de Li Lan, China

Li Cheng era un conducător de biserică responsabil, în principal, cu lucrarea de îndepărtare și de excludere a oamenilor. De asemenea, era cel care supraveghea sarcinile mele. După ce am interacționat cu el timp de peste un an, am observat că avea un calibru bun, afișa un simț al poverii în datoria sa și putea identifica problemele lucrării și discerne stările oamenilor. Mai ales când organiza materialele de îndepărtare și de expulzare, putea pricepe incidentele cheie și putea găsi cuvintele potrivite ale lui Dumnezeu pentru a-i defini pe cei care erau îndepărtați și expulzați pe baza comportamentului lor, lucruri pe care eu nu le puteam realiza. De fiecare dată când ne adunam și aveam părtășie despre discernerea diferitelor tipuri de oameni, speram mereu că Li Cheng va fi acolo. Dacă nu apărea, mă simțeam dezamăgită, ca și cum mi-ar fi dispărut sprijinul de bază. În ultimul an, cam așa, toate bisericile de care se ocupa Li Cheng au înlăturat câțiva oameni răi și neîncrezători, purificând în mod semnificativ bisericile. Credeam cu tărie că Li Cheng era o persoană care urmărea și înțelegea adevărul și chiar mă gândeam că doar cineva ca el ar putea fi conducător. Îl admiram foarte mult și îl consideram un model de urmat în călătoria credinței mele.

Într-o zi din luna mai a anului 2023, am primit o scrisoare de la un conducător de nivel superior, în care scria că Li Cheng fusese demis. Am fost uluită și nu îmi venea să cred vestea, gândindu-mă: „Li Cheng are un calibru bun, este înzestrat și obține rezultate în datoria sa. Cum a putut fi demis cineva ca el? Sunt conducătorii prea exigenți? Când îi văd, trebuie să îi întreb de ce a fost demis Li Cheng.” Apoi, nu m-am putut abține să nu mă compar cu Li Cheng. Nu doar că putea vedea stările oamenilor așa cum erau de fapt și putea găsi cuvinte potrivite ale lui Dumnezeu pentru a le rezolva dificultățile, ci și avea rezultate în lucrarea sa. În ceea ce mă privește, îmi lipseau înzestrările lui, nu puteam suferi și plăti un preț la fel de mare ca el, adeseori întâmpinam dificultăți în rezolvarea stărilor oamenilor și îi ceream frecvent ajutorul. Acum, când fusese demis chiar și cineva ca Li Cheng, simțeam că nu sunt nici eu departe de a fi demisă. Acest gând a dus la prăbușirea stării mele de spirit și, în următoarele zile, nu am avut nicio energie în datoria mea și am văzut viitorul plin de întuneric. Mi-am dat seama că starea mea era greșită și am vrut să caut adevărul pentru a-mi rezolva problemele. Știam că deciziile bisericii de a demite oameni erau bazate pe principii și că demiterea lui Li Cheng se datora, cu siguranță, încălcării principiilor în datoria sa. Mi-am adus aminte de un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și l-am căutat ca să îl citesc. Dumnezeu spune: „În fiecare perioadă și în fiecare etapă, în biserică se întâmplă anumite lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile oamenilor. De exemplu, unii oameni se îmbolnăvesc, conducătorii și lucrătorii sunt înlocuiți, unii oameni sunt dați în vileag și eliminați, unii înfruntă încercarea vieții și a morții, în unele biserici chiar sunt oameni răi și antihriști care provoacă perturbări și așa mai departe. Aceste lucruri se petrec din când în când, dar nu sunt deloc întâmplătoare. Toate aceste lucruri sunt rezultatul suveranității și al rânduielilor lui Dumnezeu. O perioadă foarte liniștită poate fi brusc întreruptă de mai multe incidente sau evenimente neobișnuite, care fie au loc în jurul vostru, fie vi se întâmplă vouă, iar apariția acestor lucruri tulbură ordinea normală și normalitatea vieților oamenilor. Din exterior, acestea nu se conformează noțiunilor și închipuirilor oamenilor; ei nu vor să li se întâmple sau să vadă asemenea lucruri. Așadar, e benefică pentru oameni apariția acestor lucruri? Cum ar trebui să le gestioneze, să le experimenteze și să le înțeleagă? Este ceva la care s-a gândit vreunul dintre voi? (Ar trebui să înțelegem că acesta este rezultatul suveranității lui Dumnezeu.) E vorba doar de faptul de a înțelege că acesta e rezultatul suveranității lui Dumnezeu? Ați învățat vreo lecție din asta? […] Oamenii nu L-au înțeles pe Dumnezeu de la început și, atunci când întâlnesc unele lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile lor, nu caută adevărul și nici alți oameni cu care să aibă părtășie, ci doar le tratează pe baza noțiunilor și a închipuirilor lor, înainte de a ajunge în cele din urmă la concluzia că «este încă incert dacă aceste lucruri sunt sau nu de la Dumnezeu» și încep să se îndoiască de El și chiar și de cuvintele Sale. Drept urmare, îndoielile, speculațiile și precauția lor față de Dumnezeu devin din ce în ce mai grave, iar ei își pierd motivația de a-și îndeplini îndatoririle. Nu sunt dispuși să sufere și să facă sacrificii și trândăvesc, făcând lucruri de mântuială de la o zi la alta. După ce au experimentat câteva incidente deosebite, stropul de entuziasm, hotărâre și dorință pe care l-au avut înainte i-a părăsit și a dispărut, și tot ce rămâne sunt gândurile despre cum să-și facă planuri de viitor și să găsească o cale de scăpare. Oamenii ca aceștia nu sunt în minoritate. Pentru că oamenii nu iubesc adevărul și nu-l caută, ori de câte ori li se întâmplă ceva, ei privesc acel lucru cu ochii lor, fără să învețe niciodată să-l accepte de la Dumnezeu. Nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu pentru a găsi răspunsurile și nu caută oameni care înțeleg adevărul pentru a avea părtășie cu ei și a rezolva aceste lucruri. În schimb, își folosesc întotdeauna propriile cunoștințe și propria experiență de a interacționa cu lumea, pentru a analiza și a judeca lucrurile care li se întâmplă. Și care este rezultatul final? Se prind în capcana unei stări ciudate, fără ieșire – aceasta este consecința necăutării adevărului” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (11)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, atunci când în biserică se întâmplă lucruri care nu se aliniază la noțiunile oamenilor, cei care nu urmăresc adevărul nu vor accepta lucrurile ca venind de la Dumnezeu. În schimb, aceștia se vor plânge și Îl vor înțelege greșit pe Dumnezeu, conform propriilor noțiuni și închipuiri, iar stările lor se vor deteriora, afectându-le îndatoririle. Exact așa mă purtasem eu. Avusesem mereu o părere foarte bună despre Li Cheng și îl admiram. Văzând că avea un calibru bun, că era înzestrat, că în fiecare zi era ocupat cu datoria sa și că putea mereu să găsească cuvintele potrivite ale lui Dumnezeu pentru a rezolva stările fraților și surorilor, am crezut că era o persoană care urmărea adevărul. Acum, fusese demis, ceea ce nu se alinia deloc la noțiunile mele. Nu am căutat adevărul asupra acestei chestiuni, ci, în schimb, m-am simțit nedreptățită în numele lui Li Cheng și chiar m-am gândit că fusese tratat nedrept de conducători. Nu priveam această chestiune cu superficialitate? Intenția lui Dumnezeu era ca eu să învăț lecții și să înțeleg aspecte ale adevărului din astfel de situații, care nu se aliniază la noțiunile umane. Cu toate acestea, atunci când am auzit că Li Cheng fusese demis, prima mea reacție a fost să mă plâng de faptul că situația fusese gestionată nedrept de conducători, gândindu-mă că cerințele lor erau prea mari, și chiar voiam să îi chestionez pe conducători cu privire la modul în care îl trataseră pe Li Cheng. În plus, credeam că îi sunt inferioară lui Li Cheng și că m-aș putea confrunta și eu cu demiterea, ceea ce m-a făcut să trăiesc în negativitate și neînțelegere, afectându-mi datoria. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut cât de periculos este să nu caut adevărul atunci când mi se întâmplă lucruri. Înțelegând acest lucru, împotrivirea mea a scăzut și am fost dispusă să caut adevărul despre această chestiune.

Mai târziu, când conducătorul a avut părtășie și a expus comportamentul lui Li Cheng, am aflat că Li Cheng era foarte arogant și neprihănit de sine și că acționa arbitrar în datoria sa, luând toate deciziile de unul singur, fără să discute despre lucruri cu colegii săi. În pofida părtășiei repetate, el nu s-a schimbat, tulburând lucrarea bisericii. Doar atunci a fost demis și obligat să reflecteze. Conducătorul a dat și exemple de comportamente specifice lui Li Cheng. Recent, un conducător de biserică își întârziase datoria din cauza unor probleme de familie și, fără a căuta principiile, fără a analiza contextul sau a se consulta cu colegii, Li Cheng a pregătit materiale pentru a îndepărta această persoană din biserică. Din fericire, conducătorul de nivel superior a intervenit pentru a împiedica acest lucru. Altă dată, Li Cheng a desemnat în secret un supraveghetor, fără să se consulte cu nimeni. Supraveghetorul avea un calibru slab și nu putea rândui sarcinile de lucru, ceea ce a afectat lucrarea bisericii. Când conducătorul l-a emondat pe Li Cheng pentru că a acționat arbitrar, el a refuzat să accepte acest lucru. Mai târziu, și alte surori au vorbit despre unele manifestări ale lui Li Cheng, prin care acționa arbitrar în datoria sa. Auzind aceste fapte, am fost șocată și nu am vrut să cred că Li Cheng era o persoană atât de arogantă. Apoi, conducătorul mi-a arătat un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Antihriștii nu sunt capabili să coopereze cu nimeni; ei vor mereu să conducă singuri. Caracteristica acestei manifestări este «pe cont propriu». De ce folosim termenul «pe cont propriu» pentru a o descrie? Pentru că, înainte de a acționa, ei nu vin înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, nici nu caută adevărurile-principii, cu atât mai puțin găsesc pe cineva cu care să aibă părtășie și să le spună: «Este acesta un mod adecvat? Ce prevăd rânduielile de lucru? Cum trebuie tratat un astfel de lucru?» Nu discută niciodată despre lucruri și nu caută să ajungă la un consens cu colegii și partenerii lor – doar se gândesc la lucruri și le pun singuri la cale, făcând planuri și rânduieli proprii. După o simplă lectură superficială a rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu, cred că le-au înțeles și apoi rânduiesc orbește lucrarea – și, până să afle alții, lucrarea a fost deja rânduită. Este imposibil să le auzi dinainte părerile sau sentimentele din gura lor, deoarece nu-și comunică niciodată și nimănui gândurile și opiniile. Cineva ar putea întreba: «Nu cumva toți conducătorii și lucrătorii au parteneri?» Pot avea în mod nominal un partener, dar când vine vremea să lucreze, nu mai au – lucrează singuri. Deși conducătorii și lucrătorii au parteneri și toți cei care fac orice datorie au un partener, antihriștii cred că au un calibru bun și că sunt mai buni decât oamenii de rând, așa că aceștia din urmă nu sunt demni să le fie parteneri și toți le sunt inferiori. Acesta este motivul pentru care antihriștilor le place să ia decizii și le displace să discute lucruri cu oricine altcineva. Ei cred că asta îi face să pară netrebnici incompetenți. Ce fel de punct de vedere este acesta? Ce fel de fire este? Este o fire arogantă? Ei cred că a coopera și a discuta lucrurile cu ceilalți, a-i chestiona și a-i solicita este nedemn și înjositor, un afront la respectul lor de sine. Și astfel, pentru a-și proteja respectul de sine, nu permit transparența în nimic din ceea ce fac și nici nu le spun altora despre asta, cu atât mai puțin discută cu ei. Consideră că a discuta cu alții înseamnă a se arăta ca fiind incompetenți; că a solicita întotdeauna opiniile altor oameni înseamnă că sunt proști și incapabili să gândească singuri; că a lucra cu alții în îndeplinirea unei sarcini sau rezolvarea unei probleme îi face să pară inutili. Nu este aceasta mentalitatea lor arogantă și absurdă? Nu este aceasta atitudinea lor coruptă? Aroganța și neprihănirea de sine din ei sunt prea evidente; ei și-au pierdut toată rațiunea umană normală și nu sunt prea întregi la cap. Întotdeauna cred că au abilități, că pot termina lucrurile singuri și că nu au nevoie să coopereze cu ceilalți. Deoarece au astfel de firi corupte, ei sunt incapabili să ajungă la o cooperare armonioasă. Ei cred că a coopera cu alții reprezintă diminuarea și fragmentarea puterii lor, că atunci când munca este împărțită cu alții, propria lor putere este minimalizată și că nu pot hotărî totul de unii singuri, ceea ce înseamnă că le lipsește puterea reală care, pentru ei, este o pierdere enormă. Și astfel, indiferent ce li se întâmplă, dacă ei cred că înțeleg și că știu care este modul potrivit de a se ocupa de un anumit lucru, nu îl vor discuta cu nimeni altcineva și vor decide singuri. Vor prefera să greșească decât să-i informeze pe alții, vor prefera să se înșele în detrimentul împărțirii puterii cu altcineva și vor prefera concedierea decât a-i lăsa pe alți oameni să intervină în lucrarea lor. Acesta este un antihrist” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”]. Cuvintele lui Dumnezeu expun faptul că antihriștii acționează arbitrar, luând ei singuri toate deciziile, pentru a-și păstra puterea. Ei nu caută adevărurile-principii și nici nu discută cu alții când li se întâmplă ceva, iar naturile lor sunt arogante și iraționale. Comparând acestea cu modul de comportare al lui Li Cheng, el a acționat arbitrar în calitate de conducător de biserică și a păstrat puterea pentru el în datoria sa, iar când frații și surorile i-au atras atenția asupra problemelor sale, nu doar că nu a reflectat asupra sa, ci a și crezut că a înțeles situația și că putea lua decizii de unul singur. Nu a căutat principiile, și-a dat colegii la o parte și a pregătit în secret materiale pentru a îndepărta persoane, desemnând în același timp un supraveghetor necorespunzător, perturbând și tulburând lucrarea bisericii și ignorând ceea ce spuneau ceilalți. Nu se aliniau perfect aceste comportamente ale lui Li Cheng la expunerea lui Dumnezeu a modului în care antihriștii fac totul de capul lor? A monopolizat puterea ca să controleze biserica și a perturbat lucrarea bisericii, ceea ce este exact comportamentul antihriștilor expus de Dumnezeu. Începuse deja să meargă pe calea antihristului. Conducătorii și lucrătorii i-au atras de mai multe ori atenția asupra problemelor sale, dar nu i-a luat niciodată în serios. Demiterea lui de către conducătorii de nivel superior, pe baza principiilor, era pe deplin justificată!

Nu mă puteam abține să nu reflectez, gândindu-mă: „După ce am interacționat atât de mult timp cu Li Cheng, cum de nu am putut să îl discern și chiar am crezut că deținea adevărul-realitate și l-am admirat?” În timp ce căutam, am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Există oameni care sunt deseori induși în eroare de către cei care, la exterior, par spirituali, nobili, elevați și măreți. Cât despre oamenii care pot să discute elocvent despre cuvinte și doctrine și ale căror vorbe și fapte par a fi demne de admirație, cei care sunt înșelați de aceștia nu au luat niciodată în considerare esența acțiunilor lor, nici la principiile din spatele faptelor lor și nici țelurile pe care aceștia le au. Mai mult, nu s-au întrebat niciodată dacă acești oameni se supun cu adevărat lui Dumnezeu și nici nu au stabilit dacă acești oameni se tem sincer de Dumnezeu și se feresc de rău. Nu au deslușit niciodată umanitatea-esență a acestor oameni. În schimb, încă din prima clipă în care i-au cunoscut, puțin câte puțin, au ajuns să-i admire și să-i venereze pe acești oameni, iar în cele din urmă, acești oameni au devenit idolii lor. Chiar mai mult, în mințile anumitor oameni, idolii pe care îi venerează – și despre care cred că pot să-și abandoneze familiile și locurile de muncă și care par superficial capabili să plătească prețul – sunt cei care Îl mulțumesc pe Dumnezeu cu adevărat și care pot într-adevăr să dobândească finaluri și destinații bune. În mințile lor, acești idoli sunt cei pe care îi laudă Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că îl adoram pe Li Cheng mai ales datorită rezultatelor pe care le obținea atunci când supraveghea lucrarea de îndepărtare și datorită capacităților sale de muncă puternice. Poseda și inteligență, și unele înzestrări și putea găsi cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a avea părtășie despre stările oamenilor, astfel că am crezut că înțelegea adevărul și că pătrundea realitatea. Cu toate acestea, faptele au arătat că Li Cheng nu era deloc conștient de gravitatea firii de antihrist pe care o dezvăluise. Nu era dispus să accepte să fie emondat de către conducători și era clar că nu accepta adevărul, ci că, în general, doar se înzestra cu doctrine. Își făcea de lucru cu datoria pentru a obține rezultate și a-i face pe oameni să aibă o părere bună despre el, nu căuta deloc adevărul pentru a-și rezolva propria fire coruptă, însă eu îl adoram ca pe un idol și chiar îi urmam exemplul; cât de ignorantă eram! M-am gândit cum Dumnezeu l-a aprobat pe Petru deoarece se concentra pe căutarea adevărului și pe satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu, atât în viața de zi cu zi, cât și în datoria sa. Cu fiecare lucru mărunt făcut, el se concentra pe schimbarea vechii sale firi. Prin comparație, eu judecam oamenii în funcție de inteligența și de înzestrările lor, de lucrarea pe care o făceau și de suferința pe care o îndurau în aparență. Mi-am dat seama că perspectiva din care judecam oamenii se opunea cerințelor lui Dumnezeu. Dacă Li Cheng nu ar fi fost demis, nu aș fi reflectat asupra acestor aspecte și aș fi continuat să îi urmez exemplul. În acel moment, I-am mulțumit cu sinceritate lui Dumnezeu pentru că a orchestrat astfel de oameni, evenimente și lucruri. În acest mod, Dumnezeu mă mântuia. Văzând că unii frați și unele surori din biserică încă nu îl discernuseră pe Li Cheng, am avut părtășie cu ei despre ceea ce înseamnă să acționezi arbitrar și despre faptul că nu trebuie să judecăm oamenii doar în funcție de aparențe, ci în funcție de modul în care acțiunile lor respectă cuvintele lui Dumnezeu și dacă pot practica adevărul pentru a sprijini lucrarea bisericii. După ce au ascultat, frații și surorile au putut, într-o oarecare măsură, să-l discearnă pe Li Cheng.

Mai târziu, am continuat să reflectez: de ce am avut o reacție atât de puternică în momentul demiterii lui Li Cheng și m-am simțit imediat deznădăjduită? M-am examinat și am descoperit că eram de părere că, dacă cineva ca Li Cheng, care era mai bun decât mine în toate privințele, putea fi demis, atunci, nu după mult timp, aveam și eu să fiu demisă. După aceea, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „În decursul îndeplinirii îndatoririlor lor, antihriștii calculează constant pentru propriile perspective și propriul destin: de câți ani își fac îndatoririle, câte greutăți au îndurat, câte lucruri au abandonat pentru Dumnezeu, ce preț au plătit, câtă energie au consumat, la câți ani din tinerețea lor au renunțat și dacă acum sunt îndreptățiți să primească recompense și o cunună; dacă au acumulat suficient capital în acești câțiva ani în care și-au făcut îndatoririle, dacă sunt persoane favorizate în ochii lui Dumnezeu, înaintea Lui, și dacă sunt persoane care, în ochii lui Dumnezeu, pot primi recompense și o cunună. […] Se agață strâns de ambițiile și dorințele lor, considerându-le a fi adevărul, singurele țeluri în viață și cea mai dreaptă întreprindere. Nu știu adevărul că, dacă firea unui om nu se schimbă, atunci acesta va fi pentru totdeauna un dușman al lui Dumnezeu și nu știu că binecuvântările pe care Dumnezeu i le dă și felul în care îl tratează nu se bazează pe calibrul, darurile, talentele sau capitalul acestuia, ci pe cât de mult adevăr practică și cât de mult adevăr dobândește și dacă este un om care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Acestea sunt adevărurile pe care antihriștii nu le vor înțelege niciodată. Antihriștii nu vor vedea asta niciodată și în această privință sunt cei mai nesăbuiți. Care este, de la început până la sfârșit, atitudinea antihriștilor față de datoria lor? Cred că îndeplinirea datoriei este o tranzacție, că oricine se consumă cel mai mult în datoria lui, aduce cele mai mari contribuții în casa lui Dumnezeu și îndură cei mai mulți ani în casa lui Dumnezeu acela va avea o șansă mai mare de a fi binecuvântat și de a obține o cunună în final. Aceasta este logica antihriștilor” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a șaptea)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că antihriștii își tratează îndatoririle ca pe o tranzacție, folosind munca suplimentară și rezultatele datoriei lor ca monede de schimb pentru binecuvântările lui Dumnezeu. Aceasta este logica antihriștilor. Și eu gândeam așa. Atunci când am văzut că cineva care era mai vrednic decât mine în toate privințele fusese demis, m-am gândit că, mai devreme sau mai târziu, aveam să fiu și eu demisă. Am simțit că perspectivele mele de viitor erau nesigure, ceea ce a dus la negativitatea mea. În realitate, standardele conform cărora Dumnezeu judecă oamenii nu se bazează pe cât de înzestrați sunt sau pe cât de mult par a suferi sau a lucra, ci, mai degrabă, pe cât de mult practică adevărul și cât obțin în îndatoririle lor. În același timp, eu am judecat oamenii pe baza propriilor mele noțiuni și închipuiri, nu conform cuvintelor lui Dumnezeu, gândindu-mă că oamenii cu înzestrări și care lucrau din greu trebuie să fie în conformitate cu intenția lui Dumnezeu și vor obține aprobarea Lui. Prin urmare, când am auzit că Li Cheng a fost demis, nu am putut să accept și chiar am vrut să îi chestionez pe conducători cu privire la motivul demiterii și să îi fac dreptate. În realitate, faptul că veneam în ajutorul lui Li Cheng era doar un pretext ca să ripostez. Eram îngrijorată că aveam să fiu următoarea demisă și îmi era teamă că viitorul meu nu avea să fie bun. În spatele dorinței mele de a-i chestiona pe conducători era, în esență, o dorință de a-L chestiona pe Dumnezeu, de a mă plânge că Dumnezeu era nedrept și prea exigent cu oamenii. Nu îmi asumasem rolul unei ființe create și nu mă supusesem lui Dumnezeu; mai degrabă, mă certasem cu Dumnezeu și protestasem împotriva Lui. Doar atunci mi-am dat seama cât de gravă era natura a ceea ce dezvăluiam. M-am gândit la Pavel, care a folosit lucrarea făcută ca un capital pentru a protesta împotriva lui Dumnezeu și pentru a-I cere o cunună a dreptății. În cele din urmă, el a fost pedepsit și năpăstuit de Dumnezeu. Dacă în continuare nu mă pocăiam, Dumnezeu nu avea să mă aprobe, indiferent cât de mult sufeream în datoria mea, și aș sfârși prin a fi pedepsită, la fel ca Pavel! Demiterea lui Li Cheng a fost un avertisment pentru mine, făcându-mă să-mi dau seama că, deși credeam în Dumnezeu, adoram oameni și mergeam pe calea greșită. Simțeam, din adâncul inimii mele, că în acest mod Dumnezeu îmi arăta iubirea și mă mântuia.

După ce Li Cheng a fost demis, a reflectat pentru un timp, a dobândit o oarecare înțelegere asupra firii sale corupte și a fost reatribuit la o datorie de către biserică. Acum, îmi fac din nou datoria împreună cu Li Cheng, dar nu îl mai venerez ca odinioară. În schimb, mă concentrez să îmi dau seama dacă ceea ce spune se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu. Dacă am păreri diferite, le expun, caut adevărurile-principii pentru lucrurile pe care nu le înțeleg și raportez conducătorilor problemele pe care nu le pot desluși. Practicând în acest mod, pot înțelege unele principii și pot găsi o cale pe care să înaintez. Prin această experiență, am ajuns să îmi dau seama de importanța căutării adevărului și am început să mă concentrez pe a reflecta la lucrurile pe care le fac și care încalcă principiile atunci când îmi îndeplinesc datoria. În plus, îi îndrum pe frați și pe surori să caute adevărurile-principii în îndatoririle lor, astfel încât nimeni să nu se mai concentreze pe acțiunile externe, ci, în schimb, să se concentreze pe urmărirea adevărului și pe realizarea îndatoririlor conform principiilor. Această experiență mi-a corectat perspectiva greșită asupra lucrurilor și sunt recunoscătoare pentru mântuirea lui Dumnezeu!