Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Ce a dobândit omul de când a început să creadă în Dumnezeu prima dată? Ce ai ajuns să știi despre Dumnezeu? Cât te-ai schimbat datorită credinței tale în Dumnezeu? Astăzi, știți cu toții că credința omului în Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea sufletului și bunăstarea trupească, nici nu este pentru a-i îmbogăți viața prin iubirea față de Dumnezeu și așa mai departe. În această situație, dacă Îl iubești pe Dumnezeu pentru bunăstarea trupească sau plăcerea de moment, atunci, chiar dacă, în cele din urmă, iubirea ta față de Dumnezeu atinge cea mai înaltă culme și nu ceri nimic în plus, iubirea aceasta pe care o urmărești rămâne o iubire alterată și nu una plăcută lui Dumnezeu. Aceia care folosesc iubirea de Dumnezeu pentru a-și îmbogăți existențele plictisitoare și pentru a umple un gol în inimile lor sunt genul de oameni care râvnesc după confort, nu aceia care caută cu adevărat să-L iubească pe Dumnezeu. Acest tip de iubire este forțată și este urmărirea satisfacției mentale, iar Dumnezeu nu are nevoie de aceasta. Așadar, ce fel de iubire este iubirea ta? Pentru ce Îl iubești pe Dumnezeu? Câtă iubire adevărată de Dumnezeu este acum în tine? Iubirea marii voastre majorități este de tipul celei menționate anterior. O astfel de iubire poate doar să mențină un statu-quo; nu poate atinge statornicia și nici nu se poate înrădăcina în om. Genul acesta de iubire este doar ca o floare care înflorește și se ofilește fără să dea roade. Cu alte cuvinte, după ce L-ai iubit o dată pe Dumnezeu astfel, dacă nu există nimeni care să te îndrume pe calea ce-ți stă înainte, te vei prăbuși. Dacă nu poți să-L iubești pe Dumnezeu decât în vremea iubirii pentru El, dar, apoi, viața-fire pe care o ai rămâne neschimbată, atunci vei rămâne sub vălul influenței întunericului, incapabil să scapi, și vei rămâne incapabil să te eliberezi de robia Satanei și să încetezi să fii prostul lui. Niciun om ca acesta nu poate fi pe deplin câștigat de către Dumnezeu; în cele din urmă, spiritul, sufletul și trupul său vor continua să-i aparțină Satanei. Nu poate exista nicio îndoială în privința asta. Toți aceia care nu pot fi pe deplin câștigați de către Dumnezeu se vor întoarce în locul lor inițial, adică se vor întoarce la Satana, și vor merge în iazul de foc și pucioasă pentru a accepta următoarea etapă a pedepsei de la Dumnezeu. Cei câștigați de către Dumnezeu sunt cei care se răzvrătesc împotriva Satanei și scapă de controlul lui. Ei se numără în mod oficial printre oamenii Împărăției. De aici își trag originile oamenii Împărăției.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii”

În zilele noastre, în calitate de credincios în Dumnezeul practic, trebuie să pornești pe drumul cel bun. În credința ta în Dumnezeu, nu ar trebui doar să cauți binecuvântări; mai degrabă, ar trebui să urmărești să-L iubești pe Dumnezeu și să-L cunoști. Prin luminarea Lui și prin propria ta urmărire, ar trebui să poți mânca și bea cuvântul Lui, să poți să ajungi la o înțelegere adevărată a Lui și să ai o dragoste adevărată de Dumnezeu care izvorăște din adâncul inimii tale. Cu alte cuvinte, când dragostea ta pentru Dumnezeu este cea mai autentică și nimeni nu o poate distruge sau sta în calea iubirii tale pentru El, acesta este momentul în care te afli pe calea cea bună a credinței tale în Dumnezeu. Aceasta dovedește că Îi aparții lui Dumnezeu, căci inima ta este deja sub stăpânirea lui Dumnezeu și nimic altceva nu mai poate să te stăpânească. Prin experiența ta, prin prețul pe care l-ai plătit și prin lucrarea lui Dumnezeu, poți ajunge să simți o dragoste spontană pentru El – și, când o vei face, te vei elibera de influența Satanei și vei ajunge să trăiești în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Numai după ce te-ai eliberat de influența întunericului se poate spune că L-ai dobândit pe Dumnezeu. În credința ta în Dumnezeu, trebuie să încerci să urmărești acest scop. Aceasta este responsabilitatea fiecăruia dintre voi. Niciunul dintre voi nu ar trebui să se mulțumească cu starea actuală a lucrurilor. Nu puteți fi cu mintea împărțită față de lucrarea lui Dumnezeu și nici să o tratați cu ușurință. Ar trebui să vă gândiți la Dumnezeu în toate privințele și neîncetat și să faceți toate lucrurile de dragul Lui. Și în discursul și în acțiunile voastre, ar trebui să puneți pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu. Numai astfel puteți fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”

Cineva care Îl slujește pe Dumnezeu nu ar trebui să știe doar să sufere pentru El; mai mult decât atât, ar trebui să înțeleagă că scopul credinței în Dumnezeu este de a urmări să-L iubească pe Dumnezeu. Dumnezeu te folosește nu doar ca să te rafineze și să te facă să suferi, ci, mai degrabă, te folosește astfel încât să poți să-I cunoști faptele, să cunoști adevărata însemnătate a vieții umane și, cu atât mai mult, ca să știi că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă să te bucuri de har; în schimb, înseamnă mai mult să suferi de dragul iubirii pentru Dumnezeu. De vreme ce te bucuri de harul lui Dumnezeu, trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui; trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Dacă poți experimenta cum Dumnezeu te luminează și poți, de asemenea, experimenta cum te emondează și te judecă, experiența ta va fi cuprinzătoare. Dumnezeu Și-a săvârșit lucrarea de judecată asupra ta și Și-a săvârșit și lucrarea de mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a emondat, dar te-a și luminat și iluminat. Atunci când ești negativ și slab, Dumnezeu încă Își face griji pentru tine. Toată această lucrare te învață că tot ceea ce ține de om se află în orchestrările lui Dumnezeu. S-ar putea să consideri că a crede în Dumnezeu înseamnă doar să suferi sau să faci multe lucruri pentru El sau ca trupul tău să poată fi în pace sau ca tot în viața ta să decurgă fără probleme și ca tu să te poți simți confortabil și în largul tău din toate punctele de vedere. Niciunele dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii să le aibă în credința lor în Dumnezeu. Dacă pentru aceste scopuri crezi tu, atunci perspectiva ta este incorectă, iar ție îți este pur și simplu imposibil să fii desăvârșit. Faptele lui Dumnezeu, firea Sa dreaptă, înțelepciunea Lui, cuvintele Sale și minunăția și caracterul de nepătruns pe care Le are sunt toate lucruri pe care oamenii s-ar cuveni să le înțeleagă. Prin această înțelegere, ar trebui să ajungi să-ți descotorosești inima de cerințele, speranțele și noțiunile tale personale. Numai prin eliminarea acestor lucruri poți să îndeplinești condițiile cerute de Dumnezeu. Numai prin asta poți să ai viață și să-L mulțumești pe Dumnezeu. Scopul credinței în Dumnezeu este de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât faptele și slava Lui să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Acesta este punctul de vedere corect asupra credinței în Dumnezeu și, de asemenea, acesta este țelul pe care ar trebui să-l urmărești. Punctul tău de vedere asupra credinței în Dumnezeu trebuie să fie îndreptat și ar trebui să cauți să dobândești cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, în special, trebuie să poți să-I vezi faptele practice, faptele Sale minunate din întregul univers, precum și lucrarea practică pe care o săvârșește în trup. Prin experiențele lor concrete, oamenii ar trebui să aprecieze exact cum Își face Dumnezeu lucrarea asupra lor și care sunt intențiile Lui față de ei. Scopul tuturor acestor lucruri este ca ei să se poată elibera de firile lor corupte satanice. Eliberându-te de toată necurăția și nedreptatea din tine și eliberându-te de intențiile tale greșite, vei dobândi o credință adevărată în Dumnezeu. Numai cu credință adevărată Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești în mod autentic pe Dumnezeu doar pe temelia credinței tale în El. Poți obține iubire față de Dumnezeu fără să crezi în El? Din moment ce tu crezi în Dumnezeu, nu poți fi confuz în privința aceasta. Unii oameni devin motivați de îndată ce văd cum credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar apoi își pierd toată motivația imediat ce văd că trebuie să fie supuși rafinărilor. Înseamnă asta a crede în Dumnezeu? În cele din urmă, în credința ta, trebuie să dobândești supunerea deplină și absolută înaintea lui Dumnezeu. Crezi în Dumnezeu, dar dacă totuși ai pretenții de la El, ai multe noțiuni religioase de care nu poți să te lepezi, interese personale la care nu poți să renunți și tot urmărești binecuvântările trupului și-ți dorești ca Dumnezeu să-ți mântuiască trupul, să-ți mântuiască sufletul, atunci manifești comportamentul cuiva cu perspectiva greșită. Deși oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută să-și schimbe firile și nu urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, ci mai degrabă urmăresc doar interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care fac parte din categoria convingerilor religioase; aceasta nu este adevărata credință în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să aibă o inimă pregătită să sufere pentru El și hotărârea de a renunța la ei înșiși. Dacă oamenii nu îndeplinesc aceste două condiții, credința lor în Dumnezeu nu este valabilă, iar ei nu vor putea să obțină o schimbare în firile lor. Doar oamenii care urmăresc sincer adevărul, cunoașterea lui Dumnezeu și viața sunt cei care într-adevăr cred în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Acum înțelegeți ce înseamnă credința în Dumnezeu? Înseamnă credința în Dumnezeu să vezi semne și minuni? Înseamnă să mergi la ceruri? Credința în Dumnezeu nu este câtuși de puțin o chestiune ușoară. Căile religioase de a crede ar trebui eliminate; urmărirea vindecării bolnavilor și alungarea demonilor, concentrarea asupra semnelor și a minunilor, râvnirea la mai mult din harul lui Dumnezeu, la mai multă pace și bucurie, urmărirea perspectivelor și conforturilor trupului – acestea sunt căi religioase de a crede, și astfel de căi de a crede sunt o formă nedeslușită de credință. Ce este astăzi credința practică în Dumnezeu? Este a accepta cuvântul lui Dumnezeu drept viața-realitate pe care o ai, a-L cunoaște pe Dumnezeu din cuvântul Său și a dobândi astfel o iubire adevărată pentru El. Ca să fie clar: credința în Dumnezeu există pentru ca tu să poți să te supui lui Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care ar trebui îndeplinită de o ființă creată. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să ajungi să cunoști frumusețea lui Dumnezeu, cât de demn de venerație este Dumnezeu și modul în care lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra ființelor Sale create este mântuirea și desăvârșirea lor – acestea sunt lucrurile absolut esențiale ale credinței tale în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă în principal a trece de la o viață a trupului la o viață de iubire a lui Dumnezeu și de la a trăi în corupție la a trăi în viața cuvintelor lui Dumnezeu; înseamnă a ieși de sub controlul Satanei și a trăi sub grija și protecția lui Dumnezeu; are ca scop să te poți supune lui Dumnezeu în loc să te supui trupului, pentru ca Dumnezeu să-ți câștige întreaga inimă și să te facă desăvârșit și pentru ca tu să fii eliberat de firile corupte satanice. Credința în Dumnezeu există în principal pentru ca marea putere și slavă a lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să respecți voia lui Dumnezeu, astfel încât planul lui Dumnezeu să poată fi înfăptuit și astfel încât tu să poți aduce mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să aibă legătură cu dorința de a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul propriului tău trup. Ar trebui să fie despre urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu, despre a fi capabil să te supui lui Dumnezeu și, asemenea lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Scopul principal este să obții acest lucru. Omul mănâncă și bea cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L mulțumi. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o cunoaștere mai mare a lui Dumnezeu și abia după aceea poți să te supui Lui. Numai având cunoaștere de Dumnezeu Îl poți iubi și numai acesta e scopul pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, îți dorești mereu să vezi semne și minuni, atunci această perspectivă asupra credinței în Dumnezeu este greșită. Credința în Dumnezeu este în principal acceptarea cuvintelor lui Dumnezeu ca viața-realitate pe care o ai. Când cuvintele care ies din gura lui Dumnezeu sunt puse în practică de oameni și se realizează în ei, scopul lui Dumnezeu este atins. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să urmărească să fie desăvârșit de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să ajungă la supunere totală față de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și să atingi statura lui Petru, având stilul lui Petru despre care vorbește Dumnezeu, atunci acela va fi momentul în care vei dobândi succes în credința în Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se săvârșește prin cuvântul lui Dumnezeu”

Speri că a ta credință în Dumnezeu nu va presupune nicio dificultate și niciun necaz și nici cea mai mică suferință. Întotdeauna urmărești acele lucruri care sunt lipsite de valoare și nu acorzi valoare vieții, în schimb, pui propriile tale gânduri extravagante înaintea adevărului. Ești așa de lipsit de valoare! Trăiești ca un porc – ce diferență este între tine și porci și câini? Nu sunt fiare toți aceia care nu urmăresc adevărul și care în schimb iubesc trupul? Cei morți, lipsiți de duh, nu sunt oare cu toții cadavre umblătoare? Câte cuvinte au fost rostite în mijlocul vostru? A fost făcută doar puțină lucrare în mijlocul vostru? Cât de mult am oferit în mijlocul vostru? Așadar, cum de tu nu ai câștigat aceste lucruri? Ce motiv ai să te plângi? Nu este adevărat că nu ai câștigat nimic pentru că ești prea atașat de trup? Și nu este oare pentru că gândurile tale sunt prea extravagante? Nu este oare pentru că ești prea prost? Dacă nu reușești să câștigi aceste binecuvântări, poți să-L învinuiești pe Dumnezeu că nu te-a mântuit? Tot ceea ce urmărești tu este să fii capabil să câștigi pacea după ce ai crezut în Dumnezeu – să nu se îmbolnăvească ai tăi copii, să aibă o slujbă bună soțul tău, să-și găsească fiul tău o soție bună, să-și găsească fiica ta un soț bun, să are pământul bine boii și caii tăi, să ai un an de vreme bună pentru recoltele tale. Asta e ceea ce urmărești tu. Ce urmărești tu e doar să trăiești în confort – să nu se întâmple niciun accident familiei tale, să te ocolească vânturile, să nu fie atinsă fața ta de nisip, să nu fie inundate recoltele familiei tale – să nu fii afectat de niciun dezastru, să trăiești în „îmbrățișarea lui Dumnezeu”, să trăiești într-un cuibușor confortabil. Un laș ca tine, care întotdeauna urmărește trupul – ai o inimă, ai un duh? Nu ești o fiară? Îți dăruiesc adevărata cale fără să-ți cer nimic în schimb, dar tu tot nu o urmărești. Ești în continuare unul dintre aceia care cred în Dumnezeu? Îți dăruiesc viața umană reală, dar tu tot nu o urmărești. Nu ești oare de același fel cu porcii și câinii? Porcii nu urmăresc viața omului, ei nu urmăresc să fie curățiți și nu înțeleg ce este viața. În fiecare zi, după ce mănâncă pe săturate, ei doar dorm. Eu ți-am dăruit adevărata cale și totuși, tu nu ai câștigat-o, rămâi cu mâna goală. Ești dispus să continui în această viață, viața unui porc? Care este însemnătatea existenței unor astfel de oameni? Viața ta este demnă de dispreț și josnică, trăiești în mijlocul murdăriei și al desfrâului și nu urmărești niciun scop, așadar, nu este viața ta cea mai josnică dintre toate? Ai tupeul să dai ochii cu Dumnezeu? Dacă tu continui să experimentezi în acest mod, nu-i așa că nu vei obține nimic? Adevărata cale ți-a fost dăruită, dar dacă poți sau nu să o câștigi în cele din urmă depinde de propria ta urmărire.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cât de mult Îl iubești pe Dumnezeu astăzi? Și cât de mult știi din tot ceea ce Dumnezeu a făcut asupra ta? Acestea sunt lecțiile pe care ar trebui să le înveți. Când Dumnezeu ajunge pe pământ, tot ceea ce El a făcut asupra omului și i-a permis omului să vadă este astfel încât omul să-L iubească și să-L cunoască cu adevărat. Faptul că omul e capabil să sufere pentru Dumnezeu și a reușit să ajungă atât de departe este, pe de-o parte, datorită iubirii lui Dumnezeu și, pe de altă parte, datorită mântuirii lui Dumnezeu; chiar mai mult, este datorită judecății și lucrării de mustrare pe care Dumnezeu a îndeplinit-o asupra omului. Dacă sunteți fără judecata, mustrarea și încercările lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu v-a făcut să suferiți, atunci, cu toată sinceritatea, nu-L veți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui Dumnezeu asupra omului, cu atât este mai mare suferința omului, cu atât mai mult demonstrează cât de semnificativă este lucrarea lui Dumnezeu și cu atât mai mult inima omului este capabilă să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu. Cum este însușită lecția de a-L iubi pe Dumnezeu? Fără greutăți și rafinare, fără încercări dureroase – și dacă, în plus, tot ceea ce Dumnezeu i-a dăruit omului ar fi har, bunătate iubitoare și milă – ai fi tu capabil să atingi punctul în care Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu? Pe de o parte, în timpul încercărilor de la Dumnezeu, omul ajunge să-și cunoască lipsurile și să vadă că este neînsemnat, vrednic de dispreț și josnic, că nu are nimic și nu este nimic; pe de altă parte, în timpul încercărilor, Dumnezeu pregătește unele medii pentru om, astfel încât, în cadrul acestora, omul să fie mai capabil să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu. Deși durerea este mare și, uneori, insurmontabilă – ajungând chiar la nivelul unei dureri zdrobitoare – după ce a experimentat-o, omul vede cât de încântătoare este lucrarea lui Dumnezeu asupra lui și numai pe această fundație se naște în om iubirea adevărată pentru Dumnezeu. Astăzi omul vede că, doar cu harul, dragostea și mila lui Dumnezeu, el este incapabil să se cunoască cu adevărat pe sine însuși și e cu atât mai puțin capabil să cunoască esența omului. Doar prin rafinarea și, deopotrivă, judecata lui Dumnezeu și în timpul procesului de rafinare omul poate să-și cunoască lipsurile și să știe că nu are nimic. Astfel, dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu. Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, având o viață de familie liniștită sau binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu, iar credința ta în Dumnezeu nu poate fi considerată de succes. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului, dar omul nu poate fi desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele sale, omul întâlnește o parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și mila lui Dumnezeu, însă, după ce a experimentat pentru o perioadă, el vede că harul lui Dumnezeu și dragostea și mila Lui sunt incapabile de a-l desăvârși pe om, incapabile de a dezvălui ceea ce e corupt în om și incapabile de a-l scăpa pe om de firea sa coruptă sau a-i desăvârși dragostea și credința. Lucrarea harului lui Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade, iar omul nu se poate baza pe faptul de a se bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Pe mulți care Îl urmează pe Dumnezeu îi preocupă doar cum să obțină binecuvântări sau să se ferească de dezastru. De îndată ce se menționează lucrarea și gestionarea lui Dumnezeu, ei tac și își pierd orice interes. Ei cred că înțelegerea acestor chestiuni atât de plictisitoare nu va contribui la creșterea vieții lor și nici nu le va oferi vreun beneficiu. Prin urmare, deși au auzit informații despre gestionarea lui Dumnezeu, o abordează într-un mod neserios. Ei nu o văd ca fiind ceva prețios de acceptat, cu atât mai puțin o înțeleg considerând-o ca parte a vieții lor. Scopul acestor oameni în urmarea lui Dumnezeu este foarte simplu, există un singur obiectiv: de a fi binecuvântați. Acești oameni nu se obosesc să țină cont de nimic altceva care nu are nicio legătură cu acest obiectiv. Pentru ei, obținerea binecuvântărilor este cel mai legitim scop în credința în Dumnezeu – este însăși valoarea credinței lor. În cazul în care ceva nu servește acestui scop, indiferent ce ar fi, lucrul acela nu îi mișcă deloc. Acesta este cazul majorității oamenilor care cred astăzi în Dumnezeu. Scopul și intenția lor par legitime, pentru că, în timp ce ei cred în Dumnezeu, se și consumă pentru Dumnezeu, se dedică lui Dumnezeu și își fac datoria. Ei renunță la tinerețe, se leapădă de familie și de carieră și chiar își petrec ani de zile departe de casă, alergând de colo-colo. De dragul scopului lor suprem, își schimbă interesele, viziunea asupra vieții și chiar direcția pe care o urmăresc; totuși, ei nu-și pot schimba scopul în credința lor în Dumnezeu. Ei aleargă pentru a-și gestiona propriile aspirații; indiferent cât de departe este drumul și indiferent cât de multe greutăți, pericole și obstacole întâmpină pe drum, continuă să fie persistenți și netemători de moarte. Ce putere îi silește să continue să se dedice în acest fel? Este conștiința lor? Este caracterul lor minunat și nobil? Este hotărârea lor să se lupte cu forțele răului până la sfârșit? Este credința pe care o posedă pentru a aduce mărturie pentru Dumnezeu fără să caute o recompensă? Este devotamentul lor în a fi dispuși să renunțe la toate pentru a împlini voia lui Dumnezeu? Sau este spiritul lor dedicat, de a renunța întotdeauna la cererile personale extravagante? Ca o persoană care nu a înțeles niciodată lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu să fie capabilă să consume atât de mult sânge al inimii este, pur și simplu, un miracol extraordinar! Pentru moment, să nu discutăm despre cât de mult au oferit acești oameni. Comportamentul lor, totuși, este foarte demn de disecția noastră. În afară de beneficiile care sunt atât de strâns asociate cu ei, ar putea exista alte motive pentru care oamenii care nu Îl înțeleg niciodată pe Dumnezeu ar plăti un preț atât de mare pentru El? Aici, descoperim o problemă care nu a fost identificată anterior de om: relația omului cu Dumnezeu este doar una de pur interes personal. Este relația dintre cel care primește binecuvântarea și cel care o oferă. Pentru a spune lucrurilor pe nume, este relația dintre un angajat și un angajator. Angajatul lucrează din greu numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Nu există nicio afecțiune de înrudire în acest fel de relație bazată pe interese proprii, ci doar o tranzacție. Nu există a iubi sau a fi iubit, numai caritate și milă. Nu există înțelegere, doar o neputincioasă indignare reprimată și înșelătorie. Nu există intimitate, numai o prăpastie de netrecut. Acum, că lucrurile au ajuns până în acest punct, cine poate inversa o astfel de direcție? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu adevărat cât de cumplită a devenit această relație? Cred că atunci când oamenii se cufundă în atmosfera plină de bucurie a faptului de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă și de dizgrațioasă este o astfel de relație cu Dumnezeu.

Cel mai trist lucru legat de credința omenirii în Dumnezeu este că omul își desfășoară propria afacere în mijlocul lucrării lui Dumnezeu și totuși nu acordă nicio atenție gestionării lui Dumnezeu. Cel mai mare eșec al credinței omului în Dumnezeu este că, în timp ce urmărește să se supună lui Dumnezeu și să I se închine, el își construiește simultan propriul vis al unei destinații la care aspiră și urzește cum să obțină cea mai mare binecuvântare și cea mai bună destinație. Chiar dacă oamenii înțeleg cât de patetici, demni de ură și jalnici sunt, câți pot renunța cu ușurință la aspirațiile și speranțele lor? Și cine este în stare să-și oprească propriii pași și să nu-și mai facă planuri pentru propriul interes? Dumnezeu are nevoie de cei care vor coopera îndeaproape cu El, pentru a-I duce la bun sfârșit gestionarea. El are nevoie de cei care își vor dedica întreaga minte și întregul trup lucrării Sale de gestionare, pentru a I se supune. El nu are nevoie de oameni care întind mâinile să cerșească de la El în fiecare zi, cu atât mai puțin de cei care se consumă puțin pentru El și apoi așteaptă să-I ceară răsplată. Dumnezeu îi urăște pe cei care aduc o contribuție neînsemnată și apoi se culcă pe lauri. El îi urăște pe acei oameni cu sânge rece care resimt antipatie față de lucrarea Sa de gestionare și vor doar să vorbească despre a merge în cer și a obține binecuvântări. El are o ură și mai mare pentru cei care profită de oportunitatea oferită de lucrarea Sa de mântuire în propriul lor beneficiu. Asta pentru că acestor oameni nu le-a păsat niciodată de ceea ce Dumnezeu vrea să realizeze și să obțină prin lucrarea Sa de gestionare. Ei sunt preocupați doar de cum pot folosi oportunitatea oferită de lucrarea lui Dumnezeu pentru a obține binecuvântări. Ei nu sunt deloc atenți la inima lui Dumnezeu, fiind în întregime preocupați de propriile perspective și de propria soartă. Cei care resimt antipatie față de lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și care nu au nici cel mai mic interes pentru modul în care Dumnezeu mântuiește omenirea și pentru intențiile Sale, toți fac lucruri care le plac în afara sferei lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Acțiunile lor nu sunt nici amintite, nici aprobate de Dumnezeu, cu atât mai puțin privite în mod favorabil de către Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi mântuit numai în cadrul gestionării lui Dumnezeu”

Ce ar trebui să urmărești acum? Dacă ești sau nu capabil să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu, dacă ești sau nu în stare să devii o mărturie pentru Dumnezeu și o manifestare a Lui și dacă ești sau nu potrivit pentru a fi folosit de El – acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le urmărești. Cât de mult a lucrat cu adevărat Dumnezeu asupra ta? Cât de mult ai văzut, cât de mult ai priceput? Cât de mult ai experimentat și gustat? Indiferent dacă Dumnezeu te-a încercat, emondat sau disciplinat, faptele și lucrarea Sa au fost săvârșite asupra ta. Dar, în calitate de credincios în Dumnezeu și ca om care este dispus să urmărească să fie desăvârșit de El, ești capabil să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu în baza experienței tale practice? Poți să trăiești cuvântul lui Dumnezeu prin experiența ta practică? Poți să îi aprovizionezi pe alții prin propria-ți experiență practică și să te consumi întreaga viață ca să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu? Ca să aduci mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te bazezi pe experiența și cunoașterea ta și pe prețul pe care l-ai plătit. Doar astfel poți să-I satisfaci intențiile. Ești cineva care aduce mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu? Ai această hotărâre? Dacă ești capabil să aduci mărturie pentru numele Său și, chiar mai mult, pentru lucrarea Sa, și dacă poți trăi imaginea oamenilor Săi pe care El o cere, atunci ești un martor pentru Dumnezeu. Cum anume aduci tu mărturie pentru Dumnezeu? Dacă tu urmărești și tânjești să trăiești cuvântul Său și să dai mărturie cu gura ta, astfel încât oamenii să poată ajunge să-I cunoască lucrarea și să-I vadă faptele – dacă într-adevăr urmărești aceste lucruri, atunci Dumnezeu te va desăvârși. Dacă nu urmărești decât să fii desăvârșit de Dumnezeu și să fii binecuvântat în final, atunci perspectiva credinței tale în El nu este pură. Ar trebui să urmărești cum să vezi faptele lui Dumnezeu în viața reală, cum să-L mulțumești când El face să se manifeste intențiile Sale în fața ta și să urmărești cum s-ar cuveni să aduci mărturie pentru minunăția și înțelepciunea Sa și cum să aduci mărturie despre modul în care te disciplinează și te emondează. Toate acestea sunt lucruri la care ar trebui să cugeți acum. Dacă inima ta iubitoare de Dumnezeu este așa doar ca să poți dobândi glorie cu El după ce te desăvârșește, atunci tot nu este suficient și nu poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să fii capabil să aduci mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, să-I satisfaci cerințele și să experimentezi într-un mod practic lucrarea pe care El o face asupra oamenilor. Fie că e vorba de durere, de lacrimi sau de suferință, trebuie să experimentezi toate aceste lucruri în mod practic. Acestea sunt menite să te desăvârșească drept martor al lui Dumnezeu. Ce anume te obligă acum să suferi și să urmărești să fii desăvârșit? Suferința ta actuală este într-adevăr de dragul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a aduce mărturie pentru El? Sau este de dragul binecuvântărilor trupului, pentru perspectivele tale de viitor și destinul tău? Toate intențiile, motivațiile și țelurile pe care le urmărești trebuie să fie îndreptate și nu pot fi călăuzite de propria-ți voință.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”