce dificultăți întâlnește o ființă creată, este absolut firesc și justificat faptul că ar trebui să te supui rânduielilor și orchestrărilor Creatorului. De exemplu, părinții tăi ți-au dat viață, te-au crescut, iar tu le spui mamă și tată – acest lucru este absolut firesc și justificat și așa ar trebui să fie; nu există un motiv. Așadar, Dumnezeu orchestrează toate aceste lucruri pentru tine și, fie că te bucuri de binecuvântări sau suferi greutăți, și acest lucru este absolut firesc și justificat, iar tu nu ai un cuvânt de spus în chestiunea aceasta. Dacă te poți supune până la bun sfârșit, atunci vei obține mântuirea, la fel ca Petru. Totuși, dacă-L învinuiești pe Dumnezeu, Îl abandonezi și-L trădezi din cauza unei boli trecătoare, atunci degeaba ai renunțat, te-ai sacrificat, ți-ai îndeplinit datoria și ai plătit prețul înainte. Asta pentru că toată truda ta din trecut nu va fi pus nicio bază pentru ca tu să-ți îndeplinești bine datoria de ființă creată sau să-ți iei locul cuvenit de ființă creată și nu va fi schimbat nimic la tine. Acest lucru te va face apoi să-L trădezi pe Dumnezeu din cauza bolii tale, iar sfârșitul tău va fi la fel ca al lui Pavel, să fii, în cele din urmă, pedepsit. Motivul acestei hotărâri este că tot ceea ce ai făcut în trecut a fost ca să poți obține o cunună și de dragul binecuvântărilor. Dacă, atunci când, în cele din urmă, înfrunți boala și moartea, tot ești capabil să te supui fără să te plângi deloc, asta dovedește că tot ce ai făcut înainte a fost făcut sincer și de bunăvoie pentru Dumnezeu. Ești supus față de Dumnezeu și, în final, supunerea ta va fi un sfârșit perfect pentru viața ta de credință în Dumnezeu, iar acest lucru este lăudat de El. Prin urmare, o boală te poate face să ai un sfârșit bun sau unul rău; tipul de sfârșit pe care-l ai depinde de calea pe care o urmezi și de atitudinea ta față de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (3)”

Nimeni nu trece prin viață fără suferință. Pentru unii oameni, aceasta are de-a face cu familia, pentru unii, cu munca, pentru unii, cu căsătoria, iar pentru alții, cu boala fizică. Toată lumea suferă. Unii spun: „De ce trebuie să sufere oamenii? Cât de grozav ar fi să ne trăim întreaga viață într-un mod liniștit și fericit. Nu putem să nu suferim?” Nu – toată lumea trebuie să sufere. Suferința face ca fiecare persoană să experimenteze nenumăratele senzații ale vieții fizice, fie că aceste senzații sunt pozitive, negative, active sau pasive; suferința îți dă sentimente și aprecieri diferite, care, pentru tine, sunt toate experiențe de viață. Acesta este un aspect și are scopul de a-i face pe oameni mai experimentați. Dacă poți căuta adevărul și înțelege voia lui Dumnezeu din asta, atunci te vei apropia din ce în ce mai mult de standardul pe care ți-l cere Dumnezeu. Un alt aspect este că reprezintă responsabilitatea pe care Dumnezeu i-o dă omului. Ce responsabilitate? Aceasta este suferința pe care ar trebui să o înduri. Dacă poți să iei asupra ta această suferință și să o înduri, atunci aceasta este mărturie, și nu ceva rușinos. Când se îmbolnăvesc, unii oameni se tem că alții vor afla; ei cred că îmbolnăvirea este ceva rușinos, când, de fapt, nu e niciun motiv de rușine. Ca persoană normală, dacă, în timpul bolii, ești capabil să te supui rânduielilor lui Dumnezeu, să înduri tot felul de suferințe și ești în continuare în stare să-ți îndeplinești datoria normal, să duci la bun sfârșit însărcinările date de Dumnezeu, atunci este acesta un lucru bun sau rău? Este un lucru bun, este o mărturie a ascultării tale de Dumnezeu, a faptului că-ți îndeplinești cu credință datoria și este o mărturie care îl face pe Satana de ocară și triumfă asupra lui. Și, astfel, fiecare ființă creată și fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu ar trebui să accepte și să se supună la orice suferință. Așa trebuie să înțelegeți și trebuie să învățați această lecție și să ajungeți la o ascultare adevărată de Dumnezeu. Acest lucru este în acord cu voia lui Dumnezeu și este intenția Sa. Asta rânduiește El pentru fiecare ființă creată. Faptul că Dumnezeu te pune în aceste situații și condiții este echivalent cu a-ți da o responsabilitate, o obligație și o însărcinare, prin urmare ar trebui să le accepți. Nu este acesta adevărul? (Este.) Atât timp cât vine de la Dumnezeu, atât timp cât Dumnezeu are o astfel de cerere de la tine și are această intenție pentru tine, atunci este adevărul. De ce se spune că e adevărul? Pentru că, dacă accepți aceste cuvinte ca pe adevăr, vei fi capabil să-ți rezolvi firea coruptă, noțiunile și răzvrătirea, astfel încât, când te vei confrunta din nou cu dificultăți, nu te vei împotrivi voii lui Dumnezeu și nu te vei răzvrăti împotriva Lui, mai exact, vei fi capabil să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu. Astfel, vei fi în stare să depui mărturie, făcându-l pe Satana de ocară, să dobândești adevărul și să atingi mântuirea.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar când ne rezolvăm noțiunile putem porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (1)”

Mărturii similare bazate pe experiențe

Eliberată de neliniștea provocată de bolile mele

Imnuri similare

Declanșarea bolii este dragostea lui Dumnezeu