54. O bătălie spirituală
Dumnezeu Atotputernic spune: „Din momentul credinței lor în Dumnezeu până astăzi, oamenii au nutrit în ei multe motivații incorecte. Când nu puneți adevărul în practică, simțiți că toate motivațiile voastre sunt corecte, dar când vi se va întâmpla ceva, veți vedea că există multe motivații incorecte în sinea voastră. Astfel, când Dumnezeu îi desăvârşeşte pe oameni, El îi determină să înțeleagă că în ei există multe concepții care le fac dificilă cunoașterea lui Dumnezeu. Când recunoașteți că motivațiile voastre sunt greșite, dacă sunteți capabili să nu mai practicați conform concepțiilor și motivațiilor voastre și dacă sunteți capabili să fiţi martorii lui Dumnezeu și să rămâneți fermi pe poziția voastră în tot ceea ce vi se întâmplă, acest lucru dovedește că v-ați răzvrătit împotriva trupului. Când vă răzvrătiți împotriva trupului atunci, inevitabil, se va da o luptă în interiorul vostru. Satana va încerca să îi facă pe oameni să îl urmeze, va încerca să îi facă să urmeze concepțiile despre trup și să susțină interesele trupului – dar cuvintele lui Dumnezeu îi vor lumina și lămuri pe oameni și în acest moment va depinde de voi dacă Îl urmați pe Dumnezeu sau pe Satana. Dumnezeu le cere oamenilor să pună adevărul în practică, în primul rând, pentru a face față lucrurilor din sinea lor, pentru a face față gândurilor și concepțiilor lor care nu sunt după placul inimii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt îi atinge pe oameni în inima lor și îi luminează și iluminează. Astfel, în spatele a tot ceea ce se întâmplă este o luptă: de fiecare dată când oamenii pun în practică adevărul sau dragostea pentru Dumnezeu, există o mare luptă și, deși totul poate părea în regulă cu trupul lor, în adâncul inimii lor se duce o luptă pe viață și pe moarte, de fapt – și numai după această bătălie intensă, după foarte multă gândire, se poate decide victoria sau înfrângerea. Nu știe nimeni dacă să plângă sau să râdă. Deoarece multe dintre motivațiile interne ale oamenilor sunt greșite sau pentru că o mare parte din lucrarea lui Dumnezeu este în contradicție cu concepțiile lor, când oamenii pun adevărul în practică, o mare luptă se dă în spatele scenei. După ce acest adevăr va fi fost pus în practică, în spatele scenei, oamenii vor fi vărsat nenumărate lacrimi de tristețe înainte de a se hotărî, în cele din urmă, să-L mulțumească pe Dumnezeu. Din cauza acestei bătălii îndură oamenii suferință și rafinare; aceasta este suferința adevărată. Când bătălia va veni asupra voastră, dacă veţi fi în stare să stați cu adevărat de partea lui Dumnezeu, veți putea să-L mulțumiți pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am simțit profund că practicarea adevărului nu e deloc o chestiune simplă și că o bătălie spirituală este realmente necesară. Cu câțiva ani în urmă, cumnata mea a fost dezvăluită ca fiind o răufăcătoare. Biserica intenționa s-o excomunice, dar eu am fost constrâns de sentimentele mele și nu am putut practica adevărul. În inima mea, aveam sentimente amestecate și eram foarte nefericit. În cele din urmă, prin judecata și revelațiile cuvântului lui Dumnezeu, am văzut clar pericolul și consecințele acționării sub influența emoțiilor mele. Abia atunci am putut să mă lepăd de trup, să renunț la sentimentele mele, să o demasc și să o resping pe răufăcătoare și să mă bucur, în sfârșit, de pacea și siguranța aduse de practicarea adevărului.
În 2017 am revenit să-mi asum îndatoririle de conducere în biserica mea locală. La o adunare, frații și surorile mele mi-au spus că, în decursul îndatoririlor ei de conducătoare a bisericii, Han Bing, cumnata mea, în timp ce avea părtășie la adunări, a încercat să iasă în evidență, spunând cuvinte și doctrine superficiale. Oriunde fusese, vorbise despre ce îndatoriri a îndeplinit și despre cum a suferit pentru a-i face pe alții să i se închine și să o asculte. După ce frații și surorile au vorbit cu ea despre niște probleme existente în îndatoririle lor, ea a refuzat să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva aceste probleme și le-a ținut predici altora cu condescendență. Predicile ei i-au făcut pe unii dintre frați și surori să trăiască într-o stare de pesimism și să nu mai fie deloc interesați de îndatoririle lor. Ulterior, Han Bing a fost înlocuită. După aceea, ea a refuzat să se gândească la asta și să ajungă să se înțeleagă și a continuat să semene neînțelegeri și vrajbă printre frați si surori, tulburând viața bisericii. Conducătorii bisericii au avut părtășie cu ea de mai multe ori, au tratat-o și au criticat-o, dar ea a nu a vrut să accepte nimic. A rămas nesupusă și nemulțumită și a continuat să răspândească pesimism, provocând o perturbare gravă în viața bisericii… Când am auzit că Han Bing se comporta așa, am fost furios. Mi-am amintit de cuvintele lui Dumnezeu: „Cei care, în biserică, dau frâu liber cuvintelor lor veninoase și răutăcioase, care răspândesc zvonuri, instigă la lipsa de armonie și formează clici în rândul fraților și surorilor, ar fi trebuit să fie alungați din biserică. Dar, pentru că acum este o epocă diferită a lucrării lui Dumnezeu, acești oameni sunt îngrădiți, întrucât se confruntă cu anumite eliminări. Toți cei care au fost corupţi de Satana au firi corupte. Unii au doar o fire coruptă, în timp ce alții sunt diferiți: nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este şi extrem de malițioasă. Nu numai că vorbele și acțiunile lor le dezvăluie firile corupte satanice, dar, mai mult, acești oameni sunt adevăratul diavol Satana. Comportamentul lor întrerupe şi tulbură lucrarea lui Dumnezeu, împiedică intrarea în viaţă a fraţilor şi surorilor şi distruge viaţa normală a bisericii. Mai devreme sau mai târziu, acești lupi în haine de oi trebuie să fie alungaţi; faţă de aceşti lachei ai Satanei ar trebui adoptată o atitudine necruțătoare, de respingere. Doar acest lucru înseamnă a sta de partea lui Dumnezeu, iar cei care nu reușesc să facă asta se tăvălesc în noroi cu Satana” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Când mi-am amintit de acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles clar că, măsurate prin cuvintele lui Dumnezeu, natura și esența lui Han Bing erau, într-adevăr, ale unei răufăcătoare. Conducătorii bisericii și colegii i-au analizat comportamentul, comparându-l cu cuvintele lui Dumnezeu și au spus că, deși se putea lepăda și sacrifica, deși era capabilă să sufere și să-și asume consecințele în timp ce-și îndeplinea îndatoririle, era arogantă și plină de sine, nu accepta deloc adevărul era despotică și nechibzuită, tulbura viața bisericii și refuza să-și corecteze greșelile, chiar și după ce i s-a spus s-o facă. Asta făcea din ea o răufăcătoare. Conform reglementărilor cu privire la orânduielile lucrării din casa lui Dumnezeu, asemenea oameni trebuie excomunicați. După ce i-am auzit pe atâția frați și surori spunând că ea ar trebui excomunicată, aveam o mare dilemă. Analizându-i comportamentul, vedeam că era cu adevărat o răufăcătoare și că trebuia excomunicată, dar era sora mai mică a soției mele, iar socrii mei mă tratau bine și țineau foarte mult la familia mea. Dacă aflau că votasem ca Han Bing să fie excomunicată, nu ar fi crezut că sunt nemilos, nerecunoscător și că nu-mi apreciez familia? Cum aș mai putea da ochii cu rudele soției mele dacă aș face așa ceva? Dar, în calitate de conducător al bisericii, dacă nu acționam potrivit unor principii, știind prea bine că exista o răufăcătoare în biserică pe care, totuși, nu o excomunicam și dacă eu continuam să-i permit acestei răufăcătoare să tulbure viața bisericii și să le facă rău aleșilor lui Dumnezeu, nu m-ar fi făcut asta un complice al răufăcătoarei și un dușman al lui Dumnezeu? Da. Mă temeam să mă mai gândesc la asta. Atunci m-am simțit ca prins între ciocan și nicovală. Nu știam ce să fac. Sora Zhou a văzut că păream tulburat și mi-a spus: „Frate Liang, Han Bing a perturbat viața bisericii de multe ori și nu arată nicio urmă de căință. În principiu, ar trebui excomunicată. Asta protejează lucrarea bisericii. E cel mai important lucru! Trebuie să ținem cont de voia lui Dumnezeu și să nu acționăm sub influența emoțiilor și sentimentelor noastre.” După ce am ascultat-o, dilema mea era și mai mare.
Tocmai atunci, unii dintre frați și surori au sugerat: „Han Bing a crezut în Dumnezeu atât de mulți ani, și-a abandonat familia și cariera pentru a-și îndeplini îndatoririle și a suferit mult. Credem că ar trebui să i se acorde încă o șansă de a se căi.” am știut clar că acești frați și surori au spus asta doar pentru că fuseseră amăgiți de faptul că Han Bing lăsa impresia că face fapte bune și că ar trebui să am părtășie cu ei despre acest adevăr, pentru a analiza comportamentul lui Han Bing, astfel încât ei să poată discerne natura și esența ei. Dar apoi m-am gândit că Han Bing este fiica preferată a socrilor mei, că soacra mea e confuză în credința ei în Dumnezeu și nu are discernământ și că soția mea e prea sentimentală. Dacă decideam să o excomunic pe Han Bing și să-i demasc și să-i analizez comportamentul rău în fața fraților și surorilor mele, nu jigneam ostentativ întreaga familie a soției mele? Dacă aș fi spus câteva cuvinte frumoase despre Han Bing în fața fraților și surorilor, iar apoi aș fi avut părtășie cu ea pentru a o ruga să se căiască și să nu mai provoace tulburări, atunci ar fi o șansă să nu trebuiască să fie excomunicată și, în acest fel, nu ar fi trebuit să jignesc familia soției mele. Această idee mi-a mai potolit neliniștea pe care o simțeam, așa că le-am spus fraților și surorilor: „Han Bing a făcut, într-adevăr, fapte rele și a comis fărădelegi, dar voia lui Dumnezeu e de a mântui cât mai mulți oameni cu putință, așa că ar trebui să-i mai dăm o șansă să se căiască. Dacă va mai face rău, nu va fi prea târziu să o excomunicăm atunci și o vom putea face să accepte asta fără rezerve.” Când sora Zhou m-a auzit spunând aceste cuvinte amăgitoare, dar, în cele din urmă, n-a mai spus nimic. Nimeni n-a mai zis nimic și am simțit cum se ușurează parte din tensiunea din inima mea. Mi-am zis că, în sfârșit, nu mai trebuia să-mi fac griji că-i jignesc pe socrii mei. Dar, două zile mai târziu, mi-au apărut trei afte în gură. Simțeam că îmi ia gura foc; mă ardea îngrozitor. Uneori, era atât de dureros, încât nu puteam vorbi sau mânca, iar durerea s-a întețit într-atât încât chiar mă făcea să mă trezesc noaptea. În toiul agoniei, puteam doar să mă rog lui Dumnezeu: „Dumnezeule, știu că aceste afte atroce din gura și de pe limba mea nu au apărut întâmplător; ăsta e felul Tău de a mă certa și disciplina. O, Dumnezeule! Vreau să mă căiesc în fața Ta.”
Mai târziu, în timpul slujbelor mele, am văzut acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu Îl au mereu în inima lor şi-nlăuntrul lor poartă întotdeauna o inimă care Îl slăvește și Îl iubește pe Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să facă lucrurile cu prudență și precauție şi tot ceea ce fac ei ar trebui să fie potrivit cerinţelor Lui şi să-I poată mulțumi inima. Nu ar trebui să fie încăpăţânaţi, făcând orice le place; aceasta nu se potrivește unui caracter evlavios. Oamenii nu trebuie să alerge înnebuniți, fluturând steagul lui Dumnezeu peste tot, mândrindu-se și înșelând pretutindeni; acesta este cel mai rebel tip de comportament. Familiile au reguli proprii, iar naţiunile au legile lor – și nu cu atât mai mult stau astfel lucrurile în casa lui Dumnezeu? Nu sunt standardele și mai stricte? Nu sunt şi mai multe decrete administrative? Oamenii sunt liberi să facă ceea ce doresc, dar decretele administrative ale lui Dumnezeu nu pot fi schimbate după bunul plac. Dumnezeu este un Dumnezeu care nu tolerează ofensele din partea oamenilor; este un Dumnezeu care îi condamnă pe oameni la moarte. Oare oamenii chiar nu ştiu asta deja?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să tremur de frică. Am văzut că firea Lui e sfântă, dreaptă și că nu tolerează nicio jignire. În casa lui Dumnezeu, Hristos și adevărul dețin puterea. Atitudinea lui Dumnezeu față de răufăcătorii care perturbă și tulbură lucrarea bisericii e de silă și dezgust. Iar, în privința celor care au discernământ, dar continuă să stea de partea răufăcătorilor și care vorbesc în numele acestora, atitudinea lui Dumnezeu este una de dezgust și furie extreme. Han Bing, o persoană care refuza să practice adevărul, care semăna neînțelegeri și vrajbă, care perturba și tulbura lucrarea bisericii, era exact tipul de răufăcătoare revelată de lucrarea lui Dumnezeu și care trebuia să fie excomunicată. Dar, pentru a-mi proteja relația cu familia soției mele, am acționat ostentativ împotriva conștiinței mele, trădând principiile adevărului. Am protejat o răufăcătoare și i-am găsit scuze. Am stat de partea unei răufăcătoare și am acționat pentru a o proteja. Nu a făcut asta din mine un ajutor și un complice al unui răufăcător? Dumnezeu mi-a făcut o onoare dându-mi o îndatorire de conducere, iar eu nu am avut pic de venerație față de El. Am înțeles clar adevărul, dar nu l-am practicat, ci m-am implicat într-o înșelătorie voită, pentru a menține o răufăcătoare în biserica a cărei viață o perturbase și care făcuse rău fraților și surorilor mele. Jigneam în mod conștient și deliberat firea lui Dumnezeu! Acțiunile mele i-ar putea înșela pe unii oameni, dar nu L-au putut înșela pe Dumnezeu. Dumnezeu vede ce e în inimile noastre. Cum ar putea tolera pe cineva ca mine, care a acționat cu o asemenea pripă samavolnică? Comisesem deja o fărădelege și știam că, dacă nu mă căiesc, Dumnezeu mă va elimina. Așa că m-am rugat urgent lui Dumnezeu ca să mă căiesc. După ce am discutat despre asta cu câțiva colegi, am alcătuit o listă cu faptele rele ale lui Han Bing și am cerut să fie excomunicată. După ce am găsit voința de a mă întoarce în direcția lui Dumnezeu, aftele din gura mea s-au vindecat în mod misterios.
Două zile mai târziu, m-am dus acasă la soacra mea pentru a face ceva, iar Han Bing era acolo. Când m-a văzut, s-a uitat urât la mine, s-a întors și a plecat. Soacra mea mi-a spus mânioasă: „Cumnata ta a crezut în Dumnezeu atât de mulți ani și a suferit atât de mult pentru a propovădui Evanghelia. Care om nu are o fire coruptă? Dacă biserica o excomunică, nu va pierde ea atunci șansa de a câștiga mântuirea lui Dumnezeu? Nu se poate să fii atât de crud față de ea!” Și soția mea a intervenit, vorbind în numele lui Han Bing. Văzând cât de sentimentale erau și că nu aveau aproape deloc discernământ față de Han Bing, am avut părtășie cu ele despre comportamentul ei nemernic. Dar soacra mea nu asculta deloc. În schimb, striga furioasă la mine, în timp ce-i curgeau lacrimile. Văzându-i furia, și soția mea m-a dojenit. Văzând toate acestea, m-am simțit atât de slab și trist, încât nici n-am putut mânca. În noaptea aceea, în timp ce stăteam întins în pat, m-am tot foit, neputând adormi, oricât de mult am încercat. Pe de o parte, trebuia s-o excomunic pe răufăcătoare pentru a proteja lucrarea bisericii, dar, pe de altă parte, existau acuzațiile soției și soacrei mele. Ce trebuia să fac? Dacă o excomunicam pe cumnata mea, jigneam întreaga familie a soacrei mele, lucru care îmi putea afecta relația cu soția și putea duce la destrămarea propriei familii. Dar a-i permite acestei răufăcătoare să rămână în biserică putea reprezenta un pericol pentru viața bisericii și putea dăuna vieților fraților și surorilor mele. Gândul la toate acestea m-a făcut să mă simt trist și contrariat. Tot ceea ce puteam face era să mă rog lui Dumnezeu sincer: „Dumnezeule, mă simt foarte slab. În ceea ce privește excomunicarea lui Han Bing, nu vreau să Te ofensez, dar sunt constrâns de sentimente și mi-e greu să pun în practică adevărul. Te implor să-mi dai tărie și să mă călăuzești pentru a depăși forțele întunericului, astfel încât să stau ferm și să mărturisesc pentru Tine.”
După ce m-am rugat, am mai citit din cuvintele lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost judecat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie împlinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Fiecare întrebare plină de reproș din cuvintele lui Dumnezeu mi-a străpuns inima cu durere și suferință. Am simțit în ele sinceritatea insistentă a voii și cerințelor Lui. Dumnezeu a nădăjduit că voi rezolva problema excomunicării răufăcătoarei fără să mă bazez pe emoțiile sau sentimentele personale și că voi sta neclintit de partea lui Dumnezeu și voi practica adevărul pentru a-I satisface voia. M-am gândit la Iov în timpul încercărilor lui și la faptul că, deși în aparență, i s-a luat toată bogăția, i-au murit copiii, servitorii i-au fost omorâți, iar soția și trei prieteni l-au atacat, în spatele tuturor acestor întâmplări era rămășagul Satanei cu Dumnezeu. Acestea erau ispitele Satanei care s-au abătut asupra lui Iov. În cele din urmă, Iov a reușit să stea de partea lui Dumnezeu datorită credinței și venerației lui față de Dumnezeu. El l-a făcut pe Satana să sufere umilința și eșecul totale și a dat o mărturie puternică și răsunătoare pentru Dumnezeu. Ceea ce la exterior părea să fie o presiune în plus pusă pe mine de soacra mea era, de fapt, o bătălie pe tărâmul spiritual. Era tertipul Satanei. Era tentativa lui de a mă opri din a practica adevărul, profitând de atașamentele mele emoționale, astfel încât răufăcătoarea să poată rămâne și să continue să perturbe și să distrugă lucrarea bisericii. Dar Dumnezeu folosea și El această chestiune pentru a mă pune la încercare, pentru a vedea dacă mă voi supune Satanei din cauza constrângerilor soției și soacrei mele sau dacă, dimpotrivă, voi rămâne drept, voi practica adevărul și voi acționa potrivit unor principii. Dacă alegeam să-mi satisfac trupul și să stau de partea Satanei, nu însemna asta că am căzut pradă tertipului Satanei? Dacă făceam asta, pierdeam mărturia în prezența lui Dumnezeu.
Când m-am gândit la toate astea, am început să reflectez asupra mea însumi. În tot acest timp, confruntat cu această alegere, de ce mă simțisem prins între ciocan și nicovală și mi se păruse atât de trist? Am înțeles clar nevoia de a proteja lucrarea bisericii, dar de ce am continuat să acționez împins de sentimente și mi s-a părut greu să practic adevărul și să acționez potrivit unor principii? Apoi, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav influențat de societate, a fost influențat de etici feudale și educat la «instituții de învățământ superior». Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra vieții, filozofia josnică de viață, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată. Firea omului devine mai vicioasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care va renunța de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care Îl va asculta de bunăvoie pe Dumnezeu și, mai mult chiar, nicio singură persoană care va căuta de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, sub domeniul Satanei, omul nu face altceva decât să caute plăcere, să se dedea corupției trupului într-o lume plină de noroi” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că trăiam în interiorul emoțiilor mele, incapabil să practic adevărul, într-o stare de revoltă și împotrivire față de Dumnezeu, toate acestea pentru că fusesem corupt de Satana. Satana, regele diavolilor, s-a folosit de îndoctrinarea socială și de educația pe care am primit-o la școală pentru a inocula în mine filosofii satanice ca: „Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Sângele e mai gros ca apa” și „Omul nu este neînsufleţit; cum poate el să fie lipsit de emoţii?” ca să mă facă să-mi consider sentimentele pentru alți oameni ca fiind cel mai important lucru din viață, să mă facă să cred că păstrarea unor relații și sensibilitatea față de sentimentele oamenilor reprezintă ceea ce sunt oamenii și să mă facă să cred că, dacă nu fac asta, voi fi crud și necredincios și că voi fi învinovățit de alții pentru asta. Am tratat aceste filosofii satanice ca fiind lucruri pozitive, le-am considerat principii călăuzitoare și, trăindu-mi viața potrivit acestor filosofii și legi satanice, am devenit lipsit de scrupule și confuz despre ceea ce e bine și ce e rău, extrem de egoist, vrednic de dispreț, viclean și înșelător. În chestiunea excomunicării lui Han Bing, m-am temut că rudele mele vor spune că am fost nerecunoscător și nemilos, că asta îmi va destrăma familia; asta m-a făcut să ignor lucrarea bisericii și viețile fraților și surorilor mele. Am fost, realmente, egoist și demn de dispreț. Comportându-mă în felul acesta, am fost, cu adevărat, nerecunoscător și crud. Dacă ne întrebăm de ce societatea noastră e atât de întunecată și rea și de ce nu există corectitudine și dreptate, răspunsul e faptul că toți oameni își trăiesc viețile conform acestor filosofii și legi satanice. În orice grup, oamenii sunt preocupați doar de relații emoționale și trupești. Oamenii își apără doar apropiații. Chiar și atunci când aceștia fac ceva ilegal sau când comit o infracțiune, oamenii se gândesc cum îi pot proteja și ajuta și fac confuzie între bine și rău, într-un efort de a-i apăra. Abia atunci am văzut clar că aceste filosofii și legi satanice par a fi rezonabile și morale și în acord cu noțiunile umane, dar, de fapt, sunt aberații pe care le folosește Satana pentru a înșela și corupe oamenii. Ele sunt în vrăjmășie cu adevărul și cu Dumnezeu. Când trăim conform acestor lucruri, nu putem decât să ne revoltăm față de Dumnezeu și să I ne împotrivim, să le facem rău altora și să trăim natura demonilor. În trecut, trăisem potrivit unor astfel de filosofii și legi satanice, protejasem o răufăcătoare și luasem parte la delictele ei. Dar Dumnezeu nu mi-a reproșat fostele fărădelegi și tot mi-a dat o șansă să mă căiesc, lucru pentru care Îi sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu. Așadar, m-am rugat în tăcere lui Dumnezeu și am depus un jurământ: Dumnezeule, nu mai vreau să acționez sub influența propriilor emoții. Vreau doar să iubesc ceea ce iubești Tu și să urăsc ceea ce urăști Tu, potrivit cuvintelor Tale, să susțin principiile adevărului și să excomunic de îndată răufăcătorii.
În ziua următoare, la adunarea colegilor, am auzit de la aceștia că Han Bing tot nu ajunsese să se înțeleagă sau să arate vreun semn de căință și că încă semăna neînțelegeri, provoca dispute și încerca să formeze clici. Când am auzit asta, m-am învinovățit și mai mult. M-am urât pentru că am acționat sub impulsul emoțiilor și pentru că nu am excomunicat-o la timp, lăsând-o să perturbe viața bisericii. Ulterior, la următoarea adunare, am început să folosesc cu conștiinciozitate cuvintele lui Dumnezeu pentru a analiza și discerne fiecare dintre comportamentele rele ale lui Han Bing și, prin părtășie, frații și surorile care fuseseră înșelați de ea au dobândit discernământ și au început s-o respingă. Soția mea, după ce a dobândit o înțelegere a adevărului, a ajuns să discearnă natura și esența lui Han Bing și nu a mai susținut că aceasta a fost tratată nedrept. După ce Han Bing a fost excomunicată, biserica nu a mai fost perturbată de un răufăcător, așa că frații și surorile au putut să participe la întâlniri și să-și îndeplinească iarăși îndatoririle ca mai înainte. Cu toții am adus slavă lui Dumnezeu pentru dreptatea Lui! Acest incident m-a făcut să văd că, în casa lui Dumnezeu, cuvintele Lui și adevărul dețin puterea, că toate lucrurile sunt tratate potrivit principiilor adevărului și că necredincioșii, răufăcătorii și antihriștii nu pot rămâne în casa lui Dumnezeu. Am experimentat, de asemenea, personal faptul că a trăi conform filosofiilor și legilor satanice nu ne poate aduce decât durere. Nu ne aduce niciun beneficiu nici nouă, nici altora. Doar trăind conform cuvintelor lui Dumnezeu putem să ne simțim vreodată în siguranță și în pace. Faptul că azi nu mai trăiesc după filosofii și legi satanice că am depășit constrângerile emoțiilor mele, că pot practica din adevăr și că pot trăi cu puțină dreptate, toate acestea se datorează mântuirii lui Dumnezeu și sunt întru totul un efect obținut de judecata și mustrarea din cuvintele lui Dumnezeu.
