de Xu Nuo, China

În august 2019, sora Lin Xin, conducătoarea unei biserici, a scris o cerere de demisie. Conducătoarea mea m-a trimis la biserica aceea ca să investighez. A zis că, dacă Lin Xin chiar nu putea să facă lucrare practică, ar trebui demisă și ar trebui să fie alegeri noi. După ce am ajuns, diaconii de acolo mi-au spus despre situația lui Lin Xin, zicând că, atunci când era vorba de interesele familiei sale sau de probleme personale, ea punea deoparte lucrarea bisericii și lăsa totul în seama surorii care îi e parteneră. Astfel, i-a dat partenera ei foarte multă treabă, iar urmărirea lucrării nu s-a făcut cum trebuia. Existau chestiuni urgente, care n-au fost rezolvate prompt. Conducătorii superiori îi oferiseră lui Lin Xin ajutor și sprijin de multe ori, dar ea nu se schimbase, iar lucrurile n-au putut fi schimbate. Părtășia ei despre cuvântul lui Dumnezeu nu avea nicio luminare la întâlniri, iar când frații și surorile aveau probleme sau greutăți, nu putea să aibă părtășie despre adevăr ca să le rezolve, putea doar să-i încurajeze cu cuvinte și doctrine, ori folosea metode proprii și filosofii lumești pentru a rezolva lucrurile. De exemplu, dacă un frate sau o soră era într-o stare spirituală proastă din cauza bolii, le spunea doar ce doctori să consulte și ce remedii să ia, în loc să-i îndrume să caute voia lui Dumnezeu și să învețe o lecție. De asemenea, când unii oameni vorbeau despre investiții în timpul adunărilor, Lin Xin nu doar că nu avea discernământ să-i expună și să-i oprească, ba chiar participa și ea și îi invita pe frații și surorile ei să facă la fel. Câțiva frați și surori îi amintiseră de multe ori să se concentreze pe căutarea adevărului și să-și îndeplinească îndatoririle, dar ea n-a ascultat. De teamă că frații și surorile vor spune că e avidă de bani, investise în secret și pierduse peste 400000 de yuan, ceea ce a distras-o și mai mult de la îndatoriri. Lin Xin își neglija datoria și nu făcea lucrare practică, astfel că viața bisericii de acolo era ineficientă, iar frații și surorile erau negativi și slabi. Unii dintre ei nu mai voiau să vină la adunări și chiar ea se temea să se întâlnească cu frații și surorile, fiindcă nu era capabilă să le rezolve problemele.

După ce am auzit raportul diaconilor despre situație, m-am gândit: „Lin Xin nu caută adevărul, nici nu face lucrare practică și vede lucrurile ca un necredincios. Cum poate să conducă în felul acesta o biserică? Chiar și fără cererea ei de demisie, ar trebui demisă ca lideră falsă pentru comportamentul ei.” Așa că am găsit principiul relevant și, pe baza lui și a comportamentului ei, am avut părtășie despre discernământ. Când am terminat, toți diaconii au confirmat că Lin Xin n-are lucrarea Duhului Sfânt. Dar când am vorbit despre demiterea lui Lin Xin din îndatoririle sale, unul dintre diaconi a spus: „Lin Xin are umanitate bună, își ajută frații și surorile la orice greutăți, acolo unde poate, este prietenoasă și fără pretenții.” Unul a spus că ea are calibru bun, e inteligentă și că, atunci când frații și surorile erau în stare proastă sau aveau greutăți, ea putea să-i consoleze. Dacă era demisă, biserica nu avea să poată găsi un conducător mai potrivit. Un alt diacon a mai spus: „Lin Xin s-ar putea să fie temporar într-o stare proastă. Să-ncercăm mai întâi s-o ajutăm.” Au tot discutat pe tema asta și toți au fost de-acord că nu ar trebui demisă. Conform principiilor cu privire la înlocuirea conducătorilor și lucrătorilor, dacă un conducător sau lucrător nu primește lucrarea Duhului Sfânt și nu poate face lucrare practică mult timp, ar trebui înlocuiți. Dacă nu au lucrarea Duhului Sfânt, iar noi îi păstrăm, oare nu suntem de altă părere decât Dumnezeu? Acei diaconi au văzut doar că lui Lin Xin putea să-i pese de oameni, că ținea cont de interesele lor fizice, că era oarecum iubitoare, inteligentă și că avea calibru, dar n-au putut să vadă dacă era cineva care caută adevărul sau dacă poate să facă lucrare practică. N-o evaluau folosind standardele casei lui Dumnezeu pentru selectarea oamenilor. Evident, Lin Xin era o persoană care nu căuta adevărul și avea opinii întocmai ca ale necredincioșilor. N-a avut părtășie despre adevăr când trebuia și n-a putut să rezolve deloc problemele practice ale intrării în viață întâlnite de frați și surori. A fost dezvăluită drept conducătoare falsă. Dacă își păstra îndatoririle, doar împiedica și perturba lucrarea bisericii și întârzia intrarea în viață a fraților și surorilor ei. Așa că am mai avut o părtășie cu diaconii pe tema înlocuirii ei. După părtășia mea, toți diaconii au tăcut, dar am văzut că tot nu erau de acord să o demită. În momentul acela, am ezitat: „Dacă insist să-mi impun punctul de vedere și să am în continuare părtășie despre adevăr și să o deslușesc pe Lin Xin, oare vor spune acești diaconi că sunt prea arogantă și despotică și că nu accept părerile celorlalți? Dacă îmi stricam relația cu ei la scurt timp după sosirea mea, restul lucrării mele avea să fie mai dificil.” Când m-am gândit la asta, n-am mai avut părtășie cu diaconii despre principiile deslușirii conducătorilor falși și am raportat situația bisericii conducătoarei mele superioare. M-am gândit că, dacă lidera mea era de acord cu părerea mea, atunci puteam s-o demit pe Lin Xin, iar acei diaconi nu urmau să aibă o părere proastă despre mine. După aceea, am mers la alte surori din biserica aceea, ca să le aflu opiniile despre Lin Xin, dar am descoperit că nici ele nu aveau discernământ despre ea. Toate au spus că are umanitate bună, că e iubitoare față de ele, e atentă la greutățile lor, e inteligentă și are calibru. Opinia lor coincidea cu cea a diaconilor. Când am văzut asta, n-am îndrăznit să am părtășie despre adevăr pentru a o desluși pe Lin Xin. M-am temut că aveau să spună că sunt arogantă, neprihănită de sine, că ignor părerilor celorlalți și că ei aveau să aibă o impresie proastă despre mine. Așadar, am așteptat pasiv scrisoarea cu răspunsul conducătoarei mele. În acest fel, problema demiterii lui Lin Xin nu cădea pe umerii mei. Am văzut clar că acestor frați și surori le lipsea adevărul și nu puteau să discearnă, dar nu doream să am părtășie cu ei. În timpul acelor zile, am simțit întuneric în interior și n-am simțit prezența lui Dumnezeu. Așa că am mers repede înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat, cerându-I luminarea și îndrumarea Lui, ca să-mi pot cunoaște starea.

După câteva zile, conducătorul meu a cerut să ne adunăm. Am citit împreună un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „În casa lui Dumnezeu, trebuie să pricepi principiul fiecărei datorii pe care o îndeplinești, indiferent care este, și să fii capabil să practici adevărul. Asta înseamnă să fii principial. În cazul în care ceva nu-ți este clar, dacă nu ești sigur care este lucrul potrivit de făcut, caută părtășia pentru a dobândi un consens. Odată ce s-a stabilit ce este cel mai benefic pentru lucrarea bisericii și pentru frați și surori, fă acel lucru. Nu fi încătușat de reguli, nu întârzia, nu aștepta, nu fi un observator pasiv. Dacă ești mereu un observator și nu ai niciodată propria părere, dacă aștepți mereu până când altcineva ia o decizie înainte de a face ceva și, când nimeni nu ia o decizie, doar tragi de timp și aștepți, care va fi consecința? Fiecare parte a lucrării se împotmolește și nimic nu se finalizează. Ar trebui să înveți să cauți adevărul sau cel puțin să poți să acționezi conform conștiinței și rațiunii tale. Atât timp cât îți este clar modul adecvat în care să faci ceva și majoritatea celorlalți consideră că acel mod poate funcționa, atunci așa ar trebui să practici. Nu-ți fie teamă să-ți asumi responsabilitatea pentru acel lucru, să-i jignești pe alții sau de posibilele consecințe. Dacă oamenii nu fac nimic real și sunt mereu calculați și se tem să-și asume responsabilitatea și nu îndrăznesc să susțină principiile în lucrurile pe care le fac, nasta arată că sunt deosebit de șireți și vicleni și au prea multe urzeli diabolice. Ce ticăloșie este să-ți dorești să te bucuri de harul și binecuvântările lui Dumnezeu și, totuși, să nu faci nimic real. Pe nimeni nu disprețuiește Dumnezeu mai mult decât pe oamenii vicleni și conspirativi. Indiferent ce gândești, nu practici adevărul, ești lipsit de loialitate și propriile considerații sunt întotdeauna implicate și ai mereu gânduri și idei personale. Dumnezeu veghează aceste lucruri, Dumnezeu știe. Credeai că Dumnezeu nu știe? E o nesăbuință să gândești asta! Și dacă nu te pocăiești imediat, vei pierde lucrarea lui Dumnezeu. De ce o vei pierde? Pentru că Dumnezeu cercetează cea mai lăuntrică ființă a oamenilor. El vede cu o claritate absolută toate uneltirile și tertipurile pe care le au și știe că inima lor este separată de El, că nu simt la fel ca El. Care sunt lucrurile principale care le țin inima departe de Dumnezeu? Gândurile, interesele, mândria, statutul și propriile urzeli mărunte. Când în inimile oamenilor există lucruri care îi despart de Dumnezeu, iar ei sunt preocupați de acestea în mod constant, uneltind mereu, asta este o problemă” (Părtășia lui Dumnezeu). Am învățat din cuvântul lui Dumnezeu că, atunci când îți faci datoria în biserică, totul trebuie să se bazeze pe adevărurile-principii. În chestiuni care nu ne sunt clare, putem să discutăm, să ajungem la un consens și să facem tot ce e în folosul lucrării bisericii. În chestiuni care ne sunt clare, trebuie să practicăm adevărul și să acționăm conform principiilor. Doar făcând astfel ținem cont de voia lui Dumnezeu. Dar dacă nu avem inima sinceră, dacă jucăm feste înaintea lui Dumnezeu și încercăm mereu să ne protejăm interesele personale, dacă înțelegem adevărul, dar nu-l practicăm și nu arătăm loialitate și considerație față de Dumnezeu, atunci nu vom primi niciodată lucrarea Duhului Sfânt și nu vom primi luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu în îndatoririle noastre. Determinasem deja clar că Lin Xin nu era cineva care căuta adevărul, nu făcea deloc lucrare practică și era o conducătoare falsă, care trebuia înlocuit imediat, dar, când am văzut că diaconii n-au fost de acord, m-am temut că vor spune că sunt arogantă și neprihănită de sine, așa că n-am îndrăznit să susțin adevărurile-principii și n-am vrut să fac efortul ca să am părtășie cu ei despre adevăr legat de deslușirea conducătorilor falși. Când am scris o scrisoare ca să raportez conducătoarei mele, în aparență, îmi luam în serios îndatoririle, dar, de fapt, ezitam să merg mai departe, de teamă că frații și surorile aveau să mă vadă în lumină negativă. În datoria mea, n-am avut considerație față de voia lui Dumnezeu, n-am protejat lucrarea bisericii, m-am gândit doar la reputația și statutul meu. Pentru a-mi proteja reputația și statutul, chiar am tolerat ca o conducătoare falsă să perturbe lucrarea bisericii și să împiedice intrarea fraților și surorilor mele în viață. Am văzut că eram foarte egoistă și vicleană. Dumnezeu cercetează inimile și mințile oamenilor, iar gândurile mele poate că i-au înșelat pe oameni, dar nu și pe El. În perioada aceea, spiritul meu era întunecat și n-am simțit prezența lui Dumnezeu. Asta a fost, de fapt, mustrarea și disciplina lui Dumnezeu!

Chiar în acel moment, am auzit despre o biserică în care a fost descoperit un antihrist care făcea rău, dar nimeni nu l-a raportat, nici expus. Chiar și când acest antihrist a fost expulzat, membrii l-au acoperit și protejat. Asta a înfuriat firea lui Dumnezeu și toți din biserică au fost izolați, pentru a reflecta. Când am auzit ce au pățit, mi-a tremurat inima de frică. M-am întrebat de nenumărate ori de ce nu am putut să demit o conducătoare falsă imediat ce am descoperit-o. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Odată ce adevărul a luat viață în tine, când observi pe cineva care este hulitor față de Dumnezeu, care nu se teme de Dumnezeu și este nepăsător și superficial în timp ce își îndeplinește datoria sau care tulbură și perturbă lucrarea bisericii, vei răspunde conform adevărurilor-principii și vei fi capabil să-l identifici și să-l dai în vileag, după caz. Dacă adevărul nu a devenit viața ta și trăiești în continuare în firea ta satanică, atunci, când descoperi oameni răi și diavoli care provoacă tulburări și perturbări în lucrarea bisericii, te vei face că nu vezi și că n-auzi; le vei înlătura, fără reproșuri din partea conștiinței tale. Chiar vei crede că oricine provoacă tulburări în lucrarea bisericii nu are nimic de-a face cu tine. Indiferent cât de mult suferă lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu, ești nepăsător, nu intervii și nici nu te simți vinovat, ceea ce te face să fii cineva care nu are conștiință sau rațiune, un necredincios, un făcător de servicii. Mănânci ceea ce aparține lui Dumnezeu, bei ceea ce este aparține lui Dumnezeu și te bucuri de tot ce vine de la Dumnezeu, dar crezi că orice daună adusă intereselor casei lui Dumnezeu nu are legătură cu tine, ceea ce te face un trădător care mușcă mâna ce îl hrănește. Dacă nu aperi interesele casei lui Dumnezeu, ești măcar om? Acesta este un demon care s-a insinuat în biserică. Pretinzi că tu crezi în Dumnezeu, pretinzi că ești unul dintre cei aleși și vrei să mănânci și să bei gratis în casa lui Dumnezeu. Nu trăiești viața unei ființe umane, ești mai degrabă o fiară decât o persoană și, în mod clar, ești unul dintre non-credincioși” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele Lui mi-au străpuns inima și am fost îngrozită. Parcă Dumnezeu era mânios pe mine. Am văzut clar o conducătoare falsă în biserică, perturbând lucrarea, împiedicând intrarea fraților și surorilor în viață, dar, pentru a-mi proteja relația cu diaconii, frații și surorile și de teamă să nu-i ofensez, n-am îndrăznit s-o expun pe conducătoarea falsă sau să mă ocup de el și n-am avut părtășie despre adevăr pentru a-i ajuta pe frați și surori să discearnă. Am devenit fără să vreau un scut pentru conducătoarea falsă. Devenisem un complice al Satanei. Ceea ce făceam era rău! Dumnezeu a venit întrupat și a exprimat atât de mult adevăr ca să ne ude și să ne aprovizioneze, iar eu mă bucuram de tot ce venea de la El, dar când a apărut în biserică o conducătoare falsă, de dragul de a-mi proteja interesele, am tolerat când a perturbat lucrarea bisericii. Chiar mușcam mâna care mă hrănea. Mi-au lipsit cu desăvârșire conștiința, rațiunea și n-am avut niciun pic de umanitate. Îi produsesem foarte multă durere lui Dumnezeu. Apoi, mi-am amintit un alt fragment din cuvântul Lui: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie împlinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Din aceste rânduri ale cuvântului lui Dumnezeu, am înțeles voia Lui. O conducătoare falsă a apărut în această biserică, iar Dumnezeu a sperat că voi fi de partea Lui, că voi ține cont de voia Lui și voi proteja interesele bisericii. Din moment ce descoperisem o conducătoare falsă, trebuia s-o demit repede, să folosesc principii pentru a selecta persoana potrivită și să le ofer fraților și surorilor mele o viață bisericească bună. Dacă mă gândeam mereu la interesele mele și nu puteam lua atitudine să protejez lucrarea bisericii, cu siguranță aveam să fiu detestată și respinsă de Dumnezeu. Când mi-am dat seama de asta, am decis s-o înlocuiesc imediat pe Lin Xin. Nu mi-am mai făcut griji că voi fi numită arogantă și neprihănită de sine. Deoarece am știut clar că, procedând astfel, susțineam principiile, practicam adevărul și protejam lucrarea bisericii, nu însemna aroganță și neprihănire de sine. Doar cei care acționează fără să se bazeze pe adevărul din cuvintele lui Dumnezeu fac orice doresc și rămân fideli noțiunilor și ideilor lor, sunt aroganți, neprihăniți de sine și sunt contra adevărului.

Așadar, după aceea, am folosit cuvântul lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu ei despre ce lucrare practică ar trebui să facă liderii și lucrătorii, despre consecințele nedemiterii conducătorilor falși, despre ce sunt umanitatea bună, calibrul bun și o inimă iubitoare. Prin părtășia mea, frații și surorile mele au căpătat discernământ asupra lui Lin Xin. Au văzut și că există principii pentru transferuri și demiteri în casa lui Dumnezeu. Nu e vorba despre a privi la iubirea superficială, darurile și calibrul unei persoane, ci la capacitatea ei de a căuta adevărul, de a-l practica și de a face lucrare practică. Toți au văzut clar că Lin Xin era o conducătoare falsă și trebuia să fie demisă. După ce a fost demisă, am avut părtășie cu frații și surorile despre principiile alegerilor și am ales un nou conducător de biserică.

După ce am terminat alegerile, m-am gândit la felul cum frații și surorile au raportat câteva comportamente ale lui Xiao Lei. Au spus că el nu căuta niciodată adevărul, credea în Dumnezeu de mulți ani fără să-și schimbe opiniile asupra lucrurilor, tânjea după lucruri lumești și alerga după bani, era preocupat doar să se îmbogățească și să ducă o viață extraordinară. De fiecare dată când i se dădea o datorie, era ocupat cu afaceri pentru a câștiga bani și nu era dispus s-o îndeplinească. I-a convins pe frații și surorile din biserică să facă investiții și, drept urmare, toți au pierdut bani. Comportamentul lui tulbura și perturba deja viața bisericii. M-am gândit să am părtășie cu el ca să-l avertizez. Dar în ziua adunării, în mod intenționat nu a venit acasă până seara, când adunarea se terminase. L-am întrebat ce părere are despre evenimentele recente și dacă reflectase și încercase să se înțeleagă. Nu avea nicio înțelegere și nu-și regreta deloc faptele și era plin de confuzii și nemulțumiri. A spus că crezuse în Dumnezeu mulți ani și nu obținuse nimic. Fiul lui nu-l asculta, soția lui nu-l înțelegea… Tot ce spunea era din punctul de vedere al unui necredincios. Având părtășie cu el, l-am îndrumat să reflecteze și să ajungă să se cunoască, dar a fost foarte potrivnic. A mai spus: „Ce rost are să practic adevărul?” Frații și surorile îi amintiseră și îl ajutaseră înainte, dar reacțiile lui fuseseră la fel. Xiao Lei nu căutase niciodată adevărul și avea multe manifestări de necredincios. Conform principiilor, cine nu acceptă adevărul, nu-și îndeplinește îndatoririle și perturbă viața bisericii are nevoie să fie izolat, astfel încât să poată reflecta asupra sa. Nu trebuie lăsat să perturbe viața bisericii. Apoi, dacă nu se căiește, trebuie îndepărtat din biserică. Xiao Lei ar fi trebuit izolat și să primească timp să reflecteze, pentru a fi împiedicat să-i înșele și perturbe pe frații și surorile cu statură mai slabă, lipsiți de discernământ. Așa că am avut părtășie și am oferit discernământ cu liderii și diaconii bisericii. Toți au fost de acord că Xiao Lei ar trebui să fie izolat. Dar, după câteva zile, o soră mi-a trimis o scrisoare, spunându-mi că Xiao Lei voia să se căiască, să se schimbe și să practice adevărul, dar trăia cu firi corupte și nu putea să-l practice. Sora nu știa dacă era potrivit să fie izolat. După ce am citit scrisoarea, am ezitat. Dacă Xiao Lei voia să se căiască și să se schimbe, faptul că i-am aranjat să fie izolat avea să-l facă să fie și mai negativ? Dacă Xiao Lei, frații și surorile aflau că a fost sugestia mea să se procedeze așa, oare aveau să spună că nu le dau oamenilor șansa să se căiască? Ajunsesem de curând la acea biserică, dar demiteam deja conducători falși și mă ocupam de necredincioși. Oare frații și surorile aveau să spună că m-am comportat dur imediat ce am ajuns în noua poziție și că sunt prea nemiloasă? Xiao Lei a fost elocvent când l-am expuns, ce aș face dacă n-ar fi de acord, dacă mi s-ar opune sau și-ar ieși din fire de față cu mine? Când m-am gândit la toate astea, iar m-am aflat în dificultate și n-am știut ce să fac, așa că am mers înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat, cerându-I să mă îndrume să-I înțeleg voia, ca să pot acționa conform adevărurilor-principii.

După aceea, am citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu: „Biserica se zidește și Satana încearcă tot ce îi stă în putință să o dărâme. El vrea să-Mi dărâme construcția prin orice mijloace posibile; din acest motiv, Biserica trebuie să fie purificată grabnic. Nu trebuie să rămână nici cele mai mici resturi ale răului; Biserica trebuie purificată astfel încât să devină fără cusur și să rămână la fel de curată ca în trecut. Voi trebuie să fiți treji și să așteptați în fiecare moment și trebuie să vă rugați mai mult înaintea Mea. Trebuie să recunoașteți diferitele uneltiri și planuri viclene ale Satanei, să recunoașteți spiritele, să cunoașteți oamenii și să fiți capabili să deosebiți toate felurile de oameni, evenimente și lucruri; de asemenea, trebuie să mâncați și să beți mai mult din cuvintele Mele și, mai important, trebuie să fiți capabili să le mâncați și să le beți singuri. Echipați-vă cu tot adevărul și veniți înaintea Mea pentru ca Eu să vă pot deschide ochii spirituali și pentru a vă permite să vedeți toate tainele care se află în duh… Când Biserica intră în faza construcției sale, sfinții pornesc la luptă. Multele trăsături hidoase ale Satanei vă sunt puse înainte; vă opriți și decădeți, sau vă ridicați și, bazându-vă pe Mine, mergeți mai departe? Expuneți complet trăsăturile corupte și urâte ale Satanei, nu precupețiți niciun sentiment și nu arătați nicio îndurare! Luptați cu Satana până la moarte! Eu sunt întărirea ta și trebuie să ai duhul copilului de parte bărbătească! Satana se zbate în ultimele chinuri ale morții, dar tot nu va putea să scape judecății Mele. Satana este sub picioarele Mele și este, de asemenea, călcat sub picioarele voastre – este adevărat!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 17). Am învățat din cuvântul lui Dumnezeu că, în timp ce El lucrează ca să ne mântuiască, și Satana face totul ca să întrerupă și să tulbure lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu le permite conducătorilor falși, antihriștilor, răufăcătorilor și necredincioșilor să apară în biserică, ca noi să putem dobândi discernământ, să deslușim oamenii, situațiile și lucrurile din preajmă în funcție de adevărurile-principii, să înțelegem care lucruri vin de la Dumnezeu și care vin de la Satana, să fim de partea adevărului și să deslușim și să respingem toate lucrurile negative ale Satanei. Xiao Lei nu a căutat niciodată adevărul, crezuse în Dumnezeu mulți ani, dar totuși avea opinii de necredincios, iar atunci când frații și surorile au avut părtășie cu el, a avut mereu pregătite erezii ca să-i combată. N-a acceptat adevărul deloc. Mai ales, în timpul adunărilor a vorbit mereu despre lucruri fără legătură cu adevărul și i-a convins pe frați și surori să facă bani și să se îmbogățească, perturbând viața bisericii, fără să joace vreodată vreun rol pozitiv. Dacă nu ne ocupam imediat de genul acesta de persoană, frații și surorile nu puteau avea o viață bisericească obișnuită și cei cu statură mai slabă aveau să fie înșelați. Casa lui Dumnezeu cere ca necredincioșii să fie gestionați, pentru că necredincioșii și cei care cred în adevăr și-l iubesc sincer sunt tipuri total diferite de oameni. Izolarea necredincioșilor e pentru a le limita faptele rele și ca să existe siguranța că nu perturbă viața bisericii pentru frați și surori, permițându-le aleșilor lui Dumnezeu să caute mai bine adevărul și să fie mântuiți. Eu trebuia să mă ocup de necredincioși conform principiilor. Dacă dădeam înapoi, dacă nu mă ocupam de ei prompt, astfel încât să-mi apăr interesele și să nu-i ofensez pe ceilalți, oare nu-l acopeream pe Satana și toleram necredincioși care perturbă viața bisericii? Am citit un alt fragment din cuvântul lui Dumnezeu și am aflat de ce nu am putut să practic adevărul și să susțin principiile. Dumnezeu Atotputernic spune: „Majoritatea oamenilor doresc să urmărească și să practice adevărul, dar, în cea mai mare parte a timpului, ei au numai hotărârea și dorința de a proceda așa; adevărul nu a devenit viața lor. Ca urmare, când dau peste forțele răului sau întâlnesc oameni netrebnici și răi care comit fapte rele sau falși conducători și antihriști ce fac lucrurile într-un mod care încalcă principiile – tulburând astfel lucrarea bisericii și rănindu-i pe aleșii lui Dumnezeu – ei își pierd curajul de a se ridica și a vorbi deschis. Ce înseamnă când nu ai curaj? Înseamnă, oare, că ești sfios ori incoerent? Sau că nu înțelegi pe deplin și, în consecință, nu ai încrederea de a vorbi deschis? Nu înseamnă niciuna dintre acestea; aceasta reprezintă, în primul rând, consecința faptului că ești stăpânit de firi corupte. Una dintre firile corupte pe care le dezvălui este o fire vicleană; când ți se întâmplă ceva, primul lucru la care te gândești îl reprezintă propriile interese, primul lucru pe care îl iei în considerare îl reprezintă consecințele, dacă acest lucru îți va aduce sau nu beneficii. Aceasta este o fire vicleană, nu-i așa? O alta este o fire egoistă și meschină. Te gândești: «Ce legătură are cu mine o pierdere pentru interesele casei lui Dumnezeu? Nu sunt conducător, așadar, de ce mi-ar păsa? Nu are nimic de-a face cu mine. Nu este responsabilitatea mea». Nu tu te gândești conștient la asemenea idei și cuvinte, ci subconștientul tău le produce – acestea reprezintă firea coruptă pe care o dezvăluie oamenii când întâmpină o problemă. Firile corupte ca aceasta guvernează modul în care gândești, te leagă de mâini și de picioare și controlează ceea ce spui. În inima ta, vrei să te ridici și să vorbești, dar ai îndoieli […]. Nu ai putere asupra a ceea ce spui și faci. Chiar dacă ai vrea, nu ai putea spune adevărul sau ceea ce crezi cu adevărat; chiar dacă ai vrea, nu ai putea practica adevărul; chiar dacă ai vrea, nu ți-ai putea îndeplini îndatoririle. Tot ceea ce spui, faci și practici este o minciună, iar tu ești doar neglijent și superficial. Ești în întregime încătușat și controlat de firea ta satanică. Poate vrei să accepți și să practici adevărul, dar asta nu depinde de tine. Când firea ta satanică te controlează, spui și faci orice îți zice ea să faci. Nu ești decât o marionetă din carne coruptă, ai devenit o unealtă a Satanei” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Ceea ce a dezvăluit Dumnezeu era exact starea mea. De fiecare dată când a trebuit să practic adevărul și să protejez lucrarea bisericii, m-a preocupat doar reputația și statutul meu. Am fost foarte egoistă și vicleană. Filosofii satanice precum: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „Oamenii raționali se pricep la autoprotecție, căutând doar să evite să facă greșeli” se înrădăcinaseră deja în mintea mea. Am trăit condusă de aceste otrăvuri satanice, așa că n-am îndrăznit să susțin adevărurile-principii. Când a trebuit să o demit pe Lin Xin, m-am temut să nu spună frații și surorile că sunt arogantă și neprihănită de sine și că n-ar avea o impresie bună despre mine, așa că n-am îndrăznit să susțin principiile. Când m-am ocupat de problema cu Xiao Lei, știam clar că, în conformitate cu principiul, ar fi trebuit să fie izolat, dar m-am temut că frații și surorile aveau să spună că nu-i dădeam o șansă să se căiască și că nu țineam cont de slăbiciunile lui. Am preferat ca viața bisericii să fie afectată, decât să susțin adevărurile-principii. Tot ce a contat pentru mine a fost să-mi protejez imaginea și statutul și nu mi-a păsat cât de mult au fost prejudiciate lucrarea bisericii și interesele acesteia. Cum aș putea să mă numesc o credincioasă în Dumnezeu sinceră? Doar atunci am realizat că eram profund otrăvită de filosofii satanice, că am fost egoistă și înșelătoare. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii care au simțul dreptății și care pot să susțină adevărurile-principii, care pot susține și proteja toate lucrurile pozitive și au curajul să ia atitudine față de toate cele negative, să le expună și să le respingă. Ar trebui să fiu cineva cu simțul dreptății, să susțin adevărurile-principii, orice ar crede ceilalți despre mine. După aceea, prin părtășie, frații și surorile au învățat să deslușească purtarea de necredincios a lui Xiao Lei și 80% dintre ei au fost de acord să-l izolăm, astfel încât el să poată reflecta asupra lui. Apoi, am avut părtășie cu Xiao Lei și i-am expus problemele, folosindu-mă de comportamentul lui invariabil. Dar, încă înainte să apuc să termin, a fost neclintit și nemulțumit, spunând că frații și surorile au investit de bunăvoie, că nu avea nicio legătură cu el… Comportamentul lui a dovedit că nu putea accepta deloc adevărul și că făcea parte dintre cei necredincioși. Dacă în timpul izolării tot nu demonstra că reflectează asupra lui sau că se căiește, urma să fie eliminat din biserică. După ce am practicat conform adevărurilor-principii, mi s-a umplut inima de un sentiment de siguranță, pace și bucurie de nedescris.

După această experiență, am început să-mi înțeleg firile corupte, am putut să renunț la interesele mele, să practic adevărul și am putut să trăiesc puțină asemănare umană. Toate acestea au fost mântuirea lui Dumnezeu. De asemenea, văd diferența dintre casa lui Dumnezeu și lume. Adevărul domnește în casa lui Dumnezeu. Când practicăm adevărul și acționăm cu principii, obținem binecuvântarea și îndrumarea lui Dumnezeu.