de Gu Wenqing, China

Am devenit creștină în 1990. O conducătoare de biserică obișnuia să spună: „Biblia este temelia credinței noastre și, în calitate de credincioși, trebuie să o urmăm.” Aceste cuvinte chiar au prins rădăcini în inima mea, iar eu mi-am spus: „Trebuie să citesc mult Biblia și, atât timp cât o înțeleg, voi avea o cale în credința mea.” Prin urmare, am citit Scripturile iar și iar și m-am dus adesea la prezbiterii mei spirituali, ca să le cer sfatul. Îmi amintesc că unul dintre acei prezbiteri mi-a oferit aceste cuvinte de încurajare: „Având în vedere pasiunea ta pentru Biblie, Domnul sigur va avea o întrebuințare importantă pentru tine într-o zi.” Aceste cuvinte chiar m-au entuziasmat. De asemenea, m-au făcut să venerez și mai mult Biblia. De atunci, am început să mă trezesc la 4 în fiecare dimineață, ca să citesc Scripturile, și aveam diverse versete biblice lipite peste tot prin casă. Oricând aveam o clipă liberă, fie citeam, fie memoram fragmente biblice. Noaptea, când dormeam, chiar îmi puneam Biblia sub pernă, crezând că, dacă Domnul S-ar fi întors noaptea, aș fi putut să-L întâmpin cu Biblia în brațe. Pe scurt, pur și simplu nu suportam să nu am Biblia la mine. După câțiva ani, am devenit unul dintre conlucătorii principali ai carismaticilor din orașul nostru, responsabilă cu mai mult de 300 de locuri de adunare. Dat fiind că iubeam Biblia atât de mult, le spuneam mereu fraților și surorilor: „Domnul Isus a spus: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu» (Matei 4:4). Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie, așa că citirea acesteia este la fel de importantă ca mesele noastre zilnice. Biblia este temelia credinței noastre, așa că, orice-ar fi, trebuie să o urmăm. Asta înseamnă să fim credincioși adevărați.”

În 1997, multe biserici din nord-estul Chinei aveau membri care acceptau, unul după altul, lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Unul dintre conducătorii superiori a convocat repede o ședință a conlucrătorilor, unde ne-a arătat multe materiale de propagandă, care defăimau și condamnau Fulgerul de la Răsărit, și ne-a spus: „Acum există o biserică numită Fulgerul de la Răsărit. Cei de acolo spun că Domnul Isus S-a întors în trup drept Dumnezeu Atotputernic, că a rostit cuvinte noi și a desfăcut sulul. Ei spun că Biblia este acum depășită și că lectura cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic este singura cale de a obține aprovizionare. Cum se poate așa ceva? Timp de mii de ani, toți credincioșii în Domnul au citit Biblia. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și nimic din afara Bibliei nu este cuvântul lui Dumnezeu. Orice-ar fi, trebuie să-i rămânem mereu fideli Bibliei. A vă îndepărta de ea este o trădare a Domnului, iar când El va veni, nu vă va mântui.” Am fost complet de acord cu el și m-am gândit: „Corect. Totul în credința noastră se bazează pe Biblie. Oamenii de la Fulgerul de la Răsărit nici măcar nu o citesc, așadar, nu se îndepărtează ei de calea Domnului? Trebuie să-i conduc pe frați și pe surori să respecte Biblia și să nu se îndepărteze niciodată de ea.” Conducătorul superior a convocat astfel de ședințe timp de trei zile, vorbind despre felul în care să ne păzim de Fulgerul de la Răsărit și să ne opunem lui. După aceste ședințe, am simțit că responsabilitatea mea era mai mare ca niciodată. Pentru a proteja biserica, împreună cu alți conlucrători, am făcut eforturi mari ca să ne împotrivim Fulgerului de la Răsărit și să ne izolăm de el. La fiecare adunare, vorbeam despre felul în care să ne păzim de el și să-l respingem, ba chiar i-am îndemnat pe frați și pe surori să țină post, să se roage și să-I ceară Domnului să împiedice Fulgerul de la Răsărit să fure oile bisericii noastre.

Într-o zi, o soră mi-a spus că un conlucrător credea acum în Fulgerul de la Răsărit și că membrii cei mai entuziaști ai locului ei de adunare plecaseră cu el. Asta m-a neliniștit atât de mult încât m-am dus repede acolo, pe nemâncate, și am văzut că, dintr-o adunare de aproximativ 40 de oameni, 19 lipseau. Cel mai important este că acei 19 erau cei mai devotați membri din acel loc de adunare. Când am văzut că acele oi bune fuseseră furate de Fulgerul de la Răsărit, m-am supărat foarte tare. Mi-am spus: „Fulgerul de la Răsărit trebuie să fie cu adevărat impresionant ca să fi furat acele oi bune după numai câteva zile de lucru.” Prin urmare, m-am grăbit să-i vizitez pe acei frați și surori ca să-i fac să se răzgândească și am spus: „Adepții Fulgerului de la Răsărit pretind că Domnul S-a întors și a rostit cuvinte noi, dar asta este doar o încercare de a-i induce în eroare pe oameni. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și orice altceva este o îndepărtare de la calea Domnului. Când va veni Domnul, acești oameni nu vor fi înălțați în Împărăție. Atunci, oare nu vor fi fost în zadar toți acești ani de credință în Domnul? Trebuie să vă căiți Domnului imediat!” Credeam că mă vor asculta, dar, surprinzător, una dintre surori mi-a spus: „Soră Gu, afirmația ta că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie nu este adevărată. În Ioan 21:25 se spune: «Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărțile scrise.» Acest verset ne arată că lucrurile pe care le-a spus Domnul Isus și lucrarea pe care a făcut-o nu au fost consemnate în întregime în Biblie. În plus, Apocalipsa profețește că, atunci când Domnul Se va întoarce, va desface sulul, va rupe cele șapte sigilii și le va vorbi bisericilor. În mod clar, noile cuvinte ale lui Dumnezeu pentru zilele de pe urmă nu aveau cum să fie scrise dinainte în Biblie, așa că afirmația ta că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie nu are niciun fundament.” Chiar nu am știut cum s-o contrazic. M-am gândit: „Corect. Acel verset biblic era foarte clar, așadar, de ce nu m-am gândit la asta până acum?” Sora a continuat, spunând: „Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus care S-a întors. A exprimat toate adevărurile care curățesc, judecă și mântuiesc omenirea. Aceste adevăruri sunt cuvintele Duhului Sfânt către biserici. Aceasta este desfacerea sulului despre care se profețește în Apocalipsa. Credința în Dumnezeu Atotputernic nu înseamnă trădarea Domnului, ci, mai degrabă, auzirea glasului lui Dumnezeu și urmarea pașilor Mielului. Întocmai cum se spune în Apocalipsa: «Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge» (Apocalipsa 14:4). Ar trebui să citești și tu cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Doar căutând cu smerenie poți să auzi glasul lui Dumnezeu și să întâmpini întoarcerea Domnului!” Chiar nu voiam să aud ce aveau de spus, așa că pur și simplu am luat Biblia, am fluturat-o și am spus: „Eu înțeleg Biblia! Nu am nevoie să caut! Orice este în afara Bibliei este erezie, iar voi nu veți fi mântuiți!” M-am dus la ei în fiecare zi, timp de o săptămână, încercând să-i fac să se răzgândească. Însă, orice am spus, ei erau cu toții hotărâți să-L urmeze pe Dumnezeu Atotputernic. În final, nu l-am convins pe niciunul dintre cei 19 să se întoarcă. Oricât de mult am chibzuit la chestiunea aceasta, am rămas nedumerită și m-am întrebat: „După ce au citit cartea Fulgerului de la Răsărit, cum de nu am putut să-i conving sub nicio formă? Oare chiar era așa cum ne-a spus conducătorul superior, că în cartea lor era un fel de drog? Însă ei păreau complet normali, deloc dezorientați și erau foarte energici și plini de credință. Părtășia lor era și ea foarte pătrunzătoare și de necontestat.” Eram foarte confuză. Voiam să văd exact ce scria în cartea aceea a Fulgerului de la Răsărit, dar m-am gândit că, dacă mă îndepărtez de Biblie, Îl trădez pe Domnul și nu voi fi mântuită, așa că nu am îndrăznit să mă mai gândesc la asta. Ulterior, i-am exclus pe cei 19 din biserică și i-am îndemnat pe toți ceilalți să nu aibă nicio legătură cu ei. I-am rugat mai ales pe conlucrători să își supravegheze îndeaproape turmele și să excludă imediat pe oricine acceptă Fulgerul de la Răsărit.

Am făcut tot ce am putut ca să izolez biserica, dar tot mai mulți frați și surori continuau să se alăture Fulgerului de la Răsărit. În fiecare zi, altcineva i se alătura. Pur și simplu nu-i puteam opri. Acest lucru mă măcina foarte mult. Lucram mult peste program în fiecare zi, încercând să-i fac să se întoarcă, dar nu l-am convins pe niciunul. Ceea ce chiar m-a surprins a fost că, nu după mult timp, chiar și fratele Wang Mingyi, care lucrase alături de mine, s-a alăturat Fulgerului de la Răsărit. Chiar nu m-am așteptat la asta! Mingyi începuse exact ca mine, vorbind mereu despre cum să ne păzim de Fulgerul de la Răsărit și să i ne opunem. N-am crezut niciodată că va ajunge să i se alăture. Am mers la el acasă și l-am confruntat. Am spus: „Știi prea bine că Fulgerul de la Răsărit se îndepărtează de Biblie. Cum poți crede în el?” Răspunsul lui a fost: „Soră Gu, și eu l-am ascultat pe conducător în trecut și nu am căutat, nici nu am cercetat deloc învățătura Fulgerului de la Răsărit. Ba chiar m-am opus lui și l-am condamnat orbește. Însă, după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că ele dezvăluie atât de multe taine din Biblie și ne oferă o cale de a fi curățiți de păcat. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și glasul lui Dumnezeu. El este Domnul Isus care S-a întors. Ar trebui să le citești și tu!…” În acel moment, l-am întrerupt, spunând: „Ajunge! Ai fost indus în eroare! Nu încerca să-mi faci și mie același lucru! Nu-mi pasă ce îmi spui. Nu voi citi sub nicio formă cartea aceea a Fulgerului de la Răsărit!” Am trântit ușa și am plecat furioasă. Ulterior, l-am auzit pe conlucrătorul Liu spunând că altei biserici îi fuseseră luați peste 100 de membri de Fulgerul de la Răsărit și mulți conlucrători spuneau că, în zonele lor, în fiecare zi, oi bune erau furate de Fulgerul de la Răsărit și că nu puteau să o convingă să se întoarcă pe niciuna dintre ele. Auzind aceste lucruri, am fost foarte șocată. M-am întrebat: „Cum poate fi Fulgerul de la Răsărit atât de impresionant? Oare chiar este posibil ca Domnul să Se fi întors? Altfel, de ce l-ar accepta atât de mulți oameni și ar avea atât de multă încredere în el?”

În septembrie 1997, fratele Li Zhi, unul dintre principalii conlucrători din biserica noastră, s-a alăturat Fulgerului de la Răsărit, împreună cu soția lui. Când am auzit vestea, mi-am luat Biblia și am adunat alți patru conlucrători ca să mergem să-i vedem. Când am ajuns acolo, fără să-i las să spună o vorbă, pur și simplu am strigat la ei: „Nu aveți nici măcar conștiință? Domnul Isus v-a oferit atât de mult har; ați uitat asta? Cum puteți crede în Dumnezeu Atotputernic? Ce v-au dat? Cu cât v-au plătit?” Surprinzător, Li Zhi a zâmbit și a spus: „Ne-au dat adevărul și viața, nu bani.” Asta m-a înfuriat și mai mult și am răspuns: „Cum ar putea să vă dea viață? Orice este în afara Bibliei este o trădare a Domnului. Ce adevăr și viață?” Pe neașteptate, mi-a răspuns cu o întrebare: „Ai spune că adevărul și viața vin de la Dumnezeu sau din Biblie? Ce a spus Domnul Isus când i-a mustrat pe farisei? «Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Și totuși nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață!» (Ioan 5:39-40). Cuvintele lui au fost foarte clare. Biblia Îi aduce mărturie lui Dumnezeu, dar nu conține viața veșnică. Este o greșeală să cauți viața veșnică în Biblie. Numai Hristos este adevărul, calea și viața și, numai urmându-L pe Hristos și supunându-ne lucrării și cuvintelor Lui, putem câștiga adevărul și viața veșnică.” Chiar nu am știut cum să răspund când am auzit părtășia fratelui. M-a simțit puțin rușinată. Mi-am spus: „Înainte, mă ascultai predicând mereu, așadar, de ce îmi explici tu mie lucrurile acum, contrazicându-mă? După toți anii în care am citit Biblia, cum ai putea să știi tu mai multe decât mine despre credința în Domnul?” Pur și simplu am răspuns cu un lucru complet irezonabil, spunând: „Nu-mi pasă ce spui. Oricine nu citește Biblia va merge în iad.” Apoi, ceilalți patru conlucători au încercat să-i convingă atât cu binișorul, cât și amenințându-i, dar, orice am spus, Li Zhi și soția lui au rămas neclintiți în credința lor în Dumnezeu Atotputernic. Când am ajuns acasă, mi-am spus: „În trecut, știam mult mai multe despre Biblie decât ceilalți oameni care s-au alăturat Fulgerului de la Răsărit. Înainte, îmi ascultau predicile, dar la doar câteva zile după ce au acceptat Fulgerul de la Răsărit, au fost capabili, cu doar câteva cuvinte, să mă lase fără replică. Ce se întâmplă? Oare e posibil ca Fulgerul de la Răsărit să fie realmente adevărata cale?” Dar am renunțat repede la acel gând, spunându-mi: „Nu se poate! Orice este în afara Bibliei este o trădare a Domnului. Voi rămâne la Biblie și voi aștepta ca Domnul să Se întoarcă și să mă ia în Ceruri.”

Văzând tot mai mulți oameni acceptând Fulgerul de la Răsărit, nici măcar nu mai țineam predici la adunări. Pur și simplu foloseam o grămadă de materiale împotriva Fulgerului de la Răsărit și, în schimb, vorbeam întruna despre ele în ședințele conlucrătorilor și la slujbele de duminică. În plus, i-am amenințat pe toți, ca să nu îndrăznească să cerceteze Fulgerul de la Răsărit și chiar am lucrat cu conducători și conlucrători de la alte biserici, ca să îl combatem împreună. Dacă auzeam despre cineva că încerca să convertească un membru al bisericii la Fulgerul de la Răsărit, alergam acolo și îl alungam. Uneori, mă temeam că pe bicicletă aș fi mers prea încet, așa că luam un taxi tocmai până în celălalt capăt al orașului, pentru a-i alunga pe membri Fulgerului de la Răsărit. Credeam că apăr calea Domnului și protejez turma și chiar eram dispusă să-mi risc viața pentru asta. Însă, ceea ce nu puteam să înțeleg era de ce, cu cât luptam mai mult împotriva lui, cu atât mai multe incidente se petreceau în biserică. În august 1999, în timp ce făceam un botez de grup, mulți oameni au fost arestați și duși la secția de poliție. Apoi, în august 2000, am fost arestată împreună cu trei conlucrători importanți, în timp ce oficiam botezuri. Mi-a fost percheziționată și casa și toate jertfele bisericii au fost confiscate de poliție. În arest, nu puteam să nu mă gândesc la tot ce se întâmplase în biserică în ultimii ani. Prezbiterii care, înainte, mă invitau mereu să țin predici și să evanghelizez, sora Jiang Ru și fratele Wu Yong, încercau să-și protejeze turma, așa că își izolaseră biserica pentru a se împotrivi Fulgerului de la Răsărit. Erau creștini extrem de devotați, dar, surprinzător, ambii au făcut cancer și au murit în agonie. Odată, în 1998, într-o ședință mare, cu peste 200 de conlucrători esențiali ai bisericii, unul dintre ei a fost dintr-odată posedat de un demon și nimeni nu l-a putut exorciza, oricum s-au rugat cu toții pentru el. În minte mi se tot derulau incidente după incidente și pur și simplu nu-mi puteam da seama de ce biserica era atât de tulburată. M-am gândit la faptul că, în anii în care L-am urmat pe Domnul, renunțasem la slujba și la familia mea, ca să trudesc pentru Domnul. M-am ocupat de tot felul de sarcini în biserică și am muncit din greu ca să păzesc calea Domnului și să protejez turma. De ce nu mă proteja sau binecuvânta Domnul? De ce, cu cât mă împotriveam mai mult Fulgerului de la Răsărit, cu atât sufeream mai mult și rămâneam într-o stare constantă de anxietate? Oare era o greșeală să mă împotrivesc Fulgerului de la Răsărit? Chiar Se întorsese Domnul? În cele șapte zile de arest, abia dacă am dormit. Eram complet nefericită. M-am rugat Domnului, spunând: „Doamne, s-au întâmplat atât de multe în biserică! Care este adevăratul motiv? Unde anume greșesc?…” Când am fost eliberată din arest, am văzut că biserica devenea tot mai pustie; era sfâșietor! Am spus o altă rugăciune către Domnul: „Doamne! De ce este biserica în starea aceasta? A fost construită datorită sângelui Tău prețios, așadar, de ce o neglijezi? O, Doamne! Sufăr cu adevărat. Turma se împrăștie și, cu cât lupt mai mult împotriva Fulgerului de la Răsărit, cu atât mai multă dezordine este în biserică. Nu știu cum să salvez toate acestea și să readuc la viață biserica. Doamne, Te rog, deschide-mi o cale!” Însă, oricum m-am rugat, biserica a rămas în haos. Conlucrătorii se împrăștiaseră care încotro și se ascundeau, de frică să nu fie arestați. În biserică era haos, iar numărul participanților scădea. Nu știam ce să predic și aveam oroare de slujbele de miercuri și de duminică. Frații și surorile ațipeau când vorbeam, iar eu nu puteam face nimic în privința asta. Nu știam pentru ce să mă rog, iar credința mea era în declin. Dintr-odată, mi-am dat seama că nu mai eram hotărâtă ca înainte, aceea de a-mi păstra credința și de a-L iubi pe Domnul, chiar dacă nimeni altcineva nu o făcea. Mă scufundam încet în depravare. Am început să mă uit la televizor și la filme și chiar am învățat să joc mahjong și poker. Trăiam în păcat și nu puteam ieși din situația aceea. Deseori, m-am trezit stând în pragul ușii, strângând Biblia la piept, simțindu-mă incredibil de nefericită și pierdută. Chiar nu știam cum să merg mai departe. În perioada aceea, eram adesea în genunchi, strigându-L și implorându-L pe Domnul, spunând: „Doamne Isuse, unde ești? Simt că moartea e aproape. Doamne, Te implor, Te rog să mă mântuiești și să salvezi biserica!…”

În 2002, tocmai când îmi pierdusem complet puterile, fratele Zhou Zheng din sud-estul Chinei m-a sunat și mi-a cerut să-l vizitez pentru niște studii devoționale. Când am auzit asta, I-am mulțumit din inimă lui Dumnezeu și am fost nerăbdătoare să profit de această ocazie ca să-mi recapăt forțele. Când am ajuns acolo, am văzut că tuturor fraților și surorilor le mergea mai bine decât cu doi ani în urmă, când fusesem acolo. Credința lor era mai puternică. Atunci când m-au văzut, m-au alinat și m-au încurajat, iar eu m-am simțit ca în familie. Am fost foarte emoționată. A doua zi, Zhou Zheng m-a întrebat cum îmi mergea în general, lucru care m-a lovit exact unde mă durea. I-am spus ce se întâmpla în biserică, fără să ascund nimic. După ce am terminat, el a început această părtășie: „Nu doar biserica ta își pierde vitalitatea în prezent. Asta se întâmplă în bisericile de peste tot. Credincioșii își pierd credința și iubirea și nu sunt disciplinați pentru păcatele lor. Conlucrătorii nu au despre ce să predice și se implică în lupte din gelozie și lupte interne. Bisericile se scindează; nu au prezența Domnului de mult timp.” Mi-a spus și de ce deveneau atât de pustii toate bisericile. Mi-a citit capitolul 8, versetul 11 din Amos. Iahve Dumnezeu a spus: „Vor veni zile […] când voi trimite o foamete în țară, nu o foamete de pâine, nici o sete de apă, ci de a-I auzi cuvintele lui Iahve.” Apoi a spus: „Din acest verset, putem vedea că un motiv pentru care bisericile sunt pustii este că oamenii nu practică ale lui Dumnezeu cuvinte. E ca la finalul Epocii Legii, când preoții evrei cei mai de seamă, cărturarii și fariseii respectau doar tradițiile omenești, nu legea lui Iahve. Făceau sacrificii necorespunzătoare și, fățiș, vindeau animale și schimbau bani în templu, transformându-l într-o peșteră de tâlhari, așa că Dumnezeu a fost dezgustat și l-a abandonat. Odată ce nu a mai avut lucrarea lui Dumnezeu, oamenii au făcut orice au vrut și nu au fost disciplinați pentru păcatele lor. Templul a devenit pustiu. Motivul principal pentru asta a fost că liderii religioși nu respectau poruncile lui Iahve și se îndepărtaseră de calea Domnului. Un alt motiv pentru pustiirea bisericilor era că Dumnezeu făcea o nouă etapă a lucrării, așa că lucrarea Duhului Sfânt se mutase. Domnul Isus lucra și conducea oamenii afară din templu, inaugurând Epoca Harului, iar oamenii care Îl urmau puteau să câștige udare și aprovizionare. Atât timp cât se rugau Domnului și I se mărturiseau, păcatele lor erau iertate, iar ei se puteau bucura de tot harul, pacea și bucuria acordate de Domnul. Însă, preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii care au refuzat să-I accepte lucrarea, împotrivindu-I-se și condamnându-L, și cei din temple care se încăpățânau să îi urmeze, au fost, în mod firesc, abandonați și eliminați de lucrarea lui Dumnezeu, prăbușindu-se în întuneric și ruină.” M-am simțit foarte iluminată de părtășia fratelui, dar am fost și confuză, gândindu-mă: „Am citit asta în Biblie de nenumărate ori, deci de ce nu am câștigat niciodată această iluminare din lecturile mele? Cum și-au dat seama de acest lucru? Ar fi bine să-i ascult.” Zhou Zheng a continuat, spunând: „Din același motiv pentru care templul a decăzut în Epoca Legii, bisericile de azi sunt în această stare de pustiire pentru că Dumnezeu face o nouă etapă a lucrării.” Când l-am auzit spunând asta, mi s-a strâns inima și mi-am dat seama că s-ar putea să fie cu Fulgerul de la Răsărit. Toți spuneau că învățăturile lui chiar erau impresionante; dacă eram și eu indusă în eroare? Am început să mă simt foarte agitată și confuză: oare ar trebui să-i ascult sau nu? În cele din urmă, am decis să rămân și să continui să ascult, pentru că îmi doream cu adevărat să rezolv problema din biserică. De-a lungul tuturor acelor ani, niciunul dintre pastori sau prezbiteri, din China sau din străinătate, nu a putut ajuta deloc; oricum explicau Biblia, posteau sau se rugau, niciuna dintre soluțiile pe care le-au propus nu a funcționat. Biserica se tot deteriora. Dar acei frați și surori erau plini de credință și iubire, iar părtășia lor era iluminatoare. Nimănui nu-i putea merge atât de bine decât dacă avea lucrarea și îndrumarea Duhului Sfânt. Dacă aș fi putut găsi calea de a readuce la viață biserica prin părtășia lor, atunci mai exista speranță pentru noi. Voiam să profit de această ocazie și, chiar dacă erau cu Fulgerul de la Răsărit, nu trebuia să-mi fie teamă, întrucât cunoșteam Biblia și nu puteam fi indusă în eroare. Așadar, am început să ascult în timp ce răsfoiam Biblia, verificând ce spuneau, ca să văd dacă era conform acesteia.

Apoi, Zhou Zheng a citit din Amos 4:7-8: „Mai mult, tot Eu am oprit ploaia pentru voi, când mai erau încă trei luni până la seceriș. Am dat ploaie peste o cetate, dar peste o alta n-am lăsat să plouă; peste un ogor a plouat, însă alt ogor nu a avut parte de ploaie și s-a uscat. Și așa, două sau trei orașe s-au preumblat către alt oraș ca să bea apă, dar nu s-au îndestulat; însă voi tot nu v-ați întors la Mine, a zis Iahve.” A explicat asta, spunând: „Acest verset menționează o cetate în care ploua în timp ce în alta era secetă. Această «ploaie» se referă la lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu ia lucrarea Duhului Sfânt de peste tot și o mută la acei oameni care Îi acceptă noua lucrare. Cei care calcă pe urmele lui Dumnezeu au udarea și aprovizionarea cuvintelor actuale ale Duhului Sfânt și câștigă lucrarea Sa. Dar cei care nu acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu sunt, firește, abandonați și eliminați pe parcursul lucrării lui Dumnezeu și trăiesc în întuneric.” În acest punct al părtășiei lui, am început să înțeleg mai bine și mi-am spus: „Așadar, motivul pentru care biserica este pustie este că Dumnezeu face lucrare nouă, așa că lucrarea Duhului Sfânt s-a mutat. Nu-i de mirare că nu am simțit prezența lui Dumnezeu toți acești ani și am simțit un asemenea întuneric spiritual, ca și cum căzusem în Abis, fără nicio speranță, și am trăit într-o nefericire profundă.” La gândul de a călca pe urmele lui Dumnezeu și de a mă bucura din nou de lucrarea și îndrumarea Duhului Sfânt, l-am întrebat cu nerăbdare pe Zhou Zheng: „Cum poate cineva să calce pe urmele Mielului și să câștige lucrarea Duhului Sfânt?” El mi-a spus: „Este profețit de șapte ori în Apocalipsa: «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» (Apocalipsa Capitole 2, 3). Această profeție ne spune că Dumnezeu le va vorbi bisericilor în zilele de pe urmă și că toți cei care recunosc glasul lui Dumnezeu vor călca pe urmele Lui și vor participa la ospățul nunții Mielului.” Apoi a scos o carte și a continuat: „Această carte conține cuvintele Duhului Sfânt către biserici. Citește-o și vei înțelege totul!” Am luat-o și am văzut „Cuvântul Se arată în trup”. Nu era aceea cartea Fulgerului de la Răsărit? Preț de o clipă, am rămas uimită și m-am gândit: „Mă confrunt cu ei de cinci ani, dar nu m-am confruntat cu adevărat cu ei până acum.” M-am gândit la toți frații și surorile acelea care nu au putut fi convinși să se răzgândească, odată ce au ascultat Fulgerul de la Răsărit. Eram atât de agitată încât îmi simțeam inima în gât. Am spus o rugăciune: „Doamne, Te rog, apără-mă! Nu mă pot îndepărta de Biblie, nu mă pot îndepărta de calea Ta, orice-ar fi!” Așadar, am întrebat: „Cum ar putea această carte să conțină cuvintele lui Dumnezeu? Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și nimic altceva nu este cuvântul lui Dumnezeu. Îndepărtarea de Biblie este erezie, este trădarea Domnului.” Nu am mai putut rămâne acolo. M-am ridicat furioasă și am refuzat să mai ascult. Văzând cât de potrivnică eram și că nu mai ascultam, au îngenuncheat cu toții și s-au rugat pentru mine, cu lacrimi în ochi, cerându-I lui Dumnezeu să mă lumineze și să mă facă să-I cunosc lucrarea. Stăteam pe margine și, auzindu-le rugăciunile din inimă, chiar am fost emoționată. Mi-am spus: „Fără lucrarea Duhului Sfânt, cine ar putea să fie atât de iubitor?” Atunci am început, încet, să mă calmez și am renunțat parțial la împotrivirea mea.

După ce au terminat rugăciunea, Zhou Zheng mi-a împărtășit din experiența lui. A spus: „Înțeleg ce simți. Eram exact ca tine la început. Și eu m-am împotrivit lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. M-am luat după pastori și prezbiteri, născocind zvonuri despre Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, și am scris materiale împotriva ei. Ba chiar i-am intimidat pe frați și pe surori, ca să-i împiedic să creadă în Dumnezeu Atotputernic. Am făcut foarte multe lucruri ca să mă împotrivesc lui Dumnezeu și să-L hulesc, crezând că păzeam calea Domnului și că eram devotat. Credeam în Dumnezeu, dar nu-L cunoșteam și eram intransigent și arogant. Dacă Dumnezeu nu m-ar fi pedepsit și disciplinat, dacă n-ar fi fost cuvintele lui autoritare și emoționante, nu m-aș fi supus niciodată.” A spus și că întotdeauna crezuse că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și că nimic altceva nu este cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât îndepărtarea de Biblie era erezie. Apoi, a citit câteva cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic și a înțeles că nu este un lucru fondat și nu este în conformitate cu faptele. La început, am fost foarte confuză și m-am întrebat cum de nu era adevărat. Apoi, a spus: „Cunoști bine Biblia, așa că ar trebui să știi că a fost alcătuită de oameni, cu ani după ce Domnul Și-a încheiat lucrarea, așadar, asta înseamnă că, inevitabil, o parte din conținut a fost omisă sau eliminată. Unele dintre cuvintele de la Dumnezeu ale profeților nu au fost consemnate în întregime în Vechiul Testament, ci au fost puse în Apocrife, precum profețiile lui Ezra.” De asemenea, a spus că: „În Epoca Harului, lucrarea și cuvintele Domnului Isus nu au fost consemnate în întregime în Scripturi. În mod oficial, a lucrat trei ani jumătate și cine știe cât de multe a spus, câte predici a ținut în perioada aceea? Dacă adunăm toate cuvintele Domnului Isus din cele patru Evanghelii, ar fi doar câteva ore de discurs. În comparație cu cât de multe a spus, probabil, de-a lungul acelor trei ani și jumătate, vedem că sunt foarte limitate! De asemenea, în Ioan, se spune: «Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărțile scrise» (Ioan 21:25). Să fie oare adevărat că nimic din afara Bibliei nu este cuvântul lui Dumnezeu? Este corect? Se profețește de mai multe ori în Apocalipsa: «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» (Apocalipsa Capitole 2, 3). Asta dovedește că Domnul mai are multe de spus bisericilor în zilele de pe urmă. Cum să fie scrise dinainte în Biblie acele cuvinte pentru zilele de pe urmă? Apocalipsa profețește și că Mielul va desface sulul, care la început a fost sigilat, și doar Mielul poate rupe sigiliile. Poate fi conținutul acelui sul documentat deja în Biblie? Categoric nu. Așadar, afirmația pastorilor că «toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie» are sens? Nu cumva aceasta neagă și condamnă propriile cuvinte ale lui Dumnezeu?” În clipa aceea, m-am convins pe deplin. Mi-am spus: „E adevărat, Apocalipsa a profețit clar că Mielul va deschide sulul, rupând cele șapte sigilii în zilele de pe urmă. Așadar, cum ar putea acel conținut specific să fie deja consemnat în Biblie? Insistând că nu existau cuvinte ale lui Dumnezeu în afara Bibliei, am greșit.” Zhou Zheng mi-a spus: „Biblia este doar o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și atât Vechiul, cât și Noul Testament au fost alcătuite și editate de ființe umane, după ce Dumnezeu încheiase o etapă a lucrării. Dumnezeu nu lucrează conform Bibliei și nici nu este limitat de ea. Dumnezeu lucrează conform propriului plan de gestionare și nevoilor omenirii. Când Domnul Isus a venit să lucreze, nu a făcut-o conform Vechiului Testament, ci a mers dincolo de Scripturile vremii, predicând calea căinței, vindecându-i pe cei bolnavi și alungând demoni, spunându-le oamenilor să-i ierte pe ceilalți de șaptezeci de ori câte șapte, neținând Sabatul etc. În final, a fost răstignit, încheind lucrarea de răscumpărare. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu se regăsea în Vechiul Testament. O parte dintre ele chiar păreau să contrazică legile Vechiului Testament. Dacă ne luăm după ce spun pastorii, că «orice este în afara Scripturilor este erezie», nu ar însemna că și noi condamnăm lucrarea Domnului Isus? Dumnezeu este Creatorul, iar abundența Lui cuprinde tot. Așadar, ar putea fi adevărat că El poate înfăptui doar lucrarea limitată, consemnată în Biblie? Este adevărat că Dumnezeu nu poate face lucrare nouă sau nu poate rosti cuvinte în afara Bibliei? Nu ar însemna asta că Îl delimităm și Îl hulim pe Dumnezeu? Fariseii au folosit Vechiul Testament ca să condamne lucrarea Domnului Isus, spunând că depășea Scripturile, că era erezie. Au negat și au condamnat adevărurile pe care le-a exprimat și, în cele din urmă, au pus să fie răstignit și au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu. Acum, Dumnezeu Atotputernic a venit și a exprimat toate adevărurile care curățesc și mântuiesc omenirea. Acestea sunt cuvintele Duhului Sfânt către biserici și astfel Dumnezeu ne oferă calea vieții veșnice în zilele de pe urmă. Dacă nu ascultăm, citim sau căutăm și doar ne agățăm orbește de Biblie, împotrivindu-ne lucrării și cuvintelor din zilele de pe urmă ale lui Dumnezeu și condamnându-le, oare nu facem aceeași greșeală ca fariseii? Din cauza asta, vom fi abandonați și eliminați de lucrarea lui Dumnezeu!” Când am auzit această părtășie de la el, chiar m-am speriat și mi-a venit în minte ceva ce a spus Domnul Isus: „Și oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat” (Luca 12:10). Gândindu-mă la mine însămi din această perspectivă, mi-am spus: „Dacă spusele lui Dumnezeu Atotputernic chiar sunt de la Dumnezeu, atunci sunt cuvintele Duhului Sfânt și dacă spun că lucrarea și cuvintele Sale sunt erezie, oare nu Îl hulesc pe Duhul Sfânt? Asta ar însemna că nu pot fi iertată în viața asta sau în lumea care va veni. Nu pot continua să mă opun acestui lucru și să-l condamn. Trebuie să mă străduiesc să caut și să-l cercetez.”

Atunci, Zhou Zheng mi-a citit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Multă lume crede că a înțelege și a putea interpreta Biblia sunt același lucru cu a găsi adevărata cale – dar, de fapt, sunt lucrurile cu adevărat atât de simple? Nimeni nu cunoaște realitatea Bibliei: că ea nu este nimic mai mult decât o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale. Oricine a citit Biblia știe că ea documentează cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve de la momentul creației și până la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus pe pământ, relatată în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel – nu sunt acestea consemnări istorice? A aduce astăzi în discuție lucrurile din trecut face din ele istorie și, indiferent cât de adevărate sau reale ar putea fi, acestea sunt totuși istorie – iar istoria nu se poate adresa prezentului, căci Dumnezeu nu privește înapoi în istorie! Și astfel, dacă înțelegi numai Biblia și nu înțelegi nimic despre lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă astăzi, și dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu cauți lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu înțelegi ce înseamnă să Îl cauți pe Dumnezeu. Dacă citești Biblia pentru a studia istoria Israelului, pentru a cerceta istoria creației de către Dumnezeu a tuturor cerurilor și a pământului, atunci nu crezi în Dumnezeu. Dar astăzi, din moment ce crezi în Dumnezeu și urmărești viața, din moment ce urmărești cunoașterea lui Dumnezeu, iar nu cuvinte și doctrine moarte sau o înțelegere a istoriei, trebuie să cauți intențiile lui Dumnezeu de astăzi și trebuie să cauți direcția lucrării Duhului Sfânt. Dacă ai fi arheolog, ai putea citi Biblia – dar nu ești, ești unul dintre aceia care cred în Dumnezeu și cel mai bine ar fi să cauți intențiile de astăzi ale lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (4)”]. „În timpul lui Isus, El i-a îndrumat pe evrei și pe toți cei care L-au urmat potrivit cu lucrarea Duhului Sfânt din El în acel timp. El nu a luat Biblia drept bază pentru ceea ce făcea El, ci a vorbit conform lucrării Lui; El nu a dat atenție celor spuse de Biblie, nici nu a căutat în aceasta o cale pentru a-i îndruma pe cei care-L urmau. Chiar de când Și-a început lucrarea, El a răspândit calea căinței – cuvânt care nu s-a menționat absolut deloc în profețiile Vechiului Testament. Nu numai că El nu a acționat conform Bibliei, ci chiar a deschis o nouă cale și a făcut o lucrare nouă. El nu S-a referit niciodată la Biblie când a ținut predici. În timpul Epocii Legii, nimeni nu reușise vreodată să facă minunile Lui, cele de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a alunga demoni. De asemenea, și lucrarea Lui, învățăturile Lui, autoritatea și puterea cuvintelor Sale au fost și ele dincolo de orice om în Epoca Legii. Isus a făcut pur și simplu această lucrare a Lui mai nouă și, chiar dacă mulți L-au condamnat cu ajutorul Bibliei – ba chiar au folosit Vechiul Testament pentru a-L răstigni – lucrarea Lui a depășit Vechiul Testament; dacă lucrurile nu ar fi stat așa, de ce L-au răstignit oamenii? Oare nu pentru că în Vechiul Testament nu se spunea nimic despre învățăturile Lui și despre capacitatea Lui de a-i vindeca pe bolnavi și de a alunga demoni? Lucrarea Lui a fost făcută întru deschiderea unei căi noi, nu a fost o căutare intenționată a unui pretext de a combate Biblia sau de a face în mod deliberat ca Vechiul Testament să fie inutil. El a venit pur și simplu pentru a-Și împlini lucrarea, pentru a aduce noua lucrare celor care tânjeau după El și Îl căutau. […] În fața oamenilor, lucrarea Lui părea să nu aibă bază și o mare parte din aceasta nu se conforma deloc cu relatările din Vechiul Testament. Nu a fost falsitatea omului? Oare trebuie să i se aplice reglementări lucrării lui Dumnezeu? Și trebuie lucrarea lui Dumnezeu să corespundă cu prevestirea prorocilor? În definitiv, ce este mai măreț: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie Dumnezeu să lucreze conform Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să practice având în vedere Sabatul și după poruncile din Vechiul Testament, de ce nu a ținut Sabatul după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul Testament, de ce a încălcat El aceste reglementări? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”]. Când am auzit aceste cuvinte, am simțit că aveau într-adevăr autoritate. De-a lungul anilor mei de credință, auzisem multe predici atât de la clerici străini, cât și chinezi, și citisem câteva cărți despre spiritualitate, dar nu văzusem niciodată pe nimeni să dezvăluie atât de clar și temeinic povestea ascunsă a Bibliei. Asta chiar m-a luminat. Mi-am spus: „E adevărat, Biblia este doar o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și a apărut după ce Dumnezeu a făcut acea lucrare. Dar eu L-am limitat pe Dumnezeu la sfera Bibliei, crezând că nu ar trebui să facă nicio lucrare, nici să rostească noi cuvinte în afara ei. Am fost atât de nesăbuită! Văd acum, că, într-adevăr, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic au venit de la Dumnezeu, sunt spusele Duhului Sfânt, iar eu trebuie să caut, altfel îmi voi rata șansa de a-L întâmpina pe Domnul, iar regretele vor fi tardive.” Așadar, am spus repede o rugăciune, cerându-I Domnului să mă îndrume.

Dar tot eram puțin confuză. Domnul Isus profețise clar că Se va întoarce pe un nor și Se va arăta public tuturor, dar eu tot nu văzusem asta. Se spunea că Se întorsese deja și că era în trup, rostind noi cuvinte. Așadar, exista vreo profeție biblică conform căreia a doua venire a Domnului va fi în trup? L-am întrebat pe Zhou Zheng despre asta. Mi-a spus: „Există câteva profeții biblice despre faptul că Domnul va veni pe un nor și Se va arăta public tuturor, dar există și multe profeții despre faptul că va veni în secret și în trup. Domnul Isus a spus: «Iată, Eu vin ca un hoț» (Apocalipsa 16:15). «Așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului» (Matei 24:37). «Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!» (Matei 24:44). «Căci așa cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot așa va fi și cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație» (Luca 17:24-25). Toate aceste versete menționează venirea Fiului Omului, iar Fiul Omului înseamnă că este născut dintr-o persoană, din carne și oase, cu umanitate normală. Dacă ar veni în formă spirituală, pe un nor, arătându-Se tuturor, toți s-ar speria când L-ar vedea și s-ar grăbi să se închine. Cine ar îndrăzni să I se împotrivească sau să Îl respingă? Oare, când S-ar întoarce, ar suferi mult și ar fi respins de această generație? Categoric nu. Așadar, Domnul Isus a profețit că Se va întoarce în două moduri diferite. Mai întâi, avea să vină în secret, în trup, ca Fiul Omului, ca să exprime adevărurile și să facă lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, făcând un grup de biruitori înaintea dezastrelor. Apoi, după dezastre, Domnul va veni pe un nor și Se va arăta public tuturor. Dacă doar așteptăm să-L vedem pe Domnul Isus pe un nor, fără să acceptăm lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu, când, în taină, vine întrupat, am putea fi cu ușurință respinși de Domnul!” Părtășia lui chiar m-a trezit la realitate. În sfârșit, mi-am dat seama că Fiul Omului se referă la Dumnezeu întrupat. De-a lungul anilor, vorbisem mult cu ceilalți despre acele versete biblice, spunând că Domnul avea să vină ca un hoț, spunându-le să fie vigilenți și să se roage, așteptându-L pe Domnul, dar nu am văzut că ele profețeau venirea în secret a Domnului.

După aceea, i-am mai pus o întrebare lui Zhou Zheng. Am spus: „Domnul Isus a fost răstignit drept jertfă pentru păcat pentru omenire și ne-a luat păcatele. În calitate de credincioși în Dumnezeu, păcatele ne sunt iertate, așa că ar trebui să fim luați direct în Împărăția Cerurilor, când vine El. De ce ar trebui să facă Dumnezeu o altă etapă a lucrării de mântuire?” Ca răspuns, m-a întrebat: „Spui că, pentru că le sunt iertate păcatele, credincioșii pot intra în Împărăție, dar există vreo bază pentru asta în cuvintele Domnului? El doar ne-a iertat păcatele, dar nu a spus niciodată că o să intrăm în Împărăție pentru că ne-au fost iertate păcatele. Aceasta este doar o noțiune și o închipuire umană. Faptul că ne-au fost iertate păcatele nu înseamnă decât că El nu ne mai vede ca fiind păcătoși, dar nu înseamnă că ne-am eliberat de păcat. Și mai ales nu înseamnă că suntem puri, că nu mai păcătuim sau că nu ne mai împotrivim lui Dumnezeu. Cât despre cine poate intra în Împărăție, Domnul Isus a spus clar: «Nu oricine-Mi spune: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care respectă voia Tatălui Meu, Care e în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?” Atunci le voi spune limpede: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!”» (Matei 7:21-23). Nu au fost și acești oameni care au profețit și au alungat diavoli în numele Domnului iertați pentru păcatele lor? Așadar, de ce ar spune Domnul că nu i-a cunoscut niciodată și i-ar condamna ca fiind răufăcători? Aceste cuvinte arată că toți cei care trăiesc în păcat, chiar dacă lucrează și se consumă în numele Domnului, vor fi, în cele din urmă, condamnați și că nu sunt vrednici de Împărăția lui Dumnezeu.” Apoi, Zhou Zheng a citit câteva cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic, pentru a-mi răspunde la întrebare: „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți să te conformezi intențiilor lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu îi aparții păcatului datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să te conformezi intențiilor lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; altfel, vei fi incapabil să atingi sfințenia, fiindcă ai fost doar răscumpărat. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”). „Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a completat doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui coruptă de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să se purifice. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățit și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să se elibereze de corupție și să fie curățit. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”]. Apoi, a avut părtășie: „În calitate de credincioși cu vechime, tuturor ne este clar un lucru. După ce am câștigat credința, atunci când păcătuim, putem fi iertați dacă ne mărturisim și ne căim Domnului. Dar ceea ce nu putem nega este că nu ne putem abține să mințim și să păcătuim tot timpul. Trăim într-un ciclu în care păcătuim ziua, ne mărturisim noaptea și nu putem scăpa din robia păcatului. Întrucât Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, dar nu lucrarea de judecată și purificare pentru zilele de pe urmă, păcatele ne sunt iertate, dar tot avem o natură păcătoasă. Natura și firile noastre satanice nu au fost înlăturate, iar aceste lucruri sunt mai înrădăcinate decât păcatele în sine. Sunt rădăcina păcatelor noastre și a împotrivirii față de Dumnezeu.” Zhou Zheng a oferit și câteva exemple, spunând: „Suntem aroganți, înșelători și ticăloși și trăim după aceste firi satanice, așa că mințim și înșelăm mereu și ne dăm mari. Luptăm pentru renume și câștig și suntem geloși și plini de ură. Când ne confruntăm cu dezastre sau avem probleme acasă, Îl înțelegem greșit și Îl învinuim pe Dumnezeu, uneori chiar negându-L și trădându-L. Mai ales când lucrarea lui Dumnezeu nu corespunde noțiunilor noastre, ne împotrivim lui Dumnezeu și Îl condamnăm cu încăpățânare. Acum că Domnul Isus S-a întors întrupat și exprimă adevăruri, făcând lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, mulți credincioși cu vechime Îl delimitează conform propriilor noțiuni și închipuiri, spunând că nu ar rosti cuvinte noi în afara Bibliei sau nu ar veni să lucreze întrupat. Nu sunt interesați să caute sau să se supună lucrării lui Dumnezeu și le lipsește complet o inimă cu frică de Dumnezeu. Dimpotrivă, doar i se împotrivesc și o condamnă, împotrivindu-se lui Dumnezeu cu încăpățânare și aroganță. Dumnezeu este sfânt, așadar, cum ar putea să-i lase în Împărăția Lui pe cei care I se împotrivesc, care sunt ai Satanei? Prin urmare, pe baza nevoilor omenirii, Dumnezeu face o etapă a lucrării ca să ne scape de păcat, pe baza lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, exprimând adevăruri pentru a ne judeca și a ne curăți firile corupte. În Epoca Împărăției, Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile care îl curățesc și mântuiesc pe om și a dezvăluit toate tainele planului Său de gestionare, precum țintele planului Său de gestionare de 6000 de ani, povestea ascunsă a celor trei etape ale lucrării, tainele din spatele întrupărilor, adevărul despre Biblie și destinațiile viitoare ale oamenilor. De asemenea, a expus adevărul corupției omenirii și rădăcina păcătoșeniei și împotrivirii noastre față de Dumnezeu, arătându-ne calea de a ne schimba firile și a ne căi cu adevărat. Asta îndeplinește profeția Domnului Isus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). Dumnezeu Atotputernic a exprimat aceste adevăruri ca să ne înlăture natura păcătoasă. Toți cei care pot accepta judecata cuvintelor Sale și pot fi curățiți vor fi protejați de Dumnezeu în dezastre și vor intra în Împărăția Lui.”

Am înțeles asta mult mai bine după părtășia lui Zhou Zheng. În Epoca Harului, Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare, răcumpărând omenirea de păcat. Epoca Împărăției din zilele de pe urmă este atunci când Dumnezeu Atotputernic exprimă adevăruri pentru lucrarea Lui de judecată, iar asta ne va înlătura natura păcătoasă, mântuindu-ne complet de păcat și curățindu-ne. M-am gândit că eram într-adevăr încătușată de păcat, chiar și după toți acei ani de credință. Mai ales în ultimii ani, devenisem tot mai depravată, la fel ca un non-credincios. Mă uitam la filme și am învățat să joc mahjong. Eram captivă, trăind în păcat, și nu puteam să scap. Am văzut că într-adevăr nu eram vrednică să intru în Împărăția lui Dumnezeu. Acele zile în care am trăit în păcat au fost foarte dureroase, iar eu nu știam cum să scap. În sfârșit, am văzut că trebuia să accept lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, ca să mă eliberez din robia păcatului, să fiu curățită și mântuită. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic dezvăluie clar rădăcina păcătuirii și ne arată povestea ascunsă a lucrării lui Dumnezeu, dezvăluind calea de a fi curățiți și a intra în Împărăție. Numai Dumnezeu Și-ar putea explica lucrarea atât de clar și numai Dumnezeu ar putea mântui omenirea din robia păcatului. M-am convins că spusele lui Dumnezeu Atotputernic erau adevărul și glasul lui Dumnezeu.

În zilele care au urmat, am devorat cu poftă cuvintele lui Dumnezeu zilnic și m-am convins repede că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors. Să fiu capabilă să-L întâmpin pe Domnul la întoarcerea Lui chiar m-a entuziasmat, dar, în același timp, eram plină de regrete. Niciodată nu mi-aș fi închipuit că Dumnezeu Atotputernic, căruia mă împotrivisem și pe care Îl condamnasem în toți acești ani, era de fapt Domnul Isus după care tânjisem, iar cartea „Cuvântul Se arată în trup” pe care o condamnasem era cuvântul lui Dumnezeu. M-am urât pentru că am fost atât de nesăbuită și oarbă și pentru că mi-a luat atât de mult să văd lumina. Am strâns la piept „Cuvântul Se arată în trup” și am plâns. Crezusem în Domnul, dar nu-L cunoșteam, fusesem arogantă și răzvrătită, delimitându-L din cauza noțiunilor și închipuirilor mele și nu crezusem că Dumnezeu avea să Se întoarcă să lucreze întrupat. Însă, mai rău, folosisem materiale hulitoare, ca să-i induc în eroare pe frați și pe surori, să-i împiedic să cerceteze lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Din cauza lucrurilor pe care le făcusem, chiar meritam blestemul lui Dumnezeu. Însă lui Dumnezeu I-a fost milă de mine și mi-a permis să-I aud glasul și să-I câștig mântuirea din zilele de pe urmă. Iubirea lui este într-adevăr imensă!

După aceea, am început să merg regulat la adunări cu acei frați și surori. Toți cântau imnuri și-L slăveau împreună pe Dumnezeu și aveau părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu. Felul acela de viață bisericească mi-a permis să redescopăr bucuria pe care o aduce lucrarea Duhului Sfânt și să mă bucur de pacea care vine cu prezența Domnului. Îmi amintesc că, odată, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care chiar m-a emoționat: „De data aceasta, Dumnezeu vine să săvârșească lucrarea nu într-un trup spiritual, ci într-un trup foarte obișnuit. În plus, este trupul celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu, este și trupul prin care Dumnezeu Se întoarce în carne. Este un trup foarte obișnuit. Nu poți vedea nimic care să-L facă să Se evidențieze dintre alții, dar poți câștiga de la El adevăruri de care nu s-a mai auzit înainte. Acest trup nesemnificativ este ceea ce întruchipează toate cuvintele adevărului de la Dumnezeu, săvârșește lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și exprimă întreaga Lui fire ca omul să ajungă să o înțeleagă. Nu îți dorești foarte mult să Îl vezi pe Dumnezeu în ceruri? Nu îți dorești foarte mult să Îl înțelegi pe Dumnezeu din ceruri? Nu îți dorești foarte mult să vezi destinația omenirii? El îți va spune toate aceste secrete – secrete pe care niciun alt om nu a putut să ți le spună și El îți va spune și adevărurile pe care nu le înțelegi. El este poarta ta către Împărăție și ghidul tău către epoca nouă. Un astfel de trup obișnuit deține multe mistere de nepătruns pentru om. Faptele Sale pot fi enigmatice pentru tine, dar întregul obiectiv al lucrării pe care o face este suficient pentru a-ți permite să vezi că El nu este, așa cum cred oamenii, doar un simplu trup. Deoarece El reprezintă intențiile lui Dumnezeu și grija arătată de El omenirii în zilele de pe urmă. Deși nu-I poți auzi cuvintele, care par să zguduie cerul și pământul, deși nu poți să Îi vezi ochii ca niște flăcări de foc și deși nu poți primi disciplina toiagului Lui de fier, totuși poți să auzi din cuvintele Lui că Dumnezeu este mânios și să știi că Dumnezeu arată milă omenirii; poți vedea firea Lui dreaptă și înțelepciunea Lui și, mai mult decât atât, poți aprecia grija lui Dumnezeu pentru întreaga omenire. Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este pentru a-i permite omului să Îl vadă pe Dumnezeu din ceruri trăind printre oameni pe pământ și pentru a-i permite omului să Îl cunoască, să I se supună, să se teamă de El și să Îl iubească. De aceea, El S-a întors întrupat pentru a doua oară. Deși ceea ce vede omul în această zi este un Dumnezeu asemenea omului, un Dumnezeu cu un nas și doi ochi, un Dumnezeu obișnuit, în cele din urmă, El vă va arăta că dacă acest om n-ar exista, cerul și pământul ar trece printr-o schimbare teribilă; dacă acest om n-ar exista, cerurile s-ar întuneca, pământul s-ar cufunda în haos, iar toată omenirea ar trăi în mijlocul foametei și a ciumei. El vă va arăta că dacă Dumnezeu întrupat nu ar fi venit să vă mântuiască în zilele de pe urmă, atunci Dumnezeu ar fi distrus de mult timp omenirea întreagă în iad; dacă acest trup nu ar fi existat, atunci ați fi veșnic cei mai mari păcătoși și ați fi cadavre pentru totdeauna. Trebuie să știți că dacă acest trup n-ar fi existat, toată omenirea s-ar confrunta cu o calamitate inevitabilă și i-ar fi imposibil să scape de pedeapsa mult mai aspră pe care Dumnezeu o aplică omenirii în zilele de pe urmă. Dacă acest trup obișnuit nu s-ar fi născut, ați fi cu toții într-o stare în care implorați pentru viața voastră fără să fiți capabili să trăiți sau să vă rugați pentru moartea voastră, fără să puteți muri; dacă acest trup nu ar fi existat, atunci nu ați putea să câștigați adevărul și să veniți înaintea tronului lui Dumnezeu astăzi, ci, mai degrabă, ați fi pedepsiți de Dumnezeu din cauza păcatelor voastre cumplite. Știați că, dacă Dumnezeu nu S-ar fi întors întrupat, nimeni n-ar fi avut șanse de mântuire; și dacă nu ar fi existat venirea acestui trup, Dumnezeu ar fi încheiat de mult epoca veche? Dat fiind acest fapt, mai sunteți capabili să respingeți a doua întrupare a lui Dumnezeu? Din moment ce puteți trage multe foloase de pe urma acestui om obișnuit, de ce nu L-ați accepta cu dragă inimă?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Știi? Dumnezeu a făcut un lucru minunat în rândul oamenilor”). Lectura acestei părți a fost deosebit de emoționantă: „Dacă acest trup obișnuit nu s-ar fi născut, ați fi cu toții într-o stare în care implorați pentru viața voastră fără să fiți capabili să trăiți sau să vă rugați pentru moartea voastră, fără să puteți muri; dacă acest trup nu ar fi existat, atunci nu ați putea să câștigați adevărul și să veniți înaintea tronului lui Dumnezeu astăzi, ci, mai degrabă, ați fi pedepsiți de Dumnezeu din cauza păcatelor voastre cumplite.” Mi-am amintit de zilele în care nu L-am avut pe Domnul cu mine. Biserica părea pustie, iar credința fraților și surorilor era în declin. Conlucrătorii nu știau despre ce să predice și existau gelozie și lupte interne. Toată lumea trăia în păcat, fără să poată scăpa, și toți trăiau ca niște cadavre ambulante. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-au readus la viață și mi-au readus bucuria de a-L avea pe Dumnezeu alături de mine. De asemenea, am dobândit o înțelegere de bază a lucrării lui Dumnezeu. Fără ca Dumnezeu să Se întrupeze și să vorbească, dezvăluind tainele Bibliei și ale întrupărilor Sale, sunt sigură că încă m-aș agăța cu încăpățânare de noțiunile și închipuirile mele. Cine știe câte rele aș fi comis împotriva lui Dumnezeu? Întruparea lui Dumnezeu a fost atât de importantă pentru noi!

Gândindu-mă la acei cinci ani, atât de mulți frați și surori au avut părtășie și m-au îndemnat să caut, dar eu m-am făcut că nu aud. Nu numai că am refuzat să caut sau să o cercetez, dar m-am împotrivit și am condamnat-o. Ba chiar i-am indus în eroare pe ceilalți și le-am stat în cale, făcându-i să-și piardă șansa de a-L întâmpina pe Domnul. Oare mai pot fi considerată o credincioasă? Nu mă opuneam Domnului la fel ca fariseii, răstignindu-L din nou? În anii mei de credință, mă bucurasem de atât de mult har de la Domnul, dar când Domnul S-a întors, nu L-am cunoscut. Ba chiar m-am împotrivit Lui frenetic timp de cinci ani întregi. Timp de cinci ani, am comis fărădelegi de neiertat. Sunt prea răzvrătită! Gândindu-mă la toate păcatele mele și văzând mila și toleranța lui Dumnezeu, am simțit că nu aveam unde să mă ascund și că nu puteam da ochii cu Dumnezeu. Am strâns la piept o carte conținând cuvintele lui Dumnezeu, am îngenuncheat și m-am rugat, cu ochii în lacrimi. Am spus: „Dumnezeule Atotputernic! Nu m-ai lovit niciodată, deși am fost atât de răzvrătită și sfidătoare! Mi-ai dat șansa de a mă căi. Chiar nu știu cum să-Ți răsplătesc mila! Dumnezeule Atotputernic! Nu-Ți cer decât să-mi folosesc tot restul vieții ca să-Ți răsplătesc iubirea, să fac tot ce-mi stă în putință ca să-i aduc înapoi în casa Ta, pe acei oameni pe care i-am ținut departe de Tine, care încă nu au venit înaintea Ta, astfel încât să ai puțină alinare.” După asta, am predicat activ Evanghelia și, într-o lună, mai mult de 30 de frați și surori au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu.

Ori de câte ori mă gândesc la vremea în care m-am împotrivit lui Dumnezeu, sunt o durere imensă, ca un cuțit care îmi străpunge inima, mai ales când citesc aceste cuvinte: „Există cei care citesc Biblia în bisericile grandioase și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi tulbură pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu mă descriu perfect. Îi conduceam pe frați și pe surori să urmeze sensul literal al Bibliei, să adere la noțiuni și să nu vină înaintea lui Dumnezeu. Am preamărit Biblia în timp ce m-am împotrivit lucrării din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Induși în eroare de mine, frații și surorile s-au agățat irațional de sensul literal al Bibliei și nu au îndrăznit să accepte lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Acesta este un rău pe care li l-am făcut, o catastrofă provocată de mine. Fariseii s-au agățat de Scripturile lor și L-au răstignit pe Domnul, comițând un păcat abominabil. Mă agățasem de Biblie, condamnând lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, răstignindu-L, practic, pe Dumnezeu din nou. Jucam rolul unui fariseu din zilele noastre. Chiar dacă aș muri de 100 de ori, nu m-aș putea revanșa niciodată pentru păcatele mele. Tot ce vreau acum este să fac tot ce pot ca să urmez adevărul, să-mi îndeplinesc datoria și să răspândesc Evanghelia, pentru a-mi plăti datoria față de Dumnezeu.