Răspuns: Cercetarea felului în care Dumnezeu Atotputernic face lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă este foarte importantă pentru capacitatea noastră de a obține mântuirea prin urmărirea adevărului. Dumnezeu Atotputernic lucrează în zilele de pe urmă, exprimând adevăruri pentru a judeca și a purifica oamenii. El face lucrul acesta doar pentru a-i ridica pe sfinții Lui în Împărăția cerurilor. Cu toate acestea, mulți credincioși din comunitatea religioasă nu înțeleg voia lui Dumnezeu. Ei cred că Domnul se va întoarce și îi va răpi și duce pe toți sfinții direct în Împărăția cerurilor. Ei nu cred că El va înfăptui lucrarea de judecată și pedeapsă pentru că, dacă El i-at judeca și pedepsi pe oameni, nu i-ar condamna și pedepsi şi pe ei? Prin urmare, ei refuză să accepte lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă; ei așteaptă doar ca Domnul să coboare pe un nor și să-i răpească în Împărăția cerurilor. Într-adevăr, aceasta este o neînțelegere totală a voii lui Dumnezeu. Domnul Isus a făcut lucrarea Sa de răscumpărare pentru a deschide calea pentru lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Obiectivul final al lui Dumnezeu este să purifice și să mântuiască oamenii, îngăduindu-le să se odihnească în Împărăția cerurilor. Cu toate acestea, lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare și de mântuire a omului este planificată; ea se desfăşoară în etape. Nu se întâmplă totul odată. Domnul Isus a încheiat lucrarea Sa de răscumpărare și a promis că va reveni ca să-i primească pe sfinți. Cu toate acestea, nimeni nu știe cum îi ia Dumnezeu pe sfinți în zilele de pe urmă. În realitate, atunci când Dumnezeu vine să-i primească pe sfinții Săi în zilele de pe urmă, El îi duce mai întâi la tronul Său ca să-i judece, să-i purifice și să-i desăvârșească făcându-i biruitori. Nu așa sunt duşi sfinții în împărăția cerului? Totuși, acest lucru nu este ușor de înţeles de către oameni. Înainte să poată ajunge înaintea tronului lui Dumnezeu, ei trebuie să experimenteze judecata, pedeapsa și purificarea. De aceea, oamenii şi-au format propriile lor teorii şi închipuiri despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Spuneţi-mi atunci, pedeapsa și judecata lui Dumnezeu sunt într-adevăr o binecuvântare? Sau sunt condamnare și pedeapsă? Mulți oameni nu înțeleg acest lucru. Să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic despre asta.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului, iar ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără încetare, dezvăluind tot ce este în om și dezvăluind prin aceste cuvinte severe ceea ce e esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este al păcatului și al Satanei, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu. Astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să se abată asupra lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”).

„Astăzi, Dumnezeu vă judecă, vă mustră și vă condamnă, dar să știi că scopul acestei condamnări este ca tu să te cunoști pe tine. El condamnă, blestemă, judecă și mustră pentru ca tu să poți să te cunoști pe tine însuți, astfel încât firea ta să se poată schimba și, în plus, pentru ca tu să îți poți cunoaște valoarea și să vezi că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte, în conformitate cu firea Sa și cu cerințele lucrării Sale, că El lucrează potrivit planului Său pentru mântuirea omului și că este Dumnezeul drept care îl iubește, îl mântuiește, îl judecă și îl mustră pe om. […] Dumnezeu nu a venit să omoare sau să distrugă, ci să judece, să blesteme, să mustre și să mântuiască” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”).

„Voi toți trăiți într-un tărâm al păcatului și al imoralității și toți sunteți păcătoși și imorali. Astăzi, nu numai că puteți să-L priviți pe Dumnezeu, dar, mai important, ați primit mustrarea și judecata, ați primit mântuirea cu adevărat profundă, ați primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. În tot ceea ce face El, Dumnezeu e cu adevărat iubitor față de voi. El nu are nicio intenție rea. El vă judecă din cauza păcatelor voastre, ca să vă analizați și să primiți această extraordinară mântuire. Toate acestea au scopul de a-l face complet pe om. De la început până la sfârșit, Dumnezeu a făcut totul pentru a-l mântui pe om și nu-Și dorește să-i distrugă pe deplin pe oamenii pe care i-a creat cu propriile Sale mâini. Astăzi, El a venit printre voi ca să lucreze, și nu este aceasta o și mai mare mântuire? Dacă v-ar urî, ar mai face El o lucrare atât de amplă ca să vă îndrume personal? De ce să sufere așa? Dumnezeu nu vă urăște și nu are nicio intenție rea față de voi. Ar trebui să știți că iubirea lui Dumnezeu este cea mai sinceră iubire. Numai din cauza neascultării oamenilor trebuie să îi mântuiască El prin judecată; altfel, mântuirea lor ar fi imposibilă. Pentru că nu știți cum să trăiți și nici măcar nu sunteți conștienți de modul în care să trăiți și pentru că trăiți în acest tărâm păcătos și imoral și voi înșivă sunteți niște diavoli imorali și murdari, pe El nu-L lasă inima să vă lase să deveniți și mai depravați, nu-L lasă inima să vă vadă trăind în acest ținut mizerabil, așa cum trăiți acum, călcați în picioare de Satana după bunul plac sau să vă lase să cădeți în Infern. El vrea doar să câștige acest grup de oameni și să vă mântuiască pe deplin. Acesta este principalul scop al săvârșirii lucrării de cucerire asupra voastră – doar pentru mântuire” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)”).

Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic rezultă foarte clar că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă nu caută să-i condamne pe oameni; Dumnezeu nu doreşte să omoare oameni. El dorește să-i facă pe oameni să recunoască faptul că au fost corupți de Satana. El dorește ca ei să-și cunoască firea și esența: se împotrivesc lui Dumnezeu şi îl trădează pe Dumnezeu. El dorește ca ei să cunoască caracterul Lui drept şi sfânt care nu poate fi jignit. Lucrarea lui caută să trezească inimile și duhurile oamenilor. El vrea să-i scape pe oameni de firea lor coruptă, astfel încât ei să poată trăi asemenea unui adevărat om care să fie mântuit. Dacă nu experimentăm judecata și pedeapsa lui Dumnezeu, nu putem deveni conştienţi de firea noastră satanică şi nici nu putem vedea adevărata sursă a păcatului nostru și a împotrivirii noastre față de Dumnezeu. Mai mult, fără judecata și pedeapsa Lui, cu siguranță că nu putem înțelege caracterul drept al lui Dumnezeu; firea noastră coruptă nu poate fi schimbată. N-am putea nicidecum să ascultăm cu adevărat de Dumnezeu şi să-L venerăm. În acest caz, cum am putea fi eligibili să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu? După cum vedeţi, Dumnezeu îi judecă pe oameni pentru că El vrea să-i purifice și să-i mântuiască. Experimentarea judecății și a purificării de către Dumnezeu este cea mai mare binecuvântare pe care o putem primi. Aceasta este marea dragoste și mântuire a lui Dumnezeu pentru omenirea coruptă! Ei bine, cum face Dumnezeu lucrarea Sa de judecată? Dumnezeu Atotputernic spune multe lucruri despre acest adevăr. Haideţi să citim câteva din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic!

„Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

„În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

„Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile de medii pentru a Se ocupa de firea coruptă a omului și utilizează diverse lucruri pentru a da în vileag omul; într-o privință, El îl tratează pe om, în alta, îl dă în vileag, iar în alta, El îl dezvăluie pe om, săpând și dezvăluind «tainele» din adâncurile inimii omului și arătându-i omului natura sa prin dezvăluirea multora din stările lui. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin dezvăluire, prin tratarea omului, prin rafinarea omului și prin mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”).

„Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să fie martor pentru Dumnezeu și nu ar putea fi după inima lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul s-a eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care este după inima lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte practice. Dumnezeu exprimă cuvintele Sale și face lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă pentru a-i mântui pe oameni și a-i face desăvârşiţi! Citind cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu Atotputernic, înțelegem în sfârșit că, în această lume întunecată a răului, toată omenirea trăiește sub stăpânirea Satanei. Cei care au fost stricați de Satana nu mai au nicio urmă de umanitate. Ei sunt aroganți, strâmbi și vicleni, egoiști și desfrânaţi. Ei s-au săturat de adevăr și prețuiesc răul. Ei vor face orice pentru poziții înalte și faimă. Aşa se întâmplă şi cu fiarele care se luptă între ele, ucigându-se una pe alta. Ei și-au pierdut complet umanitatea și rațiunea. Chiar dacă au credință în Dumnezeu, ei prețuiesc cu adevărat banii, faima și statutul social. Ei trăiesc după mersul acestei lumi a răului, păcătuind frecvent, răzvrătindu-se și împotrivindu-se lui Dumnezeu. Deși sacrifică totul și îndură suferința, ei o fac numai pentru a-și satisface propriile dorințe de a obține binecuvântări. O fac pentru a primi răsplată și pentru a intra în Împărăția cerurilor. Ei nu o fac ca să caute adevărul sau ca să-L cunoască ori să I se supună lui Dumnezeu. Cu toate că ei cred în Dumnezeu, inimile lor sunt pline de propriile lor concepții şi închipuiri despre El. Niciunul nu cunoaște cu adevărat firea lui Dumnezeu și ceea ce El are şi este, ce fel de oameni sunt pe placul lui Dumnezeu, ce fel de oameni nu sunt pe placul Lui, ce lucruri fac oamenii ca să se împotrivească lui Dumnezeu, să Îi jignească firea și să fie blestemați de El, cât de multe dintre gândurile şi concepțiile oamenilor nu sunt în concordanță cu adevărul, ce fel de rațiune ar trebui să aibă oamenii în fața lui Dumnezeu, realitățile adevărurilor pe care oamenii ar trebui să le posede și așa mai departe. Omenirea stricată nu știe nimic despre aceste adevăruri cruciale despre cunoaşterea, ascultarea şi venerarea lui Dumnezeu. O astfel de rasă umană care a fost stricată chiar până în miezul ei, dacă nu experimentează judecata și purificarea de către Dumnezeu, cum ar putea să nu I se împotrivească şi să nu Îl trădeze pe Dumnezeu? În zilele de pe urmă, Dumnezeu devine trup și exprimă adevăruri pentru a mântui omul în funcție de nevoile omenirii stricate. Firea dreaptă și maiestuoasă a lui Dumnezeu care nu poate fi jignită este dezvăluită omenirii. Natura și stricăciunea adevărată a oamenilor sunt clar dezvăluite, iar asta îi convinge pe oameni. Noi am experimentat judecata și mustrarea lui Dumnezeu prin cuvintele Sale; am văzut propria noastră aroganță, egoismul nostru și trăim după filosofiile și regulile noastre satanice proprii. Tot ceea ce facem noi, facem pentru propria faimă şi beneficii. Chiar dacă lucrăm și ţinem predici, o facem pentru reputaţia și statutul nostru social. În continuu, ne preamărim singuri, ne onorăm singuri și le cerem celorlalţi să ne preamărească. Noi nu facem acest lucru pentru a-L preamări pe Dumnezeu sau pentru a-L mărturisi pe Dumnezeu. Când lucrarea lui Dumnezeu nu este conform concepțiilor noastre, Îl definim și-L judecăm pe Dumnezeu în schimb. Ne ridicăm cu îndărătnicie împotriva lui Dumnezeu și nu ascultăm deloc de El. Când ne facem datoria, putem să ne bucurăm în continuare de plăcerile trupului. Continuăm să-L amăgim şi să-L înşelăm pe Dumnezeu; nu Îi suntem deloc loiali. În cuvintele lui Dumnezeu de judecată şi revelaţie, putem vedea că am fost profund stricați de Satana. Nu avem nicio conștiință, rațiune sau demnitate umană. Nu merităm să fim numiți oameni. Suntem pur și simplu de acelaşi soi cu Satana, suntem dușmanii lui Dumnezeu. Ne simțim rușinaţi și nevrednici să-L întâlnim pe Dumnezeu. Nu putem decât să îngenunchem înaintea lui Dumnezeu și să ne blestemăm singuri, plini de regret și silă faţă de noi înşine. Când într-adevăr gustăm din firea dreaptă a lui Dumnezeu care nu poate fi jignită, nu putem decât să ne temem de Dumnezeu și să înțelegem că Dumnezeu are intenții bune: să mântuiască omenirea. Dumnezeu ne judecă și ne mustră deoarece ne urăște păcatele și răzvrătirea și vrea să ne scape de firea noastră satanică și să ne câștige. Când cădem cu încăpățânare în răzvrătire și împotrivire față de Dumnezeu, El ne mustră și ne disciplinează. Când ne dăm inimile lui Dumnezeu, El ne arată milă. El nu ne pedepsește pentru tot ceea ce facem și suntem. El ne luminează, ne conduce și ne permite să-I înțelegem voia. Prin mustrarea și judecata lui Dumnezeu, noi obținem, fără să ne dăm seama, cunoștințe adevărate despre firea lui Dumnezeu. El ne îngăduie să aflăm că firea Lui este plină de milă și dragoste. Am văzut sfințenia și măreția lui Dumnezeu. Acestea au dat naștere la venerația şi dragostea noastră față de Dumnezeu. Ne vedem firea satanică din ce în ce mai clar și înțelegem treptat o parte din adevăr. Capacitatea noastră de a face diferenţa între lucrurile pozitive și negative crește treptat. Punctul nostru de vedere asupra lucrurilor se schimbă și, treptat, începem să fim însetaţi de adevăr. Nu mai dorim să trăim după filosofiile și legile Satanei, nici nu mai încercăm în mod nesăbuit să obținem ceva de la Dumnezeu. Conștiința și rațiunea noastră sunt restabilite. Începem să căutăm și să practicăm adevărul în tot ceea ce facem. Ne îndeplinim datoria de ființe create cu picioarele pe pământ și ne supunem suveranităţii şi planurilor lui Dumnezeu. Firea vieții noastre se schimbă din ce în ce mai mult; începem să ne asemănăm cu un om adevărat. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic! Capacitatea noastră de a ne schimba astfel este efectul lucrării de judecată a lui Dumnezeu. Astăzi toți frații și surorile care primesc lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă știu că trebuie să acceptăm și să ne supunem lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă pentru a fi mântuiți și desăvârşiţi.

bazat pe scenariul filmului Trezirea din vis