Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Ce aspecte include umanitatea normală? Înțelegere, rațiune, conștiință și caracter. Dacă poți atinge normalitatea în fiecare dintre aceste aspecte, umanitatea ta va fi la nivelul cerut. Ar trebui să ai asemănarea unei ființe umane normale, ar trebui să semeni cu un credincios în Dumnezeu. Nu trebuie să obții prea mult sau să te ocupi de diplomație; trebuie doar să fii o ființă umană normală, cu rațiunea unei persoane normale, să poți vedea dincolo de lucruri și cel puțin să arăți ca o ființă umană normală. Asta va fi suficient. Tot ce ți se cere astăzi se încadrează în capacitățile tale; nu este o încercare de a pretinde imposibilul. Niciun cuvânt inutil și nicio lucrare inutilă nu se vor înfăptui asupra ta. Trebuie să scapi de toată urâțenia exprimată sau dezvăluită în viața ta. Ați fost corupți de Satana și debordați de veninul Satanei. Tot ce ți se cere este să scapi de această fire satanică și coruptă. Nu ți se cere să devii vreo figură de rang înalt sau vreo persoană faimoasă sau importantă. Asta nu are rost. Lucrarea care se face în voi ține cont de ceea ce este inerent vouă. Ceea ce Eu cer de la oameni este definit în cadrul unor limite. Dacă ați practica în modul și pe tonul cu care vorbesc intelectualii, nu ar fi suficient; nu ați reuși să faceți asta. Considerând calibrul vostru, ar trebui cel puțin să puteți vorbi cu înțelepciune și tact și să explicați lucrurile într-o manieră clară și de înțeles. E tot ce este necesar pentru a îndeplini cerințele. Dacă obțineți cel puțin înțelegere și rațiune, atunci asta va fi îndeajuns. Cel mai important în acest moment este să renunți la firea ta satanică coruptă. Trebuie să alungi urâțenia care se manifestă în tine. Cum poți vorbi despre rațiune supremă și înțelegere supremă dacă nu le elimini pe acestea? Mulți oameni, văzând că epoca s-a schimbat, nu au niciun fel de umilință și răbdare și, la fel de bine, s-ar putea să nu aibă deloc nici iubire, nici purtare sfântă. Cât de absurzi sunt astfel de oameni! Au măcar vreun dram de umanitate normală? Au vreo mărturie demnă de menționat? Ei sunt complet lipsiți de înțelegere și rațiune. Desigur, anumite aspecte ale practicii oamenilor care sunt deviante și eronate trebuie corectate; viețile lor spirituale rigide și aspectul lor înțepenit și imbecil, de exemplu – toate acestea trebuie schimbate. Schimbarea nu înseamnă a te lăsa să te depravezi sau să te dedai trupului, spunând orice dorești. Nu vorbi cu lejeritate. Să ai vorbirea și comportamentul unei ființe umane normale înseamnă să vorbești coerent, spunând „da” atunci când vrei să spui „da” și „nu” când vrei să spui „nu”. Raportează-te la fapte și vorbește corespunzător. Nu trișa, nu minți. Limitele pe care le poate atinge o persoană normală privind o schimbare a firii trebuie să fie înțelese. Dacă nu, nu vei putea intra în realitate.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Creșterea calibrului este pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu”

În firile oamenilor normali nu există necinste sau înșelăciune, oamenii au o relație normală unii cu ceilalți, ei nu rămân singuri, iar viețile lor nu sunt nici mediocre, nici decadente. Deci, la fel este înălțat Dumnezeu printre toți; cuvintele Lui pătrund printre oameni, ei trăiesc în pace unul cu celălalt și, sub îngrijirea și protecția lui Dumnezeu, pământul este plin de armonie, fără amestecul Satanei, iar slava lui Dumnezeu deține cea mai mare importanță în rândul oamenilor. Astfel de oameni sunt ca îngerii: puri, plini de viață, nu se plâng niciodată de Dumnezeu și își dedică toate eforturile numai slavei lui Dumnezeu pe pământ.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 16

Am multe speranțe. Sper să vă puteți purta într-un mod cuviincios și plăcut, să vă îndepliniți îndatoririle cu credință, să aveți adevăr și omenie, să fiți oameni care pot renunța la tot ce au și chiar la viața lor pentru Dumnezeu, și așa mai departe. Toate aceste speranțe izvorăsc din neajunsurile voastre, din stricăciunea voastră și din neascultare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”

Din afară, persoanele pe care Dumnezeu le folosește par să fie iraționale și să nu aibă o relație normală cu alții, deși se exprimă cuviincios, nu vorbesc nechibzuit și pot întotdeauna să-și păstreze inima liniștită în fața lui Dumnezeu. Acesta este exact felul de persoană care e suficientă pentru a fi folosită de Duhul Sfânt. Această persoană „irațională” despre care vorbește Dumnezeu pare să nu aibă o relație normală cu ceilalți și să nu acorde considerația cuvenită iubirii exterioare sau practicilor exterioare, dar, atunci când comunică chestiuni spirituale, ea poate să-și deschidă inima și să asigure altruist celorlalți iluminarea și luminarea pe care a obținut-o din experiența sa reală înaintea lui Dumnezeu. În acest fel își exprimă ei iubirea pentru Dumnezeu și mulțumesc voia lui Dumnezeu. Atunci când alții îi ponegresc și ridiculizează, ei pot evita să fie controlați de persoane, chestiuni sau lucruri din exterior și tot reușesc să fie liniștiți înaintea lui Dumnezeu. O asemenea persoană pare să aibă propria înțelegere unică. Indiferent ce fac ceilalți oameni, inimile lor nu-L părăsesc niciodată pe Dumnezeu. Când alții conversează voioși și cu umor, inimile lor tot rămân înaintea lui Dumnezeu, contemplând cuvântul lui Dumnezeu sau rugându-se în liniște lui Dumnezeu în inimile lor, căutând intențiile lui Dumnezeu. Ei nu dau niciodată importanță păstrării unor relații normale cu alți oameni. O asemenea persoană pare să nu aibă nicio filosofie de viață. Pe dinafară, această persoană este plină de viață, adorabilă și inocentă, dar are și un sentiment de liniște. Aceasta este înfățișarea felului de persoană pe care o folosește Dumnezeu. Lucruri precum filosofia de viață sau „rațiunea normală” pur și simplu nu funcționează la acest tip de persoană; acesta este tipul de persoană care și-a devotat întreaga inimă cuvântului lui Dumnezeu și pare să Îl aibă doar pe Dumnezeu în inima sa. Acesta este tipul de persoană la care Dumnezeu Se referă ca fiind o persoană „fără rațiune” și e exact tipul de persoană folosită de Dumnezeu. Semnul unei persoane care e folosită de Dumnezeu este: oricând și oriunde, inima sa este mereu înaintea lui Dumnezeu și, indiferent cât de desfrânați ar putea fi alții, cât de mult se lasă în voia poftelor și a trupului, inima acestei persoane nu-L părăsește niciodată pe Dumnezeu și nu urmează gloata. Doar acest tip de persoană este potrivită pentru folosul lui Dumnezeu și doar acest tip de persoană este desăvârșită de către Duhul Sfânt. Dacă ești incapabil să dobândești aceste lucruri, atunci nu ești calificat să fii câștigat de Dumnezeu și să fii desăvârșit de Duhul Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este foarte important să stabilim o relație normală cu Dumnezeu”

Oamenii care au adevărul sunt cei care, în experiențele lor reale, își pot păstra poziția privind mărturia lor, pot rămâne neclintiți în poziția lor, să stea de partea lui Dumnezeu, fără a se retrage, și care pot avea o relație normală cu oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu, care, atunci când li se întâmplă lucruri, sunt capabili să I se supună total lui Dumnezeu și pot să I se supună lui Dumnezeu până la moarte. Practica și revelațiile tale din viața reală sunt o mărturie a lui Dumnezeu, acestea sunt modul de a trăi al omului și mărturia lui Dumnezeu și aceasta înseamnă cu adevărat a te bucura de iubirea lui Dumnezeu; când ai experimentat până la acest punct, efectul dorit va fi fost obținut. Ești dominat de un mod adevărat de a trăi și fiecare acțiune a ta este privită cu admirație de alții. Hainele și înfățișarea ta exterioară sunt neremarcabile, dar trăiești o viață cu cea mai mare evlavie, și când comunici cuvintele lui Dumnezeu ești ghidat și luminat de El. Ești capabil să rostești voia lui Dumnezeu prin cuvintele tale, comunici realitatea și înțelegi multe despre servirea în duh. Ești candid în vorbire, ești decent și drept, nu cauți conflictul și ești cuviincios, capabil să te supui aranjamentelor lui Dumnezeu și îți păstrezi poziția în mărturia ta când lucrurile ți se întâmplă, și ești calm și netulburat indiferent cu ce te confrunți. Acest tip de persoană a văzut cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt încă tineri, dar se poartă precum o persoană de vârstă mijlocie; sunt maturi, dominați de adevăr și admirați de alții – și aceștia sunt oamenii care au mărturie și sunt manifestarea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Citate din predici și părtășii ca referință:

O persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu va îndeplini, cel puțin, aceste cinci aspecte ale vieții spirituale, în fiecare zi: va citi cuvântul lui Dumnezeu, se va ruga lui Dumnezeu, va avea părtășie cu privire la adevăr, va cânta imnuri și laude și va căuta adevărul în toate. Dacă aveți și o viață de întruniri, veți avea o mai mare bucurie. Dacă o persoană deține o capacitate generală de a primi, însemnând că poate înțelege intențiile lui Dumnezeu după ce a citit singură cuvintele lui Dumnezeu, poate înțelege adevărul și știe cum să acționeze în conformitate cu adevărul, atunci se poate spune că o astfel de persoană va reuși în credința ei. Dacă o persoană nu are o astfel de viață spirituală sau dacă viața ei spirituală este extrem de necorespunzătoare, existând doar foarte ocazional, atunci, acea persoană este un credincios confuz. Credincioșii confuzi nu pot obține rezultate bune din îndeplinirea datoriei lor. Să crezi în Dumnezeu, fără să trăiești o viață spirituală, înseamnă să slujești credința doar din gură; pentru astfel de oameni, nu există niciun Dumnezeu în inimile lor, cu atât mai puțin vreo teamă de Dumnezeu. Cum ar putea astfel de oameni să aibă asemănarea unei ființe omenești adecvate?

[…]

Există zece puncte de observat pentru practică și pătrundere, când vine vorba despre modul în care ar trebui să fie o persoană adecvată:

1. Urmați eticheta, cunoașteți regulile, respectați-i pe cei vârstnici și aveți grijă de cei tineri.

2. Duceți un stil de viață adecvat care este folositor pentru voi și pentru ceilalți.

3. Îmbrăcați-vă într-o manieră demnă și corectă; hainele ciudate sau extravagante sunt interzise.

4. Nu cereți, indiferent de motiv, bani cu împrumut de la frați sau surori și nu folosiți neglijent lucrurile altor oameni.

5. Contactul cu sexul opus trebuie să aibă limite; acțiunile trebuie să fie demne și corecte.

6. Nu vă certați cu oamenii; învățați să-i ascultați pe ceilalți cu răbdare.

7. Păstrați o bună igienă, dar în lumina condițiilor actuale.

8. Să aveți interacțiuni și relații corecte cu ceilalți, învățați să-i respectați pe oameni, fiți atenți față de ei și iubiți-vă unul pe altul.

9. Faceți ce puteți pentru a-i ajuta pe cei în nevoie; nu cereți sau nu acceptați atenții de la alte persoane.

10. Nu-i lăsați pe alții să vă slujească; nu-i puneți pe alții să facă ce ar trebui să faceți voi înșivă.

Cele zece reguli de mai sus ar trebui să fie minimum-ul pe care toți credincioșii să îl urmeze în viețile lor; oricine încalcă aceste reguli este sărac în caracter. Acestea s-ar putea numi regulile gospodăriei lui Dumnezeu, iar cei care le vor încălca frecvent vor fi, cu siguranță, dați la o parte.

Toți cei care urmăresc adevărul trebuie, de asemenea, să se modeleze după cele zece trăsături de caracter pozitive ale vechilor sfinți. Cei care le practică în mod regulat și le încurajează vor culege cu siguranță o mare răsplată personală. Ele sunt extrem de folositoare pentru omenire.

Cele zece principii de respectat cu o sfântă decență:

1. Luați parte în fiecare dimineață la devoționale spirituale, prin lecturi-rugăciuni ale cuvântului lui Dumnezeu, timp de aproximativ o jumătate de oră.

2. Căutați în fiecare zi intențiile lui Dumnezeu în toate lucrurile, astfel încât să puteți pune cu mai multă acuratețe adevărul în practică.

3. Să aveți părtășie cu toți cei cu care intrați în contact, învățând din punctele forte ale celuilalt și compensându-vă unul altuia slăbiciunile, pentru a putea progresa amândoi.

4. Să aveți o atitudine optimistă față de viață, să cântați frecvent imnuri și laude și să mulțumiți pentru harul lui Dumnezeu.

5. Nu fiți ademeniți de lumea seculară; retrageți-vă în mod regulat aproape de Dumnezeu în inima voastră și nu vă amestecați în treburile altora.

6. Păstrați înțelepciune în inima voastră și stați departe de rău și de locurile periculoase.

7. Nu vă certați cu oamenii, aveți părtășie cu privire la adevăr și înțelegeți-vă bine cu alții.

8. Fiți bucuroși să faceți tot ce puteți pentru a-i sprijini pe alții, ușurați-le grijile și ajutați-i să-și rezolve dificultățile în intrarea în credința în Dumnezeu.

9. Învățați cum să dați ascultare altora, nu-i controlați și nu-i forțați pe oameni; lăsați-i pe oameni să câștige un oarecare avantaj în toate chestiunile.

10. Închinați-vă frecvent lui Dumnezeu în inima voastră; lăsați-L să dețină suveranitate în toate lucrurile și mulțumiți-L în toate.

Cele zece principii de viață de mai sus și cele zece modalități de conformare la sfânta decență sunt, toate, lucruri pe care oamenii sunt capabili să le facă. Ele pot fi puse în practică atât timp cât sunt înțelese, iar încălcarea lor ocazională nu este dificil de rezolvat. Desigur, fac excepție anumite persoane cu o foarte săracă umanitate.

– Părtășia celui de mai sus

Umanitatea adecvată se referă în principal la a avea conștiință, rațiune, caracter și demnitate. Conștiința și rațiunea includ arătarea de îngăduință, răbdarea avută față de alții, cinstea, înțelepciunea avută în interacțiunile voastre și iubirea autentică față de frați și surori. Acestea sunt cele cinci caracteristici care ar trebui să fie deținute în cadrul umanității adecvate.

Prima caracteristică este aceea de a avea o inimă îngăduitoare. Indiferent de greșelile pe care le vedem la frații și surorile noastre, trebuie să-i tratăm corect, exprimând toleranță și înțelegere. Nu ar trebui să-i excludem sau să-i înfierăm. Când vedem defecte sau stricăciune descoperite la alți oameni, trebuie să ținem cont de faptul că aceasta este perioada lucrării de mântuire a lui Dumnezeu, așa că este normal ca poporul ales al lui Dumnezeu să dezvăluie stricăciune și ar trebui să fim înțelegători. În afară de asta, trebuie să ne uităm la propria noastră stricăciune; nu dezvăluim în mod necesar mai puțină stricăciune decât alții. Ar trebui să tratăm dezvăluirile de stricăciune ale altora exact așa cum le tratăm pe ale noastre. Acesta este modul în care putem avea îngăduință față de alții. Dacă nu puteți fi toleranți față de alții, acest lucru înseamnă că există o problemă cu rațiunea voastră; arată, de asemenea, că nu înțelegeți adevărul și că nu cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu. Ce înseamnă să nu cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu? Înseamnă să nu recunoașteți că lucrarea lui Dumnezeu nu s-a încheiat încă și că omul trăiește încă în perioada lucrării de mântuire a lui Dumnezeu – nu am fost făcuți compleți. De aceea, fiecare persoană va dezvălui în mod inevitabil stricăciune. Toți urmăresc acum în mod corespunzător adevărul, înțelegându-și propria stricăciune și experimentând cuvântul lui Dumnezeu. Toți sunt în perioada de intrare în adevăr și nu au obținut încă pe deplin adevărul. Numai atunci când oamenii vor dobândi adevărul, firea vieții lor va începe să se schimbe. Când vor înțelege această chestiune, oamenii vor avea rațiunea unei persoane adecvate și atunci îi vor trata și pe alții în mod rațional. Dacă oamenilor le va lipsi rațiunea, nu vor trata pe nimeni în mod rațional.

A doua caracteristică este de a practica răbdarea față de alții. Să fiți pur și simplu îngăduitori nu este suficient; trebuie să aveți și răbdare. Uneori puteți să fiți îngăduitori și înțelegători, dar, în mod inevitabil, un anumit frate sau o anumită soră va face ceva care v-ar putea răni sau jigni. În aceste condiții, firea coruptă a omului este susceptibilă de a se aprinde, pentru că tuturor ne place să ne luptăm și să ne apărăm propria mândrie și suntem, toți, egoiști și orgolioși. Deci, dacă cineva spune ceva care vă rănește sau face un lucru pe care îl simțiți că e jignitor, ar trebui să fiți răbdători. Răbdarea este, de asemenea, inclusă în sfera rațiunii. Oamenii vor dezvolta răbdare numai dacă vor avea rațiune. Dar cum putem fi răbdători? Dacă vreți să aveți răbdare cu ceilalți, mai întâi trebuie să dobândiți înțelegea lor, adică indiferent de cel care spune ceva care vă rănește, ar trebui mai întâi să recunoașteți acest lucru: „Vorbele lui m-au rănit. Ceea ce a spus a părut să expună deficiențele mele și a dat impresia că mă vizează pe mine. Dacă vorbele lui mă vizează, ce înțelege prin ele? Încearcă să-mi facă rău? Mă vede ca pe un dușman al lui? Mă urăște? Vrea să se răzbune pe mine? Nu l-am jignit, deci, răspunsul la aceste întrebări nu poate fi da”. De vreme ce așa este cazul, atunci, indiferent de ce a zis acest frate sau această soră, el sau ea nu avea nicio intenție să te rănească sau să te trateze ca pe un dușman al lor. Acest lucru este sigur. Când au spus aceste cuvinte, ei exprimau pur și simplu ceea ce gândește o persoană normală, ei aveau părtășie cu privire la adevăr, la discutarea cunoștințelor, la expunerea stricăciunii oamenilor sau la recunoașterea propriei lor stări corupte; cu siguranță nu vizau în mod intenționat un anumit individ. În primul rând oferiți înțelegere, apoi furia voastră se poate disipa, iar apoi puteți dobândi răbdare. Unii vor întreba: „Dacă cineva mă atacă și mă vizează în mod conștient și spune cu intenție aceste lucruri pentru a-și atinge vreun scop, cum pot fi, atunci, răbdător?” Iată cum trebuie să fiți răbdători: „Chiar dacă cineva mă atacă intenționat, tot ar trebui să fiu răbdător. Aceasta pentru că este fratele sau sora mea, iar nu dușmanul meu și, cu siguranță, nu diavolul, Satana. Este inevitabil ca frații și surorile să dezvăluie o anumită stricăciune și să aibă anumite intenții în inimile lor. Asta este normal. Ar trebui să înțeleg, să empatizez și să fiu răbdător”. Ar trebui să vă gândiți la asta în acest fel, apoi să vă rugați lui Dumnezeu și să spuneți: „Dumnezeule, cineva tocmai mi-a rănit mândria. Nu pot accepta umilința; vreau mereu să-mi pierd cumpătul și să-i vorbesc urât. Aceasta este într-adevăr o dezvăluire a stricăciunii. Obișnuiam să cred că aveam iubire pentru alții, dar, acum că vorbele cuiva m-au înjunghiat în inimă, nu pot răbda. Vreau să întorc lovitura. Vreau răzbunare. Unde este iubirea mea? Nu este aceasta doar ură? Încă mai am ură în inima mea! Dumnezeule, felul în care ai milă de noi și ne ierți pentru păcatele noastre este felul în care ar trebui să avem milă de alții. Nu ar trebui să le purtăm altora pică. Dumnezeule, apără-mă, te rog, nu-mi lăsa natura să izbucnească. Doresc să-Ți dau ascultare și să trăiesc în iubirea Ta. În tot ceea ce facem, nu dăm ascultare și ne împotrivim mult prea mult lui Hristos și lui Dumnezeu, dar Hristos este încă răbdător cu noi. Dumnezeu îndeplinește această etapă a lucrării Sale cu extremă răbdare și iubire. Cât de multă suferință, umilință și calomnie a trebuit să îndure Hristos? Dacă Hristos a putut fi răbdător, atunci, puțina fărâmă de răbdare pe care trebuie să o avem noi este nimic! Răbdarea noastră este atât de incredibil de absentă în comparație cu aceea a lui Hristos […].” Odată ce vă veți ruga în felul acesta, veți simți că sunteți prea stricați, prea neînsemnați, prea lipsiți de statură și acela este momentul în care furia voastră se va stinge. Iată cum puteți obține răbdarea.

A treia caracteristică este tratarea oamenilor cu onestitate. A fi cinstit față de oameni înseamnă că, indiferent de ce facem, fie că îi ajutăm pe alții, fie că le slujim fraților și surorilor noastre sau că avem părtășie cu privire la adevăr, trebuie să vorbim din inimă. Mai mult, dacă nu ați făcut-o, nu predicați despre aceasta. Ori de câte ori frații și surorile au nevoie de ajutorul nostru, ar trebui să-i ajutăm. Orice datorie este nevoie să o îndeplinim, ar trebui să o îndeplinim. Fiți sinceri, nu fiți falși sau ostentativi. […] Desigur, să fii o persoană cinstită necesită un pic de înțelepciune atunci când tratezi cu anumite persoane. Dacă vedeți că o persoană nu este demnă de încredere, deoarece stricăciunea sa este prea adâncă, dacă nu puteți vedea în ea și nu știți ce ar putea face, atunci este nevoie să vă folosiți înțelepciunea și să vă abțineți de la a-i spune totul. A fi o persoană cinstită necesită principii. Nu vorbiți orbește despre lucruri despre care nu ar trebui să vorbiți. În plus, a fi o persoană cinstită necesită să vorbești cu rațiune și bună-cuviință. Unii oameni insistă să practice onestitatea și să-și deschidă inima față de cineva, indiferent de cât de ocupați pot fi. Cum este aceasta practică de a fi o persoană cinstită? Nu înseamnă aceasta să fii nesăbuit? Să fii o persoană cinstită nu înseamnă să fii prost. E vorba de a fi inteligent, modest, deschis și neînșelător. Trebuie să fii sincer și rațional. Cinstea este construită pe baza rațiunii. Iată ce înseamnă să fii cinstit atunci când tratezi cu oamenii și să fii o persoană onestă. Desigur, cel mai important lucru cu privire la a fi o persoană cinstită este să fii cinstit față de Dumnezeu. Nu ar fi o mare problemă dacă ai fi o persoană onestă numai în fața altor oameni, dar nu ai fost cinstit înaintea lui Dumnezeu și L-ai amăgit? Dacă veți căuta să fiți oameni cinstiți înaintea lui Dumnezeu, atunci veți deveni, în mod firesc, cinstiți înaintea altora. Dacă nu o puteți face înaintea lui Dumnezeu, atunci, într-adevăr, nu o puteți face înaintea altora. Nu contează în ce aspect al adevărului sau în ce lucru pozitiv intrați, trebuie să o faceți mai întâi înaintea lui Dumnezeu. Odată ce ați obținut rezultate înaintea lui Dumnezeu, veți fi în măsură, în mod firesc, să le trăiți înaintea altora. Nu vă obosiți peste măsură să faceți una sau alta înaintea altora, dar, apoi, să faceți în mod nestingherit orice vreți înaintea lui Dumnezeu. Asta nu va merge. Cel mai important lucru este să o faceți înaintea lui Dumnezeu, care testează omenirea și îi cercetează inima. Dacă puteți trece acest test înaintea lui Dumnezeu, dețineți cu adevărat realitatea. Dacă nu puteți trece acest test înaintea lui Dumnezeu, nu dețineți realitatea – acesta este un principiu al practicării adevărului.

A patra caracteristică este să aveți înțelepciune în interacțiunile voastre. Unii oameni spun: „Necesită înțelepciune înțelegerea cu frații și surorile?” Da, necesită, pentru că întrebuințarea înțelepciunii este încă și mai folositoare pentru frații și surorile voastre. Unii vor întreba: „Folosirea înțelepciunii cu frații și surorile nu este viclenie?” Înțelepciunea nu este vicleană. Mai degrabă, este polul opus al vicleniei. Folosirea înțelepciunii înseamnă să acordați atenție modului în care vorbiți cu frații și surorile atunci când statura lor este mică, în cazul în care nu vor fi în stare să accepte ceea ce spuneți. De asemenea, în ceea ce-i privește pe cei cu statură mică, în special pe cei care nu dețin adevărul, care dezvăluie o anumită stricăciune și au niște firi corupte, dacă sunteți prea sinceri și deschiși și le spuneți totul, lor le poate fi ușor să obțină ceva despre voi sau să vă exploateze. Deci, trebuie să luați, mai mult sau mai puțin, unele măsuri de precauție și să aveți o oarecare tehnică atunci când vorbiți. Totuși, a fi prudenți cu oamenii nu înseamnă să nu îi ajutați sau să nu aveți iubire pentru ei – înseamnă doar să nu le spuneți imediat unele lucruri importante despre gospodăria lui Dumnezeu și pur și simplu să le comunicați adevărul. Dacă au nevoie de asistență spirituală în viață, dacă necesită susținerea din partea adevărului, trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i mulțumi în această privință. Dar, dacă se interesează de una sau alta, cu privire la gospodăria lui Dumnezeu, ori de una sau alta, cu privire la lideri și lucrători, atunci nu este nevoie să le spuneți. Dacă le spuneți, ei sunt susceptibili de a divulga aceste informații, iar acest lucru va afecta lucrarea gospodăriei lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă este un lucru pe care nu ar trebui să-l cunoască sau un lucru pe care nu e nevoie să-l cunoască, atunci nu li-l faceți cunoscut. Dacă este ceva ce ar trebui să cunoască, atunci faceți tot ce puteți pentru a-i informa, în mod concret și fără rezerve. Așadar, care sunt lucrurile pe care ar trebui să le cunoască? Urmărirea adevărului este ce ar trebui să cunoască oamenii: cu ce adevăruri ar trebui să fie dotați, ce aspecte ale adevărului ar trebui să înțeleagă, ce datorii ar trebui să îndeplinească, ce datorii sunt potriviți să îndeplinească, cum ar trebui să îndeplinească acele datorii, cum să trăiască o umanitate adecvată, cum să trăiască viața Bisericii – acestea toate sunt lucrurile pe care oamenii ar trebui să le cunoască. Pe de altă parte, regulile și principiile gospodăriei lui Dumnezeu, lucrarea Bisericii și situațiile fraților și surorilor nu pot fi dezvăluite în mod întâmplător unor oameni din afară sau necredincioșilor din familia voastră. Acesta este principiul care trebuie respectat atunci când folosim înțelepciunea. De exemplu, nu ar trebui să vorbiți niciodată despre numele liderilor voștri sau despre locul în care locuiesc. Dacă vorbiți despre aceste lucruri, nu știți niciodată când această informație ar putea ajunge la urechile celor necredincioși și ar putea deveni o problemă majoră dacă ea va fi transmisă apoi unor spioni ai răului sau unor agenți secreți. Acest lucru necesită înțelepciune și, iată de ce spun că deținerea înțelepciunii este decisivă. Mai mult, când sunteți sinceri și deschiși, există anumite lucruri intime pe care nu le puteți spune chiar oricui. Trebuie să judecați statura fraților și surorilor pentru a vedea dacă, după ce le-ați spus, ar putea să fie lipsiți de evlavie și să glumească cu privire la spusele voastre, creându-vă probleme după ce s-au răspândit, dăunând integrității voastre. De aceea, să fii simplu și deschis necesită și înțelepciune. Acesta este cel de-al patrulea standard indispensabil pentru o umanitate adecvată – să aveți înțelepciune în interacțiunile voastre.

A cincea caracteristică este să aveți iubire autentică față de frații și surorile care cred cu adevărat în Dumnezeu. Aceasta implică un pic de grijă, un sprijin real și un spirit de slujire. Ar trebui, mai ales, să avem mai multă părtășie cu acei frați și acele surori care urmăresc adevărul și să le oferim mai multă susținere. Nu contează dacă sunt noi credincioși sau dacă au crezut de mai mulți ani. Există un principiu special al vieții Bisericii: aveți o grijă deosebită cu aceia care urmăresc adevărul. Aveți mai multe părtășie cu ei, dați-le mai mult sprijin și udați-i mai mult pentru a putea fi ajutați să se ridice cât mai iute cu putință, permițându-le să crească în viețile lor, cât de repede pot. În ceea ce-i privește pe cei care nu urmăresc adevărul, dacă devine evident că nu iubesc adevărul după o perioadă de udare, atunci nu este nevoie să depuneți prea mult efort pentru ei. Nu este necesar, pentru că ați făcut deja tot ce a fost omenește posibil. E suficient că v-ați îndeplinit responsabilitatea. […] Trebuie să vedeți asupra cui ar trebui să vă concentrați lucrarea. Îi va desăvârși Dumnezeu pe cei care nu urmăresc adevărul? Dacă Duhul Sfânt nu o va face, atunci de ce ar trebui oamenii să meargă spre asta orbește? Nu înțelegeți lucrarea Duhului Sfânt, dar sunteți întotdeauna atât de siguri de sine – nu este aceasta prostie omenească și ignoranță? Așadar, oferiți mai mult sprijin fraților și surorilor care urmăresc, cu adevărat, adevărul, pentru că ei sunt obiectele mântuirii lui Dumnezeu și aleșii Lui predestinați. Dacă vom avea deseori părtășie cu privire la adevăr cu acești oameni, într-o singură inimă și minte, și ne sprijini și ne vom oferi hrană unii altora, în cele din urmă toți vom ajunge la mântuire. Trădați voia lui Dumnezeu dacă nu vă alăturați acestor oameni. […] Cei din interiorul Bisericii care au o umanitate adecvată ar trebui să se așeze printre cei care urmăresc adevărul, să interacționeze armonios cu ei și, prin urmărirea adevărului, să se consume, treptat, pentru Dumnezeu, într-o singură inimă și minte. În acest fel, cei care urmăresc adevărul vor fi mântuiți și voi veți fi, de asemenea, mântuiți, deoarece Duhul Sfânt lucrează printre cei care caută adevărul. […]

Părtășia pe care tocmai am avut-o este cu privire la cele cinci aspecte cu care trebuie să ne echipăm în cadrul unei umanități adecvate. Dacă dețineți toate aceste cinci caracteristici, veți putea să interacționați în mod armonios cu frații voștri și cu surorile voastre, să vă găsiți locul în sânul Bisericii și să vă îndepliniți datoria cât mai bine cu putință.

– Predici și părtășie despre intrarea în viață