72. Calea spre Împărăția Cerurilor

de Marcelita, Filipine

În privința intrării în Împărăția Cerurilor, mulți oameni se gândesc: „Deoarece avem credință în Domnul și păcatele ne-au fost iertate, când Domnul va veni, El ne va răpi direct în Împărăția Sa.” Există, apoi, și unii care cred că doar cei sfinți Îl pot vedea pe Domnul, gândindu-se: „Tot nu putem să nu păcătuim în permanență. Nu am aruncat lanțurile păcatului, deci, oare chiar putem intra în Împărăția Cerurilor?” La această întrebare, unii pot spune: „În ciuda păcătoșeniei noastre, Domnul Isus e jertfa noastră veșnică de păcat, așa că El ne va ierta câtă vreme Îi vom mărturisi păcatele noastre. Atunci, El nu ne va considera păcătoși și vom putea intra în Împărăția Lui.” Eu, însă, nu gândesc așa, căci în Biblie se spune: „Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat(Evrei 10:26). Asta dovedește că jertfa de păcat este limitată. Cei care știu adevărata cale și totuși păcătuiesc nu vor primi mântuirea lui Dumnezeu. Așadar, cum vom intra în Împărăția Cerurilor? Niciodată n-am putut pricepe asta. Abia când am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic am găsit calea de purificare și de intrare în Împărăția lui Dumnezeu.

M-am născut într-o familie creștină și de la o vârstă fragedă am mers la slujbe cu părinții mei. De asemenea, am participat activ la activitățile bisericii. Ca adult, m-am sacrificat pentru Domnul cu și mai mult zel. Uneori însoțeam pastorul să țină întruniri de rugăciune în afara orașului. Cu tot entuziasmul meu, însă, nu aveam nicio satisfacție de pe urma slujbelor. Predicile pastorului erau întotdeauna despre aceleași lucruri vechi. Nu era nicio luminare nouă. Iar personal, adesea nu eram în stare să trăiesc după învățăturile Domnului. Mereu eram prinsă într-un ciclu al comiterii păcatelor și mărturisirii lor. De pildă, când vedeam că mama le dădea cadouri sau bani fraților mei, dar mie rar îmi dădea ceva, deveneam invidioasă, nervoasă și mă plângeam de ea. În slujirea mea pentru biserică, ori de câte ori pastorul îmi dădea sarcini, mă gândeam că probabil mă favoriza și mă privea cu bunăvoință. Mă umpleam de mândrie și chiar mă uitam de sus la ceilalți conlucrători. Scripturile spun: „Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!(Evrei 12:14). Dar eu tot eram plină de invidie, ură și condescendență. Nu puteam să mă înțeleg bine cu familia, cu atât mai puțin să-i iubesc pe alții ca pe mine însămi și să ajung la armonie cu toți oamenii. Domnul e sfânt; chiar putea cineva ca mine să primească lauda Sa și să intre în Împărăția Sa? Eram foarte confuză, așa că am căutat ajutor de la pastor și alți membri ai bisericii. Însă pastorul a zis doar atât: „În calitate de credincioși, păcatele noastre au fost iertate. Jertfa de păcat a Domnului Isus are efect pentru totdeauna. Așadar, în ciuda tuturor păcatelor noastre săvârșite în trecut și în viitor, cât timp ne vom ruga și ne vom mărturisi Domnului, El ne va ierta necondiționat. Apoi, Domnul ne va vedea ca fiind fără păcat și vom fi primiți în Împărăția Lui. Trebuie să avem credință în Domnul.” Totuși, faptul că am auzit cuvintele pastorului nu mi-a înlăturat starea de confuzie. Domnul ne iartă păcatele, dar de ce Biblia spune și asta: „Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat(Evrei 10:26)? Asta dovedește că Domnul nu ne va ierta veșnic păcatele în mod necondiționat. Nu dobândisem niciun strop de claritate în privința asta și am putut doar să mă consolez gândindu-mă: iubirea Domnului e nemărginită și infinită, deci poate că pastorul are dreptate. Atâta vreme cât voi continua să mă rog si să mă mărturisesc, Domnul nu-mi va imputa acele păcate, iar când va veni, El mă va răpi în Împărăția Cerurilor. După aceea, doar am citit Biblia mai departe și am participat la slujbe, sperând că voi intra în Împărăția Domnului când El va veni.

Mai târziu am întâlnit două surori pe internet. Am discutat adeseori, încurajându-ne și motivându-ne reciproc în credința noastră și împărtășindu-ne gândurile. Într-o zi, una din ele m-a întrebat: „Care e speranța ta cea mai mare în calitate de credincioasă?” Fără cea mai mică ezitare, am spus: „Să intru în Împărăția lui Dumnezeu, bineînțeles!” Atunci, ea a întrebat: „Deci știi ce fel de oameni pot intra în Împărăția lui Dumnezeu?” Când a spus asta, mi-am zis: „Exact în legătură cu lucrul acesta eram derutată. Pastorul și membrii bisericii spun toți că prin credința în Domnul și fiind botezați în numele Lui, păcatele ne sunt iertate și putem intra în Împărăția Cerurilor. Oare ea are altă părere, din moment ce pune întrebarea asta?” Apoi, ea a zis: „Obișnuiam să cred că, în credința noastră, cât timp acceptăm numele Domnului și ne rugăm și ne mărturisim în numele Său, atunci Domnul ne va ierta păcatele. Apoi, când va veni, El ne va răpi în Împărăția Cerurilor. Mai târziu, însă, mi-am dat seama că, deși păcatele noastre sunt iertate crezând în Domnul, mai suntem înclinați să păcătuim și să ne împotrivim Lui. De exemplu: Domnul ne cere să-i iubim pe alții ca pe noi înșine, să practicăm răbdarea și să fim sare și lumină pentru a-L slăvi pe El, însă noi mereu ne lăsăm prinși în certuri din cauza unor fleacuri meschine. În fața dezastrelor și a încercărilor, dăm vina pe Domnul și Îl trădăm. Muncim și ne sacrificăm doar pentru a primi binecuvântări și a intra în Împărăția Lui. Asta înseamnă să încerci să faci o tranzacție cu Domnul. A trăi în felul acesta nu e nici pe departe în acord cu voia Domnului. Scripturile afirmă clar: «Așadar, voi veți fi sfinți, pentru că Eu sunt sfânt» (Leviticul 11:45). «Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclav al păcatului. Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic» (Ioan 8:34-35). Dumnezeu este sfânt și drept, iar Împărăția Cerurilor este sub cârmuirea Lui. Este un pământ sfânt. Dumnezeu nu va îngădui celor întinați să murdărească pământul Lui cel sfânt. Cei care păcătuiesc, se împotrivesc și se răzvrătesc mereu împotriva Domnului sunt încă sclavi ai păcatului și categoric nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu.” După ce am ascultat părtășia surorii, am spus: „Ai dreptate. În credința noastră, deseori mințim, păcătuim și nu ne putem elibera de păcat. Eu am experimentat lucrul acesta foarte profund. Într-adevăr m-a derutat dintotdeauna. Chiar putem să intrăm așa în Împărăția lui Dumnezeu? Am căutat sfatul pastorului meu și al altor membri ai bisericii, dar n-am primit niciodată un răspuns satisfăcător. Prin părtășia ta, dobândesc, în sfârșit, puțină înțelegere. Cei care păcătuiesc mereu și nu au fost purificați nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu. Dar eu tot nu înțeleg: de ce mai păcătuim din moment ce, credincioși fiind, Domnul ne-a iertat?”

Ca răspuns la întrebarea mea, sora mi-a citit câteva fragmente din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăiește într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o duce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă o fire coruptă. […] Omului nu îi este ușor să devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe judecata prin cuvânt pentru a obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi schimbat, în mod treptat, de aici înainte[Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”]. „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). După ce a citit cuvântul lui Dumnezeu, ea a avut părtășie cu mine: „În timpul Epocii Harului, Domnul Isus a făcut numai lucrarea de răscumpărare, nu lucrarea de purificare și transformare a oamenilor. Cu toții știm că, spre sfârșitul Epocii Legii a Vechiului Testament, oamenii erau în pericol de a fi executați pentru nerespectarea legii. Apoi, Dumnezeu Însuși S-a întrupat si a fost răstignit ca jertfă de păcat pentru omenire, răscumpărând omul din păcatele sale. Cât timp oamenii se mărturiseau și se pocăiau înaintea Domnului, păcatele lor puteau fi iertate, iar ei se puteau bucura de harul, pacea și fericirea dăruite de Domnul din belșug. Această iertare a păcatelor se referă la faptul că nu mai ești omorât sub lege. Nu înseamnă că omul e liber de păcat. Cu atât mai puțin, nu înseamnă că omul nu va mai păcătui niciodată. Păcatele ne sunt iertate prin credința noastră, dar natura noastră păcătoasă e încă adânc înrădăcinată în noi. Suntem plini de firi satanice precum aroganța, înșelăciunea și răul. De exemplu, ne împotrivim chiar și propriei conștiințe, mințind și înșelând pentru a ne proteja interesele personale. Dacă oamenii nu se poartă așa cum vrem, ne enervăm și îi certăm. Concurăm pentru statut și căutăm profitul, suntem invidioși și certăreți. În plus, urmăm tendințe lumești rele și savurăm bucuriile trupești. Și așa mai departe. Știm că a păcătui nu e conform cu voia Domnului și venim des înaintea Lui pentru a ne pocăi și mărturisi, dar apoi păcătuim mai departe. Toate acestea sunt rezultatul naturii noastre satanice. Dacă nu înlăturăm rădăcina naturii noastre păcătoase, atunci păcatele noastre vor fi ca buruienile tăiate din tulpină, care cresc iarăși din rădăcină. De aceea, în zilele de pe urmă, Dumnezeu înfăptuiește lucrarea judecății, înlăturând temeinic natura noastră păcătoasă, curățindu-ne și transformându-ne firile corupte, ca să nu mai păcătuim și să nu ne mai împotrivim lui Dumnezeu. Aceasta e singura cale de a fi demni de Împărăția Cerurilor.”

După ce am ascultat părtășia surorii, am înțeles că iertarea păcatelor înseamnă doar că Domnul Isus ne-a iertat păcatele, nu că nu suntem păcătoși. Și nu înseamnă nici că Domnul ne va ierta păcatele nelimitat, așa cum pretinsese pastorul meu. Părtășia surorii a fost foarte practică și total în acord cu Biblia: „Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat(Evrei 10:26). Ceea ce a spus pastorul mă lăsa atât de derutată. Domnul e sfânt. Ne va lua într-adevăr în Împărăția Lui chiar dacă păcătuim tot timpul? N-am putut să-mi dau seama, așa că m-am încrezut în ce a spus pastorul și am continuat să studiez Biblia rugându-mă, mărturisindu-mă și sperând că, atunci când Domnul va veni, nu Se va uita la păcatele noastre, ci ne va lua direct în Împărăția Sa. Amintindu-mi acum, chiar era o noțiune deplasată. Sora spusese că Domnul avea să înfăptuiască lucrarea judecății la întoarcerea Sa pentru a-l purifica pe om, deci m-am grăbit s-o întreb cum anume va înfăptui Dumnezeu această lucrare. Ea a răspuns cu răbdare: „Biblia conține multe profeții despre lucrul acesta. De pildă: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). «Pe cel ce Mă respinge şi nu acceptă cuvintele Mele are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă» (Ioan 12:48). Versetele acestea arată că Dumnezeu va exprima adevărul pentru a judeca și purifica oamenii în zilele de pe urmă. Domnul Isus S-a întors acum ca Dumnezeu Atotputernic întrupat al zilelor de pe urmă. El exprimă adevărul și face lucrarea judecății începând de la casa lui Dumnezeu, pentru a îndepărta natura păcătoasă și firile satanice ale omului și pentru a elibera în cele din urmă oamenii de sub influența Satanei.” Apoi, ea mi-a arătat clipuri video cu lecturi din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să I se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl disprețuiesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine intențiile lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). „Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur[Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”].

După clipurile video, sora a avut părtășie cu mine: „În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic folosește în principal adevărul pentru a judeca și dezvălui natura satanică a omenirii corupte și diversele firi satanice care I se opun și păcătuiesc împotriva Lui. În același timp, El clarifică toate adevărurile pe care ar trebui să le practicăm în credința noastră – de pildă, cum să clădim o relație normală cu Dumnezeu, cum să trăim umanitatea normală, cum să-L iubim pe Dumnezeu și să ne supunem Lui, cum să credem în Dumnezeu și să-L slujim în acord cu voia Lui și multe altele. Prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, putem vedea cât de profund am fost corupți de Satana și cum suntem plini de firi satanice precum aroganța, înșelăciunea și răul. Noi nu trăim nici cea mai vagă aparență de umanitate, ci suntem întruchipări ale Satanei și nedemni să trăim înaintea lui Dumnezeu. Totodată, putem să cunoaștem firea cea dreaptă a lui Dumnezeu, care nu tolerează jignire, putem să începem să ne urâm, să ne disprețuim pe noi înșine și să ne pocăim înaintea lui Dumnezeu. Apoi, firile noastre corupte pot fi transformate treptat și ne vom teme întrucâtva de Dumnezeu și ne vom supune Lui.” După aceea, a continuat și mi-a împărtășit din experiența ei. A zis că înainte, în credința ei în Domnul, crezuse că, întrucât se sacrificase, renunțase la mult, trecuse prin greutăți și plătise un preț pentru Domnul, Îl iubea cel mai mult pe Domnul și era mai bună decât alți oameni. Obișnuia să folosească asta drept capital și să-i privească de sus pe alții, gândindu-se că era cea mai potrivită să fie încununată și răsplătită. După ce a primit lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, a citit cuvintele lui Dumnezeu care judecă și demască oamenii. A văzut următorul fragment: „Ar fi mai bine pentru voi să dedicați mai mult efort adevărului cunoașterii sinelui. De ce nu ați fost lăudați de Dumnezeu? De ce este firea voastră abominabilă pentru El? De ce discursul vostru Îi provoacă dezgust? De îndată ce ați dat dovadă de un pic de loialitate, vă cântați propriile laude și cereți recompensă pentru o contribuție mică; vă uitați de sus la alții când ați arătat un minimum de supunere și deveniți disprețuitori față de Dumnezeu după îndeplinirea unei sarcini minore. […] Să știți foarte bine că voi credeți în Dumnezeu și, cu toate acestea, să nu puteți fi compatibili cu Dumnezeu. Știind foarte bine că sunteți pe deplin nevrednici, insistați, totuși, în a vă lăuda. Nu simțiți că rațiunea vi s-a deteriorat până într-acolo încât nu mai aveți autocontrol?(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu”). Fusese tulburată și rușinată după ce a citit asta. Își dăduse seama că atitudinea ei continuă de preamărire de sine și condescendență față de alții și convingerea ei că era demnă de a primi cununa erau în întregime din cauza naturii ei satanice arogante. A înțeles că sacrificiul ei nu a fost pentru a I se supune lui Dumnezeu, ci a fost făcut pentru a primi binecuvântări și a face o tranzacție cu Dumnezeu. A ajuns să-și înțeleagă firea satanică, arogantă, precum și impuritatea credinței ei. A văzut că era plină de firi satanice și că totuși se aștepta, în mod nerușinat și nerezonabil, să fie binecuvântată și să dobândească intrarea în Împărăția Cerurilor. A ajuns să se urască și să se disprețuiască și nu s-a mai considerat mai bună decât oricine altcineva. Nu a îndrăznit să se laude cu iubirea ei pentru Dumnezeu ori să ceară ca El să o răsplătească și să-i dea cununa. În schimb, a fost conștientă că ar trebui să accepte cu bună credință judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, să încerce să-și lepede firea coruptă și să facă tot posibilul pentru a-și îndeplini datoria ca făptură creată. După ce i-am ascultat părtășia, am înțeles mai bine cum Își înfăptuiește Dumnezeu lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Am considerat foarte practică și utilă pentru mine mărturia ei bazată pe experiență. M-am gândit cum și eu am fost exact la fel: pastorul mă favorizase și-mi încredințase niște sarcini, așa că mă crezusem a fi mai bună decât frații și surorile și îi privisem de sus. Acasă, întotdeauna mi se păruse că viețile tuturor ar trebui să se învârtă în jurul meu. Asta era propria mea fire arogantă. M-am gândit că aș putea fi și eu purificată și transformată prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Am discutat până târziu în seara aceea și am dobândit multă hrană și satisfacție spirituală.

Mai târziu, am citit pe larg din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am descoperit că ele nu doar că dezvăluie adevărul din spatele corupției oamenilor și tainele lucrării lui Dumnezeu, ci și detaliază cum să te lepezi de firile corupte, cum să trăiești o viață cu sens și multe alte aspecte ale adevărului. Am înțeles: cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și sunt glasul lui Dumnezeu. Am devenit absolut sigură că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și am acceptat în mod oficial lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Îmi aduc aminte de anii aceia când credeam în Domnul în timp ce trăiam în păcat și eram neputincioasă să mă extrag din ghearele lui. Eram foarte confuză în legătură cu modul de a intra în Împărăția Cerurilor. Acum am găsit, în sfârșit, calea spre purificare și Împărăția Cerurilor! Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic!

Anterior: 71. Lipsa de cunoștințe nu este o scuză

Înainte: 76. O noapte de tortură brutală

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

3. Încercarea unui contrast

de Xingdao, Coreea de Sud„O, Dumnezeule! Indiferent dacă am statut sau nu, acum mă înțeleg. Dacă statutul meu este înalt, aceasta se...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte