de Xiao Wei, China

În 2017, mă ocupam de lucrarea bazată pe texte în biserică. În timpul unei adunări, am auzit că Chen Xia fusese demisă, că era considerată un antihrist și că se strângeau materiale pentru excluderea ei. La auzul acestei vești, am fost cumplit de tulburată și nu mă puteam calma. Pur și simplu nu puteam să accept. Am cunoscut-o pe Chen Xia după ce L-am găsit amândouă pe Domnul și ne-am făcut îndatoririle împreună după ce am acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Pe atunci, Chen Xia era foarte entuziasmată. Soțul ei a stat în calea credinței ei, iar ea a vărsat multe lacrimi din pricina aceasta. Până la urmă, a divorțat de soțul ei. După divorț, ea a continuat să-și facă îndatoririle cu un puternic simț al poverii. Mi-a fost ușor să remarc cât de mult îi plăcea lui Chen Xia să citească cuvintele lui Dumnezeu și, când colaboram cu ea, se trezea iarna la prima oră ca să facă acest lucru. Chiar copia într-un caiet pasaje importante din cuvintele lui Dumnezeu și îl scotea să le citească oricând avea timp. Îmi spunea adesea: „Trebuie să citim mai des cuvintele lui Dumnezeu și să depunem efort, altfel nu ne vom putea face bine îndatoririle.” M-am gândit în sinea mea: „Îi place atât de mult să citească cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fie cineva care urmărește adevărul.” Și am respectat-o mult în inima mea, gândindu-mă că putea nu doar să facă sacrificii și să-și îndeplinească îndatoririle, dar și să depună mult efort pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu, și că, în această privință, chiar nu mă puteam compara cu ea și aveam nevoie să învăț de la ea. După aceea, ori de câte ori mă confruntam cu dificultăți sau nu înțelegeam ceva, îmi plăcea să-i caut părtășia și să-i aud părerile și sfaturile. Mai târziu, când Chen Xia a fost repartizată într-un alt loc pentru a-și face îndatoririle, chiar am simțit că am pierdut ceva. M-am gândit că, anul trecut, ea era cea care organiza materiale pentru a îndepărta oameni. Nu trecuse mult de atunci, și acum era exclusă? Ar fi putut fi o greșeală? Dar apoi m-am gândit că biserica are principii pentru îndepărtarea oamenilor și că nu ar pregăti materiale pentru excluderea ei fără motiv. Inima îmi tot tresărea și nu puteam să mă concentrez la adunare. Conducătoarea mi-a cerut să scriu o evaluare a lui Chen Xia și am fost de acord doar de formă, fără să spun ce credeam cu adevărat.

Când am ajuns acasă și m-am gândit la Chen Xia, m-am simțit neliniștită. M-am gândit: „Chen Xia este foarte dedicată și și-a sacrificat familia și cariera pentru a-și îndeplini îndatoririle. A depus atât de mult efort în cuvintele lui Dumnezeu, iar acum este exclusă. Eu nu am suferit și nici nu m-am consumat atât de mult ca ea, nici nu am făcut atât de mult în îndatoririle mele și în niciun caz nu am depus atât de mult efort în cuvintele lui Dumnezeu. Asta înseamnă că aș putea ajunge și eu să fiu eliminată și chiar exclusă?” Aceste gânduri mi-au scăzut motivația în îndeplinirea îndatoririlor mele. Când le-am văzut pe surori discutând despre lucrare, nu am vrut să particip. Am simțit că nu are rost să depun mult efort sau să plătesc un preț, fiindcă cine putea ști cu ce final m-aș fi ales și eu până la urmă? Astfel, în acea perioadă, mi-am pierdut simțul poverii în îndatoririle mele.

Mai târziu, mi-am dat seama că starea mea era greșită, așa că m-am rugat lui Dumnezeu și L-am căutat în privința asta. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii au multe gânduri, idei și stări care le influențează adeseori o parte din opinii, perspective și puncte de vedere. Dacă poți rezolva aceste gânduri, idei și stări, una câte una prin căutarea adevărului, atunci acestea nu vor afecta relația ta cu Dumnezeu. Poate acum ai o statură mică, cu o înțelegere superficială a adevărului, și deoarece crezi în Dumnezeu doar de puțin timp sau din cauza a numeroși alți factori, nu înțelegi prea multe adevăruri, dar ar trebui să pricepi un principiu: trebuie să mă supun la tot ceea ce face Dumnezeu, indiferent dacă pare bun sau rău la exterior, drept sau greșit, și fie că se aliniază la noțiunile umane sau nu. Nu am niciun drept să critic, să evaluez, să analizez sau să studiez dacă e bine sau greșit. Ceea ce ar trebui să fac este să îmi îndeplinesc datoria de ființă creată și apoi să practic adevărurile pe care le pot înțelege, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, și să nu mă abat de la adevărata cale” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu?”). „În viața reală, mai întâi, trebuie să te gândești care adevăruri au legătură cu oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le-ai întâlnit; printre aceste adevăruri poți găsi intențiile lui Dumnezeu și poți lega ceea ce ai întâlnit de intențiile Lui. Dacă nu știi care aspecte ale adevărului se leagă de lucrurile pe care le-ai întâlnit, dar, în schimb, te duci direct să cauți intențiile lui Dumnezeu, aceasta este o abordare oarbă, care nu poate obține rezultate. Dacă vrei să cauți adevărul și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, mai întâi trebuie să te uiți la ce fel de lucruri ți s-au întâmplat, de ce aspecte ale adevărului se leagă și să cauți adevărul specific în cuvântul lui Dumnezeu care are legătură cu ceea ce ai experimentat. Apoi, cauți calea care este corectă pentru tine de a practica din acel adevăr; astfel, poți dobândi o înțelegere indirectă a intențiilor lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”). Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, atunci când întâlnesc lucruri care nu se aliniază la noțiunile mele, trebuie să păstrez o inimă care se teme de Dumnezeu și să mă supun mai întâi; să nu mă plâng de Dumnezeu, ci să văd la ce aspect al adevărurilor-principii se referă această chestiune și să caut adevărul din ea ca să înțeleg intențiile lui Dumnezeu. Am început să reflectez asupra mea. Când am auzit că Chen Xia era exclusă, nu am căutat adevărul deloc. M-am gândit că, din moment ce ea își sacrificase familia și cariera pentru a-și îndeplini îndatoririle și depusese atât de mult efort ca să-și însușească cuvintele lui Dumnezeu și chiar fusese conducătoare și lucrătoare, era o persoană care urmărea adevărul, așa că m-am simțit nedreptățită în locul ei, m-am plâns de Dumnezeu, L-am înțeles greșit și mi-am pierdut interesul pentru îndatoririle mele. Mi-am dat seama că nu aveam deloc o inimă care se teme de Dumnezeu și că, atunci când m-am confruntat cu situații care nu se aliniau la noțiunile mele, m-am simțit potrivnică, am obiectat și nu am căutat adevărul deloc. Starea mea era foarte periculoasă! Mai târziu, am auzit că, în timp ce colabora la sarcina de organizare a materialelor pentru îndepărtarea oamenilor, ea mituia adesea frații și surorile, făcându-le mici favoruri ca să concureze cu lidera de echipă pentru statut, și că a semănat discordie pentru a-i face pe frați și pe surori să-și formeze opinii negative despre lidera de echipă. Spunea adesea, de față cu toată lumea, că liderei de echipă îi lipsea pătrunderea în viață, că nu putea discerne oamenii și că nu avea lucrarea Duhului Sfânt, totul pentru a o submina pe lidera de echipă. A exagerat frecvent dezvăluirile de corupție ale fraților și surorilor pentru a-i critica, ceea ce a diminuat entuziasmul tuturor pentru îndatoririle lor. Conducătorii, frații și surorile au avut părtășie cu ea de mai multe ori pentru a o ajuta, dar ea nu s-a cunoscut deloc pe sine și și-a apărat acțiunile cu insistență. După ce am auzit cum se comporta, mi-am dat seama că Chen Xia avea probleme și mi-am amintit de comportamentul ei din perioada când colaboram cu ea. În timpul alegerilor bisericești din 2012, atât Chen Xia, cât și sora Wang Hui au fost alese conducătoare. Deși Wang Hui avea un calibru puțin mai slab, avea un simț al poverii pentru îndatoririle sale și putea să rezolve unele probleme. Cu toate acestea, Chen Xia și-a dorit întotdeauna să fie aleasă o altă soră fiindcă aceea o asculta mai mult. Pentru a-și atinge acest scop, Chen Xia a profitat de neajunsurile lui Wang Hui și le-a exagerat, denigrând-o pe Wang Hui în fața fraților și a surorilor, spunând că nu era aptă să fie conducătoare din cauza calibrului ei slab. I-a spus chiar în față lui Wang Hui să renunțe la funcție fiindcă nu are calibru. Când Chen Xia a văzut că Wang Hui nu renunțase la funcția ei, a început să provoace necazuri în fața fraților și a surorilor, spunând că Wang Hui era prea atașată de funcția ei și că era reticentă să renunțe la ea, chiar și în ciuda lipsei ei de calibru. Unii frați și unele surori au fost induși în eroare de Chen Xia și au ținut cu ea, susținând că Wang Hui nu era aptă să conducă și solicitând organizarea altor alegeri. Acest lucru a creat haos în biserică, iar Wang Hui a rămas într-o stare negativă. În plus, în perioada când Chen Xia a fost conducătoare în 2013, un frate a observat că conducerea și-a îndeplinit îndatoririle împotriva principiilor și a făcut o sugestie, dar când Chen Xia a aflat acest lucru, i-a spus partenerei ei că ar trebui să fie cu ochii pe el și să înregistreze tot ce spunea, deoarece ar servi drept dovadă pentru când aveau să organizeze materiale ca să-l îndepărteze mai târziu. Chen Xia l-a condamnat chiar pe acest frate că a judecat conducerea și a tulburat lucrarea bisericii. Fraților și surorilor le-a fost frică să le ofere conducătorilor sugestii după ce au auzit acest lucru, deoarece se temeau să nu fie condamnați și excluși. Mai târziu, Chen Xia a fost demisă pentru că a concurat pentru faimă și câștig și pentru că a făcut lucrare fără să-și consulte colegii, respingându-le frecvent sugestiile și acționând după propriile-i decizii, ceea ce dăunase lucrării bisericii.

Comparând numeroasele comportamente ale lui Chen Xia, am continuat să caut cuvintele lui Dumnezeu. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Cum îi atacă și îi exclud antihriștii pe cei care urmăresc adevărul? Ei utilizează deseori metode care altora li se par rezonabile și potrivite, folosind chiar dezbateri despre adevăr ca să obțină un avantaj, ca să-i atace, să-i condamne și să-i inducă în eroare pe alți oameni. De exemplu, un antihrist crede că, dacă partenerii săi sunt oameni care urmăresc adevărul, aceștia pot să-i amenințe statutul și, prin urmare, antihristul va rosti predici mărețe și va discuta despre teorii spirituale pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i face să-l admire. În acest fel, își poate deprecia și suprima partenerii și colegii și poate să-i facă pe oameni să simtă că, deși partenerii conducătorului lor sunt persoane care urmăresc adevărul, ei nu sunt egalii lui în ceea ce privește calibrul și capacitatea. Unii oameni chiar spun: «Predicile conducătorului nostru sunt mărețe și nimeni nu se poate compara cu el.» Pentru un antihrist, este extrem de satisfăcător să audă un astfel de comentariu. El se gândește în sinea lui: «Tu ești partenerul meu, nu ai unele adevăruri-realități? De ce nu poți să vorbești cu aceeași elocvență și măreție ca mine? Ești complet umilit acum. Îți lipsește capacitatea și totuși îndrăznești să concurezi cu mine!» La asta se gândește antihristul. Care este țelul acestuia? Încearcă toate mijloacele posibile pentru a-i suprima, a-i deprecia pe alți oameni și a se poziționa deasupra acestora. […] Cei pe care un antihrist îi urăște cel mai mult în biserică sunt oamenii care urmăresc adevărul, în special cei cu un simț al dreptății, care ar îndrăzni să dea în vileag și să raporteze un conducător fals și un antihrist. Un antihrist îi privește pe astfel de oameni ca pe niște ace în ochii săi, ca pe niște ghimpi în coaste. Dacă se întâmplă să vadă pe cineva care urmărește adevărul și își îndeplinește datoria de bunăvoie, în inima lui apar răutatea și dușmănia, fără niciun pic de iubire. Un antihrist nu doar că nu-i va ajuta sau sprijini pe oamenii care urmăresc adevărul, indiferent de dificultățile lor sau de cât de slabi și negativi ar putea fi – nu doar că va ignora acest lucru. În schimb, se va bucura în secret de acest lucru. Iar dacă o persoană l-a acuzat sau l-a dat în vileag, va profita de ocazie să o lovească atunci când este la pământ, acuzând-o de tot felul de ofense pentru a-i da o lecție, a o condamna, a o lăsa fără vreo cale de urmat și, în cele din urmă, pentru a o face atât de negativă, încât să nu-și mai poată îndeplini datoria. Atunci, antihristul devine mândru de sine și începe să se bucure de nenorocirea acelei persoane. La acest tip de lucru se pricep cel mai bine antihriștii; excluderea, atacarea și condamnarea celor care urmăresc adevărul reprezintă cea mai mare expertiză a lor. […] Pe scurt, pe baza acestor manifestări ale antihriștilor, putem determina că ei nu îndeplinesc datoria de conducere, întrucât nu-i conduc pe oameni în a mânca și bea din cuvintele lui Dumnezeu sau nu au părtășie despre adevăr și nu îi udă sau nu-i susțin pe oameni ca să le permită să dobândească adevărul. În schimb, ei perturbă și tulbură viața bisericească, demontează și distrug lucrarea bisericii și le pun bețe-n roate oamenilor pe calea urmăririi adevărului și a dobândirii mântuirii. Ei vor să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu spre rătăcire și să-i facă să-și piardă șansa de a obține mântuirea. Acesta este scopul final pe care antihriștii doresc să-l atingă prin perturbarea și tulburarea lucrării bisericii” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei care urmăresc adevărul”). Dumnezeu expune că antihriștii caută să conducă în biserică, folosind doctrine și cuvinte pentru a-i induce în eroare pe cei lipsiți de discernământ, și că nu se vor da în lături de la nimic ca să-i atace și să-i excludă pe cei care urmăresc adevărul. Ei chiar îi urăsc pe cei care le oferă sugestii. Îi tratează pe acești oameni ca pe obstacole, profitând de neajunsurile și de dezvăluirile lor de corupție și exagerându-le, denigrându-i și judecându-i intenționat și etichetându-i pe nedrept. Acest lucru îi face pe acești frați și pe aceste surori să devină marginalizați și suprimați, până când, în cele din urmă, devin atât de negativi, încât nu-și pot face îndatoririle. Astfel, țelurile antihriștilor sunt atinse, permițându-le să exercite puterea în biserică după bunul plac. Așa se purta și Chen Xia. Ea a căutat să conducă în biserică, profitând în mod deliberat de neajunsurile lui Wang Hui pentru a o desconsidera, judeca și ataca, în încercarea de a o face să renunțe de rușine la funcția ei, inducând în eroare frații și surorile ca să i se alăture în încercările ei de a face asta și să fie împotriva lui Wang Hui. Când Chen Xia era conducătoare de biserică, dacă cineva făcea sugestii care îi afectau funcția, găsea modalități să-i chinuie, etichetându-i cu acuzații nedrepte în încercările ei de a-i înlătura. După ce a fost reatribuită la noua ei datorie, pentru a o înlocui pe lidera de echipă, a profitat deseori de dezvăluirile de corupție ale acesteia pentru a o desconsidera, judeca și ataca, inducând oamenii în eroare ca să-i ia partea și să o izoleze pe lidera de echipă. Acest lucru a tulburat grav lucrarea. Văzând ambiția fără scrupule pentru statut a lui Chen Xia, am văzut cât de perfide, viclene și răutăcioase erau cu adevărat cuvintele și acțiunile ei. Conducătorii au disecat esența acțiunilor ei și consecințele acestora, însă ea a refuzat să accepte acest lucru și a continuat să vină cu argumente și să se justifice. Nu a fost doar o dispută personală; ci, prin aceasta, ea făcea rău, I se împotrivea lui Dumnezeu și I se opunea până la final! Mi-am dat seama că problemele lui Chen Xia erau grave și că era un antihrist care tulburase lucrarea bisericii. Dându-mi seama de asta, m-am simțit foarte tulburată. Am văzut cât de necugetată și de oarbă fusesem, cât de confuză și de lipsită de discernământ, cum susținusem, de fapt, acest antihrist și cum, trăind într-o stare de negativitate și de neînțelegere, îmi întârziasem îndatoririle. M-am rugat lui Dumnezeu pentru căință și am raportat la biserică faptele rele ale lui Chen Xia. În cele din urmă, pe baza principiilor, toată lumea a stabilit că Chen Xia era un antihrist și a exclus-o din biserică.

Mai târziu, m-am gândit adesea la această problemă, întrebându-mă: „Am interacționat cu Chen Xia timp de atâția ani. Cum am putut să fiu complet lipsită de discernământ despre ea? Am crezut chiar că este o persoană care urmărea adevărul și am respectat-o mult și am venerat-o.” În căutarea mea, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și am găsit motivul din spatele acestui lucru. Dumnezeu Atotputernic spune: „Unii oameni pot să suporte greutăți, să plătească prețul, sunt manierați la exterior, sunt destul de respectați și se bucură de admirația celorlalți. Ați spune că acest gen de comportament exterior poate fi considerat ca punerea adevărului în practică? S-ar putea stabili că asemenea oameni satisfac intențiile lui Dumnezeu? Cum se face că, în repetate rânduri, oamenii văd astfel de indivizi și cred că aceștia Îl mulțumesc pe Dumnezeu, pășind pe calea punerii în practică a adevărului și urmând calea lui Dumnezeu? De ce gândesc astfel unii oameni? Există o singură explicație. Care este explicația? Este că, pentru foarte mulți oameni, anumite întrebări – cum ar fi ce înseamnă să pui adevărul în practică, ce înseamnă să-L mulțumești pe Dumnezeu și ce înseamnă să ai adevărul-realitate – nu sunt foarte clare. Așadar, există oameni care sunt deseori induși în eroare de către cei care, la exterior, par spirituali, nobili, elevați și măreți. Cât despre oamenii care pot să discute elocvent despre cuvinte și doctrine și ale căror vorbe și fapte par a fi demne de admirație, cei care sunt induși în eroare de aceștia nu au luat niciodată în considerare esența acțiunilor lor, nici la principiile din spatele faptelor lor și nici țelurile pe care aceștia le au. Mai mult, nu s-au întrebat niciodată dacă acești oameni se supun cu adevărat lui Dumnezeu și nici nu au stabilit dacă acești oameni se tem sincer de Dumnezeu și se feresc de rău. Nu au deslușit niciodată umanitatea-esență a acestor oameni. În schimb, încă din prima clipă în care i-au cunoscut, puțin câte puțin, au ajuns să-i admire și să-i venereze pe acești oameni, iar în cele din urmă, acești oameni au devenit idolii lor. Chiar mai mult, în mințile anumitor oameni, idolii pe care îi venerează – și despre care cred că pot să-și abandoneze familiile și locurile de muncă și care par superficial capabili să plătească prețul – sunt cei care Îl mulțumesc pe Dumnezeu cu adevărat și care pot într-adevăr să dobândească finaluri și destinații bune. În mințile lor, acești idoli sunt cei pe care îi laudă Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”). „Care este diferența dintre efortul depus de antihriști în privința cuvintelor lui Dumnezeu și efortul celor care urmăresc adevărul? (Intenția și scopul sunt diferite. Antihriștii depun efort în privința cuvintelor lui Dumnezeu pentru propriul beneficiu și statut, pentru a-și satisface ambițiile personale.) Ce efort depun antihriștii cu privire la cuvintele lui Dumnezeu? Memorează părți din cuvintele lui Dumnezeu care sunt în acord cu noțiunile lor, învață să explice cuvintele lui Dumnezeu folosind limbajul uman și scriu unele însemnări și idei spirituale. De asemenea, ei dezleagă, rezumă și organizează diferitele afirmații ale lui Dumnezeu, cum ar fi cele pe care oamenii le consideră relativ aliniate la noțiunile umane, cele care sunt ușor percepute ca având tonul vorbirii lui Dumnezeu, câteva cuvinte despre taine și câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu care sunt populare și deseori predicate în biserică pentru o perioadă. Pe lângă memorarea, organizarea, rezumarea și scrierea ideilor, mai sunt, desigur, și altele, inclusiv unele activități aparte. Antihriștii vor plăti orice preț pentru a câștiga statut, a-și satisface ambiția și a-și atinge scopul de a controla biserica și de a fi dumnezeu. Ei lucrează adesea până noaptea târziu și se trezesc la crăpatul zorilor, lucrând până în creierii nopții și repetându-și predicile la primele ore, și, în plus, notează toate lucrurile geniale pe care le-au zis alții, făcând toate astea pentru a se dota cu doctrinele de care au nevoie pentru a ține predici elevate. Se gândesc zilnic cum să țină aceste predici elevate, contemplând care dintre cuvintele lui Dumnezeu vor fi cele mai folositoare pentru a fi alese și vor inspira admirație și laudă în rândul aleșilor lui Dumnezeu, apoi învață acele cuvinte pe de rost. După aceea, se gândesc cum să interpreteze acele cuvinte într-un mod care să le demonstreze înțelepciunea și strălucirea. Pentru a-și întipări cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu în inimile lor, se străduiesc să-I mai asculte cuvântul de câteva ori. Fac toate acestea cu eforturi similare elevilor care concurează pentru un loc la facultate. Atunci când cineva ține o predică bună sau una care oferă o anumită iluminare sau una care oferă o oarecare teorie, un antihrist o va prelua, o va compila și o va transforma în propria predică. Niciun efort nu este prea mare pentru un antihrist. Care sunt, așadar, motivul și intenția din spatele acestui efort al său? Acestea sunt să fie capabil să predice cuvintele lui Dumnezeu, să le spună clar și cu ușurință, să le rostească fluent, astfel încât ceilalți să vadă că antihristul este mai spiritual decât ei, că prețuiește mai mult cuvintele lui Dumnezeu, că-L iubește mai mult pe Dumnezeu. În acest fel, un antihrist poate câștiga admirația și adorarea unora dintre cei care-l înconjoară. Un antihrist consideră că acesta este un lucru demn de făcut și că merită orice efort, preț sau greutăți” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul zece (Partea a șaptea)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că o respectasem mult pe Chen Xia și că crezusem că urmărea adevărul pentru că aveam un punct de vedere eronat. Îi consideram pe cei care au făcut sacrificii, s-au consumat și au trudit și pe cei care au depus mult efort ca să citească cuvintele lui Dumnezeu oameni care aveau realități și care urmăreau cu adevărat adevărul. Acum am înțeles că să-ți îndeplinești îndatoririle, pur și simplu, să faci sacrificii, să te consumi, să suferi și să plătești un preț sunt doar comportamente bune și că nu înseamnă că o persoană chiar urmărește sau practică adevărul. Mi-am dat seama și că, dacă cineva depune mult efort ca să citească cuvintele lui Dumnezeu, nu înseamnă neapărat că acea persoană prețuiește cuvintele lui Dumnezeu sau că iubește adevărul. Acest lucru ar trebui evaluat în funcție de intențiile unei persoane în acțiunile sale, dacă practică cuvintele lui Dumnezeu și dacă viața-fire i s-a schimbat. După ce L-a găsit pe Dumnezeu, Chen Xia și-a făcut îndatoririle în biserică și a putut să îndure greutăți, dar nu se sacrifica și nu se consuma ca să practice adevărul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Mai degrabă, ea și-a urmărit reputația și statutul pentru a câștiga admirația și venerarea altora. În timpul iernii aspre, Chen Xia se trezea înainte de zorii zilei pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu, uneori chiar stătea trează până târziu ca să citească, să copieze și să memoreze cuvintele lui Dumnezeu. Ea a depus atât de mult efort ca să-și însușească cuvintele lui Dumnezeu, dar motivația ei de bază era tot pentru funcția ei. A folosit cuvintele lui Dumnezeu pe post de instrument pentru a câștiga reputație și statut, profitând de ocaziile de a le împărtăși ca să primească admirația și venerarea fraților și surorilor. Ea a citit atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, dar nu a dat semne că le practica sau că se ocupa de firea ei coruptă. În schimb, ea a urmărit întotdeauna reputația și statutul, deseori adoptând o abordare arogantă pentru a-i mustra și a-i constrânge pe alții. Când alții îi semnalau problemele, ea nu accepta ceea ce spuneau ei și încerca să îi suprime și să îi chinuie. Era limpede că nu a citit cuvintele lui Dumnezeu pentru a practica adevărul, altfel, cum ar fi putut să citească atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu fără nicio schimbare în firea ei? În schimb, a devenit din ce în ce mai arogantă și căutarea ei a reputației și a statutului a devenit mai intensă. Acest lucru a dezvăluit pe deplin esența lui Chen Xia de a fi scârbită de adevăr și de a-l urî. Cei care iubesc cu adevărat adevărul prețuiesc și practică cuvintele lui Dumnezeu. La fel ca Petru, care a meditat frecvent la cuvintele lui Dumnezeu, le-a integrat în viața sa reală și a putut să practice cu strictețe și să pătrundă lucrurile pe care le-a întâlnit în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu. În cele din urmă, viața-fire i s-a schimbat. Din aceasta, am văzut că, pentru a evalua dacă cineva urmărește adevărul, nu putem să ne uităm doar la sacrificiile și la consumurile sale exterioare, la cât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu a citit sau dacă poate să aibă părtășie cu alții, ci că ar trebui să vedem mai ales dacă poate să practice cuvintele lui Dumnezeu în situațiile cu care se confruntă, dacă se concentrează pe căutarea adevărului, dacă reflectează asupra sa și se cunoaște pe sine și dacă are pătrundere în viață. Am văzut doar capacitatea aparentă a lui Chen Xia de a face sacrificii, de a se consuma și de a depune efort în citirea cuvintelor lui Dumnezeu, așa că am venerat-o și chiar am idolatrizat-o în inima mea. Când am auzit de excluderea ei din biserică, am vrut să-i iau apărarea. Am văzut că nu înțelegeam adevărul și că nu reușisem să evaluez oamenii conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ce necugetată fusesem!

M-am întrebat și: „De ce m-am simțit atât de negativă și de slabă când am auzit că Chen Xia urma să fie exclusă, ba chiar n-am mai vrut să-mi fac îndatoririle?” Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Odată ce noțiunile și închipuirile oamenilor devin principiile și criteriile conform cărora aceștia privesc oamenii și lucrurile, se comportă și acționează, atunci, indiferent cât de mult cred în Dumnezeu sau cum urmăresc și indiferent cât de multe greutăți suferă sau cât de mare preț plătesc, totul va fi zadarnic. Atât timp cât cineva trăiește conform noțiunilor și închipuirilor sale, această persoană I se împotrivește lui Dumnezeu și Îi este potrivnic; ea nu are o supunere adevărată față de mediile pregătite de Dumnezeu sau față de cerințele Sale. În cele din urmă, atunci, finalul său va fi unul foarte tragic. Dacă tu crezi în Dumnezeu de mulți ani și te-ai consumat pentru El, alergând peste tot și plătind un preț mare, dar punctul de plecare și sursa a tot ceea ce faci sunt propriile tale noțiuni și închipuiri, atunci tu nu-L accepți și nu I te supui cu adevărat lui Dumnezeu. […] Este exact precum ceea ce a fost manifestat de Pavel: a muncit mult și a alergat mult, predicând Evanghelia în cea mai mare parte a Europei, dar, indiferent câte greutăți a suferit și cât de mare preț a plătit sau cât de mult a alergat, nu a avut niciodată gânduri și puncte de vedere care să fie în acord cu adevărul, nu a acceptat niciodată adevărul și nu a avut niciodată atitudinea și experiența reale ale supunerii față de Dumnezeu – a trăit întotdeauna prin prisma propriilor sale noțiuni și închipuiri. Care erau noțiunea și închipuirea lui specifice? Faptul că, după ce ar fi terminat de alergat și de luptat lupta cea bună, îi era pregătită o cunună a dreptății – acestea erau noțiunea și închipuirea lui Pavel. Care a fost baza teoretică specifică a noțiunii și închipuirii sale? Că Dumnezeu va determina finalul unei persoane în funcție de cât a alergat, de prețul pe care l-a plătit și de câte greutăți a suferit. Tocmai pe o astfel de bază teoretică a noțiunii și închipuirii sale, Pavel a pornit fără să știe pe calea antihriștilor. Ca urmare, când a ajuns la capătul drumului, nu a avut niciun fel de înțelegere cu privire la comportamentul și manifestările sale de împotrivire față de Dumnezeu sau la esența sa de împotrivire față de Dumnezeu, cu atât mai puțin vreo pocăință. El încă se agăța de noțiunea și închipuirea lui inițiale în timp ce credea în Dumnezeu și nu numai că nu avea nici cea mai mică supunere adevărată față de Dumnezeu, ci, dimpotrivă, credea că era chiar mai îndreptățit să primească în schimb de la Dumnezeu un final și o destinație bune. «În schimb» este un mod frumos și civilizat de a spune lucrurile, dar, de fapt, nu era un schimb, nici măcar o tranzacție – el Îi cerea direct lui Dumnezeu aceste lucruri, chiar le pretindea de la El. Cum le-a pretins de la Dumnezeu? Exact cum a spus: «Mi-am sfârșit alergarea, am luptat lupta cea bună – cununa dreptății este acum a mea. Aceasta este ceea ce merit și ceea ce dumnezeu ar trebui să-mi dea pe bună dreptate.» Calea urmată de Pavel a fost o cale de împotrivire față de Dumnezeu, care l-a condus la distrugere, iar finalul care i s-a întâmplat a fost pedeapsa. Acest lucru a fost inseparabil de noțiunea și închipuirea sa despre Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. M-am simțit negativă când am auzit că biserica o exclusese pe Chen Xia pentru că aveam un punct de vedere fals. M-am gândit că aceia care se consumă și se sacrifică mult și muncesc din greu vor primi un final bun și o destinație bună de la Dumnezeu. Așadar, văzând că, deși Chen Xia și-a făcut datoria timp de mulți ani, a făcut sacrificii și a suferit, ea tot a fost exclusă de biserică, până la urmă, pur și simplu nu am putut să înțeleg. M-am gândit, de asemenea, că eu nu mă sacrificasem la fel de mult ca ea și că nu făcusem atâtea îndatoriri ca ea, așa că am simțit că, mai devreme sau mai târziu, voi fi și eu eliminată și am devenit atât de negativă, încât nu mai doream să plătesc un preț sau să mă consum. Mi-am dat seama că, după toți acești ani de credință în Dumnezeu, încă trăiam după noțiuni și închipuiri umane. Dumnezeu nu determină finalul unei persoane în funcție de cât timp a crezut, de câtă doctrină poate predica, de câtă lucrare a făcut, de cât de mult a suferit sau de cât de mult din cuvântul lui Dumnezeu a memorat, ci, mai degrabă, Se uită dacă acea persoană urmărește adevărul, dacă firea coruptă i s-a schimbat și dacă intenția sa în îndatoriri și suferința sa sunt de și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Dacă cineva nu practică deloc cuvintele lui Dumnezeu și își face îndatoririle doar ca să încerce să negocieze cu Dumnezeu, atunci, chiar dacă o astfel de persoană poate face sacrificii, se poate consuma și poate munci din greu, în cele din urmă, dacă viața-fire nu i se schimbă deloc și se împotrivește fățiș lui Dumnezeu, ea va ofensa firea lui Dumnezeu. La fel ca Pavel, care a plătit un preț mare și s-a consumat foarte mult, dar nu a făcut-o pentru a dobândi adevărul sau pentru a obține o schimbare în firea sa, ci, mai degrabă, pentru a câștiga binecuvântări și o cunună. Prin urmare, chiar și după mulți ani de muncă, natura lui arogantă, îngâmfată și în căutare de profit nu s-a schimbat deloc și, în cele din urmă, chiar s-a folosit de truda lui drept capital pentru a cere o cunună a dreptății de la Dumnezeu, blamându-L fățiș. Acest lucru a jignit firea lui Dumnezeu și a dus la pedepsirea lui Pavel. Și eu am vrut să fac schimb de suferință și de consum pentru un final bun și, când am văzut că nu există nicio speranță să primesc binecuvântări, nici nu am mai vrut să-mi fac îndatoririle. Oare părerile mele despre urmărire nu erau aceleași cu ale lui Pavel? Este absolut justificat și firesc ca ființele create să-și facă îndatoririle. Nu mi-am păstrat poziția de ființă creată ca să-mi îndeplinesc îndatoririle cu seriozitate. În schimb, am vrut să-mi folosesc suferința și consumul în îndatoririle mele pentru a obține un final bun și o destinație bună, iar când am simțit că nu pot obține aceste lucruri, L-am crezut nedrept pe Dumnezeu. Prin aceasta, m-am împotrivit lui Dumnezeu și I-am jignit firea. Această problemă era de o natură prea gravă. Dacă nu-mi schimbam punctul de vedere, urma să fiu și eu eliminată de Dumnezeu! Înțelegând acest lucru, m-am simțit plină de remușcări și vinovată și am vrut să mă pocăiesc în fața lui Dumnezeu.

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Ca ființă creată, omul ar trebui să caute să îndeplinească datoria unei ființe create și să caute să-L iubească pe Dumnezeu fără să facă alte alegeri, pentru că Dumnezeu este vrednic de dragostea omului. Aceia care caută să-L iubească pe Dumnezeu nu ar trebui să caute vreun beneficiu personal sau să caute ceva după care tânjesc în mod personal; aceasta este cea mai corectă metodă de a urmări. Dacă ceea ce cauți este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci cărarea pe care calci este cea corectă. Dacă ceea ce cauți este binecuvântarea trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor noțiuni, și dacă nu există nicio schimbare în firea ta, nu ești deloc supus lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în neclaritate, atunci ceea ce cauți te va duce cu siguranță în iad, deoarece cărarea pe care mergi este cărarea eșecului. Dacă vei fi făcut desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de ceea ce urmărești. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de cărarea pe care merge omul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). Mi-am amintit de perioada când credeam în Dumnezeu doar pentru a căuta binecuvântări. Simplu spus, urmăream un câștig personal și o destinație bună și, până la urmă, nu aveam să dobândesc niciun adevăr, iar firea mea nu avea să se schimbe, așa că tot aș fi fost eliminată de Dumnezeu. Acum văd că drumul pe care îl urmăream înainte era greșit și că drumul corect în credința în Dumnezeu este să caut să-L iubesc, să îndeplinesc îndatoririle de ființă creată, să urmăresc adevărul în îndatoririle mele și să mă eliberez de firea mea coruptă. Acest lucru e valoros și însemnat. Este precum calea pe care a urmat-o Petru. El s-a concentrat să pună în practică vorbele lui Dumnezeu în toate lucrurile și a acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu, a dobândit o înțelegere a firii sale corupte și, în cele din urmă, a trăit realitatea de a-L iubi pe Dumnezeu. Reflectând la acest lucru, am înțeles că nu ar trebui să crezi în Dumnezeu ca să primești sau nu binecuvântări până la urmă, și că înțelegerea adevărului și eliberarea de corupție în îndatoriri sunt cele mai semnificative și sunt calea corectă. Această experiență m-a făcut să conștientizez că este extrem de important să privesc oamenii și chestiunile bazându-mă pe adevărurile-principii!