Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Toți aleșii lui Dumnezeu practică acum îndeplinirea îndatoririlor, iar Dumnezeu Se folosește de faptul că oamenii își îndeplinesc îndatoririle pentru a desăvârși un grup de oameni și a elimina pe altul. Prin urmare, îndeplinirea datoriei este cea care dezvăluie fiecare tip de persoană și fiecare tip de persoană înșelătoare, neîncrezătoare și rea este dezvăluită și eliminată în îndeplinirea datoriei sale. Cei care își îndeplinesc îndatoririle cu loialitate sunt oameni cinstiți; cei care sunt în mod constant superficiali sunt oameni înșelători, ageri și sunt neîncrezători; iar cei care provoacă perturbări și tulburări în îndeplinirea îndatoririlor sunt oameni răi și antihriști. În momentul acesta, există încă o gamă largă de probleme cu mulți dintre cei care îndeplinesc îndatoriri. Unii oameni sunt mereu foarte pasivi în îndatoririle lor, stând, așteptând și bazându-se mereu pe alții. Ce fel de atitudine este aceasta? Este iresponsabilitate. Casa lui Dumnezeu ți-a rânduit să faci o datorie, și totuși, tu chibzuiești la ea zile întregi, fără să finalizezi nicio lucrare concretă. Nu ești văzut nicăieri la locul de muncă și oamenii nu te pot găsi când au probleme care trebuie rezolvate. Nu duci o povară pentru lucrarea aceasta. Dacă un conducător se va interesa de lucrare, ce îi vei spune? În acest moment, nu faci niciun fel de lucrare. Ești perfect conștient că această lucrare este responsabilitatea ta, dar nu o faci. Ce crezi tu, de fapt? Nu faci nicio lucrare pentru că ești incapabil? Sau ești doar lacom de confort? Ce atitudine ai față de datoria ta? Tu vorbești despre cuvinte și doctrine și spui numai lucruri care sună plăcut, dar nu faci nicio lucrare concretă. Dacă nu dorești să-ți îndeplinești datoria, ar trebui să demisionezi. Nu îți păstra poziția fără a face nimic acolo. A face acest lucru nu provoacă rău aleșilor lui Dumnezeu și nu compromite lucrarea bisericii? În felul în care vorbești, se pare că înțelegi tot felul de doctrine, dar când ești rugat să îndeplinești o datorie, ești superficial și deloc conștiincios. Înseamnă acest lucru că te sacrifici sincer pentru Dumnezeu? Nu ești sincer când vine vorba de Dumnezeu, dar simulezi sinceritatea. Ești capabil să-L înșeli? În felul în care vorbești de obicei, pare să existe o credință atât de mare; ai vrea să fii stâlpul bisericii și punctul ei de sprijin. Însă când îndeplinești o datorie, ești și mai puțin util ca un băț de chibrit. Nu înseamnă asta să-L înșeli pe Dumnezeu cu ochii larg deschiși? Știi ce va rezulta din încercarea ta de a-L înșela pe Dumnezeu? Te va disprețui, te va respinge și te va elimina! Toți oamenii sunt dezvăluiți în îndeplinirea îndatoririlor lor – doar numește o persoană responsabilă de o datorie și nu va dura mult până când se va dezvălui dacă este o persoană cinstită sau una înșelătoare și dacă este sau nu iubitoare de adevăr. Cei care iubesc adevărul își pot îndeplini îndatoririle cu sinceritate și susține lucrarea casei lui Dumnezeu; cei care nu iubesc adevărul nu susțin deloc lucrarea casei lui Dumnezeu și sunt iresponsabili în îndeplinirea îndatoririlor. Acest lucru este imediat limpede pentru cei care văd clar. Nicio persoană care își îndeplinește prost datoria nu este iubitoare de adevăr sau o persoană cinstită; toți oamenii ca aceștia vor fi dezvăluiți și eliminați. Pentru a-și îndeplini bine îndatoririle, oamenii trebuie să aibă simțul răspunderii și simțul poverii. În felul acesta, lucrarea sigur va fi făcută cum se cuvine. Este îngrijorător doar când cineva nu are simțul poverii sau al răspunderii, când trebuie să fie îndemnat să facă orice, când este mereu superficial și încearcă să dea vina pe altcineva când apar probleme, lucru care duce la întârzieri în rezolvarea acestora. Atunci mai poate fi făcută bine lucrarea? Îndeplinirea datoriei lui poate da rezultate? El nu-și dorește să facă niciuna dintre aceste sarcini care sunt rânduite pentru el și, când îi vede pe alții că au nevoie de ajutor cu lucrarea lor, îi ignoră. Face o mică parte din lucrare numai atunci când i se ordonă, numai când îi ajunge cuțitul la os și nu are de ales. Asta nu înseamnă că îndeplinește o datorie – asta e muncă plătită! Un muncitor plătit lucrează pentru un angajator, lucrând o zi pentru a fi plătit o zi, muncind o oră pentru o oră de plată; așteaptă să fie plătit. Unor astfel de oameni le este frică să facă orice lucrare pe care șeful lor nu o vede, le este frică să nu rămână fără răsplată pentru orice fac, lucrează întotdeauna doar de dragul aparențelor – ceea ce înseamnă că sunt lipsiți de loialitate. De cele mai multe ori, nu sunteți capabili să răspundeți când sunteți întrebați despre problemele lucrării. Unii dintre voi v-ați implicat în lucrare, dar nu ați întrebat niciodată dacă lucrarea merge sau nu și nu v-ați gândit cu atenție la asta. Având în vedere calibrul și cunoașterea voastră, se cuvine să știți măcar ceva, fiindcă toți ați luat parte la această lucrare. Deci de ce majoritatea oamenilor nu spun nimic? Poate chiar nu știți ce să spuneți – nu știți dacă lucrurile merg bine sau nu. Există două motive pentru asta: unul este că sunteți complet indiferenți, nu v-a păsat niciodată de lucrurile acestea și le-ați tratat mereu doar ca pe o sarcină care trebuie îndeplinită. Celălalt este că sunteți iresponsabili și refractari să vă pese de aceste lucruri. Dacă ți-ar păsa cu adevărat și ai fi într-adevăr implicat, ai avea o viziune și o perspectivă asupra tuturor lucrurilor. Să nu ai nicio perspectivă sau viziune vine adesea din a fi indiferent și apatic și din a nu-ți asuma nicio responsabilitate. Nu ești sârguincios față de datoria pe care o îndeplinești, nu-ți asumi nicio responsabilitate, nu ești dispus să plătești un preț sau să te implici. Nu îți faci griji și nici nu vrei să consumi mai multă energie; vrei doar să fii un subaltern, ceea ce nu se deosebește de modul în care un non-credincios care lucrează pentru șeful său. O astfel de îndeplinire a datoriei nu este pe placul lui Dumnezeu și nu Îl mulțumește. Nu poate primi aprobarea Lui.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Se vede în modul în care o persoană își îndeplinește datoria dacă aceasta are cu adevărat credință în dumnezeu. Pentru a afla dacă cineva urmărește adevărul, observați dacă acesta își îndeplinește datoria conform principiilor. Unora le lipsește orice principiu când își îndeplinesc datoria. Mereu își urmează năzuințele și acționează după bunul plac. Oare asta nu demonstrează nepăsare și superficialitate? Oare nu îl înșală pe Dumnezeu? V-ați gândit vreodată la consecințele unui asemenea comportament? Prin modul în care vă faceți voi datoria nu arătați deloc respect pentru intențiile lui Dumnezeu. Sunteți nechibzuiți și ineficienți în tot ce faceți, nu vă dedicați din toată inima și nu depuneți efort. Puteți dobândi aprobarea lui Dumnezeu în felul acesta? Mulți oameni își îndeplinesc datoria fără tragere de inimă și nu pot persevera. Nu pot îndura nici măcar cea mai mică suferință, având mereu impresia că li s-a făcut cel mai mare deserviciu, și nici nu caută adevărul pentru a înlătura dificultățile. Îl pot ei urma pe Dumnezeu până la capăt dacă-și îndeplinesc îndatoririle în acest fel? Este în regulă să fie neglijenți și superficiali în tot ce fac? Poate conștiința accepta acest lucru? Acest comportament este inacceptabil chiar și după standardele umane – așadar, poate el să fie considerat o îndeplinire satisfăcătoare a datoriei? Nu vei dobândi niciodată adevărul dacă îți îndeplinești datoria astfel. Serviciul pe care îl oferi va fi nesatisfăcător. Atunci, cum ai putea dobândi aprobarea lui Dumnezeu? Când își îndeplinesc datoria, mulți oameni se tem de dificultăți, sunt prea leneși și tânjesc după confort trupesc. Nu depun niciodată vreun efort să deprindă competențe specializate sau să mediteze la adevărul din cuvintele lui Dumnezeu. Ei consideră că în acest mod, dacă sunt superficiali, nu au bătăi de cap. Nu e necesar să se documenteze sau să ceară sfatul altora. Nu e necesar să își pună mințile la contribuție ori să chibzuiască. Asta pare să-i scutească de mult efort și disconfort trupesc, reușind totuși să își îndeplinească sarcina. Iar dacă îi tratezi, devin sfidători și se ceartă spunând: „n-am fost leneș sau delăsător, sarcina a fost îndeplinită, de ce-mi cauți nod în papură? Nu cumva încerci să mă învinuiești pe nedrept? Deja mă descurc destul de bine îndeplinindu-mi datoria în acest fel. Cum poți să fii nemulțumit?” Credeți că asemenea oameni mai pot progresa? Ei permanent își îndeplinesc îndatoririle cu superficialitate și mereu inventează scuze. Când apar probleme, nu vor să lase pe nimeni să le semnaleze. Ce fel de fire este asta? Nu e firea Satanei? Oare, cu o astfel de fire, oamenii își pot îndeplini datoria în mod acceptabil? Îl pot mulțumi pe dumnezeu? Voi așa vă îndepliniți datoria? La prima vedere, păreți că sunteți ocupați, că lucrați bine cu ceilalți, fără certuri. Însă niciunul dintre voi nu depune eforturi în datoria sa, nu-și frământă mintea și nu-și face griji în legătură cu asta. Niciunul dintre voi nu își pierde apetitul sau somnul pentru că nu și-a îndeplinit bine datoria. Niciunul dintre voi nu caută adevărul, nici nu respectă principiile pentru a rezolva problemele. Cu toții doar reușiți să vă descurcați, făcând totul mecanic, superficial. Prea puțini dintre voi își asumă cu adevărat responsabilitatea în datoria lor. Indiferent de dificultățile care apar, nu vă uniți forțele ca să vă rugați din toată inima sau să înfruntați și să rezolvați problemele împreună. Nu țineți deloc seamă de final. Pur și simplu îndepliniți o sarcină, doar ca să ajungeți la concluzia că trebuie refăcută. Făcându-vă datoria în felul ăsta doar vă comportați superficial, acest lucru nefiind cu nimic diferit de felul în care necredincioșii își fac datoria. Aceasta e atitudinea unui făcător de servicii. Îndeplinindu-vă îndatoririle în acest fel nu experimentați lucrarea lui Dumnezeu și nici nu vă sacrificați în mod sincer pentru El. Dacă nu vă schimbați această mentalitate doar veți ajunge să fiți dați în vileag și alungați.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cel care își îndeplinește datoria cu toată inima, mintea și sufletul este o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu”

Unii oameni muncesc ani întregi fără să se schimbe defel. Ei tot devin adesea negativi, se plâng și își dezvăluie firile corupte când întâmpină dificultăți. Când sunt emondați, recurg la argumente și subterfugii, nefiind capabili să accepte câtuși de puțin adevărul, și nu se supun deloc lui Dumnezeu. În cele din urmă, li se interzice să își îndeplinească îndatoririle. Unii oameni fac o treabă de mântuială când își îndeplinesc îndatoririle și nu acceptă criticile, ci, în schimb, spun cu nerușinare că nu au greșit cu nimic și nu se pocăiesc deloc. Și, într-un final, când casa lui Dumnezeu le retrage îndatoririle și își încheie socotelile cu ei, își părăsesc locul de muncă plângând și lamentându-se. Acesta e modul în care sunt eliminați. Acesta este felul prin care îndatoririle îi dezvăluie complet pe oameni. De obicei, sunt foarte convingători când vorbesc și strigă tare sloganuri, dar de ce atunci când îndeplinesc o datorie nu se poartă ca niște oameni, ci devin diavoli? Din cauza faptului că oamenii cărora le lipsește umanitatea sunt diavoli oriunde merg; și, fără să accepte adevărul, ei nu pot rămâne de neclintit nicăieri. Adesea, unii oameni își îndeplinesc îndatoririle superficial și încearcă să se certe și să argumenteze când sunt emondați. După ce sunt emondați în mod repetat, simt o oarecare dorință să se pocăiască, astfel că încep să folosească metode de autocontrol. Totuși, în cele din urmă, ei nu se pot înfrâna și, chiar dacă s-ar putea să facă jurăminte și să se blesteme, acest lucru nu ajută, iar ei tot nu rezolvă problema superficialității lor și nici pe cea a argumentelor și a subterfugiilor personale. Doar după ce toată lumea ajunge în cele din urmă să deteste acest ins și îl critică, se simte și el forțat, într-un final, să recunoască: „Chiar am firi corupte. Vreau să mă pocăiesc, dar nu sunt capabil să o fac. Când îmi fac datoria, mă gândesc mereu la propriile interese, propria mândrie și reputație, ceea ce mă face să mă răzvrătesc deseori împotriva lui Dumnezeu. Vreau să practic adevărul, dar nu pot renunța la intențiile și dorințele mele; nu mă pot răzvrăti împotriva lor. Vreau mereu să fac lucrurile conform propriei voințe, născocesc tertipuri ca să evit să lucrez și tânjesc după timp liber și plăceri. Nu pot accepta să fiu emondat și încerc întotdeauna să aduc argumente pentru a scăpa de aceste lucruri. Cred că este îndeajuns de bine că am trudit și am îndurat greutăți, așa că recurg la argumente și la subterfugii când cineva încearcă să mă emondeze și nu mă simt convins în inima mea. E foarte dificil să te descurci cu mine! Cum ar trebui să caut adevărul ca să rezolv aceste probleme?” Începe să reflecteze la aceste lucruri. Asta înseamnă că are o oarecare înțelegere privind modul în care ar trebui să se poarte oamenii, precum și o oarecare rațiune. Dacă un muncitor începe la un moment dat să își facă lucrarea corect și să se concentreze asupra schimbării firii lui și își dă seama că și el are firi corupte, că și el e arogant și incapabil să I se supună lui Dumnezeu și că, dacă va continua în acest fel, nu va funcționa – când începe să se gândească la aceste lucruri și să le priceapă, când poate să caute adevărul pentru a înfrunta problemele pe care le descoperă – nu va da atunci el semne că se schimbă? Dacă începe să fie altfel, atunci există speranță ca el să se schimbe. Dar dacă nu intenționează niciodată să urmărească adevărul, dacă îi lipsește dorința de a tânji după adevăr și știe doar să trudească și să muncească, fiind încredințat că încheierea lucrării pe care o are la îndemână înseamnă îndeplinirea sarcinii lui și finalizarea însărcinării date de Dumnezeu – dacă el crede că a depune eforturi înseamnă că și-a făcut datoria, fără să ia vreodată în considerare care sunt cererile lui Dumnezeu sau ce este adevărul sau dacă e o persoană care Îl ascultă pe Dumnezeu și nu încearcă niciodată să înțeleagă vreunul dintre aceste lucruri – dacă aceasta e metoda prin care își abordează datoria, va fi el capabil să atingă mântuirea? Nu va fi capabil. Nu a pornit pe calea mântuirii, nu a ajuns pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu și nu și-a clădit o relație cu El. Doar trudește și muncește în casa lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin căutarea adevărurilor-principii putem să ne îndeplinim datoria cum se cuvine”

Dacă te-ai sacrifica sincer pentru Dumnezeu și ai avea o inimă iubitoare de Dumnezeu, cum ai trata sarcinile care sunt murdare, solicitante sau grele? Mentalitatea ta ar fi diferită: ai alege să faci tot ce e dificil și să cauți poveri grele pe care să le iei asupra ta. Ai prelua ceea ce alți oameni nu sunt dispuși să facă și ai face-o numai pentru dragostea față de Dumnezeu și pentru a-L mulțumi. Ai fi copleșit de bucurie să faci asta, fără să te plângi deloc. Sarcinile murdare, solicitante și dificile arată cine sunt, de fapt, oamenii. Cu ce ești diferit de oamenii care-și asumă doar sarcini ușoare și atractive? Nu ești cu mult mai bun decât ei. Nu e așa? Iată cum trebuie să vezi aceste lucruri. Așadar, lucrul care îi dezvăluie cel mai mult pe oameni așa cum sunt cu adevărat este îndeplinirea datoriei lor. Unii oameni spun lucruri grozave de cele mai multe ori, susținând că sunt dispuși să-L iubească pe Dumnezeu și să se supună Lui, dar când întâmpină o greutate în îndeplinirea datoriei lor, dau glas la tot felul de plângeri și cuvinte negative. Este evident că sunt ipocriți. Dacă cineva este un iubitor al adevărului, atunci, când se confruntă cu dificultăți în îndeplinirea datoriei, se va ruga lui Dumnezeu și va căuta adevărul, tratându-și între timp datoria cu seriozitate, chiar dacă aceasta nu este rânduită corespunzător. Nu se va plânge, chiar dacă se va confrunta cu sarcini grele, murdare sau dificile și poate să-și îndeplinească bine sarcinile și să-și facă bine datoria, cu o inimă supusă lui Dumnezeu. Găsește o mare bucurie în a proceda astfel, iar Dumnezeu este mângâiat să vadă asta. Acesta e genul de persoană care primește aprobarea lui Dumnezeu. Dacă cineva devine arțăgos și iritabil de îndată ce se confruntă cu sarcini murdare, grele sau solicitante și nu lasă pe nimeni să-l critice, o astfel de persoană nu este cineva care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu. Ea poate fi doar dezvăluită și eliminată.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Lucrul care reflectă cel mai perceptibil legătura dintre tine și Dumnezeu e modul în care tratezi chestiunile pe care ți le încredințează Dumnezeu, datoria pe care El ți-o atribuie și atitudinea pe care o ai. Cea mai observabilă și mai practică este această problemă. Dumnezeu așteaptă; vrea să vadă atitudinea ta. În această conjunctură crucială, ar trebui să te grăbești și să-ți faci poziția cunoscută lui Dumnezeu, să accepți însărcinarea dată de El și să-ți realizezi bine datoria. Când ai priceput acest punct crucial și ai împlinit însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, relația ta cu Dumnezeu va fi normală. Atunci când Dumnezeu îți încredințează o sarcină sau îți spune să îndeplinești o anumită datorie, dacă atitudinea ta e pripită și apatică și nu o iei în serios, nu-i acesta tocmai opusul la a-ți da toată inima și toată puterea? Îți poți realiza datoria bine în acest fel? Cu siguranță nu. Nu-ți vei realiza datoria în mod corespunzător. Așadar, atitudinea ta când îți realizezi datoria este de o importanță crucială, la fel cum sunt metoda și calea pe care le alegi. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, cei care nu reușesc să-și realizeze bine îndatoririle vor fi eliminați.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cel mai presant lucru de rezolvat acum e cum să ne abordăm datoria. Pentru că îndeplinirea datoriei dezvăluie cel mai bine dacă e adevărată sau falsă credința unei persoane, dacă iubește sau nu adevărul, dacă alege calea cea bună sau pe cea greșită și dacă are sau este lipsită de conștiință și rațiune. Toate aceste probleme pot fi dezvăluite în îndeplinirea datoriei. Pentru a aborda problema modului în care să-ți tratezi datoria, mai întâi, trebuie să înțelegi ce este datoria, precum și cum să o realizezi corect și ce să faci când întâmpini dificultăți în timp ce o îndeplinești – ce principii să respecți și să practici și conform căror adevăruri. Trebuie să înțelegi ce să faci când Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu și când nu poți renunța la intențiile tale. În plus, de-a lungul îndeplinirii îndatoririlor tale, trebuie să reflectezi des la gândurile greșite din sufletul tău, care sunt gânduri și opinii ce aparțin Satanei, ce influențează și ce te împiedică să-ți faci datoria; care te pot determina să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și să-L trădezi în timp ce-ți faci datoria și care te fac să eșuezi în lucrul pe care Dumnezeu ți-l încredințează – trebuie să știi toate acestea. Este datoria importantă pentru o persoană? Este extrem de importantă. Această viziune trebuie să vă fie clară acum: îndeplinirea datoriei voastre e cea mai importantă pentru a crede în Dumnezeu. Acum, cel mai însemnat aspect al credinței în Dumnezeu este îndeplinirea datoriei. Dacă nu îți faci bine datoria, nu poate exista realitate. Prin îndeplinirea datoriei, oamenii sunt capabili să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și pot să clădească treptat o relație normală cu El. Prin îndeplinirea datoriei, oamenii își identifică treptat problemele și ajung să își recunoască firea și esența coruptă. În același timp, reflectând la ei înșiși, oamenii pot descoperi treptat exact ceea ce le cere Dumnezeu. Înțelegeți acum ce anume credeți atunci când credeți în Dumnezeu? De fapt, este o credință în adevăr, o dobândire a adevărului. Îndeplinirea datoriei permite dobândirea adevărului și a vieții. Adevărul și viața nu pot fi obținute fără îndeplinirea datoriei. Poate exista realitatea dacă o persoană crede în Dumnezeu fără să-și facă datoria? (Nu.) Realitatea nu poate exista. Prin urmare, dacă nu îți îndeplinești bine datoria, nu poți dobândi adevărul. Când ești eliminat, asta îți arată că nu ai reușit să crezi în Dumnezeu. Deși spui că tu crezi în El, credința ta e deja lipsită de sens. Acest lucru e ceva ce trebuie înțeles temeinic.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin căutarea adevărurilor-principii putem să ne îndeplinim datoria cum se cuvine”

Acum este timpul ca toți să fie grupați cu cei de felul lor. Este vremea când Dumnezeu îi dezvăluie pe oameni și îi alungă. Dacă voi credeți cu adevărat în Dumnezeu, trebuie să urmăriți bine adevărul și să vă faceți bine datoria. Dacă poți împărtăși o oarecare mărturie bazată pe experiență, acest lucru arată că ești o persoană care iubește adevărul și că ai niște adevăruri-realități. Dacă însă nu poți împărtăși nicio mărturie bazată pe experiență, atunci ești un făcător de servicii și ești în pericol de a fi eliminat. Dacă îți îndeplinești bine datoria, ești responsabil și loial, atunci ești un făcător de serviciu loial și poți rămâne. Cine nu este un făcător de servicii loial trebuie eliminat. Prin urmare, poți rămâne în casa lui Dumnezeu și să fii cruțat de dezastru doar prin îndeplinirea datoriei tale. Îndeplinirea datoriei tale este crucială. Măcar oamenii din casa lui Dumnezeu sunt cinstiți. Sunt inși care sunt demni de încredere în datoria lor, care pot să accepte însărcinarea dată de Dumnezeu și să își îndeplinească datoria cu loialitate. Dacă oamenii nu au credință adevărată, conștiință și rațiune și dacă nu au o inimă cu frică de Dumnezeu sau supusă Lui, atunci nu sunt potriviți pentru a îndeplini îndatoriri. Deși își fac datoria, o fac neglijent. Sunt făcători de servicii – oameni care nu s-au căit cu adevărat. Asemenea făcători de servicii vor fi alungați mai devreme sau mai târziu. Doar făcătorii de servicii loiali vor fi cruțați. Deși făcătorii de servicii loiali nu au adevărurile-realități, ei au conștiință și rațiune, sunt capabili să își îndeplinească îndatoririle cu sinceritate, iar Dumnezeu le permite să fie cruțați. Aceia care au adevăruri-realități și care pot să aducă o mărturie răsunătoare despre Dumnezeu sunt oamenii Săi și vor fi și ei cruțați și aduși în Împărăția Sa.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, trebuie măcar să fii înzestrat cu o conștiință și cu rațiune”